Mai întâi, câteva detalii tehnice:
Producător: eggertspiele (varianta în limba română este a celor de la Ludicus)
Designer: Alexander Pfister, cunoscut și pentru Mombasa, Port Royal sau Isle of Skye.
De unde îl puteți lua: se găsește la mai toate magazinele de profil de la noi. Eu am luat de la Regat varianta în limba română.
Număr de jucători și durata: de la 2 la 4; durează, conform cutiei, între 75 și 150 de minute. În 2 jucători, jocurile noastre au durat între 75 și 120 de minute.
L-am jucat de: 3 ori până acum, toate fiind jocuri în 2.
În joc sunteți fermieri care se plimbă între Texas și Kansas City, străbătând pustietăți, trecând peste tot felul de hazarduri, făcând negoț cu nativii americani, refăcându-vă forțele în hanuri. Destinația voastră poate că este Kansas City, dar cirezile pe care le conduceți vor fi trimise ulterior spre alte orașe, cu cât mai îndepărtate cu atât mai valoaroase. Fiind un Euro, toate aceste elemente sunt abstractizate. Vei găsi în cutie o multitudine de cartonașe care reprezintă diferite lucruri: clădiri proprii, clădiri neutre, hazarduri, diferite corturi ale nativilor americani, potențiali angajați.
Fiecare jucător începe jocul cu o planșă proprie, care îți indică ce acțiuni auxiliare poți face și care indică și îmbunătățirile pe care le-ai făcut pe parcursul jocului. Planșele jucătorilor sunt din hârtie plastifiată (cred) și mi s-au părut a fi de o calitate bună. Piesele din lemn nu alunecă ușor pe ea, ceea ce este un lucru bun.
La început, poți face între 1 și 3 mutări (se iau în calcul doar secțiunile de pe harta de joc care conțin cartonașe (de orice fel ar fi acestea). Pe măsură ce jocul avansează, și personajul tău progresează: poate face mai multe mutări; poate avea cirezi mai mari (începi cu 4 cărți și poți mări acest număr până la 6). Noi acțiuni auxiliare îți sunt disponibile odată ce îndepărtezi o piesă de lemn de pe planșa proprie. Ce mi se pare și mai interesant este conceptul de "acțiuni imediate": pe cele 3 rânduri destinate muncitorilor apar uneori anumite simboluri; în momentul în care plasezi un cartonaș acolo, ai opțiunea de a face acțiunea respectivă. Uneori îți vei dori să pierzi un muncitor doar pentru a putea reumple ulterior locul respectiv și a profita din nou de acțiunea imediată! În plus, ca și la Blood Rage, primești puncte de victorie suplimentară dacă îți upgradezi la maximum cele 3 rânduri.
Harta arată foarte bine: îmi place design-ul grafic, dă bine în poze:
Ceea ce faci practic în joc este să îți creezi propriul rondel. Mereu ai o alegere de făcut, trebuie doar să îți planifici mutările bine. Uneori, vei alege o acțiune sub-optimală, doar pentru ca pe viitor să îți maximizezi beneficiile (de exemplu, vei alege să te oprești pe tile-ul unui oponent, unde poți face doar o acțiune auxiliară simplă, dacă așa poți strânge banii care îți trebuie pentru a cumpăra vite sau a angaja muncitori tura următoare). E o implementare interesantă a unui distincții simple din teoria deciziei: diferența dintre maximizare locală și globală (ce faci acum s-ar putea să nu fie cea mai bună mișcare, dar secvențialitatea deciziilor înseamnă că agregat e o mișcare care îți dă per ansamblu cele mai mari beneficii).
Mai mult, jucătorii decid cât de rapid se va termina jocul. Piața muncitorilor este cea care dictează durata jocului. De fiecare dată când cineva ajunge în Kansas, va avea de plasat noi cartonașe pe planșă. Distribuția acestora e de așa natură încât inevitabil vei plasa cel puțin 1, maxim 2 cartonașe-muncitori, mutând jetonul rotund care se vede în poză în jos. Atunci când jetonul iese din tabel, jucătorul care a provocat acest lucru primește respectivul jeton, care valorează 2 puncte, iar ceilalți jucători mai au la dispoziție 1 rundă.
Sunt o mulțime de mecanisme interconectate: deck-building, hand management, worker placement, tile-laying. Într-un sens, jocul e Victory-point salad, pentru că sunt foarte multe moduri în care poți obține puncte. Pe de altă parte, fiecare acțiune pe care o faci e extrem de fulfilling, și îți va face plăcere să obții puncte din fiecare "ingredient" al salatei: de la modernizarea gărilor, la trimiterea muncitorilor să fie "șefi de gară", de la îndepărtarea hazardurilor la negoțul cu nativii americani.
Mie mi se pare un joc destul de tematic pentru un Euro, și îmi place că nu am identificat până acum o strategie dominantă. E distractiv să încerci strategii diferite (mergi pe cowboy, mergi pe modernizarea gărilor, mergi pe construcția de cartonașe proprii și de blocarea drumului adversarului). Toate micile reguli, excepții și mecanisme merg bine împreună, și înțelegerea lor e facilitată și de un manual foarte bine scris. E unul din cele mai bune Euro games pe care le-am jucat (nu sunt multe, ce-i drept..), și îmi place foarte mult. Pfister e un excelent designer, și sunt curios să încerc pe viitor și Mombasa. Și am înțeles că are în pregătire un alt heavy Euro pentru anul viitor...
Concluzie: 10/10, excelent Euro cu suficientă temă, suficientă interacțiune între jucători și care îți oferă 1 oră - 2 de joc în care nici nu știi când a trecut timpul.
Ce aș vrea să văd pe viitor într-o extensie: mai multe tipuri de muncitori, mai multe cartonașe neutre, mai multe cartonașe proprii, mai multe tipuri de vite, mai multe obiective de început (nici nu le-am menționat în recenzie, atât de multe lucruri se întâmplă în acest joc!!)