Mereu la limita cu postarea.
Pe luna august cam astea sunt jocurile si parerile:
Diamonds Club (1 partid1 in 3 jucatori): Decoram gradina unui palat, prin mecanismul de worker placement pe o plansa modulara. Ceea ce e diferit aici, e ca vom plasa bani pe acea plansa si imediat o sa luam bunul respectiv. Doar ca imediat ce vrei sa pui pe o zona care e vecina cu zone pe care deja au fost puse monede, trebuie sa incepi sa platesti cate o moneda in plus pentru fiecare spatiu vecin. Iar pe final de runda lucrurile incep sa devina extrem de scumpe. In partea a doua, facem rost de pietre pretioase si pe acestea o sa le dam la schimb pentru decoratiuni pe care o sa le asezam pe plansa noastra. Mi-a adus putin aminte de jocul Sansoucci, doar ca acesta mi se pare mult mai bun si mai bine inchegat. Singurul minus pe care l-am gasit, e ca pentru un joc family, partida dureaza parca o idee cam mult. Dar chiar si asa merita nota 8,4
Traintopia (2 partide in 3 jucatori): Pe scurt, un fel de Carcassone cu trenuri. Draftezi tile-uri pe care le asezi in dreptul tau, formand o cale ferata. Apoi poti drafta calatori de diferite culori, iar fiecare va scora pentru altceva. Fie pentru anumite cladiri pe care le vede, fie daca e turist, iei puncte in functie de cate zone de interes turistic se afla pe ruta ta. Ne-a placut, e usurel si frumos sa vezi cum fiecare isi construieste calea sa, dar scorul parca e neplacut de realizat la final de joc. Genul in care stai sa iei fiecare cale sa vezi cat de lunga e, ce se afla pe ea, etc si apoi in functie de asta fiecare ia anumite puncte. Sunt mai multe aspecte dupa care se va puncta la final si parca dureaza cam mult. Da, si la Carcassonne faci asta pe final, dar ala e un clasic si acesta e doar o alta copie cu alta tematica. Nota 7,8 pentru ca e dragut, dar cutia e prea mare pentru ceea ce se vrea.
Nemeton (2 partide in 3 jucatori): Explorarea naturii frumos desenata pe niste tile-uri pe care o sa le plasam cu un sens. Pentru ca in fiecare tura tragi un tile si alegi sa il plasezi in centrul plansei modulare deja create de ceilalti jucatori, iar tot ce se afla pe linia unde plasezi tu, de acelasi tip de relief, o sa capete cate un token. Astfel, fiecare o sa populeze natura cu plante de diferite tipuri prin plasarea cat mai bine aleasa. Apoi, avem la dispozitie 2 pasi de realizat cu figurina noastra vrajitor, care o sa culeaga toate "ierburile" crescute pe spatiile pe care o sa treaca. Le iei si le asezi pe plansa ta si in alta runda, dupa ce o sa repeti acest proces, poti sa te opresti intr-un varf de munte, unde o sa poti da la schimb culorile de ierburi necesare pentru a crea o potiune (adica iei o carte cu puncte, platind culorile de pe ea).
Dar, cu toate ca suna a joc simplu, family, nu e deloc. E genul de joc, care iti arde neuronii un pic cate un pic, de la o mutare la alta, pana cand devine atat de complex, ca fiecare o sa aiba diferite abilitati, moduri de a muta, de a plasa, etc, incat AP-ul o sa apara negresit. E cam complexitatea aia pe care o regasim in Five Tribes, care in teorie e un joc simplu, dar cand trebuie sa faci o mutare, stai 5 minute si te uiti ca "boul la poarta noua" incercand sa gasesti mutarea "perfecta". Bine, poate ca exagerez! Nu e chiar la fel de rau, dar si aici plansa e schimbatoare, ai diverse cai catre victorie, cai de a muta, abilitati care te pot ajuta si nu prea ai cum sa faci o mutare in doar 10 secunde si sa vina randul celuilalt. Dar, in ciuda acestui aspect, jocul e bun si chiar daca nu e randul tau, tot poti sa scanzezi tot timpul plansa si sa iti faci planul A si planul B, in caz ca ceva se mai schimba pana ce iti vine randul. Iar jocul arata foarte bine. O sa ii dau "doar 8,3" pentru ca e un brain burner si nu l-as juca mereu, dar cand am chef de ceva aspectos si care sa ma puna serios la munca, cu siguranta o sa il rejoc cu placere.
Seasons (3 partide in 2 si solo cu o varianta): Un joc de carti cu drafting de zaruri, extrem de apreciat, daca e sa ne luam doar dupa ceea ce vedem in comunitatea noastra. Numai dupa o simpla cautare pe Romanian Guild BGG, vedem ca 42 de persoane din cei 256 de acolo, detin acest joc. Ceea ce e un numar foarte mare.
La egalitata cu "marele" Trajan, de exemplu. Asa ca am zis ca "trebuie" sa il iau si eu sa vad cu ce se mananca, mai ales ca imi plac din ce in ce mai mult zarurile in jocuri. Si ai 9 carti, pe care fiecare jucator le imparte in 3 runde, avand voie sa le construiasca doar pe primele 3 in runda 1, apoi adaugand pe celelalte 3, incepand cu runda 2 si tot asa. Iar construirea lor, se va face cu elementele cunoscute (pamant, aer, apa, foc "Go, Captain Planet!") de care o sa facem rost dupa aruncarea unor zaruri imense si draftarea lor. Acestea o sa aiba insemnele respective pe ele, iar zarul ales o sa iti aduce tokens din care poti pastra maxim 9. Ultimul zar nu va fi draftat, ci va reprezenta cat de repede trece sezonul, in functie de cate punctulete are pe el in partea de jos.
Daca ajunge in toamna sa zicem, acolo o sa aruncam cu zarurile rosii, care o sa aiba alte insemne pe ele. Iarna cu cele albastre, etc. Din cand in cand, o sa construiesti cartile din mana, platind tokens, acestea aducand puncte dar si abilitati speciale. Problema pe care am avut-o eu cu acest joc, a fost legata de toate aceste abilitati pe care le capatam amandoi pe parcursul partidelor si care mi se pareau greu de retinut si activat. In sensul ca la un moment dat aveam amandoi prea multe si trebuia sa ne aducem aminte sa luam de exemplu 2 puncte, daca celalalt jucator construieste o carte, sau eu sa pierd 1 punct daca adversarul ia nu stiu ce token, sau sa pierd inca 2 puncte cand se schimba sezonul si multe altele de genu asta. Iar cand esti concentrat asupra planului tau, cu ceea ce vrei sa draftezi, ce carte doresti sa mai construiesti, etc, toate aceste mici reguli noi aparute datorita acelor carti active, incep sa devina agasante. Ni s-a parut greu sa nu uitam mereu cate ceva si sa ne intrebam unul pe altul destul de des: "Ai scazut 2 puncte cand s-a mutat sezonul runda trecuta? A, parca! Nu mai stiu!" sau "Parca trebuia sa primesc un token cand activai tu o carte. L-am luat, ca nu mai stiu? Nu mai stiu nici eu! Hai, ia un token atunci!"
M-am cam saturat de jocurile astea cu text pe carti, care incep usor si pe parcurs capeti cate 10 in fata ta, fiecare jucator avand o gramada de chestii care se activeaza in functie de ce face el, ori de ce face adversarul.
Parca la final de joc niciodata nu am fost siguri daca scorul e cel cu adevarat corect, sau am uitat noi cate ceva sa activam din cauza ca aveam prea multe carti de retinut. Jocul e bunicel, cartile arata extrem de bine, dar per total mi-a lasat impresia ca imi e de ajuns cu el. Nota 7,6
Inner Compass (2 partide in 3 jucatori): Un abstract tematic, care in ciuda plansei "plictisitor" desenata, vrea sa te bage intr-o poveste cu sentimente, emotii, trairi si uneori chiar reuseste.
Ideea de joc e simpla, totul incepand cu alegerea unei carti dintre cele 4 etalate si mutarea jetonului tau in directia corecta. Adica, daca ai mutat in stanga, o sa iei si cartea dinspre stanga si daca aceasta se potriveste la culoare cu spatiul pe care ai ajuns tu cu jetonul, mai iei bonus inca o carte, din teanc de data aceasta.
Apoi, optional, poti sa "inmagazinezi" emotia respectiva pe acel spatiu, totul devenind o amintire a unei intamplari pe care ai trait-o. Iar cartile trase au diferite intamplari, in functie de culoare. Cele rosii, sunt sentimente de nervozitate, cu imagini in care bati cu matura in tavan pt ca te enerveaza muzica/bormasina vecinului, sau un desen cu o amenda gasita in parbriz, etc. Albul e dragostea, cu desene cu amintiri din copilarie cand ai primit primul cadou, sau pe banca cu iubita/sotia. Astfel incat reuseste sa te duca intr-o stare placuta jocul si sa fie indeajuns de tematic pt ceva ce arata la prima vedere foarte abstractizat. Iar planul jocului, e sa reusim sa stabilizam cat mai multe amintiri pe acele spatii din viata noastra (plansa) mereu asezand acolo cate un jeton patrat din culoarea noastra. O sa luam puncte dupa anumite obiective, in functie de ce fel de amintiri alegem sa retraim, sau in ce ordine le asezam. M-a surprins total jocul si are niste mecanisme foarte interesante, dar faptul ca ei au incercat sa vanda in teorie o tematica originala, dar in practica, plansa si tot look-ul acestui joc arata de parca e un tabel de culori pentru copiii de gradinita, e cu siguranta motivul pentru care a fost trecut cu vederea si succesul i-a ocolit complet. Plansa aia trebuia cumva sa fie in concordanta cu ceea ce se intampla pe acele carti, cu desene placute, cu evenimente care denota anumite emotii, nu o "fata de masa" cu patratele. Te rupe complet de tematica si din pacate i-am scazut din nota, luand din partea mea un 7,8
Kashgar (vreo 4 partide in 2 jucatori si solo): Un fel de deck-builder, dar cu cartile pe fata in permanenta. Un concept foarte interesant si placut. Avem 3 caravane/coloane de carti asezate una peste alta, atat cat sa se vada textul fiecareia, pentru ca asta conteaza. Apoi, fiecare alege dintre cele 3 coloane, una dintre cartile libere (prima carte peste care nu e nimic asezat) si executa actiunea, dupa care o va aseza fix in spatele tuturor cartilor din acea caravana de unde a fost ridicata. Asa ca stii clar ca peste 3-4 runde, cartea aia o sa isi faca din nou aparitia in "randul din fata" si o s-o poti juca. Conteaza mult cum iti construiesti fiecare coloana de carti si ce fel e puteri cauti. In general, cartile o sa spuna ceva de genul: Ia 3 pepite de aur,
Ia 4 mirodenii, Trage 2 carti pastrand doar una pe care o vei aseza la finalul unei caravane, etc.
E un set collection, in care acumulam diferite mirodenii, pe care apoi o sa le dam pe contractele aparute, care o sa ofere diverse puncte. As putea zice ca are un Splendor vibe, dar cu acel mecanism foarte bun de deck building inovativ, in care mereu stii cand si unde o sa apara cartile pe care le cauti.
Ne-a placut mult si o sa ii ofer nota 9.
Hallertau (4-5 partide, toate solo): Imediat se vede mana unui designer excelent, iar atunci cand Uwe scoate un joc din asta la cutie mare, stii ca e ceva special acolo. Hallertau m-a prins foarte tare, iar daca la prima partida, eram un pic confuz din cauza acelui setup in care sa imparti cartile dupa nuante verzui, probabil numai de ei vazute, fapt ce m-a determinat sa ma enervez rapid (Carpe Diem vibe cu nuante pe spatele cartonaselor inexistente) si sa arunc in joc toate cartile si sa am parte de o gramada de obiective care nu se legau foarte bine intre ele. E clar ca astia au testat destul jocul si era un motiv bine intemeiat pentru care existau mai multe pachete din care sa alegi unul. Asa ca nu va enervati ca nu vedeti acele nuante, asa cum am facut eu, luati si impartiti pachetele dupa cifre si apoi totul o sa se lege frumos. De la partida 2 a mers ca uns si orice actiune parca se "pupa" cu multe dintre cartile mele. Jocul este in genul lui Uwe, care fie face agricultura, fie joaca Tetris. De data asta, agriculura. O plansa de tip worker placement cu un sistem de blocare al spatiilor foarte bine realizat. Locuri de unde poti cumpara bunuri, schimba, cumpara parcele de pamant, planta, sau trage carti. Cartile sunt de tip obiectiv in general, multe dintre ele avand un beneficiu imediat ce le-ai completat. De exemplu, daca ai 5 oi sa zicem, primesti 3 de grau si 4 caramizi. Sau daca ai 12 caramizi, o sa primesti 8 puncte, etc. Asadar, de multe ori atunci cand completezi o carte, si ea iti ofera ceva, acel ceva te va ajuta imediat sa o completezi mai usor pe urmatoarea si asta este foarte satisfacator.
Mecanismul de plantare si de "odihnire" al parcelelor, este si el unul foarte bun. Modul prin care iti maresti ograda si acea casa, fapt ce iti va aduce mai multi oameni si putere mai mare de munca.
Cred ca singurul lucru care nu mi-a placut chiar atat de mult, e acel mecanism de spart/impins bolovanii. Dar nu m-a deranjat per total. In ultima partida am reusit sa depasesc 110 puncte la solo, ceea ce e un scor foarte bun, daca e sa ne luam dupa ceea ce spune regulamentul. Imi place cum in acest joc experienta partidelor trecute te invata sa joci din ce in ce mai bine si sa ai o eficienta fantastica. De la A Feast for Odin nu am mai jucat un joc asa de bun. Excelent de satisfacator acest "puzzle" pe care Uwe a reusit sa il puna intr-o cutie mare, plina de componente si cu sute de carti care ofera o rejucabilitate mare. Nota 10 si cel mai bun joc al anului 2020 pe care l-am jucat.
Harvest Island (o partida in 3 juctori): Dupa prima partida jucata, acest joc imi lasa un pic impresia unui Viticulture the card game. Pentru ca imprumuta acel mecanism cu 3 parcele de pamant pe care poti planta o samanta din care sa creasca anumite fructe, iar fiecare parcela te lasa sa pui un numar maxim de carti, dupa care trebuind sa culegi recolta si sa iei punctele. Grafica e placuta dar cam incarcata si uneori nu prea iti dai seama ce fruct e, noroc ca au scris numele lor in partea de jos. Avem parte si de interactiune, rezultata din vanzarea recoltei unui tip de fruct. Daca ai vandut cele mai multe banane, o sa iei si un fel de diploma ce iti va aduce 8 puncte bonus la final. Daca cineva reuseste sa te depaseasca si sa culeaga si sa vanda mai multe decat tine, imediat diploma ajunge la el. Ne-a placut si o sa il rejucam. Nota 8
Hostage Negotiator (vreo 5-6 partide solo): Cred ca e unul dintre cele mai bune si intense jocuri solo. M-a tinut in priza in fiecare partida. E foarte tematic, in ciuda faptului ca totul se rezuma la niste aruncari de zaruri, dar pana la urma cam asa sta treaba cand vine vorba de negocierea dintre agenti si teroristul care a luat ostatici. Totul e imprevizibil si de multe ori haotic. Iar cartile pe care le cumperi pentru a construi deck-ul in runda respectiva, sunt cele care te ajuta sa porti anumite conversatii cu el, sa incerci sa castigi timp, sa il calmezi si sa prinzi un moment de slabiciune in care el sa elibereze un ostatic, sau chiar sa dai ordin unui sniper sa il execute, dar daca nu ai ales bine momemntul, totul se poate transforma intr-o tragedie si toti ostaticii sa fie ucisi. Excelent joc, tensiunea planeaza la fiecare aruncare de zar si decizie pe care o iei, nicioadata nu stii la ce sa te astepti de la terorist si totul te face sa te simti parca intr-un episod din filmele americane in care tu esti agentul erou ce incearca sa salveze viata tuturor, dar si actiunile tale avand un impact foarte important asupra lor. Nota 9 pentru ca nu ma mai satur sa il joc.
Jocul lunii: Hallertau
Millennium Blades. Primul joc cu o parte real time pe care îl încerc, și trebuie să mărturisesc faptul că mi-a plăcut mult mai mult decât anticipam. Jocul în sine este o simulare a fenomenului collectible card games
