- from http://www.boardgamegeek.com/image/1297714
Trei pe un board game va prezinta
Anexa - in caz de nevoie:
Claustrophobia – jocul in care fortele binelui se lupta cu cele ale raului (oricare ar fi ele, pentru ca sunt sigur ca si demonii considera ca ceea ce fac este bine si ca slujitorii Inchizitiei sunt raul pe Pamant), prin intunecate catacombe, pentru suprematia asupra Noului Ierusalim. Ce alt board game mai bun puteam sa alegem ca „specialitate de Pasti”?
- from http://www.boardgamegeek.com/image/1297713
La masa copiii mei! Iepurasul v-a adus omuleti de ciocolata!
Ce-i place ei
Miniaturile si designul total: Miniaturile sunt frumos facute si cu o atentie speciala acordata detaliilor (in special pentru trogloditi, care au fost slujitorii mei loiali). Tile-urile si celelalte elemente respecta ideea jocului si sunt in acelasi ton gri, intunecat si sumbru.
Interactiunea intre jucatori: Claustrophobia e un joc in care pur si simplu trebuie sa-ti vanezi adversarul. Acest lucru implica o strategie buna si o viclenie desavarsita. Il recomand tuturor celor care vor sa simta adrenalina luptei si sa interactioneze cu ceilalti jucatori.
Tema jocului: pentru mine personal, daca subiectul nu ma atrage, daca nu are o anumita „poezie”, atunci Adi trebuie sa se uite la multe filme de fete cu mine pana sa jucam respectivul board game . In cazul Claustrophobiei pot spune ca ideea centrala e foarte interesanta, mi-a placut din start sa imbratisez fortele intunecate ale raului si nu mi-am facut de rusine demonii atunci cand i-am condus in lupta.
Rejucabilitate: acum cand in sfarsit am reusit sa castig la acest joc, as zice ca poti sa-l joci oricand deoarece nu te vei plictisi . E usor de invatat si poti consulta manualul oricand deoarece e destul de clar in privinta regulilor.
Ce-i place lui
Miniaturile: intr-o lume dominata de miniaturi necolorate, acest mic detaliu este de nepretuit.
Modul de ranire a oamenilor: cu cat sunt mai plini de rani, cu atat capacitatea lor de lupta e mai redusa si asta imi place. Daca le-ar scadea doar HP nu ar fi realist – de ce sa poti lovi cu sabia la fel de bine daca mai ai doar o mana, ai ramas fara picioare, vederea ti-e ingreunata de sangele ce se scurge de pe frunte si inima ti-ai pierdut-o la ultima intersectie de tuneluri?
Rejucabilitate: nu sunt multe scenarii in manual, dar, fiind un joc modular, permite variante infinite.
Aspectul: arata suberb intins pe masa.
Jocul curge usor: orice board game il joc din instinct, fara calcule probabilistice, fara planificarea a 50 de mutari in avans, asa ca ma omoara sa stau sa-i astept pe ceilalti sa se decida care e cea mai buna actiune pe care o pot lua. Claustrophobia este „The Fast and the Furious” – zaruri→mergi→ataci→next. BAM!
Usor de invatat: manualul este clar si jucatorii nu au multe lucruri de retinut.
Ce nu-i place ei
Raportul noroc/strategie: pentru a ataca sau pentru a alege diverse caracteristici ale personajelor la inceputul turei tale trebuie sa te bazezi pe zaruri. Acum, pentru cine se simte norocos nu ar fi un impediment atat de mare, dar atunci cand iti vezi maretele planuri de cucerire a lumii naruite din cauza unor bucati de os potrivnice, nu e asa placut, ca sa zicem asa. As fi preferat ca jocul sa nu se bazeze atat de mult pe zaruri si mai mult pe strategia jucatorului, insa per total nu pot zice ca e asa un mare minus (am reusit sa castig totusi ).
Modul de ranire a demonilor: trogloditii au prea putina viata (defense 3 si health 1) si daca adversarul are noroc, atunci toate eforturile tale de a impanzi lumea cu fortele inexorabile ale intunericului sunt in van. Trebuie mereu sa bagi cat mai multi demoni in catacombe si sa te asiguri ca ai cat mai multe threat points (pentru a-i cumpara).
Modul de deplasare a demonilor: demonii pot sa apara doar pe tile-uri care nu au oameni si doar pe margine. Pana reusesti sa intri in joc sau sa ajungi la eroi dureaza, iar acestia pot face intre timp ce vor. Din nou, daca nu ai norocul sa dai de hole in the ground (care iti permite sa te deplasezi pe diverse tile-uri de pe harta cu aceeasi caracteristica), poti sa-ti petreci jocul doar alergand eroii in loc sa-i ucizi.
Ce nu-i place lui
Cutiutele pentru plansele oamenilor: la sfarsitul fiecarui joc trebuie scoase plansele si, oricat de atent as fi, se uzeaza in locurile de prindere. Ca sa nu le desfac de fiecare data ar trebui sa abandonez insertul, lucru care nu ma incanta.
Depozitare: cutia e prea mare pentru a sta alaturi de Cyclades sau Dungeon Twister si prea mica pentru a sta alaturi de WoW sau Runewars.
Amprenta de CO2: nu numai ca ocupa mult spatiu, dar trebuie sa rearanjezi harta in functie de directia in care explorezi. Nu e greu, dar rapeste din timpul macelului.
Superficialitatea mea: de ce a trebuit sa joc eu numai cu oamenii Bisericii?
Culorile: sunt patru miniaturi, doua cu parul galben si doua cu el brunet. E atat de enervant sa tot intrebi „pe care soldat blond? asta sau ala?”. Cred ca puteau sa-i faca mai bine.
Parerea ei
Desi are unele minusuri care ar putea supara orice lord al abisului, marturisesc ca e un joc placut, care nu dureaza foarte mult si in care sa nu te plictisesti. Te gandesti mereu la urmatoarea miscare, te bucuri de orice victorie si plangi cu lacrimi amare cand vezi ca slujitorii tai mult iubiti sunt spulberati de oamenii aceia mici si neispraviti, care nu te lasa sa imbratisezi lumea. Are scenarii interesante si poti sa explorezi diverse optiuni. Pentru cei dornici de lupta, este jocul perfect.
Parerea lui
De mult pusesem ochii pe Claustrophobia, dar, cu atatea jocuri interesante aparute, un joc in doi, in care ne mai si macelarim, nu a fost prioritar (pentru jumatatea mea cel putin). Devorand „dungeon crawlers”, jocul asta nu putea sa ne lipseasca din colectie. Modul de joc al factiunilor e diferit, oamenii jucand tactic (deciziile lor depinzand serios de zar) si demonii jucand strategic (plansa destinului diminueaza mult efectul zarurilor, permitand jucatorului o planificare mai buna a actiunilor). Taberele mi se par echilibrate, in ultimul scenariu jucat lupta s-a dat pana in ultimul moment, runda in care oricare dintre noi putea sa castige. Si, cum poate fi doar un singur castigator, am pierdut! Jocul este bun pentru o seara linistita, in care nu vrei sa te chinuiesti cu ridicarea unui imperiu, ci doar sa-ti saturi setea de sange (nu, nu uitandu-te la „Twilight: intoarcerea intoarcerii”).
Sarbatori fericite tuturor! Care serbeaza.
Iar pentru restul, cei care trebuie sa participam la ritualuri deoarece „Asa se face! De ce nu intri in biserica? Fa-ti cruce! Vrei sa ne dea iar vecinii cu agheasma pe usa?!”, va imbarbatez cu un „macar avem parte de mancare si bautura gratis”.