July in a nutshell
Total plays: 37
Unique games: 27
New to me: 5
Average rating: 7.8
Playgrid:
7
s:
Notre Dame: Feld-ul de luna asta se învârte la propriu în jurul celebrei catedrale Notre Dame, îmbrăcând în nuanțe fade un mecanism de card drafting (3 cărți în fiecare rundă, dintre care vei juca una sau 2) care activează anumite zone standard de pe hartă, dispuse concentric asemeni unor felii de pizza tăiate la repezeală. Așadar, 7 opțiuni distincte pe rundă, care depind totuși foarte mult de drafting. La finalul fiecărei runde ai posibilitatea angajării unui anume personaj, ca bonus instant, contracost. Beneficiile fiecărei zone cresc exponențial cu fiecare cub adițional alocat zonei respective. Ca mecanism de contrabalansare, invazia de șobolani te va face să pierzi puncte și cuburi din zonele puternic dezvoltate dacă valoarea totală va depăși 9 la finalul rundei, dar per total mi-a lăsat impresia că aș putea câștiga inclusiv ignorând aspectul ăsta. Cred că există destulă flexibilitate dată de personaje, dar per total cred că partidele vor semăna după 5-6 jocuri.
Potion Explosion: Un joc rapid de familie care parcă te ia cu gândul de la noțiunea de boardgames și te cam duce mai degrabă spre un Candy Crush sau ceva similar. Pe tura ta, încerci să iei o bilă de pe unul din cele 5 șiruri vizibile care ies din dispenser, iar în urma luării ei să declanșezi “explozii” în lanț (ciocniri de grupuri de bile de aceleași culori), pentru a aduna toate bilele explodate și a le aloca pe una/ambele poțiuni la care lucrezi (care la rândul lor sunt bonusuri adiționale + puncte la final de joc). Deși nu l-am jucat în format fizic, cred că e interesantă senzația bilelor aruncate în dispenser și e mai degrabă un joc de relaxare, cu slabe șanse de tacticizare, de vreme ce nu poți controla în nici un fel randomizarea dispenserului.
The Voyages of Marco Polo : Având în vedere că worker placement-ul e mecanismul meu preferat, iar dacă îl văd uneori implementat și ca dice worker placement parcă devine chiar mai interesant, am fost curios să văd cum se încheagă aspectul ăsta în The Voyages of Marco Polo. În teorie sună bine și în practică e destul de satisfăcător, în schimb problema mea cu jocul ăsta e că sunt împletite în joc puterile variate – care da, aduc un plus de variabilitate și provocare în joc, dar care parcă favorizează hate gaming-ul – în mod special personajul care te lasă să-ți aloci zarurile pe ce valoare vrei tu (din cauză că unele zone sunt restricționate de plasare de zaruri superioare și costuri adiționale). Chiar și așa, jocul oferă destul material de studiat. Am rămas touși cu impresia că se adună mai ușor punctele din contracte și parcă sunt prea costisitoare călătoriile – but then again totul depinde de cum te pliezi pe abilitățile personajului tău. La prima vedere cam totul pare overpowered dacă analizezi oponenții, dar cred că poți face combo-uri impresionante dacă știi să-ți gestionezi atuurile.
8
s:
Pulsar 2849: Tematica spațială m-a făcut să stau departe de multe titluri pentru multă vreme, dar după ce am făcut cunoștință cu dice drafting-ul din Grand Austria Hotel, era imperios să mai fac rabat de la distanțarea asta de ceva ce nu îmi stârnește interesul la prima vedere, măcar din când în când. Așadar, Pulsar 2849 este în esență un joc de dice drafting cu un twist interesant: în fiecare rundă se stabilește zarul median și în funcție de asta drafting-ul de zaruri din jumătatea dreaptă te va scădea X spații pe track-ul de inginerie sau de player order, iar cel din stânga te va crește X spații. Poate ăsta e unul din aspectele cheie ale jocului, balansarea track-urilor alegerea zarurilor, de vreme ce zarurile mari îți pot oferi mai multe opțiuni. Odată ce ai ales cele 2 zaruri pe fiecare rundă, mai ai potențial șansa unei a treia acțiuni pe rundă printr-un zar roșu pe care fie îl cumperi, fie îl obții prin construcția de transmițători. Dacă în GAH este suficientă rejucabilitate, în Pulsar 2849 mi se pare cel puțin triplă, ținând cont că ai multiple opțiuni pentru tehnologii, HQ boards și obiective de final de joc. Fiecare joc va fi diferit, cu incentive pe anumite componente ale jocului. Cred că mecanismele lui sunt bine unse și plaja de alegeri este foarte mare – sper poate ca în viitor să existe o reimplementare a lui cu altă tematică și cu un tratament al componentelor deluxe. Până atunci mă voi bucura să-l rejoc de fiecare dată.
10
s:
Gaia Project: Nu prea mi-a plăcut Terra Mystica, în primul rând din rațiuni de grafică și pachet al componentelor, deși jocul oferă mult loc de strategie. Mecanismul de terraformare mi s-a părut obositor și greu de înțeles la început (poate și din cauză că l-am jucat prima dată acum câțiva ani, când nu eram expus la prea multe) și parcă era cumva în plus în joc. Mai ales că exista șansa să nu-și optimizezi acțiunile și să lași un teren pregătit pentru tine și alt jucător să-l terraformeze rapid într-al lui și să și construiască pe el. Un alt element care parcă mi s-a părut prea puțin rafinat era circuitul puterii din cele 3 boluri. Parcă tot timpul mă temeam să elimin din joc putere din bolul 2 pentru a transfera mai repede în 3 și a avea astel un circuit mai rapid, dar mai slăbit. Ei bine, lucrurile astea sunt rafinate în Gaia Project și parcă scade volumul de interacțiune negativă. Track-urile sunt mai elegante, bonusurile mai interesante, circuitul bolurilor devine manipulabil și tot pachetul arată de 10 ori mai bine. Am și rejucat Terra Mystica pentru a compara experiența recentă, dar nu l-aș mai alege niciodată dacă aș avea Gaia Project ca opțiune.
Jocul lunii iulie pentru mine este
Gaia Project.
.
Plus la Clans of Caledonia se plang unii de piese prea mici.
