(5 partide)
De cand designerul Dani Garcia si-a facut aparitia, aducand pe piata de board games mai multe salatele de puncte, ceva m-a impins sa ii incerc toate jocurile, asa ca am ales sa merg pe mana lui si cu Daitoshi, chiar daca pana acum doar un singur joc de-l sau mi-a plact foarte mult si l-am si pastrat. Am incercat pe rand Barcelona, Arborea si Windmill Valley, ultimul fiind cel care a si luat un loc pe raft. Daitoshi insa, e cel mai complex dintre ele si chiar unii au spus ca are feeleing-ul unui joc produs de Vital Lacerda. Personal, nu pot sa sustin acest lucru, pentru ca nu am jucat de la Lacerda nimic in afara de Kanban first edition si acela doar o partida, asa ca nu stiu cum se simte un joc facut de Lacerda si nici nu vreau sa aflu prea curand, parand peste nivelul de dificultate acceptat de mine. Daitoshi insa este un rondel, in care ne invartim cu personajul nostru si ne oprim intr-o locatie pentru a face o actiune. Actiune ce devine din ce in ce mai complexa pe masura ce o sa marim plansa modulara si orasul se va extinde. Dar cea mai complexa actiune e cea de productie si probabil ca acolo e si partea in care unii l-ar asemana cu un Lacerda. Ai o plansa proprie ce reprezinta o fabrica, iar in acea fabrica o sa ai mici cartonase introduse in niste sloturi. Acelea o sa arata diverse bunuri, bani, puncte, iar tu o sa tot muti un cub si pe masura ce acesta va ajunge in dreptul unor iconite, o sa upgradeze acel cartonas si fabrica ta o sa devina din ce in ce mai productiva.
Pentru multe din actiuni insa va fi nevoie de apa sau de aburi, ceea ce aduce in discutie un token imens de pe plansa proprie pe care o sa il tot muti ba in sus ba in jos, pentru a produce abur. Aburul este cheia jocului, iar fara el o sa ai mari probleme in a pune in miscare toate mecanismele tale.
Ce se intampla in mare pe plansa principala a jocului?
Pai, exista un loc in care o sa marim orasul, adaugand inca o bucata modulara de plansa. O alta zona din rondel o sa ne dea voie sa electrificam orasul, insemnand sa intoarcem o bucata din plansa modulara pe dos si sa o facem mai puternica in actiuni. Problema este ca atunci cand faci aceste actiuni de expansiune, o sa iei si niste cartonase hexagonale cu apa, pamant, lemn, ceea ce tematic in joc reprezinta mama natura pe care noi o exploatam din greu. Si daca exploatezi pentru a doua oara acelasi spatiu, aducand de la sine al doilea hexagon cu apa sa zicem, asta inseamna ca ai poluat apele si natura se razbuna, ceea ce iti va aduce penalizari. Plansa ta proprie are diverse sloturi cu mici module ce se intorc pe spate cand exploatezi prea mult si asta o sa iti indice fiecare penalizare pe care o ai activa in acel moment. Fie nu mai ai spatiu de stocare indeajuns, fie produci putin abur, etc, ceva rau o sa patesti si asta iti va ingreuna jocul. Asa ca trebuie sa ai grija si sa dai naturii ceva inapoi. Pentru asta exista niste actiuni prin care misti niste tokene care cred ca reprezinta niste spirite ale naturii, o sa tot inainteze si o sa iti fie sterse o parte din pacate, iar scorul la final de joc va fi si el calculat in functie de cat de mult ai urcat cu fiecare token in parte: la ape, paduri, etc.
Si daca nu era indeajuns de ciudatica tematica, totul se duce si mai in cap! Exista tot felul de actiuni bonus, care de exemplu te lasa sa mergi intr-un alt rondel cu un autobuz tras de un vierme imens, care o sa iti si aduca imediat resursele incriptionate pe care le-ai depasit.
Apoi ca sa ducem lucrurile la alt nivel, o sa calatorim in niste orase invecinate cu un zepelin condus de o molie, sau tras de o molie! Dracu stie ce-a fost in capu` astora! Dar odata ajunsi in acea parte de plansa, o sa facem schimb cu acele orase dand abur pentru a pune un token si a lua bonusuri babane, in general puncte, dar si alte resurse utile.
Concluzie!
Tind sa cred ca Dani Garcia are toate tiglele pe casa, dat fiind ca celelalte jocuri ale sale au mai mult sens (Arborea e si el mai ciudatel) si ca altcineva de la Devir o fi baut apa de la caine sau o fi visat ceva ciudat si s-a gandit el ca ar fi super bine sa creeze un joc cu e tematica asa bizara. Nu numai ca nu inteleg sensul implementarii unei teme de genul asta dar face si foarte greu de explicat jocul atunci cand il prezinti cuiva. Nu stiu cat de receptiv va fi un nou jucator cand o sa ii spui de actiuni in care mergi cu un vierme autobuz, faci trade mergand cu o molie, te misti cu niste spirite ale naturii pentru puncte, dar plansa proprie e o fabrica, iar plansa mare e un oras ce se dezvolta si devine elctrificat pana spre final de partida. Jocul asta zici ca e ca o gluma din aia proasta care nu are niciun sens: "O vaca facea pluta pe spate intr-un pom si vazandu-l pe samurai, l-a intrebat cat e ceasul. Samuraiul i-a raspuns, in timp ce gadila o floare: E marti!"
Problema e ca jocul e bun! Dpmdv printre cele mai bune de la Dani Garcia, peste Barcelona sau Arborea. Productia e si ea foarte buna cu plansa dual layer, cu piese acrilice, singurul minus fiind acel token furnal imens peste care eu am patit sa dau cu mana de vreo 2 ori si sa nu mai stiu exact cat abur produceam. Nu inteleg cum sa pui pe o plansa desupra careaia stai juma` de partida cu mainile si tot misti si muti o gramada de cuburi, tokene si mici "butonase", ditamai tokenu de zici ca e un schimbator de viteze! E inevitabil sa nu dai peste el si sa zboare cat colo! Nu stiu cum a trecut la play testing acel token, dar ma rog!
Partea cea mai buna a jocului nu e neaparat ce se intampla pe plansa principala cu acel rondel, pentru ca asa ceva am mai vazut, s-a mai facut. Ceea ce e extrem de interesant, se intampla pe plansa personala, loc unde se dezvolta un engine extrem de interesant si diferit de la o partida la alta si modul in care se misca fiecare "butonas", cum faci slide si totul se upgradeaza si devii din ce in ce mai eficient in productie, este o demonstratie ca Dani Garcia chiar e un designer bun. Jocul nu este pentru oricine, pentru ca sunt o gramada de chestii de invatat, de tinut minte, este un heavy euro-game cu o grafica foarte placuta ochiului, care dupa prima partida nu isi va arata adevarata fata, pentru ca e greu sa internalizezi tot ce se intampla acolo, ce actiuni ar fi bine sa iei mai intai, cum sa iti dezvolti mai bine acel engine. Abia de la partida doi o sa incepi sa vezi cu alti ochi lucrurile si sa ai o directie mai clara asupra strategiei si eventual sa cunosti deja bine si iconitele, care nu sunt putine, nici multe, dar sunt indeajuns de usor de invatat dupa prima partida.
Per total, Daitoshi e un heavy euro bun, cu mari semne de intrebare cand vine vorba de tematica sa ciudata, care nu il ajuta deloc, si inteleg ca si Bitoku e in acelasi univers, asa ca "abia astept" sa il joc sa vad ce ciudatenii imi rezerva si acela. Plansa personala face tot deliciul jocului, si probabil ar fi fost keeper pentru mine daca cei de la Devir erau bine cu caputul si faceau si ei un joc cu o tematica normala, palpabila, asa cum e Brass de exemplu. Eu ii dau nota 8 lui Daitoshi si cel mai probabil o sa revin la jocurile lui Dani Garcia si pe viitor.
