Iar sunt la limita cu postarea, in penultima zi, dar sunt multe de scris, si nici nu m-am uitat peste text daca sunt ceva greseli, aia e...
Coatl (2 partide in 3 si 4 jucatori): Se vrea un joc abstract si colorat in genul Azul, cu drafting de piese care mai apoi sa formeze un dragon multi-color, scorul fiind realizat prin jucarea unor carti care iti arata ce model trebuie sa realizezi. Nu a reusit sa ma impresioneze si nu vad de ce as juca vreodata acest joc in fata lui Azul. Nici nu e chiar un family de genul ala light, pentru ca vine cu multe carti cu iconite si posibilitati de scor diferite, plus cu carti de tip obiectiv, la fel si ele cu iconite. Nu e usor pentru incepatori sa inteleaga toate acele "hieroglife", dar nici nu se poate incadra la un joc pentru gameri, pentru ca e prea simplu pentru cineva care joaca euro medium sau heavy. Asa ca nu stiu exact unde sa il incadrez si cui se adreseaza acest joc. Nu mai spun ca la partida 2 a iesit cu cearta la final, ca fiecare "dorea" sa desluseasca dupa bunul plac modul de scor de pe acele carti si posibilitatea de etalare a culorilor, asa ca dus a fost, departe de raftul meu. Nu pot sa spun ca e un joc rau, dar eu personal nu ii vad rostul de a-l mai juca, mai ales dupa experienta din a doua partida. Nota 6.9
Cupcake Empire (vreo 4 partide in 3 si 4 jucatori): Nu ai cum sa nu ramai cu ochii atintiti la masa, cand vezi acest joc si sa nu poftesti putin la niste cupcakes. Acele tokens arata indeajuns de realist incat sa iti lase apa in gura. Mecanismul principal e bazat pe activarea unei coloane de zaruri, unii ar spune ca e asemanator cu Grand Austria Hotel, dar eu nu prea l-am perceput asa. In afara de faptul ca poti lua actiuni diferite in functie de coloana aleasa, nu prea exista vreo asemanare, mai ales ca nu e vorba de drafting, ci de aruncare a zarurilor dupa folosirea lor si apoi asezarea pe noile coloane. Poti manipula uneori zarurile si sa le pui pe alte coloane, dar in general norocul are un rol destul de important. Coloanele activate o sa iti dea voie sa iei briose, glazura, sa construiesti cofetarii, sa vinzi sau sa iei zaruri in plus. Atunci cand alegi sa vinzi, o poti face doar clientului care e imbracat exact precum e cupcake-ul pe care il ai in vitrina. Probabil ca toti sunt muti si asa arata fiecare ce aroma prefera, altfel nu imi explic tematic acest aspect. Jocul e un euro usurel, foarte bine produs, dar pe alocuri fiddly cu ceva probleme legate de liderul care porneste ca din pusca si care e destul de greu de prins din urma. In fiecare final de runda o sa iei numarul de puncte mai mic de pe cele 2 track-uri de productie sau de vanzare. Asa ca e ideal sa le pastrezi pe ambele echilibrate, ca degeaba ai 10 la productie si doar 2 pe partea de vanzare, ca asta inseamna ca in fiecare final de runda o sa iei mereu cate 2 puncte.
Initial jocul ne-a placut, asta pana ce in ultima partida in 4 jucatori s-a bagat si frate-miu si cum lui nu i-a placut deloc, a stricat dispozitia tuturor si cheful de a-l mai juca pe viitor, asa ca a parasit si el colectia.
In 4 jucatori AP-ul era problematic, pt ca fiecare incerca sa iti aseze zarurile, sa vada care e solutia mai buna, cui ar putea sa vanda, ce fel de aroma de briosa sa pregateasca, etc. Cred ca 3 e numarul cheie pentru a fi digerabil. Nota 7,9
Renature (2 partide in 3 jucatori): Un domino pe steroizi, amestecat cu ceva idei din Photosynthesis. Un abstract bun si aratos, care preia o reteta veche de succes si o transforma intr-un joc modern.
Poti aseza o piesa precum in domino, potrivind 2 figuri identice pe plansa si apoi plantand un pom, un brad, un tufis, o verdeata, o maslina, ceva, ca sa fie bine. Si fiecare dintre aceste piese din lemn frumos realizate, are o anumita valoare (1-4) si iei puncte imediat daca nu exista deja ceva mai inalt in zona, care sa ii faca umbra, dar mai iei puncte si cand se inchide "curtea" cu ajutorul pieselor de domino si apoi vedem cine a plantat mai mult si mai valoros acolo, pentru a lua punctele pentru locul 1, cine ia locul 2, iar ultimul care a inchis perimetrul, o sa ia si tokenul de scor, care e un fel de loz in plic, ce are pe spate un anumit numar de puncte.
Jocul e interesant, tactic, rautacios, atunci cand vrei sa iti bagi coada si sa ii anulezi pe altii, asezand o plantatie neutra (de culoare crem) care nu o sa faca altceva decat sa anuleze altuia acel gen de pomisor si sa nu mai aiba el superioritate in zona, dupa care poti sa pui tu cel mai amarat token de level 1 si sa inchizi perimetrul si sa iei locul 1 la punctajul de pe acel cartonas.
Cu toate ca nu am jucat Domino cand eram mic, chiar daca il aveau rudele mele prin "colectia lor", am avut tot timpul un sentiment de familiaritate pe parcursul partidelor de Renature. E un abstract reusit din toate punctele de vedere si astept sa il rejoc. Nota 8,4
The Towers of Arkhanos (3 partide in 3 si 4 jucatori): Inca un abstract, frumusel si cu zaruri colorate, care are ceva asemanari cu Sagrada. Chiar as putea sa spun ca e un Sagrada pe vertical. Pentru ca aici nu asezam zarurile pe o plansa pentru a face un vitraliu, ci le asezam pe un tile rotund pe post de piloni care o sa sustina urmatorul etaj. Fiecare tile vine cu regulile sale de plasare, avand voie sa pui fie doar zaruri rosii/mov/etc, fiecare anumite valori, dar mai exista si un turn de tip joker, unde pui orice zar si primesti imediat o putere speciala pe plansa proprie pe care o poti folosi de runda urmatoare, gen sa ignori culoarea ceruta de un turn, sa schimbi valoarea unui zar, sa tragi altul din sac, atc
In rest, jocul e exact precum Sagrada, cu tras de zaruri din sac, cu drafting si cu asezarea lor pentru a lua puncte. Fiecare turn are cate 3 locuri de plasare, iar acestea iti ofera beneficii diferite. Fie iei 2 puncte, fie iei puncte in functie de etaj, fie "zidesti un meepel" ca pe Ana lu` Manole si o sa tina loc de pilon/zar. Cand un etaj e gata, vedem cine a constribuit mai mult si se impart punctele, dupa care se aseaza un nou etaj. Mereu vom avea in fata 4 turnuri la care putem "lucra" si incerca sa le intaltam cat mai mult.
Ne-a placut jocul, e light, aratos, dar cum la noi Sagrada e un hit, se cam calca pe picioare intre ele si nu am loc sa le pastrez pe ambele. L-am pus pe bursa, daca cineva doreste o alternativa pentru Sagrada. Nota 8,3
Meadow (2 partide in 3 jucatori): Nu m-am putut abtine sa nu il iau cand am vazut cat de frumos arata (mai ales dupa recenzia lui VZQ). Drafting in stilul pe care il regasim in mai vechiul Quadropolis, asezand un tile cu o cifra pe un rand sau o coloana si luand cartea respectiva. Fiecare tile are cate o cifra si astfel o sa numaram pe locul asezat, pana ce ajungem la cartea pe care trebuie sa o luam. Iar locurile astea se vor ocupa destul de repede, asa ca trebuie sa te gandesti bine de ce carte ai nevoie mai mult si mai mult. Apoi, fiecare are dreptul sa joace o carte in "tabloul" sau, cu conditia sa indeplineasca cerintele sale.
O sa construim o rezervatie naturala si astfel, daca vrei sa asezi o carte cu un gandac, mai intai trebuie sa ai o carte cu iarba (nu din aia la care va ganditi voi acum, ca gandacii merg pe lucruri legale). Apoi daca acum ai gandacul la tine in rezervatie, tura urmatoare poti juca o pasare care vrea sa pape un gandacel. Si cel mai probabil pasarea o sa aiba si 1-2 puncte, dupa care, posibil sa faci rost de o carte cu un pradator care vrea sa manance pasari la protap. Bine, nu-i bai daca nu ai protap, ca de foame o mananca si cruda, important e sa ai pasarea si posibil si un pom sau un anumit tip de relief pe care il cere el. Iar pradatorul o sa iti aduca 3-4 puncte. Cam asa merge jocul, construind peisaje superbe si aglomerandu-le de tot felul de vietuitoare.
Nu vine cu ceva nou, dar arata atat de bine dpdv grafic, ca e greu sa iti iei ochii de la el. E un joc relativ usor si relaxant, dar in care planificarea de lunga durata joaca un rol destul de important. Daca nu ti-ai construit bine relieful si nu ai populat cu vietuitoarele potrivite, o sa ai mari probleme in viitor in a face puncte. Asa ca te sfatuiesc sa nu draftezi cartile doar dupa cat de frumos arata (chiar daca uneori o sa fii tentat sa faci asta), ci sa iei serios in calcul ce carti mai complexe din mana vrei sa joci mai tarziu si cum poti sa ajungi sa le satisfaci cerintele.
L-am jucat in familie, le-a placut tuturor si pot sa spun ca asta poate fi considerat a fi un family game next step si nu Wingspan, asa cum se tot spune. Au inteles destul de rapid ce trebuie sa faca si cum sa joace acele carti cu multe iconite, dar destul de bine reprezentate. A nu se intelege ca e mai bun decat Wingspan, ci doar ca e mai bun pe categoria de family. Eu raman in continuare la parerea mea, cum ca Wingspan nu e un joc family sub nicio forma, poate doar daca vrei sa iti faci nervi si sa suporti 1000 de intrebari cu ce face fiecare carte activata si este un joc pentru gameri. Asa ca daca joc cu cei din familie, Meadow merge de minune.
Ca minusuri, as adauga plansa principala, care are un desen extrem de incarcat, unde greu vezi ca lipseste vreo carte si ca imediat trebuie sa mai adaugi una. Am patit asta de mai multe ori pe partide si sa nu observe vreunu dintre noi ca in locul X nu exista deloc o carte asezata. Iar un alt minus, sunt cerintele de pe carti pentru a fi jucate, care sunt doar mai mici reprezentate decat iconita mare de baza si nu sunt puse si ele intr-un chenar sau pe un alt fundal, incat sa iasa imediat in evidenta. Au avut un desenator foarte bun, dar cu graficianul nu pot sa spun ca au fost atat de inspirati. In rest, numai de bine si vi-l recomand. Nota 8,4
The Big Book of Madness (vreo 7 partide in 2 jucatori si solo): Am vrut jocul asta in special pentru a-l juca solo, mai ales ca imi lasa impresia ca este foarte greu de castigat, poate nu chiar cum e Friday, dar te pune serios la incercare. Este un deck-builder in care joci la 2 maini la solo, si fiecare caracter vine cu un pachet care are in componenta un numar diferit de elemente (pamant, aer, apa si foc) iar tu ca om tampit ce esti, o sa deschizi cartea asta a nebuniei, ca doar ce se poate intampla? Si odata deschisa, incepe jocul si de acolo apar creaturi care dau cu vraji si pe care tu trebuie sa le distrugi cat mai rapid cu putinta, daca e posibil chiar cate una pe runda, ca sa poti sa omori astfel Boss-ul din acea tura. Pentru a decarta o vraja, tu trebuie sa ai o combinatie de 4 de aer, sau 4 de foc, sau cate 1 din fiecare, si asta doar in runda ta, pentru ca daca nu scapi de primul, se activeaza, si lucruri rele o sa patesti. O sa pierzi din carti, o sa primesti carti ale nebuniei, care o sa iti umple aiurea deck-ul, o sa te puna sa decartezi o parte dintre cele 6 carti pe care le ai in fiecare runda, etc. Si cum e destul de complicat ca in tura ta, sai ai intre cele 6 carti trase, fix 4 de apa/foc/etc, aici intervin cartile cu abilitati pe care le avem si care o sa ne ajute sa mai tragem inca o carte, sa imprumutam una de la celalalt jucator, sa jucam una in zona publica, incat sa poata fi folisita de catre toti jucatorii de la masa atunci cand au nevoie de fix inca un element de apa sa zicem. Iar aceste carti pot fi imbunatatite, cumparand altele mai puternice, dar care necesita o forta de activare mai costisitoare. E un puzzle extrem de satisfacator de rezolvat, in care iti storci de multe ori creierii sa vezi cum poti sa te folosesti de toate parghiile pe care le ai incat sa o scoti cumva la capat. Si nici macar nu am simtit ca e precum un deck-builder in ala clasic, inca re iei carti noi si le tot amesteci continuu, pentru ca aici vrei cat mai des sa pastrezi din carti pentru runda viitoare si sa nu treci asa rapid prin pachetul tau, pentru ca mereu cand trebuie sa le reamesteci pe toate si sa formezi iar noul deck de extragere, mai trebuie sa adaugi o carte de nebunie, ceea ce o sa devina foarte grav dupa o vreme. Daca vreodata ai in mana doar carti de acel gen, ai pierdut. Sau daca toate cartile astea care incearca sa ne innebuneasca, se termina: ai ghicit, s-a terminat jocul si ai pierdut. Le poti decarta, dar trebuie sa decartezi din cartile tale pentru asta, in loc sa le pastrezi pentru ceva mai folositor.
Am avut o partida in care m-a batut jocul de a dat cu mine de toti peretii, dar in penultima partida am reusit sa ajung pana la final si am fost la o carte distanta sa castig si sa inving Monstrul cel Mare. Deci nu e chiar la nivelul lui Friday de greu, dar sigur o sa ma tina o perioada pana o sa reusesc sa ii vin de hac. Si momentan vorbim doar de modul easy, ca daca trec pe medium, se ingroasa rau de tot gluma.
Mi-a placut mult jocul, m-a tinut continuu in tensiune si concentrat la ceea ce am de facut si cred ca e doar un alt joc underrated pe care lumea l-a uitat intr-un colt prafuit.
Later Edit: L-am rejucat cu prietena acum 2 zile, ca m-a tot vazut ca incerc sa bat jocul de ceva timp, fara vreo reusita si mi s-a alaturat. In 2, a fost mult mai usor de planificat si de gasit solutii, chiar daca solo practic joci tot in 2, la doua maini, nu e acelasi lucru. Am reusit sa castigam impreuna partida pe Normal Mode. Si i-a placut atat de mult prietenei, incat a mai vrut sa il mai jucam de inca 2 ori in ziua aia, dar pe "Terror Mode", mod care ne-a dat-o rau de tot. Devine extrem de greu jocul, cam ca Friday de greu, dar noi o sa mai insistam, ca sigur poate fi batut. Si trebuie sa tinem cont ca mai exista si modul Nightmare. Nu vreau sa imi imaginez cat de complicat ar fi acolo de castigat. Nota 8,7
Yellow & Yangtze (2 partide in 3 juctori): Si daca tot a fost luna abstractelor, am zis sa il joc si pe "seful abstractelor". Si da, "bla bla bla", asta e joc de strategie, ca BGG asa il incadreaza! Ok, daca ceva cu hexagoane pe care asezi niste piese colorate cu puteri, nu e abstract, atunci nu stiu care mai e. Adica asta nu e abstract, dar Voluspa, un joc cu tile-uri cu puteri, pe care fiecare le aseaza pe rand pentru a activa niste puteri si a lua puncte, este abstract! Atunci si Photosynthesis ar trebui sa fie pus la strategie, ca are si ala ceva tematica si destul de multa strategie. Dar in fine, sa trecem peste modul de categorisire de pe BGG si sa vorbim despre joc. Ai tile-uri pe care le asezi pe plansa imensa, incercand in prealabil sa iti trimiti si un lider (piesa din lemn) langa niste generali, care o sa il si apere in caz de atac. Ideea e ca tu o sa ai controlul intr-un oras la o anumita culoare, in functie de ce culoare are piesa ta din lemn. Apoi, daca ai asezat in zona un tile sa zicem verde si tu esti cel care are liderul verde in oras, o sa primesti imediat un bun verde (adica 1 punct). Si o sa tot faci asta, pana cand o sa se "supere" vecinii tai pe tine ca tot farmezi la "verzisori" si si la "rosiori" si o sa vina si o sa spuna: "Da ia gata, ma!" Asezand un lider din exact aceeasi culoare cu a ta si pornind astfel un conflict. Cine are mai multi generali in jurul sau va castiga, iar pierzatorul o sa paraseasca incinta cu coada intre picioare. Doar ca poti sa folosesti generali pe care ii ai in mana si sa incerci sa il depasesti pe atacator, sau macar sa il egalezi, pastrand astfel locul caldut din oras petru tine si alungand cotropitorii. Asa ca daca tot ataci, mai bine o faci cand ai si ceva "armament" pregatit in spatele panoului tau. Jocul are multe alte reguli, pe care nu am cum sa stau sa le explic aici, ceea ce il faci extrem de interesant si de tactic. Si este cu adevarat un joc foarte bun, cu rejucabilitate mare, cu conflict puternic intre jucatori si cu strategie de lunga sau scurta durata, asta in functie de planul fiecaruia. Ne-a placut, pentru ca am simtit ca e un fel de sah, un razboi rece, in care orice plasare a adversarului iti poate ameninta dominarea, ori daca ai liderul negru pe plansa, te poate obliga printr-o plasare sa iei o culoare de care nu aveai nevoie. Pentru ca la final de joc, fiecare o sa arate toate cuburile acumulate, iar acolo unde ai numarul cel mai restrans de bunuri, o sa devina scorul tau. Degeba ai 10 rosii, 13 verzi si doar 2 negre, pentru ca scorul tau o sa fie de doar 2 puncte. Echilibrul trebuie bine mentinut . Ne-a placut mult si astept sa il rejoc ca sa incerc abordez alte strategii, pentru ca inca nu am reusit sa castig. Nota 8,7 pentru un abstract complex ca regulament, dar relativ usor de jucat. Asta nu inseamna ca o sa il joci si bine, pentru ca e genul de joc care necesita timp pentru a-i intelege toate secretele.
Demon Worler (2 partide in 3 juctori): Habar nu aveam de existenta acestui joc, dar ProfessorChaos mi l-a pus pe radar si bine a facut. Pentru ca e fix genul de joc care e pe "aleea mea". Un worker placement intr-un pachet micut, care are destul de multe asemanari cu Lords of Waterdeep. Si spun asta in special datorita contractelor pe care trebuie sa le indeplinim, care o sa iti dea pe langa puncte si alte diverse bunuri, care pot fi extrem de folositoare pentru a indeplini alte contracte. Diferenta cu care vine insa, e legata de workeri, care daca la inceput sunt unii simplii, fara pretentii, pe parcurs poti sa angajezi demoni care sa lucreze pentru tine si care cer la fiecare plasare un anumit numar de "mancare", dar fiecare o sa aiba cate un beneficiu. De exemplu: unii iti aduc cate un bun in plus din locul unde l-ai plasat, ori altii iti dau cate 1 punct la fiecare plasare, etc.
Este rapid, pentru ca poti sa joci 2 partide in timpul cat ai juca una de Lords of Waterdeep si e genul de joc de conversie de bunuri in puncte, care imi place, chiar daca tematica nu e una puternica sau foarte atractiva pentru mine. M-a surpins in mod placut si ii dau un 8,7
Santa Cruz (o partida in 3 juctori): Un joc vechi, prezentat pe la inceputurile canalului lui Rahdo, in care construiesti diverse cladiri, luand punctele din zonele respective si mai apoi explorezi zonele inca necunoscute de pe plansa. Plansa o sa aiba o gramada de tokene intoarse pe spate, iar tu o sa incepi din margine si mai apoi, fiecare zona atinsa de un drum din locul unde ai inceput plasarea, o sa fie intoarsa pe fata si o sa dezvaluie noi bunuri, noi locuri cu multe puncte, etc. Doar ca fiecare are un pachet diferit de carti, care sunt carti de mutat personajul, iar daca vrei sa ajungi la un token cu 5 puncte care se afla pe un drum, tu trebuie sa joci o carte cu drum. Problema e daca ai doar una in componenta pachetului tau, pentru ca e posibil ca mai tarziu sa descoperi ceva mai interesant pe alt drum, dar acum tu nu mai poti ajunge acolo. Poate doar ocolit, cu barca pe un rau, dar sigur pana atunci, o sa ajunga un adversar inaintea ta, care e mai puternic pe partea de mers pe drumuri. Sunt 4 pachete de carti, fiecare mai puternic de mutat pe o alta cale mare/rau/drum/si unu mix a celor 4 amintite, iar in functie de pachetul ales, va trebui sa iti alegi strategia de joc pe runda 1. In runda 2, o sa putem sa schimbam intre noi pachetele, pentru ca cine are mai putine puncte, va alege daca isi pastreaza cartile din runda 1, sau acum le vrea pe ale tale, care sunt mai puternice pe rauri. Iar toata aceasta explorare pe insule, are ca scop strangerea de puncte, construirea de casute, gasirea de bunuri (peste/oi/lemn,aur) iar mai apoi activarea unor carti cu obiective secrete, care ne spun noua ca daca avem oi luam 3 puncte, dar daca avem si oi si lemn sa zicem, atunci luam 7 puncte. Iar punctul cand le joci pe acestea, are un rol destul de important. Problema pe care am gasit-o noi acestui joc, e ca nu am sesizat o rejucabilitate atat de mare si dupa o partida in care practic e ca si cum ai juca jocul de 2 ori, pentru ca se reseteaza cartile, insula ramane totusi deja explorata, dar fiecare mai primeste alte obiective si sunt daramate toate casutele si trebuie sa o luam iar de la capat, am simtit ca e indeajuns, e un joc bunut, dar cum locurile sunt limitate pe rafturi, l-am si lasat deja sa plece catre case mai primitoare. Nota 7,5
Nidavellir (vreo 3 partide in 3 jucatori): Nu l-am bagat in seama cand toata lumea vorbea despre el, dar cum valul de comentarii pozitive se mentinea sus, am zis ca trebuie sa ma dau si eu putin cu "placa" pe val, ca poate imi scapa ceva si jocul asta de tip auction game, are ceva special.
Si pe langa grafica si prezentarea frumoasa, am descoperit un joc cu un mecanism extrem de simplu si elegant, dar care te prinde si te face sa il mai vrei pe masa. Mai ales ca ai diverse strategii pe care le poti adopta si nu mi se pare ca vreuna ar fi neaparat mai puternica. Pare bine balansat si simti ca poti castiga, chiar si cand in realitate, la final de joc, o sa vezi ca de fapt esti pe ultimul loc. Dar nu o sa iti lase un gust amar, ci mai degraba, o sa te faca sa iti regandesti mutarile si o sa vrei sa mai joci inca o data, sa incerci sa mergi pe alta varianta, sperand ca de data asta chiar o sa faci cele mai multe puncte. E un set collection, in care cel care a pus banutul cu valoarea mai mare, o sa aiba primul dreptul de a drafta o carte din market. Apoi trecem la merketul urmator si tot asa. Iar fiecare tip de carte o sa sa faca scor altfel, plus ca daca faci set din fiecare culoare o sa poti sa alegi o carte speciala. Nu mai zic, ca la final de runda 1, o sa primeasca fiecare jucator care domina pe o anumita culoare, cate o putere speciala extrem de utila. Si am uitat sa amintesc ca la partea de blind auction cu acei banuti, exista un spatiu unde ii poti upgrada cu altii mai valorosi, pentru a te asigura ca astfel o sa ai visteria cea mai bogata si o sa poti castiga exact cartile de care ai nevoie. Doar ca atunci cand faci upgrade, e ca si cum ai spune "Pas!", pentru ca nu mai iei o carte. Uneori chiar merita sa faci asta.
Jocul asta e cam cum ar trebui sa fie numeroasele jocuri ale Doctorului Knizia, dar nu sunt, aici in frunte cu Ra, care nu m-a impresionat. In schimb, Nidavellir m-a prins si inteleg de ce i-a prins si pe altii in mreaja sa si se afla pe un val de popularitate. Nota 8,7 pentru ca e unul dintre cele mai bune jocuri de tip auction pe care l-am jucat.
Planet Defenders (vreo 4 partide in 3 si 4 jucatori): Alt joc anonim, pe genul set collection cu adunare de bunuri de tip cuburi colorate gelatinoase si cu un vibe usor de Splendor. Poate si de asta mi-a placut mult. Doar ca aici vorbim de niste roboti pe care ii programam sa se mute, cu conditia sa avem baterii ca sa se poata misca. Putem misca 1 sau 2 roboti pe runda, si in grid-ul de 9 tile-uri, acolo unde ne oprim, activam acel tile si primim diverse culori, sau schimbam, ori jucam la Cazino, si dam cu un zar sa vedem ce am castigat, iar la final de runda, daca ne aflam pe o latura unde se afla carti cu robotei, platim culorile cerute si luam cartea respectiva cu tot cu punctele de pe ea. Daca nu avem totusi "malaiul" potrivit pentru a construi un robotel, atunci putem sa cheltuim baterii, ca sa cumparm carti care ne aduc abilitati speciale pentru tot restul jocului. Iar alea o sa ne lase sa mutam in plus, sau sa schimbam oricand vrem un cub verde in cub albastru, sau cand iei baterii de pe un spatiu, sa poti lua cu 1 in plus, etc. Foarte satisfacator jocul, pentru ca dupa ce ai mutat acele figurine cu roboti, care sunt de fapt robotii constructori, ce strang bunuri, ca mai apoi sa construiasca alti robotei de pe acele carti ce aduc punctele, locurile ce programeaza mutarile, o sa fie intoarse pe dos si practic urmatorul la rand o sa aiba la dipozitie alt mod de a muta si de a planifica. Asa ca jocul in 4 nu a decurs deloc prea bine, pentru ca nu prea ai cum sa faci vreun plan de lunga durata. Pana ce iti vine randul, figurinele o sa fie la dracu-n cucurz, cine stie pe ce spatiu, cartoanele cu programarea mutarilor, o sa tot fie intoarse pe verso, din cauza ca ceilalti jucatori le-au folosit deja, asa ca la inceput de runda, fiecare cam trebuie sa isi regandeasca tot. In 2 nu l-am jucat, dar cred ca merge cel mai bine, iar in 3 e indeajuns de digereabil, chiar daca trece binisor de o ora. Dar per total, nota 8,7
Fallen Treasures (vreo 5-6 partide in 3, 4 si 5 jucatori): Pe motiv ca mai trebuie sa mai adaug ceva in cos ca sa nu plastesc tranportul, a ajuns si joculetul asta pe masa mea. Nu stiam nimic de el, doar ca e o prostioara de gen trick taking game, cu un video extrem de succint pe youtube din care nu intelegi mare lucru, dar dupa cateva minutele de citit descrierea, mi-a lasat un pic impresia ca s-ar putea ascunde ceva interesant in acea cutie. Si e genul de joc in care imparti cate o mana de carti fiecaruia, iar cand ivi vine randul joci o carte, incercand sa pui cifra cea mai mare pentru a le castiga pe toate. Nimic special pana aici. Mai ales ca eu nici nu suport jocurile de gen trick-taking. Doar ca asta vine cu un twist interesant, si anume, fiecare avem cateva carti cu caracatite, care e considerata cartea suprema, care castiga tot ce e la masa. Cand ai jucat aia, ai luat tot, indiferent ce cifra au jucat altii. Problema intervine atunci cand mai multi joaca acel tip de carte si astfel caracatitele se incurca intre ele si apare faza de razboi. Ceilalti care au pus carti normale, nu participa deloc la faza asta. Si acum, fiecare participant, trebuie sa incerce sa puna o carte cat mai mic pe care o are in mana, apoi pe rand, incepand cu cel care a pus valoarea cea mai mica, o sa traga cate o carte, care trebuie neaparat sa fie mai mare decat ceea ce ai pus tu peste caracatita. Daca nu e de valoare mai mare, ai iesit din acea runda. Raman ceilalti care au scapat cu bine. Acum, in runda urmatoare, cei ramasi nu mai sunt obligati sa participe la acest joc de-a ruleta ruseasca, pentru ca cel care "greseste" primul, iese din avea runda si ultimul ramas in viata o sa ia TOATE cartile tuturor de pe masa, si cele jucate de primii neparticipanti si cele deja extrase si cele cu care au participat si au pierdut ceilalti care aveau caracatite. Iar acolo e practic comoara cea mare, care uneori iti poate castiga jocul. Uneori cand sunt 2 jucatori ramasi in viata si unul trage cifra 26 (30 fiind cea mai mare) si il auzi cum spune ca el vrea sa mai continue, parca iti vine sa te iei si tu cu mainile de par, cat de inconstient este si cum poate sa piarda tot ce a agonisit. Ideea e ca doar in prima faza esti cu adevarat obligat sa participi la aceasta ruleta ruseasca, de la extragerea 2, deja poti sa spui PAS si sa iti iei ce ai strans, si sa pui in fata ta. Cine are cojones, poate sa continue cat vrea.
Iar partea asta e cea care face tot deliciul acestui joc, dealtfel banal, dar care ii tine pe toti in tensiune si atunci cand ai un 26 si alegi sa risti si tragi un 28, e imposibil sa nu starnesti sunete amestecate din sentimentele de invidie sau de respect din partea celorlalti, pentru ca ai reusit sa mergi atat de mult. Iar prin acest mic joculet cu caracatita, te face ca in prima faza sa nu arunci aiurea cartile mici, atunci cand simti ca nu poti castiga un trick, ci trebuie sa te gandesti bine ce merita sa pastrezi. Cartile mari te ajuta sa castigi razboaiele mici, iar cartile cu valori foarte mari te ajuta sa mergi cat mai departe cand ajungi la faza caracatitei (ruletei). Ne-a prins foarte tare acest joc de carti si presimt ca o sa urmeze multe partide in viitor, asa ca ii ofer 8,8
Drum Roll (2 partide in 3 juctori): Un worker placement vechi, dar cu aspect placut si colorat. Asa cum sunt mai multe jocuri de la Artipia. Dpmdv se aseamana extrem de tare cu jocul Shakespeare. Daca acolo trebuie sa draftezi tokens colorate de imbracaminte ca sa iti costumezi actorii, aici trebuie sa iei cuburi colorate, cu care sa iti echipezi oamenii de la circ, fie ca sunt aruncatori de flacari, dresori, sau acrobati. Ai locuri pe plansa de unde poti lua aceste cuburi, locuri de unde poti lua carti cu puteri speciale, locuri unde sa vinzi bilete, pentru a face rost de bani, iar la final de runda, o sa aiba loc spectacolul si pentru fiecare om pregatit sa participe, o sa primesti cate un beneficiu, in puncte, bani, cuburi de diverse culori, etc. Apoi fie ii scoti la pensie, fie ii pastrezi pentru a participa si la urmatorul spectacol. Dupa fiecare show, trebuie insa sa dai salariile tuturor (un fel de hraneste-ti oamenii din jocurile lui Uwe) pentru ca altfel e de rau. Jocul e foarte strans, locurile de unde poti sa iei cuburile sunt limitate, banii sunt si ei putini, ceea ce ofera o tensiune placuta pe toata durata partidei si te tine in priza, pentru ca mereu trebuie sa gasesti rezolvare pentru o noua problema. Ai luat mai multi oameni care sa iti aduca puncte in urmatorul show? Ok, dar acum trebuie sa faci rost de costume si echipament pt ei (cuburi din culorile cerute). Iar dupa ce ai terminat cu astea, acum trebuie sa vezi daca ai destui bani incat sa ii platesti pe toti, plus pe toti asistentii ce iti ofera diverse puteri/exceptii de la regula. Nu stiu de ce e desconsiderat si aproape nimeni nu vorbeste de bine despre el. Mi-a placut la fel de mult precum Shakespeare si ii ofer aceeasi nota, de 8,8 cu mentiunea ca au loc in colectie ambele, chiar daca sunt similare.
Queenz (2-3 partide in 3 jucatori): In caz ca nu ati realizat pana acum, dar a fost luna abstractelor. De data asta, inca unu colorat si dragut, cu flori, albie si forme de tetris. Avem mecanismul lui Uwe din Cottage Garden, de luat flori de pe un rand/coloana, dupa care gradinarul este mutat cu un numar egal cu cate flori ai luat tu. Deci tu decizi practic de unde va culege urmatorul jucator. Apoi, cand cineva strange 5 flori, trebuie sa ia o parcela dintre cele in forme de Tetris si sa planteze 5 flori, incercand sa formeze grupuri de minim 2, de aceeasi culoare. Asta o sa ii aduca un butoi de miere din culoarea respectiva. Primul care va forma grupuri din toate culorile si o sa aiba butoaie cu miere diversa, o sa ia medalia de 10 puncte. Apoi mai exista si florile care au deja pe ele desenate albine. Acestea nu pot fi luate de pe plansa, decat cate una pe rand, pentru ca au valoare (nu sentimentala). Dar valoarea lor devine importanta abia la final de partida, cand, daca ai format iscusit gradina ta de flori pe acele parcele si ai luat un token cu un stup, pe care l-ai plasat si inconjurat mai apoi doar de flori care au albine pe ele, vei lua cate un punct pentru fiecare albina din vecinatatea stupului. Albinele care nu se afla langa un stup, nu conteaza. Se mai fac si punctaje pentru cele mai mari grupuri de flori, mereu cand plasezi o parcela noua si cam asta e tot. Se termina cand cineva a pus a cincea parcela plina cu flori, apoi fiecare mai prinde cate o miscare.
Chiar daca initial pare doar o copie a mai cunoscutului joc a lui Uwe, Cottage Garden, acesta reuseste sa fie mai bun. Mai scurt, mai strategic, cu mai multe cai spre victorie (nu foarte multe, dar mai divers) si cu dorinta de a-l rejuca. Tokenele cu flori sunt de calitate foarte buna, din carton foarte gros, dar la cele cu parcele de Tetris, parca si-au batut joc. Au folosit ceva foaie groasa, dar numai carton nu e ala. Preferam sa faca florile o idee mai subtiri si sa le ramana bani ca sa investeasca intr-un carton mai gros pt parcele. In rest, totul arata bine si e un abstract care ne-a impresionat. Nota 8,9
Mr House (3 partide in 3 jucatori): E bun pentru cei care au in plan sa isi construiasca o casa si vor sa se familiarizeze cu drumurile pe la Dedeman si Brico. Worker placement in care isi faci planul prin asezarea fiecarui token, a drumului pe care doresti sa il urmezi in ziua respectiva, la fiecare magazin, din aproape in aproape, pentru ca nu poti sa sari la un magazin aflat la 2 strazi distanta. Apoi fiecare o sa descopere ce token a plasat, ceva in genul Francis Drake daca vreti, si cine a pus cifra mai mare, o sa fie primul care ia materiale de lucru de acolo. Apoi, daca mai ramane ceva si pentru urmatorul jucator, va putea lua si el: lemn, caramida, usi, ferestre, tot tacamul pentru construit o locuinta. Iar jocul vine cu 2 variante pe cele 2 fete ale plansei de joc. Una family, in care nu ai bani, ci te folosesti doar de valoarea de pe tokens pt a lua materiale, iar mai apoi cand trbuie sa construiesti efectiv casa, dai cu un zar, iar muncitorii daca sunt indeajuns de calificati pt a face munca, o sa iti faca un zid, o sa iti puna ferestra, usa, acoperisul, etc. Daca arunci o cifra prea mica, Nea Sandel o sa decida ca trebuie sa ia o pauza lunga, ca sa bage niste pateu ieftin pe juma de franzela, totul asezat frumos pe un ziar, si o sa isi ude gatlejul cu juma de rachiu. Ca doar e si maine o zi si poate ai mai mult noroc si o sa iti construiasca ceva.
Daca totusi vreti ceva mai serios si strategic, atunci intoarcem plansa pe partea opusa, loc unde apar magazine cu preturi care se tot schimba, pornim cu 90 bani, trebuie sa angajam muncitori calificati, zarurile dispar din joc, pentru ca nimic nu mai e la noroc, poti sa faci imprumuturi bancare, daca te-ai intis prea mult, poti sa construiesti si garaj, casa cu etaj, etc. Doar ca jocul o sa dureze cam de doua ori mai mult.
Ne-a placut, pentru ca e tematic, chiar ai acele materiale pe care incepi sa ti le asezi in fata ta si casa incepe sa prinda contur. Apar si momentele de tensiune spre rundele finale, cand trebuie neaprat sa ai o casa complet functionala pentru a face scor, altfel totul devine nul, pentru ca nu poti avea o casa fara acoperis, fara usa, fara ferestre. Si daca te intinzi prea mult si vrei sa faci prea multe camere si prea multe etaje, iar pe runda finala iti dai seama ca nu ai destul materiale si bani, incat sa pui acoperisuri si geamuri peste tot, casa te e neterminata, iar tu esti terminat, pentru ca jocul iti ofera un mare ZERO la puntaj. Iar asta imi place, pentru ca iti ofera oportunitatea sa faci bonusuri daca faci tot felul de etaje, pui fereste, incalzire, etc, dar daca te pierzi prea mult in detalii si uiti esentialul, iar rundele trec repede si tu nu realizezi ca iti ploua in sufragerie, meriti sa fii pedepsit crunt pentru ca nu ai putut sa termini proiectul. Nota 8,5 cu mentiunea ca mie parca mi-a placut mai mult partea aia cu zar, pentru ca mergea mai repede. Ceilalti au preferat partea mai strategica si jocul de durata mai mare.
Principato (2 partide si jumatate,cu o incercare de jucat in 3 si apoi solo): Un dry euro mai vechi, care e oarecum o combinatie de mecanisme din mai multe jocuri. Ceva din Century Spice Road, cu strans de cuburi si schimbat in alte cuburi si alte resurse apoi, ceva din Burgundy, cu piese hexagonale asezate pe plansa proprie, care iti aduc beneficii, plus ceva din 7 Wonders, pentru ca tine 3 ere, si la final de fiecare o sa facem scor la cine are armata mai multa.
Jocul e unul de drafting de carti si de jucare a lor, pentru a lua cuburi verzi, galbene sau mov, care mai apoi sunt folosite de jucarea altor carti, pentru a plati cumpararea de cladiri hexagonale, sau a unor opere de arta, ori pentru a lua cata armata doresti, care sa iti apere zidurile cetatii. Da, cartea cu armata te lasa sa iei cate piese hexagonale cu soldati doreste sufletelul tau, doar ca totul se poate intoarce impotriva ta, daca nu ai destule cuburi cu mancare verde de exemplu, pana la finalul rundei intai, cand se face scorul pentru armata mai numeroasa. Fiecare soldat care nu poate fi hranit la final de runda, dezerteaza si se intoarce impotriva ta, scazand astfel cate un punct din totalul armatei hranite. Vezi cu cat ai ramas si cine are totalul mai mare, ia 6 puncte, parca locul 2 o sa ia 4 si ultimul cred ca 1 punct, daca retin bine. Apoi pastram cati soldati credem pt runda urmatoare, sau poate renuntam la ei si incercam sa ne axam pe strangerea de resurse si pe cumpararea de catapulte, care sunt mai scumpe, dar care nu mai trebuie hranite. Ori schimbam strategia si mergem pe picturi si sculpturi, care aduc puncte si iti completeaza si obiectivele secrete. Sau ramai tot pe armata, incercand sa maximizezi pe plansa ta, lanuri hexagonale de grau si mai apoi alte depozite care sa adune recolta, avand astfel destula hrana si putand sa iti populezi zidurile cu soldati, fara numar.
Din pacate am jucat doar o era completa, pentru ca am pe cineva care are daltonism, iar prezenta cuburilor verzi si a celor galbene, care erau principalele moduri de a face actiuni si pe carti, l-au derutat complet si jocul a mers foarte greu, asa ca am decis sa ne oprim. L-am jucat eu singur cu o varianta solo neoficiala si mi-a lasat un sentiment placut, doar ca nefiind un joc specific pentru solo, va trebui sa ma despart de el. Imi e greu sa ii dau o nota din cauza ca nu l-am jucat complet in 3, dar bazat macar pe acea experienta solo, cred ca ar fi undeva pe la un 7, poate si mai mult.
Parade (3 partide in 3 jucatori): Joc vechi clasic de carti, in care jucam carti din mana, asezate intr-un sir, care formeaza o parada, totul in incercarea de a nu acumula carti si face puncte. In acest joc trebuie sa avem un scor cat mai mic pt a castiga. Cand asezi o carte, numeri atat cat indica valoarea ei, excluzi practic acele carti din parada (sari peste ele) si apoi cele ramase neexcluse din acel sir lung, o sa iei tu toate cartile care au o valoare mai mica decat cartea asezata de tine, sau pe toate care au aceeasi culoare.
Totusi, nu e asa grav daca o sa ajungi sa iei un 8 sau un 9, ceea ce in mod normal ar fi 9 puncte negative, daca la final ai cele mai multe carti intr-un set de acea culoare. Adica, cine are cele mai multe carti rosii, intoarce toate cartile pe spate si toate devin cate un punct minus. Asa ca daca printe ele erau cifre precum 7,8,9, scapi cu un punctaj destul de mic. Ceilalti insa, o sa iti numere la rosu cifrele de pe carti. Tot jocul e o incercare de a evita sa iei carti, ori de a lua doar acolo unde crezi ca o sa ai setul cel mai mare pe o culoare.
Nota 7,9 si probabil ca o sa mai creasca. E un filler bun care se lasa cu partide consecutive.
Unexpected Treasures[/b]
(vreo 5 partide in 3 jucatori): Un joc marca Friedemann Friese, de culoare verde, evident. Cred ca de vreo 6 ani am jocul asta pe wishlist. Si am avut ocazia sa il iau de vreo cateva ori, dar cumva parca am uitat de el si de ce mi-l doream atunci. Acum pentru ca mi-a revenit cheful de a juca fillere, l-am luat si imi dau seama ca ce ochisem eu acum multi ani, chiar era un giuvaier ascuns. Vazesem partida completa de la GameNight!, pentru ca atunci cand nu il descoperisem pe Rahdo, si parea un joc extrem de fun. Iar experienta asta am simtit-o si noi, dupa ce l-am jucat de mai multe ori la rand. Ideea jocului e simpla. Suntem sefii undei bande de hoti (cartile noastre de la 0 la 5) iar in mijlocul mesei se trag din saculet un anumit numar de obiecte (televizoare, aparate radio, fotolii, veioze, etc) care reprezinta ceea ce putem sa furam noi din casele altora. Apoi exista cate o carte cerere, care e un fel de contract cu puncte. Cel care fura primul fix obiectele care sunt pe acel contract, o sa le predea "Nasului" iar el te premiaza cu un numar mare de puncte. Iar carile pe care le jucam noi pe spate, si pe care o sa le aratam apoi toti odata, reprezinta cine o sa fie primul la furat dintre obiectele prezente in mijlocul mesei (cifra mai mica mereu fura prima), dar ai voie sa iei fix atatea obiecte. Daca ai jucat 5, esti ultimul sa alegi, dar iei 5 obiecte din ce a mai ramas, asa sansele sa faci acel contract nu prea exista. Dar nu e nimic, ca o sa tot apara altele si uneori se nimereste cu ceea ce ai deja in fata ta. Interesant e ca apare si furtul de la alti oponenti, atunci cand observi ca un "hot" are o gramada de tokens si nu le foloseste inca pt a lua un contract cu puncte si asteapta sa apara unul baban de 40-50 pct, tu poti juca cifra 0. Iar daca el a plecat la furat, jucand altceva decat 0, poti fura de la el un obiect. Important e ca dupa ce ai jucat cartea Zero, trebuie sa o lasi o runda in afara jocului, ca sa nu ai dreptul sa abuzezi de ea si sa o joci continuu. Iar totul devine un joc al mintii extrem de interesant si amuzant. Nu stii daca sa ramai acasa si sa iti aperi avutia, ori sa pleci si tu la furat, pentru ca ce se afla acolo, e extrem de atragator. Si cand vezi ca nimeni nu a jucat 0 si tu ai stat ca un fraier acasa, crezand ca o sa te atace cineva, o sa ramai cu buza umflata. Foarte bun, pentru un pachet atat de mic, cu cateva componente. Se pare ca Friedemann Friese a mai facut si alte jocuri bune, nu doar Reteaua Energetica. Nota 8,8 pt acest filler/party game oarecum.
Rollecate aka Lok`n Roll (3 partide in 2 si 3 jucatori si una solo): Un filler cu construit calea ferata si cu aruncat zaruri pentru a vedea daca trenul deraiaza. In tura ta, ai 3 carti in mana, reprezentand sine, si poti jucat una doar daca nu e cu doua numere mai mare decat precedenta, adica nu poti juca un 4 langa 2. Trebuie sa asezi fie tot un 2 langa 2, sau un 3 ori un 1. Asta e singura regula de plasament, plus evident, sa se pupe sinele intre ele si sa aiba trenul pe unde sa circule. Apoi, la final de runda, dai cu atatea zaruri, egale cu ce cifra ai jucat. Zarurile au multe zone blank si alte zone cu roti. Cate roti ti-au picat, atatea carti trebuie sa numeri pentru a muta trenul. Daca nu exista insa atatea, trenul va deraia, pentru ca vine in viteza prea mare si tu trebuie sa iei cate o carte din spatele cailor ferate, in funcntie de cate carti ar fi trebuit sa mai muti, dar nu au existat deja construite. Scopul e sa ai punctajul cel mai mic. Cartile luate ca penalizare se aseaza in ce ordine doresti in fata ta, dar e foarte important sa le pui dupa anumite valori. Pentru ca le poti anula data viitoare cand o sa vrei sa deraiezi intentionat. Cand vezi ca ultima carte e sa zicem un 2, iar in pachetul tau de scor ai un 2, o sa incerci sa joci cea mai mare carte posibila incat sa ai sanse sa deraiezi si astfel sa poti lua acel 2. Acum ca ai 2 cifre identice, se anuleaza intre ele si trebuie sa rezolvi cu anularea urmatoarei carti din pachet. E un filler usurel, dar dupa o perioada am jucat si Traintopia si am preferat sa pastrez doar unul dintre ele. Plus ca eu il luasem mai mult pt ca are si varianta solo, dar care s-a dovedit a fi slabuta, pt ca am castigat din prima partida, cu scor zero. Nu e indeajuns de challenging pt mine. Nota 7,3
Pioneer Days (2 partide in 3 jucatori): Drafting de zauri, puteri speciale, planificare pentru a evita anumite dezastre si set collection. Cam asta e reteta. Si totul suna foarte bine, atat pe hartie cat si in realitate. Extragem zaruri din saculet, aruncam cu ele si le asezam pe plansa in locurile corespunzatoare iconitelor. Apoi fiecare ia cate unul, activand fie iconita, fie luand cartea cu personajul de pe acea coloana, fie luand banii din acel spatiu. Mereu ai 3 alegeri la dispozitie. La final de runda, o sa ramane mereu un zar, iar culoarea ramasa, va indica pe ce spatiu cu dezastre o sa mai mutam un pas. Astfel incat putem sa vedem cam ce probleme o sa avem in viitor si sa ne pregatim din timp pe ele. Cam ca in Brugge as putea spune, ca si acolo dezastrele se fac anuntate cu ceva timp inainte. Mereu o sa ai decizii greu de luat, pentru ca o sa doresti un zar pentru iconita de pe el, sau pt cartea aflata sub el, dar o sa iti fie teama sa nu lasi alt zar din culoarea care poate declansa un dezastru pt care inca nu esti pregatit. Iar ceilalti jucatori, daca nu sunt afectati, sau nu le pasa de consecinte, o sa il lase si ei nedraftat, special incat tu sa o patesti. Printre dezastre, ar fi hotii, care vin sa va jefuiasca toti banii, dar daca ii cheltui, nu te doare capul cand o sa se intample asta. Ar mai fi seceta, cand vacutele care dau puncte, o sa moara daca nu poti plati cate un ban incat sa faci rost de apa. Furtuna, care o sa iti risipeasca putinele locuri din caruta ta, unde poti depozita medicamente, obiecte utile. Trebuie sa te pregatesti bine pt furtuna cu lemn, care sa acopere orice gaura si sa iti protejeze bunurile.
Ne place mult jocul si te tine in priza mereu, pentru ca planificarea nu se termina niciodata. Incerci sa faci rost de puncte luand personaje, dar mai apoi vezi ca se aprope molima, si pt asta ai nevoie de medicamente pt fiecare carte personaj, dar intre timp te gandesti ca poate e bine sa iei si niste vaci, care aduc mereu puncte, ori sa faci troc cu satele din vecinatate, care aduc un numar important de puncte, iar pt asta ai nevoie de bunurile pe care le cauta locuitorii de acolo. Si nu de putine ori o sa te pierzi in cautarea tuturor acestor obiecte si solutii pentru a le face pe toate si cand iti e lumea mai draga, te loveste o nenorocire si pierzi ce ai agonisit. Tot timpul pare ca o sa ai timp sa iei medicamente si ca nu e graba, sau ca o sa iei lemn mai tarziu ca nu vine furtuna momentan, si o sa incerci sa te axezi pe altele, si parca pe nesimtite apar deodata problemele si o sa te ia prin surprindere. Ne-a placut pentru ca ofera acest sentiment ca esti oarecum in control, stiind ca nu trebuie sa lasi un zar de o anumita culoare sa fie ultimul, ca acel ceva rau o sa te loveasca din plin, dar cumva jocul te prinde si parca te face sa uiti de acel eveniment. Nu pot sa spun ca e foarte tematic, dar e printe cele mai bune jucate luna asta. M-a enervat foarte tare plansa de scor, care e cu niste liniute care parca au spatii prea mici intre ele si carutele din lemn uneori parca prind cate 2 dintre ele, si nu mai esti sigur daca esti la 17 sau la 18 puncte, ca are cifre doar din 5 in 5. Si nu mi-a placut deloc ce culori au ales pt jucatori. Unul are caruta de scor maro, altul cafeniu, altul crem si altul parca ceva tot un maro cacao cu lapte. Aproape ca zici ca sunt identice. Trebuie sa le schimb cu altceva cu niste culori clasice. In rest, un joc foarte bun de drafting cu zaruri, de nota 8,9.
Klask (peste 10-15 partide): Am si pierdut sirul de cate partide l-am jucat, atat de fun a fost si de mult ne-a prins. Nici nu stiu daca sa il incadrez la jocuri de societate, pentru ca e mai mult o activitate cu accente sportive (gen tuneu de biliard) bazat pe dexteritate si spirit de reactie. Dar cum exista destule board games de dexteritate si apare si pe BGG listat, sa zicem ca e ok. Nu stiu daca mai are sens sa spun multe despre el, ca probabil toti ati vazut macar cateva secvente pe Youtube, un fel de fotbal/ai hockey, in care fiecare controleaza un jeton/pion magnetic, aflat pe suprafata de joc, dar cu ajutorul altei tije magnetice care se afla sub masa de joc. Plimbi acel pion magnetic lovind bila, in incarcarea de a da gol, sau de a trimite celuilalt jucator niste "ciulini" magnetici, care sa se prinda de pionul sau. Imediat ce unul dintre voi are macar 2 ciulini din aia pe pionul sau de joc, celalalt jucator ia un punct/ echivaletul unui gol marcat. Si se prind aia de tine ca naiba, si e greu sa ii eviti. Iar problema apare cand adversarul va incerca sa loveasca in ei, incat sa ii trimita peste tine in terenul tau, in loc sa iti dea gol. Devine extrem de tactic totul si palpitant. Pentru ca daca adversarul e atat de bun incat sa ii nimereasca pe toti 3 si sa ii trimita in terenul tau, tu o sa te simti ca si cum ai fi pe un teren minat. Orice mutare pe langa acei "ciulini" (care sunt de fapt niste obiecte mici din plastic cu magnet in interior) o sa ii faca pe aia sa sara pe tine. Iar adversarul o sa indrageasca sa te vada cum faci tu jaloane printre ei, in incercarea de a apara poarta ta. Pentru ca acum el va incerca sa iti dea gol, iar tu ai foarte multe probleme pe care, si nu poti sa te axezi doar pe blocarea golului. Chestiile alea albe din plastic magnetice, sunt deliciul jocului. Fara ele nu cred ca ar fi fost atat de bun. Niciodata nu stii daca adversarul vrea sa loveasca bila pt a ricosa intr-un anumit fel si pt a da gol, sau doar vrea sa nimereasca acele chestii din plastic, pe care noi le-am denumit ciulini, si sa iti trimita beleaua in terenul tau.
Am jucat atat de mult, ca am pierdut sirul, pt ca era de genul "campionul ramane la masa" si ne tot schimbam intre noi cu frate-miu si cu prietena. Nota 9 pentru ca e pur si simplu distractie la cutie.
Jocul Lunii: Klask, iar pt cei care nu il considera boardgame, atunci Pioneer Days.
O sa jucam si noi cu el o data si apoi probabil mergem pe 1 punct la 2 monede daca se dovedeste ca e OP.
Colectia mea