Sunt clipe in viata unui om in care regreta ca a cumparat doar un televizor, sau ca iar a inceput un turneu de ceva, orice, pe undeva, sau, chiar mai rau, ca are doar un televizor, a inceput un turneu si trebuie sa il priveasca. Dar care este problema, Adi? Sportul este interesant! Este, dar pentru cei carora le place sportul. In casa asta exista trei persoane carora nu le place sportul: una care nu este interesata de sport si-l evita – EU, alta careia nu-i place sportul, dar ii plac sportivii – EA si alta care ar muri linistita daca s-ar inventa canapeaua cu dozator de mancare de pisici – CEALALTA EA.
Formele astea bine definite de placinta nu se cladesc cu usurinta. Nu luati in seama semnul aratat fotografului.
Azi tenis. Dar ce este tenisul? Tenisul este jocul in care doi/patru oameni decid sa paseze o minge de la unul la altul, intr-un mod foarte plictisitor. Ar putea sa joace ei, ca orice persoane normale, 2 din 3 sau 5 din 7 reusite? Normal ca nu! Un meci banal de tenis este 368 din 734 pentru ca, daca totul ar dura doar o ora, ar intra pe post doar 15-20 de reclame, dar in sase ore de joc 100 de reclame intra lejer. Pantalonii aia albi care se muleaza asa bine pe fund nu sunt ieftini. Cel putin asta a zis Oana. Fie, partea cu "nu sunt ieftini" am pus-o eu. Si nu numai ca trag de timp, dar sunt si nesimtiti. Iau cate doua, trei mingi, se uita putin la ele si apoi folosesc doar una si pe celelalte le arunca pe jos sa alerge fraierii dupa ele. I-or durea picioarele sa se intoarca jumatate de metru sa le lase pe banca! Aere de vedeta. TENIS! SASE ORE!
Si daca tot era lipita de televizor i-am propus sa facem un Thunderstone. Am ales sase clase de monstri si niste capcane sa facem jocul cat mai lung, doar aveam timp destul.
Eu am decis sa joc ca de obicei – haotic agresiv (cat mai multe ravagii produse adversarului, indiferent daca pierd sau pierd. Daca si castig intre timp – uiiiiii!!!). Oana juca defensiv, cu zece tabele care descriau toate cartile, cu module de cuplare a cartilor disponibile pentru a produce efectul maxim, cu program de randomizare a cartilor pentru a sti de cate ori sa le amestece.
Evident, aveam si pauze in care se otara (oțăra pentru nevorbitorii de facebook) la televizor, ca de ce spun aia? ca baiatul cel frumos nu joaca bine?! Chiar sa fie atat de orbiti de performanta incat sa nu recunoasca un trup zvelt, nadusit in soare??!!
In orice joc imi intru in rol si nimic nu poate urla mai mult a "haotic" decat trei Fireball. Nu inteleg de ce nu m-a crezut ca le iau doar pentru lumina.
Cat despre partea de "agresiv", aici m-am folosit de Creeping death. Tocmai imi eliminase doua carti, asa ca am intrat in dungeon doar pentru a-i oferi doua carti de disease. Ca nu am invins niciun monstru nu conteaza. Si asa imi incarcau deck-ul inutil. Spre mijlocul jocului au aparut discutii pe tema "dar cum intri tu in dungeon sa ataci daca ai doar trei furci si doua pachete cu merinde?". Cica nu e corect asa. Si am fost asigurat ca nu avea nicio legatura cu faptul ca ii tot ofeream cate un disease.
Spuneam despre programul imbatabil de amestecare.
Dupa cum se vede, nu era atat de eficient pe cat erau de eficiente atacurile mele suicidale.
Cea mai intensa parte a jocului, cel putin pentru eroii nostri, a fost cand am descoperit trei "rolling boulder" unul dupa altul. Primul mi-a eliminat mie un erou si ei doi, al doilea la fel, al treilea nu a mai facut nimic pentru ca cineva s-a folosit de "NU IMI CONVINE!", cea mai uzitata regula din familia noastra. Desi eu nu o folosesc. De atunci am inceput sa intreb daca pot sa folosesc Creeping death ori de cate ori imi pica. Nu merita sa-mi fie zgariata fata doar pentru niste amarate de disease. Abia mi-au trecut ranile de la Bobby sitter-ul de acum o luna. Si cica e pentru copiii de la 5 ani in sus. Poate Sigur nu cu Oana!
Deck-ul plin de monstri isi are si el avantajul sau. 16 la atac cu un singur erou sau bani de un Fireball, asta sigur nu cladeste prietenii.
La sfarsitul jocului, pisica mea stransese doar sase disease, asta dupa ce scapase de vreo opt pe parcursul lui. Cred ca o cam menajez.
Scorul a fost un lejer 112-76 pentru subsemnatul. O victorie de moral pentru ca de anul trecut nu am mai castigat nimic in fata ei.
Si am avut timp destul, pentru ca, atunci cand am terminat jocul, tocmai "acum este momentul esential! de mingea asta depinde tot meciul!", care a durat doar inca doua ore!Am ales sase clase de monstri si niste capcane sa facem jocul cat mai lung, doar aveam timp destul.
Acum ma duc sa o consolez pe Oana, care plange in cada pentru ca a pierdut baiatul frumos. Unele sporturi sunt prea crude.
PS1: urmeaza olimpiada de vara – imi ofera cineva azil pe perioada ei?
PS2: aceasta poveste este o creatie literara, orice asemanari cu personaje, comportamente sau fapte din viata reala sunt intamplatoare (a trebuit sa scriu asta – VIATA ARE PRIORITATE!).
PS3: pe parcursul acestei povesti, niciun animal nu a fost scos din starea lui de indiferenta!