Best new game - Aprilie 2022
Posted: 03 May 2022, 15:59
MEA CULPA
Mea Culpa are o tema comica si originala ( pacatuiesti si cumperi indulgente ca sa-ti rascumperi pacatele ) si ilustratii care pun tema in valoare. Cam astea ar fi singurele puncte pozitive.
Mecanic vorbind, e un amestec de mini-jocuri care nu sunt nici foarte interesante in sine nici nu se potrivesc foarte bine unele cu altele. La inceputul fiecarei runde de joc, licitezi pentru anumite roluri care-ti ofera puteri speciale care aduc exceptii de la regulile jocului, din pacate acele puteri sunt extrem de dezamagitoare. Exista in mare o singura cale spre victorie, iar aceea este sa colectionezi seturi de indulgente, ceea ce face intregul proces extrem de simplist si repetitiv, mai ales ca distributia de diferite tipuri de indulgente este destul de inegala. Jocul apare pe BGG ca fiind de dificultate medie spre mare, dar in realitate deciziile sunt extrem de banale si jocul in sine plictisitor.
Nota: 4/10
ANKH: GODS OF EGYPT ( recenzie pentru jocul de 2 jucatori )
Ankh pare un soi de “Eric Lang il intalneste pe Reiner Knizia” si îmbină mecanismele din trei jocuri pe care le-am jucat ( dintre care doua sunt in mod cert in top 20 all-time: Rex/Dune, Tigris & Euphrates si Samurai. Desi acest amalgam de mecanisme nu e chiar original, in cazul Ankh rezultatul este fantastic si il face un joc care sta in picioare in sine.
Cea mai buna descriere pentru Ankh este „mai bine decât suma părților sale”. Acțiunile de bază sunt destul de simple ( dar si intuitive in acelasi timp ) și nu chiar extraordinar de interesante: iti muti trupele dintr-un teritoriu in altul, iti aduci trupele pe harta, obții resurse, respectiv deblochezi puteri bonus. M-am jucat doar cu doi zei până acum, așa că nu este o evaluare aprofundată, dar puterile asimetrice ale fiecarui zeu sunt, de asemenea, destul de banale la prima vedere.
Cu toate acestea, combinația tuturor acestor mecanisme, împreună cu modul de a obtine majoritatea in fiecare zona si cu conflictele care au loc in anumite momente cheie, pe care le poti anticipa, fac acest joc să strălucească. Și strălucește,exact ca soarele peste desertul egiptean.
Există tensiune care se acumuleaza treptat in joc, există planificari atente ale acțiunilor pe care vreti să le întreprindeți pentru a profita de temporizarea acelor eveniemnte cheie ( de pe urma carora poti obtine diverse beneficii ), si mai ales anticiparea mutarilor adversarului. Fiecare fază a conflictului este swingy, dar in acelasi timp rasturnarile de situatie sunt unele carora le poti face fata si fac jocul extrem de captivant si tensionat.
Nota de 8.5 /10 reflecta mai degraba pozitia acestui joc fata de alte titluri din aceeasi categorie jucate de mine - nu la fel de bun ca SW: Rebellion sau Rex, dar la fel de bun ca Tigris& Euphrates si mai bun decat multe altele.
WITCHSTONE
Pentru ca l-am mentionat pe Knizia mai devreme, acum sa vorbim chiar de un joc facut de el ( impreuna cu Martino Chiacchiera ). O sa incep cu partile negative. Tema poate fi absolut orice, ba chiar ma irita faptul ca legatura intre mecanisme si tema este extraordinar de incongruenta si de generica si de lipsita de magie (sic!)
Ca si Ankh, actiunile de baza nu sunt extraordinar de imersive sau de interesante, dar asamblul, si mai ales felul in care poti obtine combo-uri, este spectaculos. Prin plasarea unui singur tile, poti obtine cate 6-7 actiuni din mai multe tipuri, este o cascada spectaculoasa de bonusuri si moduri de a obtine puncte. Chiar nu inteleg de ce nu se vorbeste mai mult despre jocul asta ( doar 1400 de ratings pe BGG ), fiindca planificarea unei mutari optime ofera recompense pe masura, extrem de satisfacatoare.
Daca tema n-ar fi fost atat de lipita pe mecanisme, ar fi primit o nota chiar mai mare decat cea de 8.5/10, in aceeasi categorie ( personala ) cu Grand Austria Hotel sau Castles of Burgundy.
BLITZKRIEG: WWII in 20 Minutes
Pe Blitzkrieg nu l-as pune in categoria de jocuri de razboi, dar, cu toate astea, aici tema mi se pare mai potrivita decat la Witchstone de exemplu. E un joc foarte abstractizat, cu doua harti la dispozitie. Intrucat am jucat doar varianta de baza ( fara scenariul alternativ Nippon ), ma voi referi doar la aceasta.
Blitzkrieg se joaca pe harta lumii in al doilea razboi mondial, impartita in mai multe teatre de razboi, respectiv campanii. Mecanismul e simplu si intuitiv: din mai multe jetoane aflate la dispozitia ta, alegi unul si il plasezi pe una din bataliile libere de pe harta, obtinand actiunea bonus a acelei batalii, si apoi modificand situatia acelui conflict in functie de trupele nou atasate acelei campanii. Chiar daca e simplu, resursele fiecarui jucator sunt limitate si nu poti castiga / domina totul, asa ca trebuie sa-ti alegi bataliile ( la propriu ) cu grija. Asta rezulta intr-un du-te vino tensionat si care da un rezultat imprevizibil al jocului.
La minusuri este productia si mai ales designul grafic, care scufunda Blitzkrieg intr-un ocean de gri si maro.
Nota: 7.5 /10
O decizie grea, dar Witchstone primeste titlul de jocul lunii.
Mea Culpa are o tema comica si originala ( pacatuiesti si cumperi indulgente ca sa-ti rascumperi pacatele ) si ilustratii care pun tema in valoare. Cam astea ar fi singurele puncte pozitive.
Mecanic vorbind, e un amestec de mini-jocuri care nu sunt nici foarte interesante in sine nici nu se potrivesc foarte bine unele cu altele. La inceputul fiecarei runde de joc, licitezi pentru anumite roluri care-ti ofera puteri speciale care aduc exceptii de la regulile jocului, din pacate acele puteri sunt extrem de dezamagitoare. Exista in mare o singura cale spre victorie, iar aceea este sa colectionezi seturi de indulgente, ceea ce face intregul proces extrem de simplist si repetitiv, mai ales ca distributia de diferite tipuri de indulgente este destul de inegala. Jocul apare pe BGG ca fiind de dificultate medie spre mare, dar in realitate deciziile sunt extrem de banale si jocul in sine plictisitor.
Nota: 4/10
ANKH: GODS OF EGYPT ( recenzie pentru jocul de 2 jucatori )
Ankh pare un soi de “Eric Lang il intalneste pe Reiner Knizia” si îmbină mecanismele din trei jocuri pe care le-am jucat ( dintre care doua sunt in mod cert in top 20 all-time: Rex/Dune, Tigris & Euphrates si Samurai. Desi acest amalgam de mecanisme nu e chiar original, in cazul Ankh rezultatul este fantastic si il face un joc care sta in picioare in sine.
Cea mai buna descriere pentru Ankh este „mai bine decât suma părților sale”. Acțiunile de bază sunt destul de simple ( dar si intuitive in acelasi timp ) și nu chiar extraordinar de interesante: iti muti trupele dintr-un teritoriu in altul, iti aduci trupele pe harta, obții resurse, respectiv deblochezi puteri bonus. M-am jucat doar cu doi zei până acum, așa că nu este o evaluare aprofundată, dar puterile asimetrice ale fiecarui zeu sunt, de asemenea, destul de banale la prima vedere.
Cu toate acestea, combinația tuturor acestor mecanisme, împreună cu modul de a obtine majoritatea in fiecare zona si cu conflictele care au loc in anumite momente cheie, pe care le poti anticipa, fac acest joc să strălucească. Și strălucește,exact ca soarele peste desertul egiptean.
Există tensiune care se acumuleaza treptat in joc, există planificari atente ale acțiunilor pe care vreti să le întreprindeți pentru a profita de temporizarea acelor eveniemnte cheie ( de pe urma carora poti obtine diverse beneficii ), si mai ales anticiparea mutarilor adversarului. Fiecare fază a conflictului este swingy, dar in acelasi timp rasturnarile de situatie sunt unele carora le poti face fata si fac jocul extrem de captivant si tensionat.
Nota de 8.5 /10 reflecta mai degraba pozitia acestui joc fata de alte titluri din aceeasi categorie jucate de mine - nu la fel de bun ca SW: Rebellion sau Rex, dar la fel de bun ca Tigris& Euphrates si mai bun decat multe altele.
WITCHSTONE
Pentru ca l-am mentionat pe Knizia mai devreme, acum sa vorbim chiar de un joc facut de el ( impreuna cu Martino Chiacchiera ). O sa incep cu partile negative. Tema poate fi absolut orice, ba chiar ma irita faptul ca legatura intre mecanisme si tema este extraordinar de incongruenta si de generica si de lipsita de magie (sic!)
Ca si Ankh, actiunile de baza nu sunt extraordinar de imersive sau de interesante, dar asamblul, si mai ales felul in care poti obtine combo-uri, este spectaculos. Prin plasarea unui singur tile, poti obtine cate 6-7 actiuni din mai multe tipuri, este o cascada spectaculoasa de bonusuri si moduri de a obtine puncte. Chiar nu inteleg de ce nu se vorbeste mai mult despre jocul asta ( doar 1400 de ratings pe BGG ), fiindca planificarea unei mutari optime ofera recompense pe masura, extrem de satisfacatoare.
Daca tema n-ar fi fost atat de lipita pe mecanisme, ar fi primit o nota chiar mai mare decat cea de 8.5/10, in aceeasi categorie ( personala ) cu Grand Austria Hotel sau Castles of Burgundy.
BLITZKRIEG: WWII in 20 Minutes
Pe Blitzkrieg nu l-as pune in categoria de jocuri de razboi, dar, cu toate astea, aici tema mi se pare mai potrivita decat la Witchstone de exemplu. E un joc foarte abstractizat, cu doua harti la dispozitie. Intrucat am jucat doar varianta de baza ( fara scenariul alternativ Nippon ), ma voi referi doar la aceasta.
Blitzkrieg se joaca pe harta lumii in al doilea razboi mondial, impartita in mai multe teatre de razboi, respectiv campanii. Mecanismul e simplu si intuitiv: din mai multe jetoane aflate la dispozitia ta, alegi unul si il plasezi pe una din bataliile libere de pe harta, obtinand actiunea bonus a acelei batalii, si apoi modificand situatia acelui conflict in functie de trupele nou atasate acelei campanii. Chiar daca e simplu, resursele fiecarui jucator sunt limitate si nu poti castiga / domina totul, asa ca trebuie sa-ti alegi bataliile ( la propriu ) cu grija. Asta rezulta intr-un du-te vino tensionat si care da un rezultat imprevizibil al jocului.
La minusuri este productia si mai ales designul grafic, care scufunda Blitzkrieg intr-un ocean de gri si maro.
Nota: 7.5 /10
O decizie grea, dar Witchstone primeste titlul de jocul lunii.

Complexitatea nu vine din actiuni greu de inteles, ci din multitudinea de optiuni si din cum se imbina actiunile.



Lisboa
Bitoku
Fields of Arle