Aici pe forum exista deja un review facut jocului de catre VickdaReaper in urma cu mai bine de un an.
Nu pornesc la drum cu intentia de a face unul mai bun, ci doar de a-mi prezenta propria parere de o maniera care sa va faca la finalul lecturii sa va uitati in portofel sa vedeti daca mai aveti suficienti bani ca sa cumparati AZI jocul. Yes, it's THAT good!
M-a luat entuziasmul pe dinainte si am inceput cu sfarsitul. Hai s-o luam frumos de la inceput. Dl. Knizia, despre care s-a scris deja pe forum, a decis sa publice jocul in anul 1998. Era o perioada foarte fertila pentru domnia sa, doua din cele trei jocuri care alcatuiesc "tile laying trilogy" fusesera deja publicate si cel putin unul din ele se bucura de mare succes. Un an mai tarziu Knizia avea sa publice Ra si Lost Cities, si doi ani mai tarziu vedeau lumina zilei Lord of the Rings si Taj Mahal. Cum spuneam, o perioada foarte fertila, poate cea mai buna din intreaga lui cariera.
Nu e de mirare deci ca Samurai e un joc atat de bun. Un abstract la origini, tema japoneza este foarte bine integrata si atmosfera creata este minunata. Calitatea componentelor si eleganta simpla a mecanicii de joc l-au propulsat in top 100 BGG unde actualmente troneaza pe un onorabil loc 68 cu o foarte buna nota medie de 7.50. Cu o durata de joc cuprinsa intre 20 minute pentru 2 jucatori si 45-60 minute pentru 4 jucatori si cu un weight mediu estimat de 2.5, Samurai are tendinta de a parea mai putin decat este de fapt. Aparent un joc simplu datorita regulilor extrem de simple care sunt lamurite in 5 minute, subtilitatile strategice tind uneori sa-i puna pe ganduri si pe jucatorii experimentati.
Hai sa luam la puricat componentele si sa vedem cu ce avem de a face. Cutia nu este o binecuvantare din punct de vedere al dimensiunilor. La 37 x 27 x 7 cm numai portabila nu e. Ai zice ca trebuie sa gazduiasca o tona de componente mari si multe si o plansa enorma. Ilustratia de pe capac nu e tocmai una pe placul meu... samuraiul care isi face vant cu un evantai privind sagalnic un apus de soare peste muntele Fuji, cu o statuie a lui Buddha intr-un alt varf de munte si un templu la poale... as zice ca tine mai degraba de zona kitsch-ului decat de cea a artisticului:
Mi-a placut insa prezenta kanji-ului Han atat pe cutie, cat si pe "screens" si unele tiles. Nu l-ati remarcat inca? Putintica rabdare, il scot in evidenta imediat.
Am pomenit deja de screens. Acestea sunt frumoase, imi plac. Partea exterioara imita un perete de hartie:
Si in mijloc troneaza un evantai cu acelasi Han pictat deasupra. Kanji-ul inseamna la origini "slujitor" si a fost ulterior atribuit samurailor datorita naturii servile pe care acestia o manifestau fatza de stapan. Acuma nu mai aveti cum sa-l ratati:
Plansa de joc nu e enorma asa cum ma asteptam. Este o reprezentare sumara a Japoniei, cu capitala si cateva orase si sate. Slujiti putin de imaginatie, putem sa credem ca asa arata Japonia privita de sus. Interesanta e insa forma plansei, neregulata si neobisnuita, la fel cum e si modul de imbinare "puzzle-like" al partilor componente:
Odata indepartata harta si ecranele, se poate zari in cutie si insert-ul de plastic. Am fost surprins sa vad cat e de mare si cat de putine componente adaposteste. Figurinele negre sunt intr-un lacas, si in celelalte sunt piesele folosite de cei maxim 4 jucatori pentru capturarea lor. Si asta e tot... in rest, mult spatiu nefolosit si mult aer:
Figurinele negre sunt piesa de rezistenta a jocului. Sunt foarte bine realizate, dintr-un plastic negru lucios si foarte placut la atingere. Nu numai ca arata extraordinar insirate pe harta dar, odata capturate, va veti simti de doua ori mai bine datorita senzatiilor tactile... ca un adevarat samurai:
Capturarea se va face cu ajutorul pieselor hexagonale. Fiecare jucator are la indemana 20 piese - 3 cu corabii folosite pe mare, 2 speciale, 6 care influenteaza orice tip de figurina (cu samurai si ronin) si 9 care sunt specifice tipului de figurina ilustrat. Cifra asociata simbolului arata puterea influentei si aceasta variaza de la 1 la 4:
Ilustratiile sunt frumoase chiar si pe aceste piese hexagonale. Singura inadvertenta e ca piesa care ilustreaza un Ronin contine tot caracterul Han specific samuraiului; as fi fost impresionat daca as fi vazut caracterul special asociat acestui samurai ramas fara stapan... dar e bine si asa:
Piesele speciale sunt cele care transforma substratul strategic al jocului intr-un mic cosmar, intinzand la maxim tensiunea care tinde sa se acumuleze de obicei in a doua jumatate a jocului. E bine sa le joci mai devreme ca sa ai un mic avantaj si sa capturezi o piesa inaintea celorlalti? E bine sa le pastrezi pentru mai tarziu pentru a fura de sub nas cuiva una sau mai multe piese mult ravnite? E complicat de spus. Cert e ca de fiecare data aparitia lor in joc schimba radical lucrurile:
Ce fac mai precis aceste piese? Dupa cum arata si ilustratiile, una dintre ele permite inlocuirea unei figurine dintr-o parte a hartii cu alta de oriunde altundeva in incercarea de a dezactiva sau diminua influenta deja exercitata, in timp ce cealalta permite refolosirea unei piese de captura deja pusa pe harta.
Buuun.
Acum ca am analizat si am disecat partea vazuta a lucrurilor, hai sa ne ocupam putin si de partea nevazuta - gameplay si mecanica.
Nu pot sa trec mai departe pana nu spun ca regulamentul este foarte scurt, se intinde pe 4 pagini cu tot cu ilustratii si informatii despre publisher. E bine scris si prima lectura va clarifica tot... mai putin strategia:
Am spus la inceput ca jocul are un weight redus si o durata destul de scurta a timpului de joc. Acum o sa pun ramasag ca va explic jocul in 5 minute si apoi veti fi gata sa capturati prima piesa. Urechile si ochii mari si dati drumul la cronometru:
Setup-ul initial e extrem de simplu: se asambleaza bucatile de harta aferente numarului de jucatori, iar apoi acestia vor purcede la amplasarea pe harta a figurinelor in capitala (3 diferite), orase (2 diferite) si sate (cate una). Din cele 20 de piese hexagonale in culoare proprie, fiecare jucator isi va alege pentru inceput 5 cu care va incerca sa-si consolideze o pozitie de start, iar restul de 15 le va intoarce cu fatza in jos, le va amesteca si de acolo isi va improspata constant la finalul turei numarul de piese pana la 5 - piesele vor fi tot timpul pastrate in spatele ecranului. Daca jucatorii sunt incepatori, sfatul meu e sa traga aleator 5 piese pentru ca nu va conta prea mult ce piese primesc in primele jocuri, de vreme ce inca nu au mare habar despre cum decurge jocul. Jucatorii vor incerca apoi sa captureze cat mai multe figurine urmand o singura regula simpla: pe harta se poate amplasa intr-o tura o singura piesa fara Han si oricate cu Han in locurile care nu contine deja o figurina sau o alta piesa. Odata o figurina incercuita din toate partile pe uscat, se va decide soarta ei: daca unul din jucatori are o influenta dominanta prin piesele jucate, atunci el si-o va insusi; daca doi sau mai multi jucatori sunt la egalitate, atunci piesa va fi scoasa din joc si pusa langa harta:
Jocul se termina cand una din aceste doua conditii e indeplinita:
- fie langa harta s-a pus a patra piesa;
- fie pe harta au mai ramas disponibile pentru captura doar doua din cele trei tipuri de figurine.
Se trece apoi la numararea figurinelor capturate, al caror numar si structura a fost protejat pe parcursul jocului de frumoasele ecrane cu aspect de perete de hartie. Daca un jucator e majoritar in doua din cele trei tipuri, atunci e automat declarat castigator. Daca nu, fiecare jucator care detine o majoritate de un fel va indeparta acele piese si va numara celelalte doua tipuri. Cel care are cele mai multe e castigator.
Stop cronometru! Cat a trecut? Nici patru minute?? Excelent!
Drept bonus o sa va arat cu o ilustratie cum se capureaza piesele. Sa zicem ca avem situatia asta si jucatorul rosu decide sa plaseze un 2 de orez:
Jucatorul verde influenteaza deja orezul cu 3 (2 de la piesa cu samurai si 1 de la piesa cu barca), iar jucatorul rosu o influenteaza cu 3 de la samuraiul din partea de sus. Odata plasat orezul de 2, piesa orez ii va reveni pentru ca influenta totala exercitata va fi 5, iar piesa high-helmet din partea dreapta va reveni jucatorului verde pentru ca este la randul ei complet inconjurata si verdele o influenteaza cu cei 2 samurai - iar rosu cu nimic.
De fiecare data cand am explicat jocul unui grup nou, am auzit aceleasi doua replici/intrebari:
1. "Aaa, e simplu, il terminam in 10 minute!"
Si 45 minute mai tarziu, dupa minute lungi de gandire si ras-gandire, aproape de final: "Cat a trecut? Asa mult??"
2. El: "Ce fac daca raman fara piese?"
Eu: "Nu ai cum sa ramai fara piese, jocul e facut de un doctor in matematica."
El (dupa ce a analizat din nou harta si si-a numarat piesele): "Serios acuma, ce fac daca raman fara piese?"
Eu: "Tipul e DOCTOR in MATEMATICA! Cum crezi ca i-a scapat detaliul asta??"
Hai sa recapitulez ca am ajuns aproape de final.
Imi place mult jocul asta pentru ca:
- se explica foarte repede, dar are un substrat strategic foarte frumos;
- il pot juca cu incepatori la fel de bine cum il pot juca cu maniaci;
- desi e abstract, integrarea temei e bine realizata - cu micile problemutze de care am pomenit deja;
- de fiecare data cand il joc e altfel;
- scaleaza foarte bine de la 2 la 3 si la 4 jucatori;
- figurinele negre sunt delicioase la atingere.
Mi-ar fi placut si mai mult si i-as fi dat nota 10 daca ar fi avut o cutie mai mica, daca producatorul ar fi gasit o solutie de a optimiza impachetarea hartii si eliminarea excesului de aer din cutie. Portabilitatea e un factor destul de important pentru mine, asa ca nota finala e un foarte solid 9 sau
, cum va place mai mult.Cautati-va deci de bani si dati fuga la magazin. E un joc care nu trebuie sa va lipseasca de pe raft. Am zis ACUM!
)
