(referinta la melodia lui Cargo, in caz ca mai merita mentionat)
(3 partide in 3 jucatori):
Witchstone, Este urmatorul mare joc realizat de catre Dr. Reiner Knizia, dupa ce saptamana trecuta vorbisem de Mille Fiori. Sau cel putin asa vor sa ne lase cei de la HUCH! sa credem, dupa ceea ce scrie pe cutie in dreptul numelui designerului acestui joc. Eu unu, cred ca o sa lipesc un sticker peste, cu "Stefan Feld"
Iar cei care au jucat un joc "antic deja", numit Trajan, o sa vada asemanari cu Witchstone.
Si nu, nu ma refer la tematica, pentru ca in ambele cazuri nu exista asa ceva. Ceea ce le face asemanatoare, este faptul ca pe plansa exista mai multe mini-joculete pe care le poti juca pentru a lua puncte peste puncte si diverse bonusuri. Daca in Trajan mecanica principala a jocului era cea de mancala, aici avem tot o plansa a noastra pe care vom plasa un tile, ceea ce va declansa fie 2 actiuni simple, fie mai tarziu, in functie de cat de destept am asezat acel tipar, o sumedenie de actiuni si bonusuri. Avem asadar o mecanica de tile-placement si mai apoi putem face in functie de asta, actiuni multiple pe plansa mare. Aceasta e impartita in 6 joculete. Cu cat avem mai multe semne de acelasi tip invecinate cu piesa recent plasata pe plansa noastra, cu atat actiunea noastra va fi mai elaborata si mai satisfacatoare.
Vom avea un fel de Ticket to Ride, unde o sa construim rute pe care o sa zboare vrajitoarele pe ale lor maturi, dintr-o locatie in alta, luand puncte si tokene cu bonusuri. O sa avem actiuni ale vrajitoarelor, unde fie o sa le mutam pe rutele deja create, fie o sa "nastem" viitoarele vrajitoare, care vor creste si vor fi aducatoare de puncte si bonusuri in tot acest paienjanis de rute ce ne va purta pe meleaguri nebanuite.
Exista actiunea baghetei magice, unde o sa fie un fel de cursa de cine ajunge primul sa ia bonusul incriptionat, acela va beneficia de doua ori de acea actiune.
Mai este si steaua, loc unde o sa dam ture pentru a culege primii tokenele cu puncte, care tot scad in valoare, dar si diverse alte bonusuri.
Exista si actiunea pietrelor magice, pe care fiecare le avem pe plansa proprie la inceput de joc si care ne incurca rau in a plasa asa cum dorim noi, tile-urile jucate in fiecare tura. Cu aceasta actiune, o sa tot mutam acele pietre, spatiu cu spatiu, pana ce o sa le scoatem efectiv de pe plansa noastra. Asa ca apare si penultimul joculet de pe plansa, raftul cu borcane magice, loc unde o sa asezam noi pietrele recent eliberate. Si evident, ati ghicit! In functie de borcanul in care pui acea piatra, o sa iei anumite actiuni bonus sau chiar tokene cu bonusuri. (da, stiu ca v-am plictisit cu cuvantul asta)
Iar ultima, actiunea cartilor, o sa ne dea voie sa luam o carte din sirul de carti, fie cu obiective de final de joc, fie cu (ati ghicit!) actiuni bonus!
Dupa acest sir lung de actiuni, o sa luam puncte pentru vrajitoare, pentru rute, pentru tokene si cate si mai cate!
Cateva puncte negative:
Unii ar putea spune ca e doar o copie/reimplementare/inspirare sau cum vreti sa ii spuneti, de la jocurile lui Feld. Si da, cam asa se simte. Jocul asta striga Feld din tot rarunchii. Iar daca esti fan Feld, posibil sa iti displaca aceasta incercare de transpunere a stilului sau de catre un alt designer, fie el si respectat, precum e Knizia.
S-ar putea sa nu iti placa si pentru ca tematica e ZEROOOO! Dar daca iti plac jocurile lui Feld, probabil ca esti deja obisnuit cu asta.
Un alt punct de luat in considerare, este elementul de AP si faptul ca pentru tine uneori o tura poate sa dureze foarte putin. Adica, te invarti de 4 ori in dreptul acelei stele pentru a lua un token cu puncte si mai faci 3 pasi pe track-ul baghetei si cam asta e. In schimb, Gigel, baiat foarte istet din fire si cu mare dorinta de a gasi mutarea perfecta pe plansa sa in a plasa ideal tile-ul, o sa stea 3 minute pentru a decide acest lucru si mai apoi, o sa urmeze o insiruire de 5 actiuni ale vrajitoarelor, urmate de diverse tokene cu bonusuri si alte actiuni luate imediat, nemaipunand la socoteala ca mai are de facut si 4 mutari la pietre, ceea ce ii va scoate lui piatra de pe plansa proprie, lucru ce il va lasa sa o plaseze pe acele borcane de unde o sa primeasca alte bonusuri si alte actiuni...si tot asa. Da, doar v-am zis ca Gigel e baiat destept si rundele sale sunt foarte satisfacatoare! Din pacate, doar pentru el!
Concluzie:
Jocul este insa unul foarte bun, in ciuda unor note negative amintite, dar si a lipsei tematicii. Prima partida a fost cam dificila, fiecare bajbaind ce face fiecare tile, ce actiuni or fi mai bune in economia partidei, sau chiar fiind coplesit de numarul mare de bonusuri si extra-actiuni pe care le primesti uneori. Dar dupa inca 2 partide, jocul a inceput sa mearga mult mai rapid, alternand fiecare dintre noi cu runde scurte dar si cu runde care parca nu se mai terminau. Nu este un joc pe care sa il poti juca si cu un incepator, pentru ca o sa il copleseasca sirul parca infinit de puncte si actiuni bonus. Sunt momente cand parca imi aduce aminte de actiunile bonus pe care le primesti in Ganz Schon Clever. Cam asa as putea rezuma si experienta de aici, una satisfacatoare si plina de puncte si posibilitati.
Asadar, nu stiu ce a facut Knizia, nu stiu nici daca Feld e ok, sau e undeva legat cu un calus in gura in dormitorul lui Reiner, amenintat sa faca design dupa design sub numele sau, dar atat Witchstone cat si Mille Fiori (vezi review-ul de saptamana trecuta), sunt doua jocuri reusite, salate de puncte desavarsite care merita un loc in colectia mea si consider ca sunt cele mai bune jocuri ale doctorului pe care le-am jucat pana acum, chiar si peste Yellow & Yangtze.
Nota 8.7
