Am recuperat luna asta cu jucatul si abia azi mi-am facut timp sa scriu despre ele si am facut si o mica schimbare la format. Coperta jocului apare in dreptul titlului, iar pentru cine doreste sa vada o poza mare cu jocul in toata splendoarea, incat sa isi poata face mai usor o idee despre el si despre ceea ce urmeaza sa povestesc, poate sa apese pe "Vezi poza mare"
Crown of Emara (2 partide: una in 3 juctori si una solo): Un rondel cu 2 planse, una reprezentand viata la tara, loc de unde o sa iei resursele, si alta reprezentand viata la oras, locul unde o sa folosesti resursele pentru a le schimba in alte bunuri si mai apoi in puncte. Miscarile le vom face cu ajutorul unor carti, care vor da si bonusuri.
Scorul final va fi reprezentat de track-ul care are valoarea mai mica, unul bazat pe populatie si altul pe numarul de case.
Partida solo nu mi s-a parut a fi deloc challenging, castigand cu un scor mult prea mare, chiar incepand pe modul normal prima partida si nu pe easy, cum era recomandat.
E un euro bun si destul de rapid, 1h maximum in 3 jucatori. Nota 8,3
Dice Town - revised edition (3 partide in 3 juctori): Un joc ce se incadreaza foarte bine in acea categorie de bluffing/party game, alaturi de Liar`s Dice. Cam aceeasi idee, de aruncare a unei priviri sub paharul tau cu zaruri, moment in care trebuie sa te hotarasti ce si cat pastrezi. La final de runda, luam pe rand saloanele si vedem ce a castigat fiecare. Dar poate cel mai important, e cine are cea mai buna "mana de poker", ceea ce va aduce tinutul cu multe puncte.
Distractiv si rapid, dar l-am jucat si cu cineva care nu prea cunostea valoarea mainilor de poker si experienta nu a fost indeajuns de reusita. Trebuie sa il mai incerc si cu alte persoane. Nota 8,3 momentan.
Fist Class (3 partide in 3 juctori): Pentru cine a jucat Russian Railroads, asta ar fi echivalentul jocului de carti, mai ales ca e facut de acelasi designer. Si au loc ambele pe raft, pentru ca daca la prima vedere par ca "se cam calca pe picioare", First Class, vine cu niste module in cutie, care schimba destul de mult feeling-ul de la o partida la alta, ceea ce in precedentul joc, mult mai cunoscut, nu se intampla. Da, si aici imbunatatesti vagoanele, precum in Russian imbunatatesti liniile, iar la final de runda luam punctele exact pe acelasi sistem. Si aici ai o linie pe care muti trenul si culegi bonusuri. Deci similaritatile exista, dar mecanica principala de drafting, plus modulele, mai ales cel cu Crima din Orient Express, fac din el un joc indeajuns de diferit, dar cu o nota totusi familiara, incat sa il putem accepta ca joc de sine statator si nu doar o copie a celuilalt.
Cu toate ca e jocul mai simplu, dintre cele doua, si runda ta poate fi extrem de rapida, doar luand o carte, uneori, lucrurile devin foarte complexe si tura unui jucator poate sa tina si 1-2 minute, activand bonusuri peste bonusuri. Poate pare ciudat, dar cateodata am simtit ca jocul mai simplu si mai streamline este tot Russian Railroads. Si nici in First Class nu apreciez faptul ca jocul se termina cu o un punctaj enorm, de ordinul sutelor.
Nota 8,4 cu potential de crestere, pt ca inca nu am reusit sa joc fiecare modul.
Agricola: All Creatures Big and Small – The Big Box (3 partide: 2 in 3 juctori si una solo): Da, iar am jucat un joc total anapoda decat trebuia, ca e pentru 2 jucatori, si eu numai pe dos, ba varianta solo de pe bgg, ba adaptat in 3 jucatori. Dar nu-mi pasa, atata timp cat ne-am simtit bine si experienta a fost una pozitiva. Despre joc, acelasi joc de la Uwe, in care pui garduri, cresti animale, pe plansa principala se tot acumuleaza resurse pe care cineva le va lua intr-un final si apoi construim o cladire, fie pentru puncte, fie pentru abilitatea adusa. Am folosit componentele si plansa din Lowlands (sunt fix la acelasi standard de marime) ca sa jucam in 3, si cum am varianta big box, am adaugat mai multe cladiri in joc si am marit durata partidei la 10 sau 11 runde parca. Asta in caz ca cineva e curios sa incerce in 3. De mers merge, ca nu prea ar avea de ce sa nu mearga. Nu stiu cat ii strica din balans, dar who cares? Nu e un joc la care sa ma duc la turnee, l-am jucat doar pt fun si ne-a placut experienta iar scorurile au fost mereu stranse. Momentan, tot Agricola editia de familie imi place mai mult. Cat despre Agricola jocul original, inca nu am nicio tragere de inima sa il iau, chiar daca cele 2 pe care le am isi trag puternic seva din el. Ala duce tematica asta de ferma la un nivel prea avansat si pe o durata prea mare, incat sa ma convinga ca as vrea sa il incerc. Dar cine stie, poate intr-o buna zi... Nota 8,4 pentru Agricola Big and Small...
Legendary Inventors (2 partide in 3 juctori): Un set collection cu reguli putine si usor de inteles. Incercam sa influentam diversele carti cu inventii, intorcand cu 90 de grade unul dintre cei 4 inventatori din "echipa" noastra si asezand cuburi pe iconitele cu cunostiintele pe care ei le detin in acel moment. Unu stie matematica si chimie. Altul, poate doar fizica. Inventiile au nevoie de un anumit numar din fiecare categorie si astfel, cand e gata, cine a pus cele mai multe cuburi, alege primul daca ia unul dintre cele 2 bonusuri sau ia insasi cartea cu inventia. Iar acele tokens cu "bonusuri", cel mai des sunt cifre pe care o sa le introducem in locurile special realizate pentru a creste nivelul unui inventator din echipa noastra.
In mare parte productia este una foarte buna, mai putin acele orificii unde faci "level up" unui inventator, loc din care o sa cam cada dupa un timp acei banuti introdusi. Grafica e una foarte reusita si cartonul este foarte gros. Ne-a placut simplitatea lui. Nu l-as juca foarte des, dar e un family game corect. Nota 7,9
Little Prince (3 partide in 3 juctori): Un alt family game ce poate fi jucat usor si de catre cei mici, unde construim o planeta. Drafting de tile-uri, in care un jucator alege cine va urma sa faca drafting dintre piesele ramase. Teoretic, chestia asta ar trebui sa creeze un mare AP, pentru ca trebuie sa te uiti la fiecare planeta in parte, sa vezi ce are fiecare nevoie si apoi sa spui al cui este randul. Dar in practica, cel putin in 3 jucator, a mers rapid. Cam 20 minute partida. Fiecare element din planeta, vine cu diverse desene, iar scorul o sa il faci in functie de cele 4 tile-uri din colt, care o sa iti indice pentru ce scorezi in acea partida.
E un joc simplist, care iti da o stare de liniste. L-as incadra in categoria lui Tokaido, chiar daca sunt jocuri complet diferite. Nota 7,3 pentru un filler foarte rapid si relaxant.
Lowlands (2 partide in 3 juctori): Un fel de Agricola in care trebuie sa ai grija sa nu ti se inece oile. Daca nu scria altceva, as fi putut sa pariez ca jocul asta e facut de Uwe Rosenberg.
Nu are rost sa insist pe joc, pentru ca acelasi farming simulation, in care iei resurse si pui garduri si oi si diferite cladiri. Partea care difera si te tine in priza, o reprezinta "prognoza" care te anunta ca sunt mari sansele ca apa sa vina peste un nivel normal si sa se inunde totul. Asa ca, tu si ceilalti de la masa, o sa incercati sa lucrati pentru binele tuturor la construirea unui baraj. Construirea barajului nu e doar pentru a salva gospodaria, dar si pentru ca cel care se implica cel mai mult, o sa faca mereu pasi pe un track ce o sa aduca bonusuri si puncte. Poti cere ajutorul unui adversar, iar el daca are in mana carti cu acele resurse, o sa continue in runda ta cu constuirea barajului, atat cat poate. Asta o sa il ajute si pe adversar sa faca pasi pe acel track, dar pana la urma primeaza finalizarea barajului.
Ne-a tinut in priza mereu acest joc. Prima partida am prins o prognoza usoara si nu am avut probleme, dar in partida 2 am prins ape involburate si parca fiecare ne invitam sa construim barajul, dar fiecare se ducea sa faca o alta actiune benefica pt el, iar inevitabilul s-a produs si apele ne-au luat pe sus.
Mi-a placut mult si abia astept sa il rejoc. Nota 9 si momentan mi se pare cel mai bun joc din categoria asta gen Agricola.
Legacy of Maharaja sau Maharaja card game (2 partide in 3 juctori): Un filler rapid si simplut, in care ai 2 actiuni mari si late. Fie iei un ban de pe masa, ceea ce va face ca pretul sa scada pentru ceilalti jucatori, fie cumperi una dintre carti, cu pretul afisat in acel moment. Cu cat astepti mai mult, o sa iei mai ieftin, pt ca lumea o sa tot ia banuti de pe masa, dar risti sa nu mai gasesti produsele dorite. Exista niste carti contract, iar cand ai strans sa zicem 3 ulcele, ai voie sa iei acel contract cu 5 puncte sa zicem. La final de joc o sa faci scor si pentru set collection pe culori, doar daca ai minimum cate 2 carti in acel set de culoare, altfel arunci cartile care sunt singure.
Bunut pentru final de sesiune de joaca. Nota 7,6
Majesty: for the Realm (4 partide in 3 juctori): Un alt set-collection de la designerul lui Splendor, iar dupa ce l-am jucat, pot spune ca omul asta stie sa faca jocuri simple dar elegante si cu rejucabilitate buna. Vine cu acelasi tip de chipsuri precum Splendor, doar ca mult mai mici, care aici reprezinta punctele. Citisem ca e o problema cu lipsa chipsurilor de 5 puncte, pt ca de la 2 puncte, sar chipsurile direct la valoarea de 10. Noi nu am resimtit asa tare lipsa lui 5.
In tura ta, draftezi o carte din sirul de 6, iar exact precum in Small World, prima e gratis, iar de la a doua in sus, trebuie sa platesti meepalsi pana ajungi la cartea pe care o vrei. O asezi la tine in display si imediat primesti punctele inscrise. Cu cat iei mai multe carti de acelasi tip, cu atat punctele se cumuleaza, iar asta o sa te tenteze sa strangi carti doar de un singur fel, doar ca la final se va puncta varietatea si e posibil sa ai foarte mult de suferit.
Mi-a placut si ca vine cu 2 variante pe cartile de scor, ceea ce ofera o buna rejucabilitate. Noi mereu am schimbat cate 1-2 carti pe verso, ca sa avem mereu o regula noua de scor si a ajutat mult.
A avut succes si primeste nota 8,7
Manhattan Project (2 partide in 3 juctori): Un worker placement in care construim bombe. Practic, este un razboi rece intre jucatori (care reprezinta cate un stat) si tot timpul planeaza amenintarea ca cineva te poate ataca si iti poate distruge cladirile importante din "tabloul" personal. Exista si cai de a te apara si de a contra-ataca, tocmai de asta, e bine sa cresti flota aviatica, astfel incat ceilalti jucatori sa stie ca au de-a face cu o forta militara serioasa, iar un eventual atac, o sa le pice si lor foarte greu.
Dar in afara de aceasta joaca de-a soarecele si pisica, regasim un worker placement foarte interesant, cu spatii de upgradare a fortei de munca in oameni de stiinta si ingineri, de cumparare a unor carti cu cladiri ce aduc multe beneficii, de colectare a chimicalelor necesare si nu in ultimul rand de producere a bombei in sine, care va aduce puncte, in functie de cat de puternica este. Unele bombe pot fi si testate, iar asta va aduce puncte mai multe pentru viitoare bombe de acel tip. Primul care ajunge la un anumit numar de puncte, va castiga.
Ne-a placut mult acest joc, care chiar daca poate pentru unii poate sa sune prea agresiv, nu este un joc de razboi. E mai mult un joc al mintii, in care incepi si iti pui intrebari, ca de ce oare X strange atatea bombardiere in loc sa isi construiasca engine-ul de fabricare al bombelor care sa ii aduca puncte. Oare vrea cumva sa iti bombardeze cladirile tale foarte utile? Si atunci, o sa te duci si tu pe spatiul de colectare a avioanelor de vanatoare, ca sa fii pregatit pentru orice eventul atac si sa iti poti apara "orasul". Iar asta, normal ca o sa te intarzie in cursul tau de a crea ce mai tare bomba cu cele mai multe puncte si o sa te scoata putin din ritmul creat si planul de a castiga.
Ii ofer nota 8,8 si abia astept sa il rejoc.
Smartphone Inc (2 partide in 3 juctori): As putea spune ca e un fel de Power Grid adus la zilele noastre, atat tematic, cat si "slefuit" si scurtat, incat o partida sa tina chiar pana la o ora si nu 2 ore jumate precum vechiul joc amintit.
Avem harta lumii, pe care o sa construim locatiile noastre de distributie a telefoanelor pe care o sa le producem, iar clientii carora o sa ne putem adresa, vor fi direct influentati de tehnologiile pe care o sa le punem telefoanelor. Pornim cu telefoane simple, cu butoane, dar lucram pentru a urca pe scara tehnologica si sa descoperim Wi-fi, putere GPU pentru jocuri, NFC pt plati, antena 4G si altele.
Toate lucrurile astea, o sa le facem prin mecanismul principal al jocului, care e un fel de planificare de tip puzzle, cu niste "tablete" pe care o sa le sucim pe toate partile, pana ce o sa le asezam asa cum consideram noi ca avem nevoie in runda respectiva. Toata aceasta planificare o facem toti odata in spatele unui panou si setarea pretului de vanzare, o sa arate si cine va fi primul jucator, fapt ce de multe ori e extrem de important in a fi primul care descopera o tehnologie sau primul care alege clientii. Astfel, poti sa ramai cu buza umflata, ca ai 20 de telefoane produse, dar foarte putini clienti disponibili, din cauza ca ai setat un pret prea mare si ai ramas ultimul la rand. E adevarat ca daca iti dotezi telefoanele corespunzator, e foarte posibil sa nu mai intri in conflict cu ceilalti concurenti, ei inca fiind in urma cu tehnologia si sa vinzi linistit cu preturi mari, cleintilor care cauta telefoane "performante". Totul sta in planificare si timing.
Imi place si ca tematica se simte destul de bine, pacat ca nu au pus niste toknes in forma de telefoane, poate cumva un dreptunghi cu ceva gen antena si nu doar un cub, mai ales ca restul de toknes au forme specifice de scari pt tehnologie sau de cladiri pt sedii. Chiar au ratat o oportunitate buna de a-l face si mai puternic tematic. Posibil sa fie cel mai bun joc de tip econimic pe care l-am incercat pana acum, peste Pret a Porter si Power Grid, dar inca nu sunt sigur daca e peste Racoon Tycoon. Trebuie sa il mai joc, dar pana atunci, nota 8,9.
Ohanami (2 partide in 3 juctori): Imi place mereu ca dupa o zi lunga de jocuri, sa o inchei cu un filler, iar daca mai are si o grafica frumoasa, seara de jocuri parca se incheie intr-o nota mai placuta. Iar Ohanami face parte din acept spectru. Un joc de drafting a la 7 Wonders, dar cu o grafica din sfera lui Arboretum, dar in care opresti cate 2 carti per tura si mai apoi incepem sa le etalam a la Lost Cities, in ordine crescatoare sau descrescatoare.
Construim o gradina japoneza, iar tensiunea creste de la o runda la alta, pentru ca uneori nu poti pastra nicio carte, daca ai facut un salt prea mare de la cartea cu nr 50 sa zicem si te-ai dus crescator direct la 78, iar tu ai prins in mana tura asta doar carti intre 51 si 68.
La finalul primei runde se face scor doar pt cate carti cu apa ai etalat in fata ta, apoi doar pt cartile cu bambus, si in ultima runda se face pentru pietre si la final de joc pentru ciresi.
Unul dintre cele mai bune fillere jucate in ultima perioada, iar pentru asta ia 8,5
Point Salad (5-6 partide in 3 juctori): Ca tot vorbeam mai sus de fillere, iata inca unu, de data asta mult mai cunoscut.
Tot cu drafting, dar de data asta nu plimbam cartile din mana in mana, ci luam din ceea ce e etalat in market, fie 2 legume, fie o carte de scor. Iar cartea aleasa de scor poate sa spuna ceva de genu: cate 2 puncte pentru orice rosie dar -1 punct pentru orice ceapa. Si o sa tot trebuiasca sa jonglezi cu decizia de a lua fie inca o carte de scor utila, fie legumele de care ai nevoie pentru ele, sau de ce nu, sa furi legumele la care merg adversarii tai si care pot strange prea multe puncte. E un filler bun, intiutiv si rapid, usor de explicat si de inteles, dar care pentru mine nu s-a ridicat chiar la nivelul altor fillere pe care le am in colectie. Poate si pentru ca aveam asteptari mult mai mari, din moment ce a vuit internetul despre jocul asta de vreun an de zile. Totusi, ia si el un 8,1, dar as juca oricand Ohanami, Jaipur, Push sau Plums inaintea lui.
Res Arcana (2 partide, una in 3 jucatori si una cu o varianta solo): Un engine builder in care tragi carti din pachetul propriu si incerci sa le construiesti si apoi sa le etalezi in tabloul propriu pentru a le activa, ca apoi ele sa iti dea din nou acele resurse de care ai nevoie sa construiesti iar alte carti si tot asa, totul intr-o lentoare de m-a plictisit ingrozitor. Genul de joc in care "muncesti" 10 ture ca sa primesti apoi un reward de 1 punct. Dupa care o iei de la capat, doar ca acum ai o carte in plus, care cand e activata o sa iti mai dea 2 resurse de "ceva token albastru, sau verde, negru ori rosu". Tematica absolut zero, convertesti runda dupa runda la tokens fara sens si mai te ataca un adversar, ceea ce inseamna ca trebuie sa arunci tu 1-2 tokens verzi daca nu ti-ai construit carte de aparare, mai convertesti o mana de resurse ca sa iei un aur si dupa "o ora de joc" dai aurul ala pe o carte cu 1 punct sau daca ai noroc, poate chiar 2 puncte. YEY!!!
Castiga cel care ajunge la 10 puncte, dar dureaza o vesnicie sa tot repeti acele actiuni de convertit la infinit, sau cel putin asa mi-a lasat mie impresia, ca parca mai aveam putin si spuneam sa il strangem si sa jucam altceva, ca nu mai aveam rabdare pana ce reusea careva sa atinga acel scor. De mult nu am mai jucat ceva atat de "fara suflet", repetitiv, plictisitor de se scorojeau peretii. Oh, doamne! Ma irita si acum doar ca vorbesc de el si imi amintesc experienta.
Cred ca totusi nu e numai vina jocului in totalitate, cat si mecanismul asta de engine builder care in unele jocuri porneste extrem de lent, exact ca un tren vechi, dar care incepe sa prinda viteza mai pe final, cand ai strans in fata ta 10 carti si poti sa activezi una dupa alta. Nu reusesc sa am rabdare cu asa ceva, mai ales cand e vorba de un joc din asta fara pic de tema si de ceva acolo, care sa ma tina in priza, sa imi starneasca imaginatia. Niste grafica din aia generica (care arata bine ce e drept) plus niste tokens de diferite culori care nu imi spun nimic (verde parca e viata, negru moarte, si rosu cred ca sange, ceva de genu).
E un joc foarte laudat atat la noi in comunitate din ce am vazut, dar mai ales de catre toti cei care fac reviews, cu exceptia lui Mike Dilisio de la Dice Tower care a zis la ultimul top 100 ca i se pare un joc foarte plictisitor. O sa ii dau 6, pentru ca nu il urasc ca joc, doar ma plictiseste. I-as da chiar 5, dar nu e chiar atat de ingrozitor si poate daca cineva ar insista si chiar nu as mai avea absolut nimic mai bun de facut, as mai juca o partida. Dar ar trebui sa traga serios de mine ca sa ma convinga. Il recomand doar celor care au rabdare sa "invarta" runda dupa runda cartile si sa schimbe rosu in verde si albastru in negru si mai apoi toate astea la un loc in galben si mai apoi acel galben in alta carte, pe care la randul ei sa o poata "invarti" ca sa o activeze si sa ii mai dea iar inca 3 de verde. Imi plac si mie jocurile de convertit bunuri, dar nu sa ma invart o ora si sa iau dupa aia 1 punct!
Serengeti - reimplementare Templari (1 partida in 3 juctori): Inca un filler cu care am inchis una dintre noptile de joaca, doar ca asta se vrea mai "destept" decat trebuie. Un filler de licitare a unor sculpturi (carti cu cifre de fapt) dar care are un twist...sau mai multe.
Iar asta il face mult mai complicat decat ne asteptam noi pentru ora aia tarzie si il cam scoate din sfera filler-elor. Licitezi, castigi o carte cu cifra 4 sa zicem, banii platiti de tine sunt acum impartit egal intre ceilalti jucatori de la masa, iar tu de acum nu mai poti licita pe viitor cu cifra inscrisa in fata cartii pe care o ai acum cumparata. Daca la viitoare licitatie unu zice ca da 3 bani, tu nu poti sa mai zici 4 si trebuie sa sari direct la 5, iar lucrul asta se intensifica pe masura ce castigi mai multe carti si devina destul de grav daca iei cifre diferite, ca o sa trebuiasca sa sari de la 2 bani, direct la 8 la un moment dat.
Mai are si alte reguli, dar am fost prea obositi ca sa jucam un filler cu atata incarcatura. La final, iei puncte pe set collection in functie de cate sculpturi de acelasi tip ai luat. Din pacate o sa plece. Nota 6,6
War of the Buttons (1 partida in 3 juctori): Dice/worker placement, in care zarurile sunt niste copii ce vor sa construiasca un fort, iar primul care reuseste sa isi indrume echipa de soc catre acest obiectiv, a castigat. Sau mai poti castiga daca strangi 6 stele/puncte.
Plasam zarurile noastre pe diferite locatii, incercand sa castigam tile-ul respectiv, care fie ne da voie sa construim un nivel din fort, fie ne da nasturi (care sunt banii in acest joc), fie frati mai mari (jokeri), etc. O parte dintre zaruri/copii, sunt in detentie la scoala, pentru ca au fost obraznici si trebuie sa ii eliberezi, ca sa ai pe viitor mai multe zaruri de aruncat si plasat. Iar cu cat pui mai multe zaruri si valori mai mari si repetate, caci asa poti sa castigi zona respectiva, un adversar "te poate spune profesoarei" asezand un zar cu valoarea pe care cineva a expus-o cel mai des pe plansa. Iar asta inseamna ca daca tu esti acela care a pus cei mai multi de 5, la final de runda o sa intre un zar/copil la detentie pt obraznicia de care a dat dovada. Mai exista zone unde putem sa asezam dubla sau tripla si sa castigam carti cu abilitati si cu venituri de nasturi in fiecare runda. Jocul e o cursa de care gaseste mai rapid solutii de a completa acel fort sau de a lua cele 6 puncte, incercand totusi sa nu intre in belele si eventual fiind un paracios mic, care ii baga pe altii in detentie. Nota 8,1 pentru un joc dragut, destul de rapid, care am vazut ca nu a primit deloc iubire din partea comunitatii. Noua ne-a placut datorita interactiunii.
Jocul Lunii:
Am jucat multe jocuri bune luna asta si e foarte greu sa aleg jocul lunii dintre Manhattan Project, Smartphone Inc sau Lowlands. Totusi, o sa aleg Lowlands, pentru ca e cel care mi-a ramas cel mai adanc intiparit in minte si pe care as vrea cel mai tare sa il rejoc in acest moment, dar posibil daca ma intrebati peste vreo 2 saptamani, sa zic ca imi place mai mult Smartphone sau Manhattan.