Imi plac jocurile de civilizatie, pentru ca pe deoparte imi place istoria, iar pe de alta parte - imi place acel sentiment cand pornesti la drum cu o bocceluta pe umar si sfarsesti prin a cuceri spatiul, construi minuni, inventa internetul - adica tot ce nu faci in Roads&Boats. Insa faci in Through the Ages. Doar ca Through the Ages este al naibii de lung.
Am pus de ceva vreme ochiul pe Roads&Boats, deoarece auzisem ca este un joc de civilizatie, mascat sub forma unui pick up & deliver. Si este absolut adevarat - in Roads & Boats ai impresia ca la inceput generezi cu greu o piatra pe tura, ca spre final fii inundat de piatra, lemn, sa nu mai stii ce sa faci cu gastile care se inmultesc cu inversunare, sa sacrifici resurse zeilor pentru VP, etc. La inceput construiesti niste soproane cu putinul lemn pe care il ai, magarusii ii lasi pe pajiste sa se inmulteasca, gastile le pui la clocit pe alta pajiste… si spre final nu mai ai unde sa construiesti atatea cladiri, nu stii cum sa-ti aperi resursele de vecin, iti arde creierul de toate combinatiile posibile de livrat lemn, preschimbat in scanduri, ca sa construiesti X/Y/Z… aaaaaah, damn it. La un moment dat Roads&Boats poate deveni coplesitor cu toate combinatiile posibile. Insa e placut sa ramai paralizat de “maretia” gospodariei tale. Si vrei sa construiesti si steamere, si camioane, si sa iti produci un stock ce iti va permite sa castigi jocul intr-o runda… daca ajungi pana in acel moment.
Pentru ca Roads&Boats este un joc lung. Cred ca este comparabil cu Through the Ages ca lungime, desi este mult mai simplu ca mecanisme (nu credeam sa pot spune asta vazand plansa de tehnologii din fata mea, insa e adevarat). Totusi Analysis Paralysis-ul generat de joc poate fi coplesitor la un moment dat, datorita multitudinii de posibilitati care ti se deschid in fata, dupa cateva runde banale in care nu aveai mare lucru de facut.
Acest joc a fost publicat in 1999, iar acest lucru se vede - in primul rand dupa componente - sunt componente marca Splotter, adica ieftine. Aceasta companie iti cere sute de euro pe o cutie flimsy supradimensionata, ca sa-ti dea niste chits de hartie si niste betisoare. (Da-ti-mi miniaturile, unde imi sunt miniaturile!!!) Insa jocul e fermecator, si nu degeaba ramane popular si vanat de cunoscatori. Jocul nu este dificil prin regulile sale (asta daca facem abstractie de chartul de tehnologii pomenit), ci prin multimea optiunilor pe care le propune pe parcurs. Prima partida pe care am jucat-o duminica nu am terminat-o, deoarece ma grabeam sa plec, insa preconizez sa ma intorc pregatit si sa-mi produc acel stock de 120 de puncte:)
Verdict: Oldie but goldie. Un joc vintage care te prinde. O sa-l cumpar cand il gasesc in varianta de 20 Years Aniversary. Nota preliminara - 9
