Am ignorat mult timp jocurile din seria T-games de la Board and Dice, pe motiv ca sunt lungi, fara tematica si foarte complexe. Dar auzind numai lucruri bune despre Tiletum, am decis sa il iau. Iar dupa ce l-am jucat si mi-a placut extrem de mult, am decis ca trebuie neaprat sa explorez toate aceasta serie de jocuri. Si o sa vorbesc despre fiecare in parte si o sa le asez dupa preferintele mele de la cel mai bun la cel mai slab.
Tekhenu: Obelisk of the Sun: este jocul care vine cu un obelisc imens in centru plansei si in care se face drafting de zaruri, fiecare zona aducand actiuni diferite. In general o sa luam resurse, o ca construim case, columne, o sa decoram zona columnelor, o sa luam carti pentru a avea abilitati imediate sau pentru scorul de la final de joc si o sa construim statui. Prima partida a acestui joc a fost insa una foarte fiddly, cu multe lucruri marunte de tinut minte, cu zarurile care in functie de culoare si de cum bate soarele, trebuie mutate des si unele devin banate si altele nu. Mai mult de atat, la final de runda trebuie sa faci in asa fel incat sa pui in balanta zarurile negre cu cele albe, astfel incat sa nu devii corupt si sa pierzi puncte. Dupa o prima partida in care mai mult am bajbait si am incercat sa fac cate putin din fiecare actiune incat sa inteleg ce se intampla in joc, am zis ca nu e pentru mine si mai mult de nota 6 nu merita acest joc. Greoi si plin de reguli marunte de tinut minte. Dar cum niciodata nu ma dau batut dupa doar o partida, stiind ca un joc complex trebuie mereu jucat de cel putin 2-3 ori, in partida a doua lucrurile incepeau sa capete sens si sa mearga totul mai bine, dar tot apareau greseli din cauza unor reguli uitate. Partida 3 a fost cea care a facut click complet cu mine si in care jocul a mers aproape ca uns, fara sincope si greseli majore. Iar dupa mai putin de 10 zile, aveam deja 12 partide la activ si dintr-un joc ce tine intre 2 ore si 2 ore jumate, ajunsesem sa termin o partida in doar o ora, vinsand practic toate acele reguli si stiind clar ce strategie o sa adopt in respectiva partida. Tekhenu nu numai ca a devenit un joc de nota 10 pentru mine, dar si unul dintre cele mai bune pe care le-am jucat de cand sunt in acest hobby. (si mi-au trecut multe jocuri pe mana, peste 1200 de jocuri). Singurl minus dpmdv este acel obelisc imens si aproape inutil, care nu te lasa sa vezi deloc zarurile aflate de partea opusa. Eu l-am scos si am jucat fara el. Daca era 3-4 cm intaltime, cred ca nu ar fi fost atat de problematic.
Tiletum: este jocul de la care a pornit incursiunea mea in lumea acestor jocuri din seria T (toate incept cu litera T si sunt scoase de catre Board and Dice). Auzisem lucruri bune despre el in topurile de la Dice Tower si asta m-a facut sa il cumpar. Iar surpriza a fost una uluitoare, pentru ca nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. La fel precum Tekhenu e tot un dice drafting, aici luand resurse in functie de culoarea zarului, construind case, luand oameni pe care mai apoi ii mutam in casele construite de noi, asezand acele persoane pe plansa noastra. Avem si faza de calatorie pe plansa principala, vizitand diverse orase, plus faza in care putem sa construim columne sau sa construim catedrale pentru puncte. Complexitatea nici nu se compara cu cea din Tekhenu, aici nefiind atat de multe lucruri de retinut, jocul mergand destul de bine chiar din prima partida. Cumva, mie mi-a amintit de Voyages of Marco Polo, tot cu zaruri, tot cu explorare pe plansa, construire de case si o complexitate si fluiditate asemanatoare de joc. Nota 9 pentru Tiletum, pentru ca m-a introdus in acest univers de jocuri si a fost una dintre cele mai placute surprize din 2023 pentru mine.
Terracotta Army: e un joc ce arata excelent si spre deosebire de celelalte parca are si mai multa tematica, pentru ca aranjam armata de teracota intr-un muzeu, iar figurinele arata foarte bine si vin organizate intr-un insert special ce iti ofera toate informatiile de joc. Mecanismul de joc este format din roata centrala care se poate roti si unde se va aseza un worker ce va lua toate cele 3 actiuni de acolo. Actiuni de luat bani, de luat lut, de udat lutul, de creat o figurina din lut si de asezat in muzeu. Fiecare figurina, vine pe langa puncte, si cu o putere speciala, unii dand puncte daca sunt asezati in fata altor figurine (figurina care ingenuncheaza va da puncte celui in fata caruia sta), figurina cal te va ajuta sa ocupi 3 spatii si sa castigi punctele in faza de area majority, figurina cu arc va trage in figurina adversarului si cu cat e mai departe, cu atat va lua puncte mai multe, numarand fiecare patratel liber dintre ele. La fel ca si Tiletum, si acesta e usor de inteles inca de la prima partida, iar de la a doua, intelegand utilitatea fiecarei puteri, fiecare jucator isi va puna strategia in aplicare. Singurul minus ar fi scorul de la final de joc in special, cand plansa e destul de plina de figurine si o sa dureze ceva pana ce termini de scorat. Nota 9 si pentru acest joc.
Tabannusi: Builders of Ur: Revenim la cele mai complexe, poate nu chiar precum Tekhenu, dar destul de aproape, avand reguli marunte de retinut si destule lucruri de planificat. Tabannusi m-a fascinat inca de la prima partida prin interactiunea pe care o are. Aici o sa construim in general case si gradini pe care o sa le irigam. Totul se face iar prin dice drafting, iar partea interesanta este ca cifra de la zar va dicta zona in care vom face o actiune in runda urmatoare. Iar interactiunea vine din faptul ca un jucator poate sa isi pregateasca printr-o actiune o temelie pentru a face mai tarziu o casa, dar pana ce ii vine raundul, un alt jucator poate sa construiasca o casa peste temelia celuilalt jucator. Iar daca la prima vedere aceasta idee poate sa para una negativa, in joc de multe ori vrei ca un jucator sa iti fure temelia si sa puna o casa pe ea, pentru ca imediat tu primesti un beneficiu important. Beneficiu consta in faptul ca o sa cresti pe track-ul pentru punctajul caselor de la final de joc. Pentru ca orice casa ai, la final va valora zero puncte, daca nu faci mutari pe acel track. Problema e ca acele mutari sunt greu de obtinut si cel mai usor le primesti atunci cand un adversar o sa iti fure acea temelie ca sa isi construiasca mai rapid o casa. Iar aceasta interactiune, pozitiva as zicea eu, e cea care m-a fascinat si e unul dintre rarele jocuri care vine cu acest mecanism. O alta parte foarte interesante, este plansa centrala care te umple de bonusuri atunci cand asezi temeliile si mereu ai decizii greu de luat cand o sa asezi una. Stiu ca acest joc a primit ceva hate, cel mai probabil din cauza ca multi au vazut cu ochi rai acea interactiune si au considerat-o negativa. Nota 8,7 din partea mea, pentru ca dupa 7-8 partide inca am chef sa il rejoc si reuseste sa nu ma plictiseasca.
Tawantinsuyu: The Inca Empire: vine cu o plansa foarte mare, pe care o sa asezam workari de diverse culori, fiecare venind cu abilitatea sa. In runda noasta o sa jucam o carte cu un simbol, iar acel simbol o sa dicteze locul unde putem sa asezam un worker. Cei verzi si albastri o sa aduca extra resurse, cel alb te lasa sa mai tragi carti cu simboluri, cei galbeni se hranesc singuri daca ii trimiti in locuri mai departate, iar cei rosii o sa iti aduca workerul vecin de pe plansa, inapoi, astfel incat sa nu risti sa ramai fara workeri. Plansa e de fapt un munte, iar la inceput o sa trimitem workarii foarte aproape de capetenia noastra, care se afla sus in varf. Cu cat ii trimiti mai departe, spre poalele muntelui, cu atat actiunile o sa fie mai bune, dar si costul mancarii o sa creasca, pentru ca un drum mai lung necesita hrana pentru oamenii tai. Iar pentru a scapa de aceasta problema, poti sa construiesti trepte pe munte, ceea ce va inlesni coborarea si urcarea, iar plata mancarii o sa scada vertiginos. Avem diverse lucruri de facut pe langa acele scari, si anume: putem strange soldati si ataca alte zone pentru puncte, putem tese covoare, care daca sunt unice o sa ne aduca un scor marisor la final de joc, putem construi cladiri care aduc resurse, sau putem face statui din aur pe care sa le veneram si care pe langa puncte o sa ne aduca si ambele actiuni aflate pe cartile de joc cu simboluri, care in partea inferioasa vin si cu diverse resurse care sunt nule la inceput de joc, cand nu ai inca acele statui. Jocul e bun si iti da diverse cai de a face puncte si diverse strategii spre victorie. Partea pentru care cred ca a primit hate pe bgg, o reprezinta cumulul de mici reguli si faptul ca in functie de locul unde trebuie sa iti trimiti workarii, mereu trebuie sa platesti o suma diferita de mancare, ceea ce face ca in primele partide sa stai des cu regulamentul in fata. Daca printau costul mancarii direct pe plansa de joc, multe batai de cap ar fi disparut. Sau un simplu house rule, prin care fiecare etaj sa aiba un cost fix pentru toate lumea, usor de retinut, ar rezolva aceata problema, noi folosind cateva partide o regula de genu asta, jocul devenind mult mai rapid. Mi-a placut in special ca poti juca in fiecare partida diferit si tot poti avea sanse la victorie si ii ofer nota 8.3
Teotihuacan: City of Gods: este un joc care a urcat imediat in topuri, ajungand in top 100 pe BGG. Am evitat sa il iau multi ani, pentru ca nu prea vedeam rostul. Teotihuacan e de fapt o reimplementare mai complexa putin a jocului Versailles, combinat cu mecanismul de zaruri din jocul Praetor, care de fiecare data cand faci o actiune, o sa mareasca valoarea sa. Practic, zarurile sunt muncitori, iar acestia capata experienta si cand ajung la cifra 6, ies la pensie. Cele doua jocuri de care am amintit sunt realizate de catre Andrei Novac, si ma surprinde extrem de tare faptul ca in descrierea jocului Teotihuacan pe Bgg, nu e nicaieri specificat ca e o reimplementare, sau ca s-au luat 90% din ideile acestui designer. Pentru cine nu a jucat inca Versailles, imaginati-va Teotihuacan, fix cu acelasi sistem de strans resurse, dar fara zaruri. Acolo ai meepalsi, in rest totul e identic, in centrul in loc de piramida, fiind gradinile Versailles, iar in loc de decoratiunile piramidei, acolo sunt decoratiuni pentru gradina. Partea care pe mine m-a frapat si mai tare, e ca Versailles e un joc ce a primit hate la greu in comunitate, fiind considerat un joc slab. Niste ani mai tarziu, apare un joc aproape identic, si Puff "Top 100 bgg" - unul dintre cele mai bune din toate timpurile! Bai, esti nebun?!! Cum asa ceva? Adica unu e un gunoi si celalalt e unul dintre cele mai bune jocuri din lume? Ciudat cum functioneaza lumea asta cateodata, dar poate ca nici nu are rost sa mai cercetam, ca nu ajungem la vreun rezultat. In fine, jocul se bazeaza pe strangerea de resurse, si cu cat ai mai multi workari intr-o zona, o sa iei mai multe lemne/pietre deodata, iar mai apoi o sa construiesti cu ele fie case, fie piramida, incercand sa potrivesti modelele de pe ele. (o alta idee luata din Praetor, unde potriveai modelul de pe tileuri pentru a lua puncte). Pe mine nu m-a prins insa atat de tare Teotihuacan, fiind un pic prea lung, repetitiv si plictisitor, mai ales pentru ca deja aveam Versailles si imi placea mai mult si cum arata, si tematica si simplitatea lui. Asa ca o sa ii acord nota 8, pentru ca e bunut, dar nu mi se pare material de top 100 bgg in niciun caz. Poate de la locul 1000 in jos...
Tzolk'in: The Mayan Calendar:Cel mai vechi din serie, de fapt nici nu stiu daca a fost publicat de Board and Dice, dar este realizat de catre Tascini, care a lucrat la majoritatea jocurilor de care am vorbit. Este un alt joc aflat in top 100 Bgg, de la care evident ca am avut mari asteptari cand l-am luat, auzind de la multi ca e unul dintre cele bune, iar dezamagirea a fost crunta. Toata ideea jocului consta in acel mecanism de roti, care se tot misca, si pe masura ce iti asezi workarii, acestia ajung in alte zone si, asteptand momentul oportun, o sa iei o actiune si mai buna. E un loc in care iei porumb sa iti hranesti oamenii, altul in care iei niste tile-uri, unul cu ceva cranii la care cu cat astepti mai mult cu cat punctajul creste, alta roata iti da voie sa cresti pe niste trackuri, iar la final tre sa iti hranesti workerii. Dar in mare, e ceva rau, rau de tot, plictisitor ca dracu', o asteptare continua de a ajunge intr-un final la o actiune pe care o doresti si aia nefiind nici ea mare rahat, doar ca iau 7 puncte in loc de 4, ca am stat 3 rotiri in plus, sau 7 de porumb in loc de 3, etc. Am jucat 2-3 partide, dar cel putin la ultima, se scorojeau peretii de plictiseala. Abia asteptam sa se incheie calvarul cu "marele joc". Poate pe vremea lui, cand a aparut in 2012, o fi fost vreo mare smecherie cu acea masinarie, dar eu am avut ocazia sa il joc abia prin 2018/2019 si pare genu de joc care a imbatranit urat. Nu e nici prea complex, nici nu are ceva palpitant sau tematic incat sa stai cu ochii prinsi de plansa. Nota 5, pentru ca nu as mai juca asa ceva in veci. Bine ca n-a fost asta printre primele jocuri jucate cand am descoperit acest hobby, ca probabil ca ma facea sa renunt sa cumpari jocuri. Nu stiu ce cauta asta in top 100 all time, dar pentru mine lucrurile sunt clare: "Tzolkin, you're a fraud!"
Aici se incheie periplul meu prin seria de jocuri T-games, iar in acest moment abia astept sa vad ce mai scot cei de la Board and Games si sa aiba un nume care incepe cu T, pentru ca sansele sa imi placa, sunt foarte mari. Complexe, componente de calitate, pret bun, rejucabilitate mare. Ce sa ceri mai mult?
Nu am jucat Trismegistus din aceasta serie, din simplu motiv ca nu e pentru mine, tematic nu ma atrage nimic, mecanic mai nimic si nu as da banii pe el. Stiu si ca Terracotta nu face parte oficial din aceasta serie, but Who cares? E topul meu si eu vreau sa il pun aici.
(*cred ca trebuie sa mentionez ca nu am niciun fel de afiliere cu Board and Games si nici nu o sa am vreodata, pentru ca scriu reviews doar in limba romana, iar toate jocurile sunt cumparate de mine de la Regat si Ozone sau luate din schimburi la Math Trade)