A Christmas Carol
Posted: 24 Dec 2011, 00:28
Aceasta scurta poveste de Craciun incepe cu mult, mult timp in urma. 
Adica luni!
Oana imi zice ca vrea sa imi ia ceva si, cum eu o ametesc in fiecare zi cu „Uite ce joc a mai aparut!!!!!!! Trebuie sa-l luam!!!!!”, nu stia ce sa cumpere. Sau doar nu o interesa ce debitam eu zilnic. Stiu cum e, pentru ca si eu ma inchid in mine cand reincep povestile cu „Uite ce am invatat azi la dansuri!!!!!! Trebuie sa-ti arat!!!!”.
Asa ca am decis sa fac o lista cu niste jocuri micute si dragute din care ea sa poata alege ceva cu care sa ma surprinda.
In prima zi am selectat sase jocuri si am chemat-o sa vada review-urile video pentru a-si face o idee despre ele si sa aleaga ceva care sa ii placa si ei. Ce sa zic? A rezistat doar la primul review, urmatoarele cinci fiind privite din 5 in 5 minute. Deci o luam de la zero!
A doua zi am decis sa-i fac un mic rezumat pentru fiecare, cu lucruri pro si contra, astfel incat alegerea sa-i fie mai usoara. Iata textul cu finalistele, asa cum l-a primit ea:
Miercuri ma suna si-mi zice ca a dat comanda. Cand am intrebat-o daca voi primi Macao a tacut jenata si a zis ca erau sanse foarte mari, dar nu mai era in stoc. Pierderea mea. NOT! Am intrebat-o, daca tot nu imi zice ce mi-a luat, macar sa imi spuna cum a ales marele castigator. Raspunsul a venit rapid: „Am inchis ochii si am pus degetul la intamplare pe lista”. Bine ca am filtrat lista cat am putut de mult ca altfel primeam jocul cu poneii! Dar ca cica nu voi primi unul, ci doua jocuri. Vestea a provocat o lupta in mine intre „Uuuuuu, doua jocuri, super tare!” si „Dar tot timpul sufar cand este prea generoasa. De ce imi face una ca asta?”.
Unul venea de la LEX si am fost amenintat ca voi ramane fara maini daca ma ating de el pana nu-mi da voie, celalalt era de la Taraba si urma sa-l ia de la sediu (din nou, ca sa fie sigura ca nu imi bag mainile).
Seara am zis ca, daca tot vine prin curier de la LEX, atunci sa mai comand ceva (voiam sa iau toate extensiile de la Thunderstone, dar nu mai gaseam si sleevuri, asa ca m-am reorientat (va urma!)).
Joi dimineata suna Oana ca sa puna ambele jocuri, dar primul tocmai fusese expediat, asa ca a facut comanda separata pentru al doilea. Am intrebat-o de ce a facut asta, pentru ca il comandasem de acolo doar ca sa imparta transportul si ca separat e mai scump decat in Bucuresti. Raspunsul ei a fost „Dar acolo il impacheteaza frumos!”. Asa sa fie!
Inainte de a pleca la dans mi-a zis ca trebuie sa o duc la Taraba.
Stiu, stiu!
Eu aleg jocurile si creez lista cu ce urmeaza sa imi faca ea cadou, apoi o duc pana acolo si astept afara ca sa nu aflu ce urmeaza sa primesc!!!! Grea e viata!
I-am spus ca trebuie sa plecam din timp, ca e vremea urata, va fi aglomerat traficul si vom merge si pe jos. A dat din cap si a facut tot ca ea. La 5:30 trebuia sa fie la dansuri si la 4 a stabilit sa plecam. La 4:10 ma uitam la ea cum INCA se machiaza si o intrebam daca mai dureaza.
„Pai te asteptam pe tine!”
„Machiindu-te!?!?”
Am reusit sa plecam. Cu greu!
Afara burnita, ca de obicei la ora aceea traficul era blocat de la noi pana in centru.
I-am zis ca trebuie sa mergem tot drumul pe jos. A inceput sa bombane ca se ajunge mai repede cu autobuzul.
Zic „Nu vezi toate masinile stationate pe bulevard? Faci o jumatate de ora doar pana la prima statie?”.
„Dar nu vreau pe jos!”
„Dar ajungem mai repede!”
„Intarziem!”
„Nu eu am adormit in fata oglinzii!”
A plecat pe jos la trap.
Niciodata nu merge atat de repede. Dar niciodata nu intarzie la cursurile de dans!
Eu gafaiam in urma ei. Revoltat i-am spus ca daca vrea sa ma faca sa gafai sunt metode mult mai placute, dar asta nu a incetinit galopul. Dupa patru statii se vedea oboseala pe chipul ei si primele incruntari nu intarziara sa apara. Ca de ce e vremea asa, ca de ce nu e autobuz pe aici, ca de ce nu ma grabesc, ca de ce tot continui sa dau vina pe machiat, ca de ce e magazinul atat de departe!
STIAM DE CE NU AM VRUT DOUA JOCURI! STIAM CA ASTA URMA SA MI SE INTAMPLE!
Cu chiu, cu vai am ajuns. Si am asteptat cuminte sa urce si sa-l cumpere. Dupa un timp suspect de indelungat a coborat si am reinceput cursa spre sala de dans.
Dar, odata atins scopul pelerinajului nostru, toate resursele Oanei s-au terminat
„Adi, mi-e rau, hai sa ne oprim!”
„Pai ce ai?”
„Ma doare pieptul, nu stiu de la ce!”
„Ai mancat azi cartofi cu carnati in loc de ceva mai lejer?”
„Da!”
„Ai dat gata juma’ de sticla de cola?”
„Da!”
„Mananci ciocolata din ora in ora?”
„Da!”
„Atunci nu stiu de la ce te doare! O fi de la vreme. Poate a scazut presiunea sau ceva!”
Mii de fulgere s-au abatut asupra mea, dar am avantajul de a nu lesina dupa un kilometru de mers si am fugit pana s-au calmat apele.
Am ajuns la Universitate, de unde am luat autobuzul pana cu o statie inainte de sala de dans, unde trebuia sa coboram. Cum nu venea nimic, am propus sa mergem statia respectiva pe jos. Se pare ca propusesem prost! Cica nu-mi pasa de conditia ei! Am raspuns ca mi-a pasat atunci cand am zis ca mai bine nu ar manca inca o portie de carnati, chiar daca sunt atat de buni! Monstrul s-a descatusat asupra mea! De obicei, in cazurile acestea ma iau dupa domnul Hopkins din filmul „THE RITE” (nu am gasit secventa pe net, prin urmare am scos eu un xvid si l-am decupat cu primul program pe care l-am intalnit, asa ca urmariti de la secunda 37- fara sonor pentru ca, nu stiu de ce, tot sunetul s-a ingramadit in primele secunde si distruge timpane
. Calitate execrabila, dar prindeti ideea.).
De fiecare data, trei palme peste frunte si un „Iesi, diavole, din ea!” readuc zambetul si armonia. De data asta toti oamenii, pe o raza de 60 de metri, au auzit cum mi-a spus calm urlat ca XXXXX (completati voi).
DE CE AU TREBUIT SA FIE DOUA JOCURI? DE CE?
A venit tramvaiul si am reusit sa o las in bratele latino loverului, asa ca am plecat la Red Goblin ca sa imi inec amarul in jocuri. Jocul ramasese la ea. Asta spune mult despre incredere!
Astfel, Quarriors a fost primul cadou.
Apoi seara a ajuns si coletul de peste dealuri si vai, dar a trebuit sa astept cuminte sa se intoarca Oana.
Cand a ajuns, a dat ordin sa se desfaca cutiile. Se pare ca ea era mai curioasa decat mine.
De la LEX a sosit Call of Cthulhu. Placuta teroare!
Si de la Taraba jocul care era sa ma coste viata a fost Drako.
La acesta a zis ca nu l-a ales la intamplare, poate pentru ca i-am tot facut aluzii despre el.
Si in seara asta a ajuns al doilea colet (incep sa ma imprietenesc cu tipul de la curierat).
Ultimul din anul acesta este Cyclades – daca tot nu am putut sa trec peste harta de la Olympos, macar sa raman pe aproape.
Si asa se incheie povestea. Fiti atenti ce dorinte va puneti si mai ales cine e pestisorul care vi le implineste.
***In aceasta poveste, niciun sot nu a fost ranit (inca)!***
Sarbatori Fericite!
Adica luni!
Oana imi zice ca vrea sa imi ia ceva si, cum eu o ametesc in fiecare zi cu „Uite ce joc a mai aparut!!!!!!! Trebuie sa-l luam!!!!!”, nu stia ce sa cumpere. Sau doar nu o interesa ce debitam eu zilnic. Stiu cum e, pentru ca si eu ma inchid in mine cand reincep povestile cu „Uite ce am invatat azi la dansuri!!!!!! Trebuie sa-ti arat!!!!”.
Asa ca am decis sa fac o lista cu niste jocuri micute si dragute din care ea sa poata alege ceva cu care sa ma surprinda.
In prima zi am selectat sase jocuri si am chemat-o sa vada review-urile video pentru a-si face o idee despre ele si sa aleaga ceva care sa ii placa si ei. Ce sa zic? A rezistat doar la primul review, urmatoarele cinci fiind privite din 5 in 5 minute. Deci o luam de la zero!
A doua zi am decis sa-i fac un mic rezumat pentru fiecare, cu lucruri pro si contra, astfel incat alegerea sa-i fie mai usoara. Iata textul cu finalistele, asa cum l-a primit ea:
Le-a citit, a zis „Aaaa, seamana cu Puerto Rico, hmmmm, interesant!” si n-a mai zis nimic in legatura cu ele.Arcana
Pro – licitezi pentru carti => extra interactiune, grafica superba, mecanica inovativa;
Contra – nu are multe carti, nevasta crizata ca pierde la licitatie.
Call of Cthulhu
Pro – fan Arkham Horror, grafica superba, figurine cu CTHULHU!, diversitate;
Contra – pare complicat la inceput, nevasta crizata ca pierde la lupta.
Macao (asta a fost cea mai mare negociere din partea mea pentru a primi eu un cadou mai pe gustul ei)
Pro – faci comert (poate inlocuim Puerto Rico), multe strategii de castig, tabla de joc frumoasa, vaporase din lemn,
Contra – oarecum complex, sotul e mai bun strateg.
Cutthroat Caverns
Pro – jucatorii conlucreaza, dar se si saboteaza pentru a castiga puncte, grafica frumoasa;
Contra – nevestele care iau totul personal nu vor dori sa-l joace, personaje generice.
Dragon’s Gold
Pro – ucizi dragoni, te certi cu ceilalti pe impartirea comorii, se invata repede;
Contra – joc usurel, nevasta nu accepta partea ei de comoara si ne musca.
Drako
Pro – dwarfi vs dragon, DRAGON!, arata bine;
Contra – nevasta pierde si nu mai joaca in veci.
Miercuri ma suna si-mi zice ca a dat comanda. Cand am intrebat-o daca voi primi Macao a tacut jenata si a zis ca erau sanse foarte mari, dar nu mai era in stoc. Pierderea mea. NOT! Am intrebat-o, daca tot nu imi zice ce mi-a luat, macar sa imi spuna cum a ales marele castigator. Raspunsul a venit rapid: „Am inchis ochii si am pus degetul la intamplare pe lista”. Bine ca am filtrat lista cat am putut de mult ca altfel primeam jocul cu poneii! Dar ca cica nu voi primi unul, ci doua jocuri. Vestea a provocat o lupta in mine intre „Uuuuuu, doua jocuri, super tare!” si „Dar tot timpul sufar cand este prea generoasa. De ce imi face una ca asta?”.
Unul venea de la LEX si am fost amenintat ca voi ramane fara maini daca ma ating de el pana nu-mi da voie, celalalt era de la Taraba si urma sa-l ia de la sediu (din nou, ca sa fie sigura ca nu imi bag mainile).
Seara am zis ca, daca tot vine prin curier de la LEX, atunci sa mai comand ceva (voiam sa iau toate extensiile de la Thunderstone, dar nu mai gaseam si sleevuri, asa ca m-am reorientat (va urma!)).
Joi dimineata suna Oana ca sa puna ambele jocuri, dar primul tocmai fusese expediat, asa ca a facut comanda separata pentru al doilea. Am intrebat-o de ce a facut asta, pentru ca il comandasem de acolo doar ca sa imparta transportul si ca separat e mai scump decat in Bucuresti. Raspunsul ei a fost „Dar acolo il impacheteaza frumos!”. Asa sa fie!
Inainte de a pleca la dans mi-a zis ca trebuie sa o duc la Taraba.
Stiu, stiu!
Eu aleg jocurile si creez lista cu ce urmeaza sa imi faca ea cadou, apoi o duc pana acolo si astept afara ca sa nu aflu ce urmeaza sa primesc!!!! Grea e viata!
I-am spus ca trebuie sa plecam din timp, ca e vremea urata, va fi aglomerat traficul si vom merge si pe jos. A dat din cap si a facut tot ca ea. La 5:30 trebuia sa fie la dansuri si la 4 a stabilit sa plecam. La 4:10 ma uitam la ea cum INCA se machiaza si o intrebam daca mai dureaza.
„Pai te asteptam pe tine!”
„Machiindu-te!?!?”
Am reusit sa plecam. Cu greu!
Afara burnita, ca de obicei la ora aceea traficul era blocat de la noi pana in centru.
I-am zis ca trebuie sa mergem tot drumul pe jos. A inceput sa bombane ca se ajunge mai repede cu autobuzul.
Zic „Nu vezi toate masinile stationate pe bulevard? Faci o jumatate de ora doar pana la prima statie?”.
„Dar nu vreau pe jos!”
„Dar ajungem mai repede!”
„Intarziem!”
„Nu eu am adormit in fata oglinzii!”
A plecat pe jos la trap.
Niciodata nu merge atat de repede. Dar niciodata nu intarzie la cursurile de dans!
Eu gafaiam in urma ei. Revoltat i-am spus ca daca vrea sa ma faca sa gafai sunt metode mult mai placute, dar asta nu a incetinit galopul. Dupa patru statii se vedea oboseala pe chipul ei si primele incruntari nu intarziara sa apara. Ca de ce e vremea asa, ca de ce nu e autobuz pe aici, ca de ce nu ma grabesc, ca de ce tot continui sa dau vina pe machiat, ca de ce e magazinul atat de departe!
STIAM DE CE NU AM VRUT DOUA JOCURI! STIAM CA ASTA URMA SA MI SE INTAMPLE!
Cu chiu, cu vai am ajuns. Si am asteptat cuminte sa urce si sa-l cumpere. Dupa un timp suspect de indelungat a coborat si am reinceput cursa spre sala de dans.
Dar, odata atins scopul pelerinajului nostru, toate resursele Oanei s-au terminat
„Adi, mi-e rau, hai sa ne oprim!”
„Pai ce ai?”
„Ma doare pieptul, nu stiu de la ce!”
„Ai mancat azi cartofi cu carnati in loc de ceva mai lejer?”
„Da!”
„Ai dat gata juma’ de sticla de cola?”
„Da!”
„Mananci ciocolata din ora in ora?”
„Da!”
„Atunci nu stiu de la ce te doare! O fi de la vreme. Poate a scazut presiunea sau ceva!”
Mii de fulgere s-au abatut asupra mea, dar am avantajul de a nu lesina dupa un kilometru de mers si am fugit pana s-au calmat apele.
Am ajuns la Universitate, de unde am luat autobuzul pana cu o statie inainte de sala de dans, unde trebuia sa coboram. Cum nu venea nimic, am propus sa mergem statia respectiva pe jos. Se pare ca propusesem prost! Cica nu-mi pasa de conditia ei! Am raspuns ca mi-a pasat atunci cand am zis ca mai bine nu ar manca inca o portie de carnati, chiar daca sunt atat de buni! Monstrul s-a descatusat asupra mea! De obicei, in cazurile acestea ma iau dupa domnul Hopkins din filmul „THE RITE” (nu am gasit secventa pe net, prin urmare am scos eu un xvid si l-am decupat cu primul program pe care l-am intalnit, asa ca urmariti de la secunda 37- fara sonor pentru ca, nu stiu de ce, tot sunetul s-a ingramadit in primele secunde si distruge timpane
. Calitate execrabila, dar prindeti ideea.).
De fiecare data, trei palme peste frunte si un „Iesi, diavole, din ea!” readuc zambetul si armonia. De data asta toti oamenii, pe o raza de 60 de metri, au auzit cum mi-a spus calm urlat ca XXXXX (completati voi).DE CE AU TREBUIT SA FIE DOUA JOCURI? DE CE?
A venit tramvaiul si am reusit sa o las in bratele latino loverului, asa ca am plecat la Red Goblin ca sa imi inec amarul in jocuri. Jocul ramasese la ea. Asta spune mult despre incredere!
Astfel, Quarriors a fost primul cadou.
Apoi seara a ajuns si coletul de peste dealuri si vai, dar a trebuit sa astept cuminte sa se intoarca Oana.
Cand a ajuns, a dat ordin sa se desfaca cutiile. Se pare ca ea era mai curioasa decat mine.
De la LEX a sosit Call of Cthulhu. Placuta teroare!
Si de la Taraba jocul care era sa ma coste viata a fost Drako.
La acesta a zis ca nu l-a ales la intamplare, poate pentru ca i-am tot facut aluzii despre el.
Si in seara asta a ajuns al doilea colet (incep sa ma imprietenesc cu tipul de la curierat).
Ultimul din anul acesta este Cyclades – daca tot nu am putut sa trec peste harta de la Olympos, macar sa raman pe aproape.
Si asa se incheie povestea. Fiti atenti ce dorinte va puneti si mai ales cine e pestisorul care vi le implineste.
***In aceasta poveste, niciun sot nu a fost ranit (inca)!***
Sarbatori Fericite!
