(2 partide in 3 jucatori si vreo 5-6 solo):
Café, face parte din categoria de jocuri cu suprapunere de carti, reteta tot mai utilizata in ultimii ani in diferite jocuri (Honshu, Vadoran Gardens, Smartphone Inc. si altele). Ideea suna foarte bine, atunci cand am vazut prima oara acest joc prezentat de rahdo si parea in sfarsit poate primul joc indeajuns de tematic, si nu doar niste iconite abstracte pe care le asezam pentru a scoate cat mai multe puncte.
Pe scurt, draftezi o carte, si o asezi pe masa in dreptul tau, incercand sa acoperi doar anumite iconite de pe cartile deja asezate, de care consideri ca nu ai nevoie asa mult, astfel incat sa iti construiesti o masinarie de produs cafea, cat mai eficienta. O sa iti faci campuri de plantat si cules cafea, o sa faci apoi actiuni de uscat cafea, prajit si apoi livrat catre restaurante, in functie de tipul de cafea cerut de acestea, totul pt punctele inscrise. Si cu cat o sa ai mai multe iconite cu cesti de cafea, cu atat o sa poti face mai multe actiuni de acest gen in runda ta, asa ca un jucator poate avea doar 2 actiuni si altul poate o sa aiba 4-5-6 per tura, fiecare in functie de cum a gandit si construit acel "tablou" din fata sa. Uneori, poti avea prea multe actiuni, dar prea putine locuri unde sa le folosesti, pentru ca ti-ai acoperit spatiile de uscat, prajit sau livrat cafeaua.
Cateva puncte negative:
Toata aceasta prezentare suna foarte bine in teorie si chiar prima partida pe care am testat-o cu varianta solo, mi-a lasat un gust destul de placut. Dar pe masura ce l-am tot jucat, toata aceasta fantzie de tematica, s-a transformat intr-o experienta repetitiva, extrem de fiddly, de a: pune cubrile pe campuri, muta cuburile pe spatiu de uscare, muta-le de acolo pe spatiu de prajire, mai muta-le pe spatiu de restaurant in functie de culori si tot asa la nesfarsit. O plimbare continua de cuburi pe spatiile acelor carti, care isi pierdeau de la o partida la alta din insemnatate. Spre ultimele partide, deja ma simteam obosit de acest dute-vino, orice urma de tematica disparuse si experienta oferita de acest joc devenea anosta. Nici in jocul de 3 jucatori, nimeni nu a fost chiar atat de impresionat, cu atat mai putin eu, pentru ca interactiunea era una minima, doar la draftarea cartilor din acea runda si in rest devenea un joc solo in care fiecare trebuia sa isi faca actiunile de plimbat cuburi de colo-colo. Nici faptul ca are cuburi, nu ajuta la tematica, niste bobite de cafea colorate, fiind mult mai indicate.
Concluzie:
Nu prea pot recomanda acest joc, nici macar daca sunteti in sfera abstractelor, pentru ca rejucabilitata nu exista, practic in maximum 2 partide, vezi tot ce are in arsenal, iar experienta tinde sa devina una extrem de plictisitoare. Ca plusuri, ar fi pachetul mic in care vine, iconitele bine desenate, care nu produc confuzie nici in randul unor jucatori fara experienta. Il poti juca o data, daca te intersectezi cu el, dar nu merita vanat, pentru ca in scurt timp va fi dat uitarii si va pieri (cred ca deja a facut-o) printre miile de titluri aparute anual.
Un alt lucru ce i-a scazut drastic din nota, este si ca imediat dupa ce am terminat cu el, am pus pe masa Vadoran Gadens, un joc cu acelasi sistem de suprapunere de carti, dar care pe cat de abstract si lipsit de tematica, pe atat de rapid, simplist si bun a fost, comparativ cu acesta, lipsind in totalitate partea fiddly de mutat la nesfarsit acele cubulete. Uneori, mai simplist, inseamna si mai bun. Dar despre acel joc, ramane sa vorbesc intr-o alta zi. Cafe o sa ia cu mare indulgenta Nota 6
