Lord of the Rings(partea a II-a)-Conflict at the Carrock

Forum rules
Va rugam sa postati in aceasta sectiune doar articole tip jurnale de sesiune (session reports) ale jocurilor jucate de voi, ce bineinteles pot fi comentate in cadrul topic-urilor respective de toti utilizatorii forumului.

Pentru discutiile generale necentrate pe session reports va invitam in forumul Discutii generale.
Post Reply
User avatar
danielM
King Meeple
King Meeple
Posts: 1667
Joined: 13 Jun 2012, 15:23
Custom Rank: general de sufragerie

Lord of the Rings(partea a II-a)-Conflict at the Carrock

Post: # 50416Post danielM
17 Feb 2014, 11:17

Image
Nume scenariu: Conflict at the Carrock
Dificultate: 7

Deck: Lore/Leadership (nu am adus nicio schimbare deckului)


Odată cu ivirea zorilor, Aragorn,Theodred şi Bilbo au pornit pe marginea râului Carrock, aflat la poalele unor giganţi stâncoşi, împrejmuit de o mantie verde, culoarea vastelor păduri care porneau de pe malurile râului şi învăluiau,cât puteau, munţii. Era o privelişte superbă, cu vulturi maiestuoşi brăzdând cerul. Verdele acesta îi amintea lui Bilbo de casă şi se simţea de parcă ar fi plecat în această aventură de luni de zile, când de fapt erau doar câteva zile.
"Haide Baggins, grăbeşte pasul şi fii cu ochii-n patru, frumuseţea asta e înşelătoare." spuse Aragorn
"Uşor de spus, uriaşule!"
"Chiar crezi că acele poveşti cu trolli sunt adevărate, Aragorn?"întrebă Theodred
"Bine ar fi să fie numai poveşti.."
Bilbo înghiţi în sec.
Image
Drumul era anevoios şi încurcat, de multe ori fiind nevoiţi să îşi facă loc prin vegetaţie cu ajutorul săbiilor. La un moment dat, se auzi un tropot de cal venind înspre ei; Aragorn şi Theodred s-au ascuns în desişul de la marginea potecii,aşteptând pe misteriosul călăreţ. Pe când îi mai despărţeau câţiva paşi de acesta, Aragorn ieşi în întâmpinarea călăreţului strigându-i:
"Faramir! Bine te-am regăsit; ne prinde bine ajutorul tău prin locurile astea încurcate!"
"Şi nu vin singur dragii mei; trebuie să ne ajungă din urmă o iscoadă a Rohanului şi un elf."
"Dar Gandalf, de Gandalf nu ştii nimic?" întrebă Bilbo
"Am înţeles că ni se va alătura şi el şi că are ceva important să ne spună" spuse Faramir.
Grupul îşi continuă drumul, în urma lui Faramir, o pricepută călăuză. Dar ceea ce nu ştiau, era că pe urmele lor se mai afla cineva... o mână de trolli înfometaţi, înarmaţi cu ciumege,plase pentru a-şi prinde prada în ele, forţă brută şi cunoscând fiecare cărare din aceste locuri. Aşadar, poveştile erau adevărate..


*Acest quest are două faze: în prima fază, cei patru trolli ( Louis, Rupert, Stuart si Morris )sunt scoşi din joc, urmând să fie adăugaţi la stagging area în momentul în care ajungi la a doua şi ultima fază a questului. Era o situaţie cu două tăişuri: dacă treceam prea repede de prima fază a questului, riscam să ajung la confruntarea cu trollii având puţini aliaţi, iar dacă nu trimiteam destui eroi şi aliaţi în quest,iarăşi era riscul să vină vreo carte cu threat strength mare şi să urc la threat level. Lucrul pe care trebuia să îl fac era să adun forţă,să cobor threat levelul cu ajutorul lui Gandalf şi să aştept să vină locaţia care îl aduce în joc pe Grimbeorn the Old , un adevărat orc slayer. Legat de deck, Bilbo, pe cât de slab pare, abilitatea lui care îţi dă două cărţi la start de tură în loc de una este extraordinară; acest lucru îţi oferă multe opţiuni şi îţi aduce mult mai repede cărţile de care ai nevoie; iar cu Steward of Gondor(care a venit prin tura a treia sau a patra), ataşamentul care îţi dă două resurse în plus în fiecare tură, aveam atât resurse,cât şi cărţi; trebuia doar să fac faţă încercărilor care aveau să vină. Am făcut aceste precizări pentru a înţege cât de cât despre ce este vorba în acest quest.
Image
Rândurile grupului se îngroşau, acum alăturându-li-se elful şi iscoada de care spunea Faramir. Era o veste bună pentru toţi, mai ales că se anunţa venirea nopţii peste câteva ceasuri. Tot mergând, s-a ivit parcă de nicăieri, un şarpe odios chiar la picioarele lui Aragorn,arcuit şi gata de atac. Tresărind la vederea nevertebratei, Aragorn s-a dat înapoi,neobservând rădăcina ieşită din pământ şi prăvălindu-se pe spate. Şarpele s-a aruncat asupra lui. Aragorn a închis ochii, nu mai era nimic de făcut. Chiar în acel moment, iscoada din Rohan, slujitor credincios şi devotat lui Aragorn, observând şarpele, s-a aruncat înspre el, înşfăcându-l de coadă şi zvârlindu-l cât colo. Theodred i-a tăiat capul. Aragorn nu ştia cum să îi mulţumească bravului soldat; i-a salvat viaţa.
După câteva clipe, se auzi o izbitură seacă în urma grupului. Slujitorul din Rohan căzuse de pe cal, fără suflare. Adrenalina momentului l-a făcut să nu simtă înţepătura şarpelui...

Image
Soarele se ascundea încet după munţi, lăsând loc nopţii. În ciuda pierderii suferite, eroii noştri trebuiau să-şi continue drumul; această luptă a binelui cu răul şi-a luat,încă odată, tributul. Ajutoarele încă veneau, Gondor trimiţând un luptător,iar o altă iscoadă li se alătură curând. Noaptea puse stăpânire pe acel ţinut, făcând înaintarea înzecit mai anevoioasă. Aragorn, sfătuindu-se cu Theodred, hotărâ să se odihnească o vreme, urmând să o ia din loc la miezul nopţii. Unul din cei nou veniţi îi avertiză că aceste locuri sunt cutreierate de trolli şi că ar trebui să fie pregătiţi pentru a le face faţă.
"Orice ar fi, nu trebuie să cădem pe mâna lor.."spuse garda din Gondor
"De ce?" întrebă Baggins încercând să afişeze un aer cât mai nepăsător.
"Deoarece nu au mai mâncat de mult şi nu toată ziua se găsesc aventurieri care să le calce pământurile"
"Iar hobbiţii sunt desertul lor preferat" spuse Theodred, stârnind râsul tuturor.
La miezul nopţii, după ce s-au odihnit puţin, porniră din nou. O decizie care s-a dovedit a nu fi foarte înţeleaptă, bezna şi ţinutul necunoscut făcându-i să se abată de la drumul cel bun. Acest lucru a provocat o şi mai mare nelinişte şi teamă printre unii dintre ei, astfel că Aragorn a decis să rămână acolo până se va face lumină; era un luminiş unde au putut închide un ochi, atunci când nu le era rândul să stea de strajă.

Image
Noaptea a trecut cu bine, iar de cum se făcu ziuă, Gandalf se ivi în mijlocul lor, lucru care i-a bucurat nespus pe aventurierii noştri.
"Veştile pe care o să vi le aduc nu sunt prea bune; în primul rând, trollii din împrejurimi ştiu că sunteţi pe aici şi sunt pe urmele voastre. Nu aveţi oamenii necesari să le ţineţi piept în luptă; trebuie să fiţi cu un pas înaintea lor şi să le veniţi de hac rând pe rând,cel puţin până vă îngroşaţi rândurile; este singura posibilitate de a scăpa din locurile astea. Necazul este că nu sunt doar trolli pe aici.. Vestea bună este că bătrânul Grimbeorn, un uriaş din împrejurimi, vă poate ajuta. El este omul care se poate lupta de la egal la egal cu orice troll, un uriaş călit în lupte, care vrea să cureţe Carrock-ul de prezenţa acestor oribile creaturi. Pentru a da de el, trebuie să ajungeţi negreşit în Păşunea Albinelor, acolo este casa lui. Nu mai pierdeţi nicio clipă!"
"Îţi mulţumim Gandalf, spuse Theodred, aşa vom face!"
După ce îi readuse pe drumul cel bun, Gandalf îi părăsi, însă le-a promis că se va întoarce.
"Mereu apare atunci când ai mai puţină nevoie de el.." mormăi pentru el Bilbo.


Ajuns la ultima fază a questului şi cu un threat level de 28 (şi cu încă doi Gandalf în mână), puteam să atac trollii câte unul odată, sperând să-i elimin rând pe rând. Atâta vreme cât The Carrock (locaţia) era activă, toţi trollii primeau +1 atac şi +1 apărare, pe lângă celelalte efecte primite unul de la celălalt. Necazul era că pe lângă cei 4 trolli, m-am pricopsit şi cu 2 Hill Trolls, cu un atac foarte mare şi capabili să îţi urce mult threat level-ul.
Image
Nu departe de ei, înfometaţi şi agitaţi, trollii hotărâră să se despartă pentru a fi siguri că până la lăsarea serii aveau să pună mâna pe musculiţele care se plimbau în voie pe teritoriul lor.
Ceea ce nu ştiau aceste brutefără creier era că vânatul a devenit vânător; cu ajutorul elfilor şi al luptătorilor care li s-au alăturat, Aragorn a decis să îi înfrunte pe trolli.
"Matahalele astea nu se pot deplasa fără să întoarcă pădurea pe dos, iar acest lucru ar trebui să ne pună în gardă de cum ne vom apropia de ei; şi să sperăm că vom da de bătrânul Grimbeorn cât mai repede."


Image
Nu după multă vreme, Faramir îi anunţă că un troll este prin apropiere. Cu toţii se ascunseră prin vegetaţia din jur, numai Bilbo se cocoţă într-un copac cu braţele joase.Imediat se auziră paşi apăsaţi, greoi şi o respiraţie horcăită. Apoi ajunse în mijlocul lor un troll de 4 ori cât un om, înarmat cu un par uriaş şi mirosind nervos în jur. Privirea-i tâmpă arăta că şi-a dat seama că ceva nu este în regulă. O săgeată bine trimisă i se înfipse în genunchi, dezechilibrându-l şi provocându-i o durere cumplită. O apucă în direcţia de unde ţâşni săgeata, dar într-o clipă se văzu înconjurat; pentru o secundă se buimăci, apoi îl fixă pe Gildor, cavaler din Noldor, şi se năpusti cu parul către el. O a doua săgeată trimisă de Gildor i se înfipse în coşul pieptului, însă nu-l opri. A fost nevoie de o lance ca să-l oprească; era sleit, hăituit şi rănit. O altă iscoadă a Rohanului, porni în galop către el; bruta era cu spatele. Printr-o ultimă sforţare, se întoarse cu o viteză de necrezut pentru un troll. O pocnitură violentă răsună atunci când parul mânuit de braţul puternic al trollului izbi şoldul călăreţului din Rohan. Îl aruncă la câţiva metri,după care trollul se prăbuşi. Cetatea Rohanului şi-a mai sacrificat un fiu.
Auzind larma creată, un al doilea troll îşi făcu apariţia, lunându-l prin surprindere pe Theodred, care a reuşit să se ferească de ciomagul care venea spre el, dar nu şi de dosul de palmă care îl doborâ la pământ.

Image
Tocmai când să-i aplice lovitura fatală, o plasă bine aruncată imobiliză fiorosul troll. În zadar încerca să mai scape, acum era prada lor. Parcă de nicăieri, Baggins căzu în spinarea trollului, după care îi înfipse pumnalul în tâmplă,cu o admirabilă dibăcie. După câteva secunde, şi acesta zăcea fără suflare. Cu toţii aclamară curajul hobbitului, chiar dacă se găsi un răutăcios precum Aragorn să îl întrebe dacă tot aşa ar fi făcut şi dacă trollul nu era prins în plasă,dar Bilbo se făcu că nu-l aude. De parcă întregul univers complota împotriva lor, nici nu apucară să se dezmeticească bine, că apăru un orc călare pe un warg (un soi de lup uriaş), gonind înspre hobbit. Bilbo nu apucă decât să întoarcă capul şi să vadă în spatele său colţii lupului venind spre el. O lumină orbitoare îi izbi pe atacatori. Gandalf îşi făcu apariţia,aşa cum a promis.
***


Erau cu toţii bucuroşi că au ajuns în sfârşit pe Păşunea Albinelor,locul în care trebuiau să îl găsească pe Grimbeorn, iar în plus, priceputul Henarmarth era şi el cu ei.
În locul în care s-au desfăşurat evenimentele descrise mai devreme, trollii rămaşi priveau năuci corpurile celor ucişi de viermii aceia de oameni. Într-un limbaj neînţeles, au jurat răzbunare. Porniră înspre ei.

Image
Acum îl aveau alături şi pe uriaşul Grimbeorn, astfel că porniră, călăuziţi de elful Henamarth, la vânătoarea de trolli. Urmându-l pe Henamarth, ajunseră pe un mal întins al râului Carrock; un mal pietricios, aflat la poalele unui munte care urca drept spre cer. Ceata aceasta condusă de Aragorn număra vreo 13 suflete.
"Aici îi vom aştepta!" spuse Aragorn.

Image
"Aici?? Suntem ca nişte şoareci prinşi în cursă??!" se văită Baggins.
"Atenţie!" urlă Gildor, văzând cum se prăvăleşte un bolovan uriaş de deasupra. Nimeni nu fu rănit. Urlete înfiorătoare se auzeau din jurul lor, goblini,trolli şi wargi erau gata să se arunce asupra lor. Câteva săgeţi trimise de către elfi îşi aflară ţinta: de deasupra cădeau corpurile inerte ale goblinilor. O suliţă îl răni pe Faramir. O haită de wargi alerga spre ei. Patru trolli cu priviri care parcă aruncau flăcări se năpustiră înspre ei. Eroii noştri formau un cerc,spate la spate; în mijloc se aflau arcaşii, care slobozeau săgeţi înspre puţinii goblini rămaşi care aruncau cu pietre de deasupra. Faramir, rănit la picior, scurtă beregata unui warg.
Image
O plasă imensă căzu peste Theodred, doborându-l la pământ. Un troll, în ciuda săbiilor care tăiau din el, apucă plasa în care era prins Theodred şi goni înspre pădure. Un bolovan de mărimea unui pepene îi crăpă capul. Acest lucru îi făcu pe ceilalţi trolli să încremenească; cel care l-a aruncat era Grimbeorn, vechiul lor duşman. După ce s-au dezmeticit, doi dintre ei se duseră înspre Grimbeorn. Aragorn se lupta cu cel de-al treilea. Un warg îşi înfipse colţii în gâtul unui cavaler al Gondorului, cauzând moartea acestuia. Ciomagul care se îndrepta cu o forţă uluitoare asupra lui Aragorn nu-şi atinse ţinta. Ca un trăznet, două săgeţi loviră în umărul şi stomacul brutei. Aragorn lovi în glezna trollului, iar Gandalf, folosindu-se de puterile sale , îl aruncă cât colo pe troll. Profitând de aceasta,Theodred, scăpat din plasa trollilor, lovi cu sete căpăţâna matahalei. De cealaltă parte, după o luptă crâncenă, unul din cei doi trolli sfârşi în urma unei lovituri năprasnice a bătrânului Grimbeorn. Numaidecât, un par îl pocni în creştet. Căzu ameţit. Patru săgeţi biciuiră spatele trollului. O a cincea îi lovi măduva. Arătarea se prăbuşi în convulsii la pământ. Puţinii wargi rămaşi în viaţă se retrăgeau mârâind spre întunericul pădurii. Ultimele raze de soare dispărură şi ele.
Un strigăt de victorie se auzi în toată valea Carrockului. Încă odată, au biruit. Dar nu erau decât la începutul unei aventuri pline de primejdii, şi câţi dintre ei vor mai cădea în luptă, câţi dintre ei nu vor mai ajunge acasă, ce locuri necunoscute vor mai avea de străbătut? Casa ta e atât de departe, Bilbo Baggins..

Image
~Sfârşitul celei de-a doua părţi~
Articol publicat şi pe blogul Lords of the boards

Post Reply

Return to “Sesiuni de joc”