I am more afraid of our own mistakes than of our enemies' designs. Pericles
Polis ne poartă în perioada Greciei antice unde după înfrângerea Imperiului Persan, lupta pentru supremație se duce între cele mai puternice orașe stat ale lumii elene: Sparta și Atena. Cele două puteri vor cuceri noi teritorii, prin forță sau diplomație, vor colecta tribut pentru a face comerț cu Persia, Egipt și alte teritorii externe, pentru a-și hrăni populația, vor ridica monumente pentru a aduna prestigiu și, inevitabil, se vor confrunta militar, pe mare și uscat.
1.Componente
: In interiorul cutiei se găsește tabla principală care conține harta Greciei antice și zona cu resursele teritoriilor pe care jucătorii le pot aduna colectând tribut, tabla este din multe straturi de carton, nu am mai văzut o tabla atât de groasă într-un joc / planșele Spartei și Atenei unde este ținută evidența resurselor și prestigiului / cărțile pentru bătălie, pentru evenimente și cele pentru polisuri (orașe) / lemnele(discuri, cuburi) reprezentând polisuri, hopliți, galere, diplomați și negustori / regulamentul, tipărit pe hârtie de calitate / 2 overviews ale regulilor / tileurile cu proiecte. Jocul are un design și artwork deosebite iar componentele sunt de o calitate pe măsură. 
2.Regulament
: Regulamentul de la Polis este un alt exemplu de "așa da", astfel că după parcurgerea lui am jucat prima partidă fara a fi nevoiți să consultăm regulamentul de multe ori sau sa nu ne putem bucura de joc, copleșiți de un regulament stufos, așa cum se întâmplă cu alte jocuri. In prima parte, este explicat cum curge o partidă, apoi fiecare element al ei; ulterior, sunt explicate toate acțiunile (in număr de 11). De la a doua partidă nici nu am mai deschis regulamentul decât pentru unele confirmări rapide; un regulament excelent, in concluzie.
: Cele două orașe stat incep cu controlul teritoriului propriu și al încă unuia. Jocul se desfășoară pe parcursul a trei runde (Alfa, Sigma și Omega), fiecare dintre acestea având următoarea structură: rezolvarea cărții eveniment / faza acțiunilor jucătorilor (până când ambii zic pas; pe tura ta faci două acțiuni din 11, neavând voie sa faci aceeași acțiune de doua ori, această fază alternând până la pas) / faza de upkeep, când proiectele celor două forțe sunt terminate și primesc prestigiu în funcție de proiectul/e ridicate, populația trebuie hrănită cu grâu (o resursă vitală și care nu se găsește în abundență în Grecia), tot cu ajutorul grâului polisurile controlate își pot mări populația, apoi se primește prestigiu pentru polisurile a căror populație a depășit pragul minim (diferă în funcție de mărimea orașului) iar după aceea se pregătește runda următoare.Jocul se poate încheia subit, daca una din cele două puteri e nevoită să piardă un punct de prestigiu și nu are de unde sau, la finalul celor trei runde, punctajul final va fi determinat de prestigiul fiecărei puteri + populația polisurilor + punctele de prestigiu de pe proiectele dezvoltate (filosofi, monumente, temple etc).
In prima rundă (Alfa), bătăliile nu sunt posibile întrucât numărul maxim de hopliți/galere permise este de 3 / facțiune iar luptele au loc într-un spațiu unde sunt prezente 8 sau mai multe unități; astfel ,abia din runda Sigma devin posibile (rundă in care sunt permise 4 unități /facțiune). Resursele (lemn, fier, vin, grâu) sunt vitale pentru dezvoltare, comerț, recrutarea de trupe și se obțin prin colectarea tributului, astfel că extinderea teritorială este importantă. Polisurile , în funcție de populație (între 1 și 4, număr care reprezintă și fortificațiile polisului), sunt cucerite prin asediu, fiind necesară prezența unui număr de hopliți egal sau mai mare cu valoarea fortificației. Cu un zar D4 se decide soarta asediului: daca valoarea zarului este egala sau mai mare cu valoarea fortificației, polisul este cucerit, facțiunea cuceritoare primește prestigiu egal cu valoarea fortificației/populației. In caz contrar, asediatorii pierd o unitate de hopliți, însă își plasează un disc care, la o acțiune viitoare de asediere, va da asediatorilor +1.
Întrucât fără prestigiu acțiunile militare nu sunt posibile, proiectele sunt un mod care nu poate fi ignorat prin care facțiunile aduna prestigiu; atât că prestigiul pentru proiectele respective va fi primit la finalul rundei in care a început dezvoltarea lor. De asemenea, o alta resursă importantă sunt argintii, cu ajutorul cărora un polis poate fi "atras" de partea unei facțiuni plătind dublul valorii fortificației in argint (ex: un polis de 2 va fi "cumpărat" cu 4 arginți), cu ajutorul diplomatului.
Începând cu runda Sigma, teritoriile din Grecia sunt, in mare parte, cucerite de cele două facțiuni. Mecanica de colectare a tributului este una interesantă: în stânga hărții exista un spatiu pentru fiecare teritoriu, cu sloturi pentru resursele care se găsesc în acel teritoriu. În funcție de numărul de hopliți prezenți acolo, facțiunea care colectează tribut, își plasează hopliții in sloturile teritoriului respectiv și aduna resursele în funcție de modul în care i-a plasat. Controlul mărilor asigura rutele pentru comercianții unei facțiuni și nu permite traversarea acelor mări de comercianții inamicului. Deja, e posibil să aibă loc lupte. Modul de rezolvare e simplu: in funcție de numărul de unități, jucătorii trag tot atâtea cărți. Cărțile au o jumătate destinata luptei pe uscat și cealaltă celei pe mare. Acestea reprezintă unități de luptă și formația de atac; similar cu Hannibal, jucătorii alternează in a ataca și a se apăra. Cel care ataca alege două cărți, cel care se apără trebuie sa joace două cărți identice; în funcție de formația de lupta aleasă și dacă cărțile au fost combătute sau nu, facțiunea care se apără poate pierde hopliți iar cea care ataca poate câștiga prestigiu. In luptele pe uscat spartanii dețin inițiativa și vor ataca întotdeauna primii. Pe mare, atenienii sunt primii in a ataca. Momentul și alegerea bătăliilor sunt importante, întrucât pot decide și îngenunchea cealaltă facțiune. Exista oricând varianta retragerii din luptă, cu costul unui punct de prestigiu.
In final, facțiunea care s-a dovedit a fi cea mai iscusită in a se extinde, a construi proiecte, a-și asigura rute comerciale și a-și alege bătăliile strategic, va deveni orașul stat care va domina Grecia Antică.
Concluzii : Polis combină excelent elemente de area control, resource management, light civ, război, comerț și strategie și oferă o experiență minunată jucătorilor. Atenția și mintea jucătorilor nu sunt îndreptate înspre a descifra un joc complex sau reguli și excepții, aceștia concentrându-se pe experiența de joc, in schimb. Jocul se joaca in doua ore, astfel că sunt posibile cel puțin doua partide într-o zi, in care fiecare sa joace cu una din cele două facțiuni. L-am jucat cu două persoane și ambelor le-a plăcut mult. Nu sunt de acord cu complexitatea de pe BGG, l-as plasa la un 3.2/5, foarte abordabil. Este genul de joc pe care vrei sa îl joci din nou și din nou, simți că te extinzi, că dezvolți o putere, că administrezi, economic și militar, o forță a Greciei antice. Pe lângă aceasta, jocul arată deosebit. Polis urcă în topul preferințelor jocurilor de război și nu numai. Este un joc care sigur va prinde nu doar la pasionații de jocuri de război, întrucât componenta de război este redusă. Nota 10.
Sursa foto : arhiva personală
