Impresii si reviews pentru jocuri publicate in 2015

[DanielIndru]

HACK TRICK

Designer: József Dorsonczky
Publisher: Mind Fitness Games

Daca Six MaKing isi propunea sa refoloseasca mutari din sah, Hack Trick aduce un nou twist sistemului "n in linie".

Jocul are si o tema interesanta - hacking - iar piesele din lemn de forma cursorului cu deget aratator ajuta. Insa mecanica de joc e extrem de simpla.

Pe tura lor jucatorii fie trag o carte, fie joaca o carte intr-un sir continuu insumand tot timpul ultimele doua valori si plasand un token pe spatiul de pe plansa cu acel numar. Daca acolo e deja prezent un token al adversarului, are loc o captura.
Piesele capturate se folosesc pentru a afla suma cifrelor cartilor din mana adversarului, informatie utila in a doua jumatate a partidei cand suficiente sunt deja la vedere si se poate deduce ce a mai ramas de jucat.
Primul jucator care face 3 in linie sau 3 in acelasi loc castiga un punct. Iar primul jucator la 5 puncte castiga.
Cartile au valori intre 0 si 5, in fiecare partida se scot din joc doua si se tin la vedere.

Mai exista un token de dimensiune mare care aduce 2 puncte daca e parte dintr-o formatie castigatoare - dar obligatoriu nu trebuie sa fie ultimul plasat.
Jocul ofera destul de putine decizii si e foarte tactic. E important sa ai multe carti in mana limitata la maxim 4 pentru a avea de unde o alege pe cea mai buna, dar e important si sa pui repede tokens pentru a limita optiunile adversarului.
Partidele sunt de obicei de maxim 15 minute, iar dimensiunea cutiei il face foarte portabil.

Mi-au placut:
- regulile simple.
- cutia mica.
- twist-ul la "n in linie".

Nu mi-au placut:
- deciziile prea simple.
- luck of the draw.
- rejucabilitatea ce pare limitata.

Nota 6.

[DanielIndru]

TRAMBAHN

Designer: Helmut Ohley
Artist: Klemens Franz
Publisher: Lookout Games & Mayfair Games

Review aici.

[Imago]

Plus 1 VP de la mine. Chiar era pe radar odata acest joc, insa am gasit prea putine informatii despre el. Pana ce cred ca o sa iau Battle Line ca 2p only, e clasic:)

[DanielIndru]

BURANO

Designer: Yu-Chen Tseng & Eros Lin
Publisher: EmperorS4 Games

Burano este un joc creat de o parte a echipei Taiwan Boardgame Design (ii puteti vedea pe toti aici), un joc cu mult potential, dar dupa prima partida am avut senzatia ca lucrurile nu au fost duse pana la capat din punct de vedere al playtesting. E foarte posibil sa ma insel.

Exista influente din jocurile lui Stefan Feld (vezi Trajan sau folosirea culorilor), dar apar si elemente inovatoare. Jocul se invarte in jurul celor 6 culori de case care se pot construi pe insula si care au 3 efecte asociate – determinate aleator la inceputul fiecarei runde:
1. Jucatorii pot pescui pe insulele din jur adunand seturi de pesti care se transforma in puncte si pot plasa pescari care se lupta pentru area control.
2. Jucatorii pot trimite femei in atelierele de cusut dantela de unde se obtin puncte la finalul rundei.
3. Jucatorii pot obtine bani necesari executarii actiunilor.

Se poate alege din 3 actiuni distincte:
a. Pregatirea unei case (cub) pentru constructie.
b. Constructia efectiva si declansarea efectului asociat.
c. Plasarea unui acoperis peste 2 case de culori specificate aflate la acelasi nivel care da un bonus in puncte legat de area control pe insule sau in fabrica, respectiv poate aduce un building card cu efecte in timpul jocului sau puncte la final.

Cuburile pentru constructie se pregatesc la inceputul rundei intr-o piramida (9 pe primul nivel, 4 pe al doilea, 1 pe primul) si apoi se folosesc pe rand in cadrul actiunilor. In orice moment jucatorul are pe plansa proprie 3 culori care ii vor influenta actiunile – iar aceste culori se modifica atunci cand trimite muncitori pe plansa. Ele vor dicta cati pescari se pot pune pe o insula sau in ce ateliere de dantela pot lucra femeile. Numarul muncitorilor trimisi la munca va influenta direct proportional cantitatea de bani ce poate fi castigata si invers proportional numarul de case (cuburi) pe care le primim de la o runda la alta.

Banii sunt extrem de importanti pentru ca se folosesc pentru a cumpara actiuni in timpul turei: 2-3-4 actiuni costa 2-5-9 "lei", iar la numai o actiune (extrem de ineficient) primim un ban inapoi. Cuburile primite de la o runda la alta sunt si ele importante pentru ca asigura flexibilitate in luarea actiunilor si posibilitatea de a obtine un scor bun din dantela – fiecare muncitor poate aduce 2 puncte daca platim un cub de culoarea atelierului, plus puncte extra pentru grupuri mari.

Jocul se adreseaza segmentului de dificultate mediu spre mare si totul va parea extrem de alambicat la inceput. Sunt multe piese in miscare, multe chichite de inteles, dar in timpul primei partide lucrurile vor prinde contur.
Una peste alta, un efort bun din partea duo-ului de designers taiwanezi, dar un joc ce mai are nevoie de rafinare.

Ce mi-a placut:
- Cuburile mari si foarte colorate care formeaza orasul.
- Dificultatea destul de mare a procesului decizional, multele lucruri pe care trebuie sa le iei in considerare atunci cand alegi o actiune sau atunci cand alegi sa faci inca una.
- Regulamentul bine scris ce explica clar si cu exemple fiecare situatie.

Ce nu mi-a placut:
- Muncitorii reprezentati de discuri de carton, greu de distins pe plansa – as fi preferat cuburi.
- Building cards nu sunt echilibrate.
- Unele strategii par mai puternice decat altele (pescuitul comparativ cu dantela).
- Am avut senzatia de „complexitate de dragul complexitatii”.

Nota 7.

[DanielIndru]

SHIPS

Designer: Martin Wallace
Artist: Peter Dennis
Publisher: Treefrog Games

Review aici.

[DanielIndru]

SLY DICE

Designer: Jerry Haerle
Artist: Reinis Pētersons
Publisher: Brain Games

Sly Dice a fost lansat la Essen de compania letona Brain Games si creat de debutantul Jerry Haerle. Este un amestec de Liar’s Dice cu Yahtzee care merge foarte bine in 3-4 jucatori.

Fiecare jucator are 3 zaruri pe care le poate rostogoli de maxim 3 ori in fiecare runda – primele 3 in spatele paravanului, apoi scoate unul in fata daca mai vrea sa le rostogoleasca pe celelalte doua si apoi repeta pentru ultimul zar.
Exista si un pool comun de 3 zaruri alaturi de un set de carti care arata pe ce se poate face scor in runda curenta. Fiecare jucator va incerca sa combine cat mai eficient cele 3 zaruri din pool cu cele 3 zaruri proprii (intre 0 si 2 sunt la vedere) pentru a primi puncte pe una din cartile disponibile. Conditiile de scor sunt destul de intuitive: 5 de un fel, 6 de un fel, full house, 3 perechi, suma zarurilor mai mica decat 16 sau mai mare decat 26, seturi de 1, 2, 3, etc.

Dichisul jocului este ca jucatorul nu trebuie neaparat sa aiba zarurile necesare pentru a primi punctele, el poate incerca sa mearga la bluff. Daca jucatorii il lasa sa treaca, atunci primeste punctele plus o carte speciala (ce poate aduce puncte la final) in cazul in care bluff-ul a reusit. Daca un jucator il opreste, atunci va trebui sa arate zarurile si:
- Daca a fost bluff, nu primeste niciun punct in runda curenta.
- Daca nu a fost bluff, jucatorul care l-a acuzat primeste o carte speciala ce-i poate aduce puncte negative la final.

Jocul dureaza 8-9 runde in functie de numarul de jucatori, iar la final se aduna punctele obtinute in timpul rundelor plus punctele bonus (10 la prima carte, 15 la a doua, 20 la a treia, etc) si se scad punctele de penalizare (-10 la prima carte, -15 la a doua, -20 la a treia, etc).

Ce mi-a placut:
- Cutia si numele jocului.
- Partea de bluff.

Ce nu mi-a placut:
- Jocul este pentru maxim 4 jucatori, singura configuratie in care merge bine – desi e ok si in 3.
- Cartile speciale sunt prea putine la numar, cate 10 din fiecare, in editiile viitoare numarul lor se va suplimenta.

Nota 7.

[26octombrie]

suna nostim. acum sa vedem si pretul la noi, daca e rezonabil e un fun little game de avut la indemana

[DanielIndru]

MSRP e ~20 EUR din cate stiu.

[DanielIndru]

7 WONDERS: DUEL

Designer: Antoine Bauza & Bruno Cathala
Artist: Miguel Coimbra
Publisher: Repos Production

Nu am fost un mare admirator al lui 7 Wonders. Acea mână de cărți din care trebuia să alegi una, deși uneori poate toate erau foarte bune, nu mi-a gâdilat prea mult latura ludică. Am apreciat simplitatea mecanicilor, grafica și numărul mare de jucători care se puteau simți bine simultan fără a crește durata partidei. De aceea i-am dat nota 7 și l-am jucat când s-a ivit ocazia, dar nu mi-am dorit niciodată să-l am în colecție. Numărul mare de expansiuni și părerile împărțite despre valoarea lor a accentuat senzația că voi avea “mixed feelings” odată ce-l pun pe raft. Ori eu îmi propun să am în colecție doar jocuri pe care le-aș juca oricând.

Când am auzit că se lucrează la o variantă pentru 2 jucători, am ridicat o sprânceană. Drafting în doi e destul de plicticos (dacă nu joci Magic), așa că am fost curios să văd ce soluție va găsi Bruna Cathala pentru a face interesant pentru numai doi jocul lui Atoine Bauza. Surprinzător, a ieșit un joc bun. Scurt, intens, plin de surprize. Vedeți mai jos detaliile încântării mele.

Restul articolului aici.

[DanielIndru]

ABOVE AND BELOW

Designer: Ryan Laukat
Artist: Ryan Laukat
Publisher: Red Raven Games

Above and Below este noul joc creat si ilustrat de Ryan Laukat, designer care e responsabil si de Eight-Minute Empire, City of Iron, The Ancient World sau Artifacts Inc.

In joc trebuie sa dezvoltam un sat care are cladiri atat la suprafata pamantului, cat si in subteran. Pentru aceasta vom recruta personaje care sa ne ajute (exploratori, recrutori, constructori), vom strange bani pentru a putea construi si resurse pentru a primi puncte la finalul jocului.

O partida poate fi terminata concentrandu-ne doar pe constructia la suprafata, dar in acest caz vom avea experienta unui joc economic banal: adunam bani ca sa construim si sa recrutam, racolam personaje pentru a recruta altele si pentru a construi mai mult. Am mai vazut asta in sute de alte jocuri.

Partea interesanta ce contine story telling intervine doar atunci cand decidem sa mergem in subteran. Trimitem o echipa care sa exploreze, ni se citeste una din cele 200+ povesti care ne explica situatia si ne ofera alternative, apoi alegem calea pe care vrem sa mergem si dam cu zarurile sa vedem cat de buni exploratori suntem. Personajele pot strange puncte de explorare la zaruri mai mari sau mai mici (zaruri cat mai mari sunt intotdeauna binevenite, dar unele personaje fac treaba buna si cu un 3+). Iar suma punctelor din explorare ne aduce intotdeauna venituri in bani sau resurse, ori reputatie pozitiva sau negativa. Resursele se stocheaza pe plansa proprie si se tranforma in VPs la final: tipurile adunate mai devreme in joc valoreaza puncte putine, cele stranse in a doua jumatate valoreaza mai mult. Reputatia pozitiva aduce si ea puncte de victorie, dar in cantitate mai mica.

Fiecare explorare reusita va primi si un placeholder pe care se poate construi o cladire din subteran.

Jocul straluceste la capitolul grafic si e una din putinele situatii in care resursele de lemn primite extra prin campania Kickstarter mai mult incurca decat ajuta. Partea de story telling e draguta, te poate introduce in atmosfera daca jucatorii se implica in citirea povestilor, dar nu exista un fir epic care sa urmareasca dezvoltarea unui personaj sau dezvaluirea unei povesti de ansamblu.

In concluzie, avem un joc economic lejer ce merge foarte bine in familie sau intre jucatori ce vor sa se relaxeze in preajma unor povesti cu aventuri. Cei care vor o experienta economica complexa vor trebui sa se reorienteze.

Mi-a placut:
- grafica;
- decizia de a separa cele doua lumi, de suprafata si din subteran;
- varietatea povestilor.

Nu m-a incantat:
- nivelul redus de dificultate si deciziile simple;
- durata prea scurta a jocului pe parcusul a numai 7 runde in care fiecare jucator va auzi prea putine povesti;
- lipsa unui fir epic in story telling.

Nota 7.

[cristianf]

Interesant, ma asteptam sa vorbesti despre Signorie, Nippon, Trickerion (chiar si dupa doar 80% dintr-un joc), poate chiar Mombasa. Sau oricum, alte "greutati"

[DanielIndru]

Pe alea as vrea sa le mai joc de cateva ori inainte sa-mi dau cu parerea.
Pana atunci, mai arunc cu impresii despre alte jocuri.

[cristianf]

Eh, normal. Above and Below isi cam dezvaluie aproape toate secretele intr-un singur playtrough. Celelalte trebuie incercate de 2-3 ori.

[Imago]

2-3 jocuri? Carui boardgame de dificultate de la medie in sus ii dezvalui secretele in 2-3 jocuri?

Sa spunem ca inveti toate mecanicile in 2 partide, apoi 5-7 partide inveti sa-i ungi motorul (strategii, tactici, carti importante, etc, etc). Dupa 10 partide, jocul are deja o alta dimensiune. E o experienta mai intensa si placuta decat dupa 2 partide, asta este cel putin impresia mea cu jocurile de dificultate medie-ridicata.

[VickdaReaper]

Lui Cristian ii sunt suficiente 2-3 jocuri ca sa-si dea seama cat de des va pierde daca va continua sa joace respectivul joc.

[Imago]

Trajan, Agricola, Castles of Burgundy, Mage Knight, Through the Ages - sunt boardgame-uri care primele jocuri mi-au lasat impresii variind de la "sunt in ceata" pana la "e cel mai tampit joc ever, ce e cu harababura asta de reguli" (I'm looking at you MK). Jocul preferat din colectie? Agricola. Parerea mea despre Agricola dupa 7-10 partide ? "L-as vinde daca mi-ar da voie prietena".

Doar 2 titluri mi-au acaparat imaginatia din prima partida - Eclipse si Carcassonne. Eclipse este exceptia care confirma regula (ca boardgame-urile cer investitie de timp si atentie, si ca remunereaza jocurile multiple), iar Carcassonne e un gateway care nu vreau sa-l mai vad pe masa.

[AngelEye]

Dupa ce joci de cativa ani buni o sa vezi ca iti cam dai seama ce vrea un joc de la tine din prima partida, vorbim de jocuri cu dificultate mica si medie iar uneori chiar si cele mai grele depinde de mecanici.
In special in ultimul timp nu cred sa fi aparut jocuri cu mecanici inovatoare mai mult de 1 maxim 2 pe an in cel mai bun caz.
Above and Below nu este un joc usor insa nici nu il pot incadra la un heavy euro insa aduce un lucru nou in jocurile euro si anume incearca, cu mult succes as zice, sa introduca si poveste intr-un joc de strategie.
Nu ii descoperi toate secretele din primul joc insa o idee foarte buna despre joc,mecanici,gameplay, iti poti face.
In rest Vick are dreptate

[cristianf]

M-am exprimat gresit.

Eh, normal. Despre Above and Below poti sa formulezi o opinie destul de coerenta dupa un singur joc. Celelalte trebuie incercate de 2-3 ori.

Better ?

Lui Cristian ii sunt suficiente 2-3 jocuri ca sa-si dea seama cat de des va pierde daca va continua sa joace respectivul joc.

Am ajuns deja acolo unde imi dau seama cat de des voi pierde un joc de la citirea regulamentului / explicarea regulilor. De aici si aversiunea mea fata de Antarctica de exemplu. Sau Bretagne.

In rest Vick are dreptate

Ja ja !

[DanielIndru]

THE PURSUIT OF HAPPINESS

Designer: Adrian Abela & David Chircop
Artist: Panayiotis Lyris
Publisher: Artipia Games

Pursuit of Happiness a fost publicat la Essen in numai 300 de exemplare, dar campania pe Kickstarter anuntata pentru luna noiembrie si amanata din motive tehnice (probabil va incepe in primele luni din 2016) va oferi un tiraj mai mare celor interesati.

Jocul se bazeaza pe un sistem foarte simplu de worker placement, muncitorii reprezentand unitati de timp. Jucatorii cheltuie (sau petrec?) timp pentru mai multe lucruri:
- pentru a strange cantitati mici din cele 4 resurse: cunostinte, idei, relatii, bani;
- pentru a initia proiecte, activitati, relatii si job-uri, cheltuind resursele;
- respectiv pentru a progresa profesional, pentru a evolua in relatie sau pentru a duce o activitate la un nivel mai mare de implicare.

Toate aceste lucruri se intampla sub iminenta amenintare a stresului: prea multe activitati desfasurate in paralel sau aceeasi activitate executata de mai multe ori in timpul unei singure runde vor creste stresul. In plus, apropierea batranetii va aduce un nivel suplimentar de stres si, mai devreme sau mai tarziu, jucatorii isi vor da obstescul sfarsit.

Jocul ofera atat elemente tactice reprezentate de alegerile pe care le poti face in fiecare runda in functie de cartile disponibile, cat si un element strategic reprezentat de obiectivele pe termen lung cunoscute tuturor de la bun inceput. In plus, fiecare jucator va incepe cu o trasatura de personalitate distincta care ii va oferi mici beneficii atunci cand intreprinde unele actiuni.

Jocul nu exceleaza nici prin mecanici interesante, nici prin grafica deosebita, nici printr-un nivel crescut de implicare in gameplay. Pe ansamblu, e un worker placement facil, cu management de resurse si decizii destul de evidente.

Ce ii aduce insa savoare este simtul umorului rezultat din evolutia tabloului de carti de-a lungul jocului si din evolutia proiectelor de la un nivel la altul. Unele relatii pot progresa numai daca ai bani sau daca esti realizat profesional, altele se bazeaza pe idei sau relatii sociale. Promovarea la locul de munca aduce mai multi bani, dar iti va ramane mai putin timp sa faci alte lucruri. Trecerea la o dieta va aduce nefericire pe termen scurt, dar va creste buna dispozitie pe termen lung. Daca vrei sa te implici in hobby-uri, vei avea sansa sa studiezi arte martiale, sa urmezi un curs de bucatar sau de actor, ba chiar sa creezi un boardgame. Ca in viata, s-ar zice.

Varietatea mi s-a parut destul de mare, dar am impresia ca dupa 4-5 partide vei vedea tot ce e de vazut. Sper ca prin campania de pe Kickstarter sa se introduca mai multe activitati, job-uri si proiecte.

In concluzie, avem un joc ce merge bine la jucatorii care isi doresc o experienta lejera si amunzanta.

Mi-au placut:
- tema deosebita si bine implementata;
- grafica draguta si colorata;
- simtul umorului.

Nu m-au incantat:
- nivelul redus de dificultate si deciziile simple;
- obligativitatea de a te implica in proiecte ce-ti scad stresul pentru a rezista cat mai multe runde;
- similaritatea tuturor activitatilor in productia de VPs contra bani: dai 3 primesti 1, dai 6 primesti 2, etc

Nota 7.

[DanielIndru]

THE GALLERIST

Designer: Vital Lacerda
Artist: Ian O'Toole
Publisher: Eagle-Gryphon Games

Jocurile Euro de dificultate mare (3.6 sau mai mult pe scara BGG*) formează nișa care mă atrage cel mai mult. Din nefericire, există doar vreo 90 astfel de jocuri din care am jucat vreo 50 – iar restul nu prea mă atrag. Din cele nejucate, două treimi sunt în afara lui top 1000 BGG, deci șanse mici să găsesc vreun joc bun pe-acolo. Restul au teme ce nu-mi spun mare lucru (vezi 18xx) sau ce am citit despre ele nu-mi trezește absolut nicio poftă de a le încerca. Deci sunt și mofturos, iar asta nu mă ajută cu nimic. Dar veștile proaste nu se opresc aici.

Din cele 50 jucate, vreo 9-10 nu au fost pe gustul meu, amintesc în trecere Dominant Species, Sid Meier’s Civilization, Struggle of Empires, Archipelago și Aquasphere. Alte 12 sunt jocuri bunicele, dar pe care nu le-aș juca în fiecare zi: Le Havre, Ora et Labora, Age of Steam, Antiquity, Stronghold, Reef Encounter, Ground Floor, Wealth of Nations, Florenza, Arkwright, The Lord of the Ice Garden, Confucius. Rămân astfel vreo 30 jocuri într-adevăr bune, majoritatea făcându-mi parte din colecție.

E normal deci ca atunci când un astfel de joc apare pe piață să am urechile ciulite și un șervețel în mână cu care să-mi șterg balele. Cu atât mai mare e anticipația când autorul e unul care nu m-a dezamăgit cu nimic până acum. Vinhos e minunat (iar ediția din 2016 va fi și mai bună!), CO2 e bun, Kanban e mirific. Haideți să vedem dacă Gallerist se ridică la înălțimea așteptărilor și cum se compară cu Kanban, putându-se trage multe paralele între cele două titluri.

Articolul e aici.