Best new game - Martie 2021

[adelindumitru]

Luna asta am încercat destul de multe. Martie marchează și o premieră pentru mine, în sensul că a fost și prima dată când am încercat un joc nou online. Să vedem cum mă simt în legătură cu jocurile (am mai scris despre toate în alte părți, deci o să fiu cât de succint se poate). Ordinea e alfabetică, o să menționez doar la final jocul lunii.

Dice Throne. 2 pack-uri încercate din Sezonul 2: Samurai vs. Gunslinger și Cursed Pirate vs. Artificer. Este un joc care îmi place din ce în ce mai mult pe măsură ce îl joc. Într-un fel cred că este și normal având în vedere jocurile care îmi plac de obicei: cele în care deciziile jucătorilor sunt cele care fac diferența. Ei bine, în Dice Throne norocul joacă un rol destul de semnificativ. Ai pe de o parte partea de noroc când vine vorba de zaruri, care e dublată de norocul cărților. Nu ai opțiunea de a face drafting sau de a trage mai multe cărți (decât dacă nimerești o altă carte care te lasă să faci asta). Pe de altă parte, odată ce începi să înțelegi cum funcționează fiecare caracter, ce puncte forte are și ce slăbiciuni, lucrurile devin ceva mai interesante. Nu mai este un dat cu zaruri fără sens în care pur și simplu strigi bingo când ți se potrivesc zarurile cu abilitățile. Devine și un joc de management al resurselor extrem de rare. De pildă, ai în mână o carte care te lasă să modifici orice zar. Când o vei folosi? Pe tura ta ofensivă, pe tura ta defensivă, pe tura oponentului? Sau, alternativ, ai un token care te lasă să scapi de damage – când îl vei folosi? Astfel de decizii devin importante, și pe măsură ce înveți subtilitățile jocului, par să cântărească mai mult. Nu mă înțelegeți greșit, jocul este în continuare extrem de norocos – dar odată ce înveți cum funcționează fiecare caracter, este un tip plăcut de noroc. Câteodată, poate ai chef de un joc cu mecanici simple care este distractiv. Dice Throne este un astfel de joc. Clar nu este pentru toată lumea, dar it grew on me.

Istanbul. Un joc de tip cursă bazat pe un mecanism de mancala în care te plimbi cu un comerciant și cu asistenții acestuia pe tile-uri plasate aleatoriu (sau în 2 variante prestabilite). Jocul de bază mi se pare ok, dar prima extensie (și singura pe care am încercat-o momentan) – cea cu cafea – ridică jocul la un alt nivel. Căile spre victorie se multiplică. Deciziile devin mai interesante. Jocul se lungește un pic, dar până la un nivel care te menține în priză și cu sufletul la gură pentru fiecare diamant pe care îl iau ceilalți jucători. Merge foarte bine în 2, iar așa-zisul Big Box este cât o cutie pătrată obișnuită! Am ajuns și în punctul în care astfel de detalii altă dată nesemnificative devin deja importante, ce să-i faci. Se zvonește că ar deveni repetitiv după ceva timp. Momentan nu e cazul .

Kingdom Builder. Singurul joc încercat doar online. Un joc de care m-am ferit pentru mult timp pentru că tot auzeam critica cum că jocul s-ar juca singur, având în vedere că tragi o singură carte pe tură de teren și ești obligat să construiești pe acel tip de teren, adiacent față de alte clădiri de ale tale dacă poți. Ei bine, nu e chiar deloc așa. Ai o grămadă de abilități care variază de la joc la joc care îți permit să rupi cumva această regulă. Plasarea inițială contează foarte mult. Este un joc în care deciziile jucătorilor, mai ales cele inițiale, cântăresc foarte mult. Mi se pare extrem de rejucabil, mai ales că are unul din mecanismele mele favorite: condiții variabile de victorie. Nu știu dacă îl voi lua și în format fizic (momentan am înțeles că se mai găsește doar Big Box-ul, care din păcate este prea mare). Este însă un joc excelent, care arată cât de multe poți face cu extrem de puține componente și reguli. Desigur, vor fi și situații în care vei fi frustrat că nu poți face mare lucru. Dar jocul este suficient de rapid încât să treci repede peste asta (mai ales în 2).

Mandala Stones. Un joc de care s-a tot vorbit zilelea acestea și de care și eu am tot vorbit. Un abstract foarte interesant în care trebuie să iei într-o măsură foarte mare în calcul și ce fac ceilalți jucători. Fiecare mișcare care aparent te ajută poate să îi ajute pe ceilalți mult mai mult, și trebuie să fii atent tot timpul. M-am tot gândit după ce am scris recenzia principală dacă acele cărți de obiective – care diferă de la joc la joc – sunt chiar atât de importante încât să îți schimbe întreaga strategie. N-am ajuns încă la o concluzie, dar am realizat faptul că dacă un joc îți prezintă o astfel de dilemă, e un semn bun. Înseamnă că nu vei încerca să faci în fiecare joc același lucru, ci vei încerca lucruri noi, și nu doar de dragul de a le încerca, ci și pentru că s-ar putea să merite în cele din urmă. Am văzut de asemenea și că reacția comunității e foarte pozitivă la adresa jocului, ceea ce mă bucură. Mă gândeam că timpul de joc relativ redus va fi o problemă pentru unele persoane, dar din contră – mulți par să fie încântați că este scurt și la obiect. Eu încă nu știu dacă durata jocului e un punct forte sau nu pentru noi, dar în rest îmi place jocul din punct de vedere al mecanicilor pe care le propune. Și, chiar dacă durata de joc ar deveni în timp ceva care să nu-mi placă, nu ar fi ăsta un semn că jocul e bun și vreau să mă bucur mai mult de el? .

Trajan. Feld, chiar nu știu ce să mă fac cu tine. Carpe Diem și Castles of Burgundy sunt în topul personal al jocurilor, dar oricât aș încerca, pare că nimic altceva nu se apropie de magia lor. Îmi place Trajan, îmi place puzzle-ul pe care îl propune prin mancala, îmi place mare parte din ce fac în joc. Dar pur și simplu ceva lipsește. Să fie faptul că nu este atât de evident ce ai făcut tot jocul? Că e o salată de puncte căreia îi lipsește partea de construcție a unei table proprii? Rămâne în colecție și o să îl joc cu plăcere de fiecare dată, dar e din altă categorie față de Carpe Diem și Burgundy în ceea ce mă privește. Cumva se aplică și aici ce am zis și cu alte ocazii în care am încercat jocuri de-ale lui Feld: dacă nu aș fi început cu Carpe Diem și Burgundy, aș fi zis ”wow!”. Așa, rămâne doar un joc ok.

Jocul lunii: Nu mă pot decide!

[aliplaysalot]

Doar 12 titluri noi jucate în martie și sunt puține care mi-au plăcut cu adevărat.
Mai jos un top 3 pentru lună și găsiți câte o frază despre fiecare joc aici: https://www.facebook.com/aliplaysalot/p ... 5448633865




GAME OF THE MONTH
Praga Caput Regni | Delicious Games
1 play, 4 players

The best title of the month by far and a strong contender for the game of the year 2021!
In each of the 16 rounds of the game you pick a tile from the rondel and perform one of its two actions and also a bonus action given by the spot of the rondel from where you picked the tile. The challenging part is to pick the right action at the right time. 16 rounds might seem like a lot but they aren't enough for you max out everything: the bridge, the two buildings, the seals, the city, the walls, the upgrades... ahh, there are so many things to wrap your head around and so little time. The production quality is great, the iconography is intuitive, the art is of my liking and I wasn't bothered for a moment by the vivid colors of the board (although at first I was convinced it will distract me from the game).
Definitely a delicious game!
BTW, the game won the poll for the next photo session. Keep an eye out for it.

2nd BEST
Spicy | Gémklub
multiple plays, 4 and 5 players

Spicy was a big surprise for me. My whole family, even my mother, joined the game and we played a couple turns, carelessly laughing and bluffing without batting an eye. The gold-foiled cards are an instant wow-generator and peek everyone's interest.
In this bluffing game for 2-6 players, the gold-foiled cards have a suit (wasabi, chili and pepper) and a number from 1-10.
Players will play cards in a central face-down pile one after the other and announce the card they have played. The catch is that you always have to keep the suit and announce a bigger number than the person before you: ex. I played a 3 Chili, you have to play a higher-numbered Chili, with 10 being the cap and allowing players to restart the series of numbers. If you accuse the last person who played a card of lying, you have to guess which part of his statement was false: the number or the suit. Whoever was right gets to take the cards from the central pile which will earn him points at the end of the game.
If you enjoy bluffing games, definitely add Spicy to your list!

3rd BEST
Import / Export | Jordan Draper
2 plays, 3 and 4 players

It is weird no-one told me about Import / Export (first published in 2017) although I mentioned quite a few times that Glory to Rome is my grail game. When I first read its rules, my heart skipped a beat because the resemblance between the two is undeniable. It incorporates two of my all-time favorite mechanisms that were introduced to me by GtR:
1. Any card can be used in multiple ways: as a crew member, as an action, as a contract, as a container on a ship, as a fulfilled contract
2. The action chosen by the active player can be performed by the other players.
Clearly just by reading the rules my expectations skyrocketed, and sadly but understandably the game did not rise to them. Was I unfair with I/E? Yes. I measured it against a game that I have played over 20 times, a game that grew to me over the time and one that will not be dethroned anytime soon (it is my current #2 of all time).
Why is it so high on the list? I/E is the type of game that you don't "decode" on your first try. You need to invest time in it to see which cards combo well, to get a feel of how much to bid on certain containers, which starting strategy pays off and so on. It has a lot of potential and I'm convinced a few more games will make it shine.

[sergiunastrut]

╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Carnegie [online] este un joc economic inspirat din viața lui Andrew Carnegie, un scoțian emigrat cu părinții săi în USA în secolul XIX - unde avea să devină un pion principal în dezvoltarea industriei oțelului și unul dintre cei mai bogați oameni ai vremii. Pe lângă faima bogăției sale, era cunoscut și ca mare filantrop, oferind peste 350 de milioane de dolari din averea sa către diverse fundații și organizații caritabile. Fiind creația lui Xavier Georges (Troyes, Ginkgopolis, Black Angel), jocul are o componentă interactivă consistentă, întrucât trebuie să urmărești evoluția celorlalți jucători și să încerci să le anticipezi mutările pentru a profita la maximul de alegerea lor - la fiecare tură jucătorul activ alege una din cele 4 acțiuni principale dispuse pe 4 rânduri într-un grid modular (realocare de resurse umane în cadrul companiei, dezvoltarea departamentelor adiționale, construire de rute și research). Fiecare rând de acțiuni are 5 pași, așadar jocul e gata după 20 de runde. La fiecare pas se activează o anume regiune, implicit vei primi income adițional dacă ai trimis workeri în misiune în regiunea respectivă, în prealabil, iar anumiți pași pot implica și donații care sunt strict condiții de end game scoring. Toate acțiunile sunt interconectate între ele și vrei să-ți împrăștii cât mai bine oamenii prin departamente, să ai suficiente puncte de research pe cele 4 tipuri de clădiri adiacente board-ului individual ca să poți folosi discurile pentru route building și în același timp pentru increase de income recurent (odată un disc trimis pe hartă, vei descoperi fie bani, cuburi, puncte sau workeri adiționali, în funcție de clădire). Majoritatea punctelor vin din route building, dacă reușești să unești orașele cheie, sau puncte ca income cât mai devreme în joc. Donațiile sunt limitate în general la 12 puncte per donație și dezavantajul lor e că au un cost incremental semnificativ (5, apoi 10, apoi 15 dolari, etc). Cred că în jocul fizic ai urmări foarte greu ce fac ceilalți pe board-urile individuale, pentru că simbolurile departmentelor sunt destul de mici și fiecare își construiește compania diferit, iar la rejucabilitate cred că partidele pot semăna destul de mult. Eu nu am făcut mare lucru diferit la a doua partidă și le-am câștigat pe ambele - singurul factor diferit de la joc la joc e grid-ul modular de regiuni, atât. Cred totuși că pot fi multiple căi spre victorie, dar trebuie foarte mult să te pliezi pe dinamica acțiunilor celorlalți. Probabil fizic jocul s-ar întinde spre 3 ore, dar nu cred că se simte downtime de vreme ce faci ceva constant, inclusiv pe turele celorlalți. Un lucru care mi se pare că lipsește e acel bonus pe care să-l primească jucătorul activ la alegerea acțiunii - ca în Puerto Rico, New Frontiers, sau acțiune diferită ca în Ceylon, pentru că am avut impresia uneori că mai multe ture la rând acțiunile par copycat și abia după ceva timp strategiile se separă. La finalul zilei, un joc economic solid, totuși.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Saint Petersburg [online] este un card game a cărui grafică îi dă de gol vârsta, un card game care se rezumă în mare parte la drafting și tableau building. Ilustrațiile prezintă varii clădiri rusești și varii tipuri de nobili de pe vreamea Rusiei țariste, de aici și numele. Cărțile sunt de 4 tipuri, diferențiate după culori, iar aceste 4 tipuri de cărți corespunde celor 4 faze ale unei runde: verde - meșteșugarii (principala fază monetară), albastru - clădirile (principala fază de puncte instant), oranj - nobilii (principala fază de set collection pentru end game scoring) și cărțile în 3 culori - cărțile de comerț (upgrades pentru varii cărți din primele 3 categorii). Toate cărțile astea sunt așezate în teancuri separate pe tabla de joc, iar pe cele 2 rânduri desenate dedesubt se vor plasa cărțile de o anumită culoare în funcție de faza activă (mai întâi sunt dispuse pe primul rând, urmând să coboare pe al doilea dacă nu sunt cumpărate): în ordinea asta - verde, albastru, oranj, 3 culori. În funcție de numărul de jucători, fiecare va fi primul la una sau mai multe din aceste faze, iar în funcție de avuția individuală, jucătorii cumpără cărți alternativ. După ce zic toți pas, are loc producția fazei respective în tabloul fiecăruia (cu excepția fazei de comerț) și începe următoarea fază. Finalul jocului se declanșează când unul dintre teancurile de cărți se epuizează, iar dacă joci cu jucători buni, e suficientă o singură mișcare greșită în startul jocului și nu prea reușești să-l mai prinzi (asta se diluează un pic cu numărul mai mare de jucători). Da, luck of the draw e semnificativ, da, jocul arată ca un țar în exil (deși este și o ediție secundă cu altă grafică), dar de regulă jucătorii care știu să aștepte și își clădesc un tablou puternic monetar, dublat de set collection de nobili spre final, vor reuși să cumpere mai tot ce prind pe tablă în ultima treime de joc și vor căștiga detașat.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Fleet [online] este și el un joc de cărți, de data asta un hibrid între licitație, hand management și multi-use cards. Jucătorii își gestionează astfel cărțile și își întind mrejele undeva prin Ridback Bay, Nunavut, Canada. Cum nu există bani fizici în joc, ci cărțile joacă rol și de currency, în primă fază ai nevoie să licitezi și să câștigi varii tipuri de licențe de pescuit, care îți vor permite ulterior să poți lansa în Arctic-ul înghețat bărci care să prindă crabi, homari, creveți, cod, ton, etc. Multi-use cards sună tot timpul bine. Și un setting nautic mă încânta, că nu am prea fost expus la el. Dar în realitate, jocul este mult, mult mai punishing decât Saint Petersburg, să zicem - pentru că și acolo dacă începi prost, cam ai de suferit. Ei bine, aici dacă începi prost și licitezi prea mult pentru o licență deja cu preț de plecare mare, iar ulterior nu tragi bărci care pot pescui captura potrivită, vei da ture la rând pas fiind în imposibilitate să mai poți licita pentru o altă licență - în vreme ce ceilalți se tot dezvoltă. Da, licențele îți dau varii bonusuri speciale pentru diverse acțiuni, dar la finalul zilei, depinzi foarte mult de cărțile trase și potrivirea lor cu ce licențe ai deja. Cutia fizică e super portabilă, dar…tot pachetul pare un pic cam bej pe masă. Pretty much one and done for me.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Calico [fizic] e un abstract de care nu știam mare lucru, decât că primește tot mai multă popularitate - parte din ea probabil din cauza pisicilor și coloristicii abordate de Beth Sobel, care a știut să îmbrace frumos pachetul ăsta. Cum l-am prins la un preț bun pe bursă, nu am stat pe gânduri și l-am trecut pe lista de încercat, măcar. Ei bine, ne-a prins destul de mult. Mai mult decât Patchwork, spre exemplu, cu care poate unii îl aseamănă. Ideea e foarte simplă: jucătorii pornesc cu 2 petice hexagonale (care pot fi combinații de 6 culori și 6 modele diferite), iar la tura lor joacă unul din cele 2 petice pe “pătura pe care să doarmă pisicile”, sau board-ul individual, după care trag alta dintr-un display public, care la rândul lui se reumple cu un tile din săculeț. La fiecare joc, există 3 hexagoane predefinite unde fiecare jucător va așeza 3 dintr-un posibil de 6 obiective de încercuire a acelor hexagoane sub anumite tipare de culoare și/sau modele, pentru X/Y puncte. Înafară de asta, la fel, vor fi alese 3 pisici fie random, fie după regulamentul care propune un fel de “scenarii” pentru ceva rejucabilitate adițională, care vor puncta diverse aranjamente de tiles. În final, nasturii sunt automat cusuți atunci când formezi grupuri de minim 3 hexagoane de aceeași culoare. Producția este foarte bună, player board-urile sunt foarte groase, iar un lucru care mi-a plăcut e că pe conturul lor ai deja desenate rămășițe din hexagoane de varii culori și modele, care vor conta pentru grupări/adiacență a obiectivelor. Poate fi frustrant uneori că cele 3 tiles din display nu se prea potrivesc cu planurile tale, în special pe final de joc, dar cu atenție, jocul e destul de gestionabil. Mare grijă să nu exclami: “Da bine că mi-ai luat piesa mea, Calico/Calicule” - nu asta vrea să însemne titlul. De Patchwork m-am săturat rapid, acesta cred că va rămâne vreme considerabilă în colecție.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Québec [online] este un worker placement pe un board modular (ce presupune o juxtapunere de discuri pe planșa principală), care se termină cu o fază de area majority între runde. Jucătorii reprezintă familii importante în decursul istoriei acestui oraș apărut în 1608 și care iată, va fi dezvoltat pe perioada a 4 secole (4 runde), cunoscând apogeul prin 2008. Discurile așezate pe planșa principală reprezintă clădiri de 4 culori (mov - religie, roșu politică, galben - economie, albastru - cultură), fiecare cu un anumit cost de workeri pentru a întreprinde acțiunea ei (1-3 workeri). Fiecare disc/clădire are 3 sloturi disponibile, iar odată ocupate, clădirea va fi întoarsă, iar workerii/cuburile de pe ea vor fi trimise în colțul cetății de culoarea respectivă. Clădirile nu sunt disponibile orișicum, ci doar dacă vreunul dintre jucători are un arhitect alocat lor în prealabil, acesta fiind mutat de regulă atunci când toate 3 sloturi sunt ocupate, pentru un punctaj superior. Sunt și câteva cărți de lider care dau ceva puteri asimetrice jucătorilor, schimbate de la rundă la rundă, dar în speță cam asta e toată cheia jocului: să știi ce clădiri să începi cu arhitectul, ca să atragi terminarea lor cât mai repede, să le scorezi la maximum, dar în același timp să eviți culorile superioare rundei respective. De ce? Pentru că la finalul rundei, cuburile de pe o anumită culoare (interschimbabilă de la rundă la rundă) vor fi transformate în puncte, apoi jumătate din cuburile jucătorului majoritar vor fi mutate pe următoarea culoare și tot așa. Mecanismul de translare a majorității mi-a plăcut, dar în realitate planning-ul și întortocherea de pe board cu discurile modulare cam lucrează împotriva ta. Discurile au imagini impresionante ale clădirilor respective, care sunt vizibile abia la întoarcerea lor - în rest, totul arată aglomerat și devine destul de greu de urmărit. Pentru vârsta lui vine cu niște idei interesante, cu care nu m-am întâlnit până acum, dar care în realitate nu sunt așa legate pe cât mi-am închipuit.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
War Chest [online] putea la fel de bine să se numească War Chess, pentru că în realitate nu e departe de așa ceva: un abstract destinat 2-4 jucători, deși nu l-am simțit destul de engaging pentru un team based approach. Abordează aceeași senzație de șah, abordată în felurite moduri, precum în Onitama, dar de data asta împlică și bag building. Unitățile, sau jetoanele, sunt extrase câte 3 din săculețul individual pe tura ta și ele pot fi jucate în diverse moduri. Fie sunt plasate pe board, dacă nu există unitatea respectivă deja, fie mută unitatea existentă, fie atacă, fie aplică o tactică specială cu un efect specific, fie adaugă un jeton adițional în sac, fie capturează un punct cheie deja controlat, fie schimbă ordinea de joc. Jocul se termină fie când una dintre tabere reușește să-și plaseze toate jetoanele de control pe puncte cheie. Pachetul este un abstract solid, dar nu unul care să îmi capteze interesul foarte mult - poate din cauză că board-ul arată destul de bej și plicitisitor, poate din cauză că ar fi arătat mai bine cu miniaturi decât cu jetoane, cine știe. Oricum, e interesant că regulamentul recreează și situații/bătălii istorice, deci probabil are un atu pentru pasionații de istorie față de alte chess-related games.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Letter Tycoon [online] este un word game câștigător al Mensa Select în 2015 și presupune creare de cuvinte folosindu-te de cele 7 cărți cu litere din mână, plus eventual cele 3 litere din display-ul comun. În funcție de lungimea cuvântului, primești o anumită sumă de bani de la bancă și eventual și stocks. Banii primiți fie îi păstrezi pentru o sumă mai frumușică în turele următoare, fie cumperi brevetul unei anumite litere parte a cuvântului format de tine. Bineînțeles, literele cu frecvența cea mai mare în cuvinte, ca vocale sau consoane uzuale, sunt mult mai scumpe, dar în același timp literele mai rare în cuvinte vin cu bonusuri speciale/acționează ca multiplicatori. Odată ce ai cumpărat un brevet, vei primi un bănuț de fiecare dată când oponenții vor folosi litera respectivă în cuvintele lor. Primul care reușește să cumpere brevete de o anumită valoare va declanșa finalul jocului, iar la final se adună și stocks și orice bănuț rămas și cel mai mare capitalist e declarat șef al literelor. Se simte ca un scrabble cu un twist, bun pentru exersat engleza.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
On the Underground: London/Berlin [online] este un network and route building în care jucătorii construiesc rețeaua de rute subterane fie în Londra, fie în Berlin, în funcție de ce parte a board-ului se joacă. În funcție de numărul de jucători, fiecare controlează între 2 și 4 linii diferite, diferențiate prin culoare. La tura ta, poți face până la 4 acțiuni, dar ai doar 2 alegeri pentru acțiunile astea: fie plasezi un segment de linie (de orice culoare vrei tu) pe board, fie tragi un token de ramificație. Odată începută o linie (care apropo, poate fi începută de absolut oriunde dorești), o poți continua doar la unul dintre capete. Pentru fiecare 2 tokene de ramificație, însă, te poți branșa și adiacent, oriunde pe traseu. Ei bine, lucrurile sună foarte simplist și vă va aduce aminte cu siguranță de Ticket to Ride, însă intervine un element foarte random în joc - și anume cel mai leneș pasager din lume. În oraș, există un singur pasager care va vrea la fiecare tură să se plimbe dintr-un cartier în altul, locația lui fiind stabilită de 4 cărți de destinație care se tot actualizează. Așadar, poți doar într-o anumită măsură să ghicești în care locații va vrea să meargă mai departe, dar în realitate, de fiecare dată când se acutalizează display-ul, te poți trezi cu locații la capătul celălalt de oraș. De asemenea, pentru fiecare segment de rută pe care ți-l folosește Mr. Lazy, indiferent de lungimea lui, vei primi un singur punct. Punctele se adună relativ greu - primești câte un punct pentru conectarea anumitor locații, sau 2 puncte pentru fiecare capăt de linie, iar cele mai multe le faci de fapt fie prin crearea unei rute închise, care să înconjoare un număr cât mai mare de locații în interiorul ei, fie prin conectarea unor locații predefinite la început de joc (parcuri and stuff like that). Bineînțeles, există porțiuni de rute unde se acceptă un singur segment, așa că primul venit, primul servit, dar sunt și porțiuni care acceptă 4 segmente paralele. Jucându-l, l-am perceput ca pe un fel de Ticket to Ride combinat cu Bus, dar aș zice că Mr. Lazy creează destul de multă confuzie și te face să pierzi din vedere cum poți câștiga jocul, încercând să te mulezi tot timpul după preferințele lui. Un joc căruia Tom Vasel i-a dat nota 9, dar care e mult prea random pentru gustul meu.


╔════════════════════════════════════════════════════════╗
|░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░a░t░i░n░g░ 》》》 |
╚════════════════════════════════════════════════════════╝
Paris [fizic] este unul dintre cele mai noi titluri lansate de Kramer & Kiesling și are ca mecanisme centrale tile placement și area majority. Îmbrăcat frumos în straie pariziene din secolul XIX, fiecare jucător e un investitor imobiliar care țintește să dețină proprietăți cât mai valoroase în cât mai multe dintre cele 6 districte ale capitalei franceze. Board-ul principal este unul modular și circular, în centru fiind așezat arcul de triumf 3D - de care da, te poți lipsi, dar care dă personalitate jocului. Districtele pleacă radial și fiecare are 6 sloturi pentru plasarea clădirilor aferente odată descoperite. Clădirile sunt trase din 3 stack-uri diferite, pe spatele lor având numele districtului unde vor fi construite dacă sunt alese. Odată date pe față, vor avea valori de 1, 2, 3, 4, 5 și 8, acesta reprezentând și costul primar în franci ce trebuie achitat atunci când vor fi cumpărate. Odată plasate în districte, adiacent vor primi și un tile mic ca bonus, care fie reprezintă o resursă (lemn, marmură, aur), fie niște tokene de prestigiu (bronz, argint, aur). Fiecare jucător pornește cu un anumit număr de chei, ținute alături de resurse în spatele paravanului ce seamănă cu cele de la Keyflower, iar la tura lui, un jucător are 2 faze: 1) plasează o clădire nouă într-un district, la alegere, fără nici un cost și 2) plasează o cheie într-o bancă dintr-un district (contra unei sume de bani), fie în centru, deasupra arcului de triumf. Ulterior, cheile din districtul X pot fi mutate doar în cadrul aceluiași district, pe anumite clădiri, plătindu-le costul în franci și în resurse adiționale dacă e cazul, sau cheia de pe arcul de triumf are acces liber în oricare clădire din orice district. Când se cumpără clădiri superioare din cadrul aceluiași district, se plătește doar diferența de cost a clădirilor. Cel care pune a patra cheie în cadrul districtului alege un tile de scoring și îl alocă oricărui district - asta va fi cu adevărat cheia jocului, pentru că asta va determina lupta pentru districtele care la final punctează mai bine. O parte a design-ului care îmi place mult e că atunci când cumperi clădirile ieftine (de 1, 2 și 3), îți poți alege un bonus tile de pe arcul ce înconjoară orașul, cumva clădind pentru achiziția clădirilor mai scumpe, sau a monumentelor (cu valori între 9 și 16), care pot scora până la 15 puncte dacă ai adunate tokenuri potrive de prestigiu când acestea sunt cumpărate. La final, se evaluează majoritatea pe fiecare district (dacă are tile de scoring alocat, altfel clădirile nu vor valora nimic) și se trage linie. Simplu de înțeles, frumos pe masă, cu o rejucabilitate decentă aș spune din cauza board-ului modular + a variantelor din regulament care te lasă să alternezi layout-ul clasic al clădirilor. Cu potențial de creștere în preferințe.

╔═══════════════════════════════════════════════════════════╗
| ░P░l░a░y░ | ░S░t░o░r░y░ | ░R░e░c░o░m░m░e░n░ d░s░ 》》》 🅟🅐🅡🅘🅢 |
╚═══════════════════════════════════════════════════════════╝

[rabesandratana]

Devin din ce în ce mai interesat de Paris. Nu ești primul care îl laudă. Trebuie sa ma mai uit o data la playthrough.

[Corwin]

Avand in vedere cum a fost luna asta, ma bucur ca am apucat sa joc 4 jocuri noi.

Lost Ruins of Arnak (BGA) - De nu i-au facut cei de la CGE un hype nebun astuia! M-am apucat sa-l joc: bun, folosesti niste carti pentru efecte sau pentru "travel", avansezi pe niste trackuri, iei niste resurse, mai iei niste carti. Ce naiba e asa de nemaivazut? Sincer e posibil sa-i scad nota pentru ca desi e un joc decent chiar nu vad nimic care l-ar recomanda, asa ca probabil va iesi repede din rotatie pe BGA. 8 / 10 si o mare dezamagire pentru lipsa de puncte interesante.

Beyond the Sun (BGA + discord) - Am jucat deja mai multe partide, inclusiv una cu o viitoare extensie direct prin discord (cineva posta imagini cu starea jocului si noi alegeam actiunea de fiecare data). Jocul e un tech tree prin care trebuie sa avansezi pentru a debloca tehnologii care-ti dau sau spatii de actiuni mai puternice, sau beneficii imediate sau ongoing. Mai ai o parte de "explorare", unde adaugi, upgradezi, si muti niste nave pe o mini-harta, incercand sa preiei controlul unor locatii si apoi sa le colonizezi (iei tu cartea respectiva, si-ti da un bonus la colonizare plus puncte la final). Sfarsitul e declansat cand un anumit numar de achievements au fost indeplinite in total de jucatori (4 in 4 jucatori, 3 in 2 sau 3 jucatori), si se termina tura respectiva si mai e o tura, deci ai timp uneori sa mai punctezi serios pe final chiar dupa declansare. Achievements sunt doua fixe (4 sisteme colonizate, sau sa ai tech de level 4), si doua care vor fi randomizate din niste deck-uri. Per total imi pare fain jocul, si are o progresie interesanta si unele ture chiar mai complexe, dar ma ingrijoreaza putin rejucabilicatea. E drept ca mai ai si niste board-uri advanced care-ti mai dau niste puteri, care insa nu vor fi adaugate pe BGA, iar extensia iti da niste puteri suplimentare pentru un "lider" care poate fi sau pe "planeta" sau in spatiu, asa ca variabilitate va fi destula. Dar partea de achievements catre care te orientezi de fiecare data e... putin ingrijoratoare. Deocamdata dupa multe dezbateri i-am dat totusi 9 / 10.

Calico (live) - Uuuu, pisici! La fel ca Sergiu stiam de joc doar ca e desenat de Beth Sobel si ca e faimos ca-i un abstract cu pisici. Si... chiar e bun. Interactiunea e mica pentru ca o faci doar prin draft/hate-draft, dar e acolo. Dar partea de puzzle e atat de interesanta! Si cu siguranta am fost prea lacomi ambii jucatori in partida respectiva, probabil e mai bine sa te axezi pe obiective mai putine mai ales cand e vorba de punctele legate de cele trei tile-uri de scoring din boardul tau, ca asa chiar ai o sansa sa punctezi ceva. Foarte fain jocul, si-o sa-l mai joc cu placere. 9 / 10

Merv (live) - Eram sigur ca nu are cum sa fie atat de bun cum ii era hype-ul, asa ca spre deosebire de Arnak la asta ma asteptam la mai putin. Well... De la cat de tight e jocul, la cum poti profita de ce au construit altii (deci nu trebuie neaparat sa fii tu cel care pune multe case noi), la modul de scoring unde trebuie sa si prinzi loc ca sa punctezi, e absolut superb. La prima partida in schimb se pare ca am dat de o strategie simpla care poate fi dominanta daca nu se mai baga nimeni pe ea, si anume moscheea, si am castigat suuuuper detasat axandu-ma doar pe aia. A fost un caz de single-minded focus care a facut ca ceilalti sa lupte pentru locul 2 deja de pe la mijlocul partidei. Sper ca in partidele urmatoare sa nu se mai repete; deocamdata e singurul meu punct negativ semnificativ. 9 / 10

---

Jocul lunii: Merv!

[adelindumitru]

Lost Ruins of Arnak (BGA) - De nu i-au facut cei de la CGE un hype nebun astuia! M-am apucat sa-l joc: bun, folosesti niste carti pentru efecte sau pentru "travel", avansezi pe niste trackuri, iei niste resurse, mai iei niste carti. Ce naiba e asa de nemaivazut? Sincer e posibil sa-i scad nota pentru ca desi e un joc decent chiar nu vad nimic care l-ar recomanda, asa ca probabil va iesi repede din rotatie pe BGA. 8 / 10 si o mare dezamagire pentru lipsa de puncte interesante.

Interesant! Sunt curios dacă preferi un joc care încearcă unele chestiuni noi și are puncte interesante versus un joc precum Arnak.

[aliplaysalot]

Beyond the Sun (BGA + discord)

Îți sunt dator. Nu știam că e pe BGA Beyond the Sun, un joc pe care doresc cu ardoare să joc. Ghici ce pun pe monitor în weekend

[VickdaReaper]

Ghici ce pun pe monitor în weekend

Mileul?

[Corwin]

Beyond the Sun (BGA + discord)

Îți sunt dator. Nu știam că e pe BGA Beyond the Sun, un joc pe care doresc cu ardoare să joc. Ghici ce pun pe monitor în weekend

Abia ce a trecut în beta, eu îl jucăm de când era în dev, înainte de alpha, că am ajutat puțin la testarea extensiei.

[Corwin]

Lost Ruins of Arnak (BGA) - De nu i-au facut cei de la CGE un hype nebun astuia! M-am apucat sa-l joc: bun, folosesti niste carti pentru efecte sau pentru "travel", avansezi pe niste trackuri, iei niste resurse, mai iei niste carti. Ce naiba e asa de nemaivazut? Sincer e posibil sa-i scad nota pentru ca desi e un joc decent chiar nu vad nimic care l-ar recomanda, asa ca probabil va iesi repede din rotatie pe BGA. 8 / 10 si o mare dezamagire pentru lipsa de puncte interesante.

Interesant! Sunt curios dacă preferi un joc care încearcă unele chestiuni noi și are puncte interesante versus un joc precum Arnak.

Joc cu mare plăcere și jocuri care îmbină foarte bine lucruri deja existente în alte jocuri, dar să o facă într-un mod interesant. Praga de exemplu nu mi se pare inovativ, dar merg toate foarte bine împreună și feelingul total e foarte fain.

În loc de Arnak, chiar dacă nu sunt 100% similare, mai bine joc Clank in Space sau GWT. Sau, sper eu, Dune.

[VZQ]

Luna martie a venit cu 3 jocuri noi, lejere, de primavara...

MERCHANTS OF MUZIRIS (9P/2J)
Un joc cu si despre comertul de marfuri exotice in vechea Indie - "Jaipur with a twist"... Dar diferentele fac toti banii:
- in 1-ul rand, achizitia de bunuri se face prin action selection (ai un numar de consultanti, fiecare cu o abilitate unica; 3 din ei sunt folositi in fiecare joc, la care se
adauga un numar variabil - in functie de numarul de jucatori - de alti diversi consultanti);
- in al 2-lea rand, cartile cu bunuri pot fi folosite in mai multe feluri: fie pentru a completa contracte (care la randul lor genereaza capital), fie pentru abilitatile lor (fiecare tip de marfa are un text diferit, care te ajuta sa coletezi mai multe carti, sau sa completezi contracte).
- in al 3-lea rand, finalul partidei este variabil, in functie de cartea aleasa pentru determinarea finalului de joc (de ex: jocul se poate termina cand sunt completate cel putin 6 contracte per jucator, sau daca un jucator a acumulat cel putin 20 bani, etc).Toate aceste variabile ( si modul in care pot fi combinate) fac ca jocul sa nu fie repetitiv, desi in mare faci mereu acelasi lucru: pe tura ta selectezi o actiune (sau 2, daca esti primul jucator), dupa care o executi, pe cat posibil.
Jocul este o cursa contra cronometru, pe parcursul careia poti "sari" in fata prin manipularea diverselor abilitati ale cartilor si consultantilor. Spre deosebire de Jaipur, este posibil sa legi actiuni in lant (care sa-ti permita de ex sa completezi mai multe contracte intr-o singura tura). Pe langa toate astea este de mentionat si grafica extrem de reusita. All in all, un joc rapid si intens, cu mai multa substanta si variabilitate decat Jaipur, dar la fel de simplu de invatat si jucat.


QUEENZ (8P/2J)
Un abstract Cathala cu o tema la moda si un bat varat timid prin gardul lui "Cottage Garden".
Avem o tabla centrala de joc (gen CG), populata cu orhidee de 5 culori (care pot avea si albine pe ele) si un "albinist" care se plimba grabit pe margine, in functie de cate flori selectezi pe tura ta:
- 3 flori de culori diferite, dar fara albine;
- 2 flori, ce pot si de aceeasi culoare, dar fara albine;
- 1 floare, care poate avea albine.
Florile selectate se colecteaza pe o tablita personala si se plaseaza ulterior pe niste forme polyominowhateversenumeschestiilealea, formand o gradina proprie. Se puncteaza lanturile continue de cel putin 2 flori (fiecare floare este 1 punct), iar ori de cate ori se mai adauga o floare la un asemenea sir, se puncteaza din nou toate.
"Gradinarasul" se muta in fata un numar de pozitii ce concid cu numarul de flori alese anterior, iar urmatorul jucator poate lua flori doar din dreptul apicultorului cel harnic (poti controla astfel ce lasi la dispozitie adversarului).
Spatiile goale nu se repopuleaza imediat, ci doar cand un rand intreg ramane fara flori, sau cand "albinistul" ajunge intr-o anumita pozitie marcata pe tabla de joc.
Dar care-i treaba cu albinele? Pai dupa cum spuneam, anumite orhidee vin cu "musafiri" - un numar de la 1 (regine), pana la 3 albine. Acestea se vor plasa (ideal) in jurul celor 3 stupi din dotare, iar la final, fiecare albina din jurul lor va reprezenta un punct de victorie. Florile cu o singura albina sunt speciale, intrucat pot fi plasate imediat in gradina, in locul oricarei alte flori (ajutand la scoring, sau la legarea unor siruri de flori de o anumita culoare).
Si ca sa fie totul frumos si rotund, ai si 5 borcanele cu miere colorata, pe care le poti "umple" cand plasezi pentru prima data in gradina proprie cel putin 2 flori de aceeasi culoare; cand reusesti sa etalezi pe plansa proprie toate cele 5 borcane, primesti un token cu puncte bonus (in ordine descrescatoare de la 10 - este asadar o cursa pentru numarul maxim de puncte bonus, mai ales ca daca nu resusesti sa completezi toate borcanale, nu primesti nimic).
Deci, de-a lungul jocului, vei selecta flori, pe care le vei plasa, impreuna cu stupii, pe formele alea dubioase, si cand un jucator reuseste sa completeze 5 asemenea polyodracii, jocul ia sfarsit.
Este un abstract, dragut, relaxant, presarat cu momente ce-ti dau satisfactia luarii unor decizii inteligente - conteaza ce flori selectezi, pe ce forme le plasezi, ce siruri de flori completezi de-a lungul jocului, cand si cum plasezi stupii; plus cursa pentru punctele bonus si completarea gradinii in general. Nu este Magnum Opusul lui Cathala, dar este un joc bun. Un minus totusi pentru grafica - nu stiu ce naiba a avut de data asta Dutrait, dar orhideele alea arata rau de tot.. e drept ca si productia Rio Grande este nasparlie (carton subtire si ieftin la planse si placutele gradina, capacul este cu cativa milimetri mai inalt decat fundul cutiei, etc - si cat costa, mah nene, sa adaugati un saculet de panza pentru tile-urile flori?)...


FLOURISH (14P/2J)
...sau "Village Green - Extended Version". Jucatorii sunt gradinari (priceputi), care construiesc de-a lungul jocului o minunata (sau nu) gradina, plina de flori si elemente decorative, grupate intr-o retea de 3 X 3. Pentru asta, se joaca 1 carte pe tura; cartile au diverse simboluri (de flori) si modalitati de scor - unele puncteaza la finalul plasarii unui rand de 3 carti, altele abia la finalul partidei. Unele din modalitatile de scor se refera la ceea ce ai plasat in gradina proprie, altele puncteaza pe "munca" adversarului, asa ca trebuie sa urmaresti ce fac cei din jurul tau. Mai ales ca sistemul de joc este 1 / 2 / 3: 1 carte o joci in fata ta (in gradina proprie), 2 le dai jucatorilor din stanga, respectiv dreapta ta, 3 le pastrezi pentru runda urmatoare.
Flourish poate fi jucat in mai multe moduri: cooperativ, competitiv, solo, in serie (3 partide legate, cu bonusuri suplimentare de scor), dar deck-ul de carti este mereu acelasi, astfel ca dupa mai multe partide, incepi sa vezi cam aceleasi combinatii. Jocul vine de asemenea cu 2 (mici) extensii: "Friends" (obiective private de scor) si "Follies" (niste chioscuri 3D, care puncteaza toate simbolurile de acelasi fel din jurul lor).
Asta a fost partea buna....Partea nasoala este ca-ti vei blestema zilele pana cand vei reusi sa contruiesti toate chioscurile, din cauza cartonului de proasta calitate, care se stramba si se separa in straturi la aplicarea unei forte minime. Din pacate fiecare piesa trebuie lipita cu super glue, pentru a putea fi folosita mai mult de o data. Culmea este ca puteau la fel de bine sa evite toata mizeria asta, daca foloseau in schimb niste simple tokene. Pe langa asta vei mai munci un pic si la insert, care are un layout ciudat, ce nu permite gruparea completa pe categorii a componentelor (daca le aranjezi asa cum iti arata producatorul in poze), si la tablele de scor, la care trebuie sa ai mare grija, pentru ca fiecare cadran cu cifre trebuie montat intr-o pozitie specifica (nu merg reasamblate, pin-ul ala parca este facut din beton armat, nu se mai desface neam). Pe scurt, jocul este overproduced, iar pretul mult prea mare pentru ceea ce ofera - o mana de cartoane de slaba calitate si componente care la fel de bine puteau lipsi (ex: gardurile peste care se dau carti adversarilor?). Din fericire insa, jocul este foarte bun si te tine in priza. (Surprinzator) jocul lunii.

[emisanSB]

O sa trișez putin de data asta, pentru ca jocurile incercate, nu au fost jucate chiar in martie, insa se adunau prea multe pentru aprilie.

Suburbia este un joc mai vechi pe care l-am incercat in varianta video si abia recent am avut ocazia sa il testez pe masa.
Jocul e un city builder destul de abstractizat, bazat de tile laying. Exista 4 tipuri de tile-uri in joc (chiar 5 daca luam in calcul si lacurile) iar scopul este sa crestem cat mai eficient cele 2 track-uri de income (bani si reputatie). Banii iti permit achizitionarea de noi tile-uri in timp de reputatia se reflecta in punctele de victorie pe care le cumulezi runda de runda.
Per total este un joc destul de usor, nu chiar family friendly, dificultatea cea mai mare venind de la faptul ca jocul implica cam mult bookeeping (fiecare tile nou plasat afecteaza alte tile-uri, income-ul scade si creste de la runda la runda, etc).
Nota 8 cu minus.

Aquatica e un deck building ușurel cu o productie si o grafica foarte buna insa cu mici probleme de design (simbolurile de pe piese si de pe cartile de locatii, foarte greu vizibile, mai ales in lumina slaba).
Dar avem si 2 puncte forte: mecanismul de jucare a actiunilor, identic cu cel din Concordia (excelent din punctul meu de vedere) dar mai ales modul de utilizare al cartilor de locatii si al actiunilor de pe acestea, care iti permit crearea unor combo-uri spectaculoase.
Nota 8 si o surpiza foarte placuta.

The Artemis Project ar fi jocul cu cel mai mare potential din cele incercate luna asta, datorita suitei de mecanisme folosite si a ritmului de joc foarte asemanator cu Stone Age. Am apreciat foarte mult partea de worker/dice placement, in care spre deosebire de Marco Polo, zarurile cu valori mici sunt mult mai utile, permitandu-ti sa executi actiunea inaintea competitorilor.
Productia e chiar buna desi mi-as fi dorit o plansa de joc dubla ca marime (mai ales la pretul mare solicitat pentru acest joc) iar grafica foarte placuta.
Nota 8 si deocamdata ramane jocul lunii.

[emisanSB]

Lost Ruins of Arnak (BGA) - De nu i-au facut cei de la CGE un hype nebun astuia! M-am apucat sa-l joc: bun, folosesti niste carti pentru efecte sau pentru "travel", avansezi pe niste trackuri, iei niste resurse, mai iei niste carti. Ce naiba e asa de nemaivazut? Sincer e posibil sa-i scad nota pentru ca desi e un joc decent chiar nu vad nimic care l-ar recomanda, asa ca probabil va iesi repede din rotatie pe BGA. 8 / 10 si o mare dezamagire pentru lipsa de puncte interesante.

Da, Lost Ruins of Arnak e usor overrated, dar grafica il vinde.

[emisanSB]

Merv (live) - Eram sigur ca nu are cum sa fie atat de bun cum ii era hype-ul, asa ca spre deosebire de Arnak la asta ma asteptam la mai putin. Well... De la cat de tight e jocul, la cum poti profita de ce au construit altii (deci nu trebuie neaparat sa fii tu cel care pune multe case noi), la modul de scoring unde trebuie sa si prinzi loc ca sa punctezi, e absolut superb. La prima partida in schimb se pare ca am dat de o strategie simpla care poate fi dominanta daca nu se mai baga nimeni pe ea, si anume moscheea, si am castigat suuuuper detasat axandu-ma doar pe aia. A fost un caz de single-minded focus care a facut ca ceilalti sa lupte pentru locul 2 deja de pe la mijlocul partidei. Sper ca in partidele urmatoare sa nu se mai repete; deocamdata e singurul meu punct negativ semnificativ. 9 / 10

---

Jocul lunii: Merv!

Luna asta chiar vreau sa testez Merv.

[emisanSB]

GAME OF THE MONTH
Praga Caput Regni | Delicious Games
1 play, 4 players

The best title of the month by far and a strong contender for the game of the year 2021!

Presupun ca vrei sa zici jocul cel mai bun, incercat in 2021, nu ?

[aliplaysalot]

GAME OF THE MONTH
Praga Caput Regni | Delicious Games
1 play, 4 players

The best title of the month by far and a strong contender for the game of the year 2021!

Presupun ca vrei sa zici jocul cel mai bun, incercat in 2021, nu ?

Da. Joc nou pentru mine.

[Corwin]

Eu am apucat să-l joc anul trecut și cred că deocamdată e preferatul meu dintre cele apărute în 2020. Nu că le-am jucat pe toate, și dacă îmi sunt adresate îngrijorările legate de strategii dominante în Merv s-ar putea să fie și ăsta candidat la best of 2020.

[ProfessorChaos]

Tribes: Dawn of Humanity Urci pe niște tracks și îți explorezi propriul teritoriu. E folosită și mecanica de action drafting, cu plată pe acțiunile pe care le sari. M-a plictisit. Nu văd varietatea, iar mecanica de drafting care m-a atras la joc e prezentă în jocuri mult mai bune precum Smallworld sau Firenze. Măcar a fost scurt. Nota: 4.5

Luxor (pe Boardgamearena) Un fel de racing game prin piramidă, jucând cărți cu care îți înaintezi arheologii. Ai niște cărți în mână din care le poți juca doar pe cele din extremități. Apoi tragi o carte nouă care intră în mijlocul mâinii de cărți. Mi s-a părut un fel de gamer's shoots and ladders, fără părțile nasoale. Pașii scad pe măsură ce sunt strânse tile-uri de pe tablă. Avem și niște set collection, ceva puncte secrete strânse pe parcurs și niște cărți mai avansate care te mișcă mai repede. Pe măsură ce înaintezi îți mai eliberezi extra arheologi pe care să-i miști. La final iei puncte în plus dacă ai ajuns la sarcofagul din centrul piramidei și în funcție de cât de avansați îți sunt arheologii prin piramidă. E un euro light, plăcut care aduce și o ceva nostalgie. Nota: 7

Draftosaurus (pe Boardgamearena) Faci 2 runde de drafting cu o mână de dinozauri. faci puncte în diverse moduri în funcție de unde i-ai pus prin zoo-ul tău. Mă așteptam să mă plictisesc repede, dar am jucat 4 partide pe nerăsuflate. E bun de jucat online, dar nu mi l-aș lua fizic - e totuși prea puțină varietate pentru gusturile mele. Dar un filler plăcut. Nota: 7

Rurik: Dawn of Kiev (pe Tabletopia) Dudes on the map area control game cu puternice influențe euro. L-as compara cu Scythe. Scythe mi-a plăcut mult pentru rapiditate. Ei bine, Rurik imi place mai mult. De ce? Chiar dacă e mai thinky și mai slow decât Scythe, imi place mai mult pentru mecanica de bidding pentru acțiuni și faptul că ai mai multă armată pe tablă pe care s-o manevrezi și cu care să te lupți. Bidding faci cu workers care au numere pe ei. Cu cat e numarul mai mare cu atat faci actiuni mai bune, dar le faci mai tarziu. Iti poti creste numerele platind, dar banii sunt o resursa destul de limitata. Mi se pare bun pentru persoanele care nu vor prea mult conflict pe tablă - accentul e mai mult pe pozitionare, strans de resurse și construit de clădiri. Își are și conflictul locul, dar nu e esențial. Poți să îndeplinești și misiuni punctuale. E genul de joc unde nu se marchează multe puncte. Cred ca 20 e un scor mare. Dar e satisfacator, simti ca le-ai muncit. Jocul e foarte bun. Îmi pare rău că pare destul de trecut cu vederea. M-am uitat și peste regulile extensiei și dacă totul e implementat bine acolo poate ajunge un joc de top 10 pentru mine. Acum, cu o partidă la activ, primește nota 8.5

Wildlands Un skirmish game care îmi place mult mai mult decât mă așteptam. Cu skirmish games am avut câteva dezamăgiri pentru că promiteau multă distracție și acțiune dar implementarile ajungeau destul de seci. Wildlands folosește mecanici inteligente, intuitive și până la urmă destul de simple și crează un joc echilibrat, welcoming și destul de variabil. Recomand măcar să-l încercați dacă vă atrag genul ăsta de jocuri (fight, dungeon crawl, tematice) pentru că experiența de joc mi s-a părut mult mai satisfăcătoare decât pare când îl vezi pe tablă. Faptul că pe măsură ce îți mor unitățile cresc opțiunile de joc crează și o tensiune foarte bine venită. Nu există reguli nenecesare - se vede că a fost bine distilat. După prima partidă mi-am luat și noua extensie axată pe solo. Nota 8.5

Game of the month: Wildlands, deși cât pe ce să fie Rurik. A câștigat Wildlands pentru cât de accesibil e și pentru experiența satisfăcătoare în timp scurt. Pe termen lung posibil să îl depășească Rurik dacă o să mai apuc să-l joc.

[mendocino]

Martie pentru mine arată după cum urmează:

1. Dune: Imperium - joc bazat pe tematică Dune făcut să satisfacă și eurogamerii. Se plasează omuleții pe diferite locații de pe hartă cu scopul de a aduna resurse și armate, ca apoi la finalul fiecărei runde să vină câte un combat, o cursă pentru bonusuri de fapt, care pot ajuta destul de substanțial la dezvoltare, Pe de altă parte prin alegere de acțiuni se pot aduna favoruri la diferitele case impreriale, care la rândul lor aduc puncte. Jocul are un nivel de randomness, care consider că nu este foarte deranjant, mai ales că în faza de combat. Păcat că are runde predefinite și ca atare nu prea ai șanse să îți construiești un deck funcțional, că am uitat să menționez, acțiunile se plătesc prin cărți etalate. 8 / 10

2. Rome & Roll - este un joc roll&write heavy care are la bază un mecanism de dice drafting. În funcție de zarurile alese se pot efectua tot felul de acțiune: construire clădiri pe tabla de joc, cucerire provincii, adunare resurse, etc. Totul se face prin desenare sau notare pe tabla proprie și tabla principală de joc. Parcă ar fi un resource management fără cubulețe. Jocul este destul de interesant din punct de vedere al acțiunilor, dar realizarea, adică faptul că notezi totul pe tabla de joc are marele dezavantaj, dacă nu ești atent, poți șterge totul cu o mișcare neatentă. 7 / 10

3. Lost Ruins of Arnak - tematică superbă, de explorare, mecanism care îmi place, adică deckbuilding, dar totuși a reușit să mă dezamăgească jocul mai ales din cauza că are numai cinci runde definite. Adică degeaba încerci să îți faci un deck bun și funcțional (dacă prin noroc îți ies cărțile la început) deoarece ai la dispoziție foarte puține ocazie să profiți de engine-ul creat. În rest jocul este frumos, tematic, elementele se combină destul de bine, chiar și cursa pentru research 7 / 10

4. Nidavellir - dacă nu luăm în considerare bonusurile oferite de joc, adică eroii din joc, Nidavellir este un set collection absoult simplist bazat pe un mecanism de bidding. Jocul se poate învăța în cinci minute, dar problema se ivește cu acele eroi bonus, fiecare având câte o abilitate specială, și care necesită încă douăzeci de minute de explicare reguli, plus în timpul jocului aduce un efect de AP, ceea ce vine serios în detrimentul jocului. În acest joc am simțit foarte tare efectul de less is more, păcat, deoarece și tematic și grafic e de top. 6 /10

5. Scorpius Freighter - un joc care aduce niște elemente noi între mecanicile deja cunoscute. Pe tură jucătorii alegând câte un navigator mișcă una din cele trei nave de pe tablă, și execută acțiunea planetei unde aterizează nava. La bază este un joc de pick-up and delivery cu o interacțiune mare dintre jucători, deoarece întotdeauna trebuie cântărit ce ar face oponentul pentru a nu cumva nu putea alege acțiunea dorită pe tură. În plus are un game flow rapid, elemente de joc bunicele. 8 /10

6. School of Sorcery - scopul jocului este de a aduna cât mai multe cărți dintre cele etalate. Fiecare jucător are posibilitatea să aloce în secret cristale cărților etalate determinat de ce aruncă cu zaruri. Evident sunt și modifier-e și tot felul de alte cărți prin care se poate influența rezultatul, dar în principiu cine alocă mai mult, câștigă. Este un joc pentru doi, bunicel, dar cu o grafică care lasă de dorit 6 / 10

7. Beyond the Sun - este un worker placement cu o grămadă de zaruri care funcționează pe post de resurse (nave, populație și resursă generică). Jucătorii aleg acțiuni pe tabla mare de joc, care de fapt este un tech-tree ce trebuie descoperit treptat pentru a avea acces la acțiuni și mai puternice, cu scopul de a coloniza planete pe tabla mică de joc (având o majoritate simplă de prezență). Jocul are un game flow foarte bine pus la punct și turele curg destul de rapid. Grafica nu este foarte impresionantă, dar acțiunile sunt extrem de bine codate pe tablă. 9 / 10

8. Hallertau - noul joc Uwe, care din punctul meu de vedere se încadrează în categoria too much. Jocul este interesant atât tematic cât și concept de joc (îmi place Agricola), dar fiecare tură fiind împărțită pe o grămadă de pași plus sistemul de management a resurselor din privința mea o trage în jos. 6 / 10

9. The Magnificent - este micul frățior al Trickerion se zice, dar în afara tematicii nu prea au nimica în comun. Jocul este destul de ușor de învățat și jucat, însă tematic nu prinde foarte bine, chiar dacă game-flow-ul e bun. Ceea ce mi-a plăcut este elementul de plasare poliominouri pe tabla proprie de joc (cică construcția cortului circului) care pe lângă bonusuri aduc și punctaj substanțial la final. Grafic este bunicel, dar tabla putea fi mai intuititvă. 8 / 10

10. Tahiti - este un joc simpluț de pick-up and delivery. La început fiecare jucător contribuie la creșterea insulei plin plasarea de hexagoane, apoi printr-un action point allowance system se adună tot felul de resurse care sunt transportate în port. Iar dacă insula este deja la maxim, încep să apară din ce în ce mai puține resurse și cursa devine mai acerbă. 7 / 10

11. My City - am început un nou legacy cu acest joc. Deocamdată ne place sistemul de construire oraș cu poliominouri. Mai multe nu aș zice din cauza eventualelor spoilere. 8 /10

12. Medici: The Dice Game - este varianta roll&write al jocului Knizia. Este destul de simpluț, împărțit pe trei ture (efectiv trei nave ce trebuie încărcate cu produse) 6 /10

13. The Castles of Burgundy: The Dice Game - varianta roll&write al celebrului CoB. Eu zic că reușește să simuleze originalul. La început este cam greu de înțeles cum se adună bonusurile după fiecare tip de clădire și care sunt posibilitățile de construire (nu este foarte bine codat). Nu este cel mai reușit roll&write, dar este acceptabil zice eu. 7 / 10

14. Aquatica - este un joc care are la bază un mecanism de hand managent și o tematică acvatică, cu tot felul de personaje și eroi subacvatice, plus niște animale și comori. Pe tură cu ajutorul cărților se cumpără alte cărți sau se cuceresc în funcție de puterea cărților. Acestea apoi trebuie etalate și transformate în puncte de victorie. Ceea ce mi-a lipsit este deck-buildingul: evident poți schimba unele cărți dar jocul te împinge să le transformi cât mai repede în puncte de victorie și ca atare le folosești destul de puțin. Sunt și bonusurile pe care le poți activa după ce le-ai etalat, dar nu compensează. 6 / 10

Jocul lunii: BEYOND THE SUN

[Corwin]

Interesant, si eu initial i-am dat 8 la Scorpius Freighter, dar apoi l-am scazut la 7, si ma gandesc sa-l vand. Poate-l mai joc o data...

Si-mi place ca Beyond the Sun e jocul lunii. Din pacate pe BGA nu vor adauga advanced player boards, dar alea fac jocul si mai interesant. Si extensia va mai aduce more of the same (techs, worlds, factions) dar si niste lideri care dau puteri speciale suplimentare, si vor fi mai multi lideri decat jucatori, deci se vor face perechi random.