Toamna 1862
Sudul nu a putut rata oportunitatea de a spulbera AoP din apropiere de Richmond, neaprovizionata, cu putine forte, cu generali slabi. Astfel, AoNV s-a angajat in lupta impotriva AoP, invingand armata Uniunii (toti generalii vor redeveni disponibili in primavara lui 1863). Vestea acestei infrangeri a afectat Nordul, care a pierdut 5VS.
AoNV a continuat ofensiva si a atacat pozitiile fortificate ale generalului Hooker, in Manassas, in apropiere de Washington. Infrangerea generalului nordist nu a pus mari probleme lui Lee.
In Vest, armata de Mississippi a Sudului a eliminat prezenta inamicilor in New Orleans, Grand Ecore, dupa ce a construit un fort in Vicksburg, acesta permitandu-le sa traverseze raul (Uniunea execita presiune si control din oficiu asupra raurilor).
Armata Vestului (AoW) s-a ciocnit si ea cu AoTennessee, obtinand inca o victorie pentru Sud, insa AoT si-a fortificat apoi pozitia in Columbus.
Asadar, Confederatia a reusit sa reia initiativa si sa elimine din prezenta Uniunii in statele sale.
Insa Uniunea a tinut pentru ultima parte a toamnei cartea de campanie majora si s-a indreptat cu un corp de armata in Arkansas, pentru a cuceri cateva orase, in faza de politica (dupa strategy round). In Est, a incercat sa faca acelasi lucru, in Virginia de Vest. Cu o mutare navala, a deplasat 2 divizii din Fortul Pickens in Grand Ecore, unde a ramas un fort fara garnizoana.
Raspunsul Confederatiei a fost angajarea generalului J Johnston, din Shenandoah Valley, in Virginia de Vest pentru a elimina cateva pozitii unioniste, indeajuns cat sa evite cucerirea politica a statului si trecerea de partea Uniunii.
O toamna in care Sudul a executat destule lovituri impotriva Nordului si l-a obligat sa se fortifice si sa faca un pas inapoi. Cu toate acestea, vointa strategica a Uniunii este dubla fata de a Confederatiei (110 la 54) iar Arkansas a devenit primul stat confederat subjugat de Uniune.