m4r1us wrote:{...} probabil nu ai văzut încă Antiquity ... countere MULTE, mici şi subţiri pe care trebuie să le aşezi frumos, de obicei unele peste altele, pe harta "minunată"{...}
Uhhh ... sublim ce să zic !
Cum asta îmi aduce aminte de una din primele mele tenative/creații de
board-game - pentru care am decupat cred o săptămână coperți de caiete de diverse culori
- bănuiesc că sunt șanse incredibil de mici să-mi placă așa ceva.
Dar legat de "piramidoane" - problema nu e strict numai cu ele/aspectul lor - ci mai degrabă legat de ceva enunțat mai jos ca fiind un succes :
Cat despre "piramidoanele" de la Through the Ages: Vlaada a incercat sa abstractizeze cat de mult se putea experienta construirii unei civilizatii.
Mie imi place foarte mult rezultatul si tot efortul mental pe care il implica punerea in miscare a unui motor ce trebuie sa fie atat eficient, cat si flexibil.
În principiu orice joc abstractizează ceva ( exceptând eventual jocurile precum
Ubongo 3D, care sunt de apreciat tocmai pentru procesul oarecum invers ) - deci criteriul enunțat mai sus cred că trebuie combinat cu altceva pentru evaluare. Ori criteriile prin prisma cărora evaluez eu personal un astfel de proces de abstractizare sunt foarte vag îndeplinite în cazul jocului "
Through the Ages" - și am să enumăr pe scurt două din ele ( nu vreau să mă lungesc deoarece pe de o parte e vorba de niște preferințe personale și pe de altă parte nu e paragraful de analiză a jocului sus-menționat ) :
- dezvoltarea unei civilizații e după mine unul indisolubil legată de o anumită configurație geografică, a resurselor, a vecinilor ( că doar de-aia s-a și elaborat conceptul de geopolitică - nu ?
). Abstractizarea extremă adoptată în acest caz - printr-o planșa care afișează doar evoluția culturală principală și nivelele actuale atinse la anumite domenii ( știință, cultură și forță militară ) de fiecare și ... nimic mai mult - din punctul meu de vedere e absolut iritantă și nefirească.
- procesul de generare a resurselor și consumarea necesarului ce are loc la finalul unei runde a unui jucător mi se pare destul de greoi - de genul :
piramidonul albastru de pe un câmp valorează 1, dar dacă e irigat valorează 2, dar ai grijă să vezi exact unde-s
piramidoanele galbene când calculezi ... aaa ! - te-ai uitat cu atenție la cât consumi cu oamenii pe care îi folosești efectiv ? da'
hapinesu' doamnă- cât e
hapinesu' ????
. Clar că pe măsură ce joci ajungi să faci genul acesta de calcule net mai ușor, aproape din reflex - dar personal admit că am o problemă cu jocurile în care curba de acomodare a regulilor de joc ( și implicit și timpul necesar strict îndeplinirii regulilor ) tinde să concureze cu cea a deprinderii strategiilor propriu-zise.
Gata - am promis că nu mă lungesc ...
