Uşor, uşor ( probabil ca să n-ameţesc) mi-a venit cheful pentru încă o prezentare. Dar nu ştiu cum se face că a doua mea prezentare e tot despre un joc de curse. De data asta nu de robotzi, ci de nasturi de lemn...ăăă maşini voiam să zic
. Dar să ştiţi că nu joc/am numai jocuri d-astea... Pe cuvânt! Nu mă crede nimeni?...Jur pe roşu!
Jocul a ajuns la mine în colecţie datorită lui djdano (când o să citească, probabil se va întreba care a fost exact contribuţia lui, dar eu mă ţin tare pe poziţii şi nu zic! sîc!...e bine să fii rău!!!). Şi a ajuns la mine pentru că mi s-a părut că am prea multe jocuri care pun neuronii pe bigudiuri (săracii!) şi m-am gândit eu că mai merită din când în când câte o pauză. Părerea că jocul asta o să mai frâneze din avântul intelectual s-a menţinut până în momentul în care am deschis cutia şi am văzut regulamentul...de 6(ŞASE!) pagini...Bine, de fapt doar 5 că ultima prezintă variantele de traseu. Totuşi, 5 pagini la un joc la care dai cu degetul în piese!...Şi, colac peste pupăză, începe cu “materiel”, franceză adică
. 
Intr-adevar am făcut eu 8 ani de franceză şi-am dat şi bacul, dar muşchiul franţuzesc e demult atrofiat şi dă cu tifla la solicitări...Incepea să-mi pară rău...
In sfârşit, buchisesc eu p-acolo câte ceva din prima pagină, trec la a doua şi intru în panică: nu mai înţelegeam chiar nimic!! Normal, că era în germană şi şpileru’ din mine încă n-a fost la vreo ora de nemţească
. Mă liniştesc în momentul în care mă prind că regulamentul are câte o pagină de instrucţiuni în mai multe limbi şi sar direct la pagina în engleză care mă face să-mi revin complet. Neuronul nu mai are de ce să-şi facă griji: poate să intre în concediu ( de maternitate sper eu şi să faca cel puţin tripleţi dacă nu octeţi, să pot să înţeleg şi alte jocuri 
; ştiu că nu pare genul –un neuron, doi neuroni – dar speranţa moare ultima dacă nu i-o iau înainte)Inainte să trec la componente mă gandesc că poate sunt unii care se întreabă de ce e “mini”. Raspunsul e foarte simplu: pentru că există şi un “maxi”. Nu se cheamă totuşi “Pitch Car Maxi”, ci simplu “Pitch car”. Se poate vedea diferenţa de dimensiune mai jos.
Pe lângă faptul că e mai scump, evident e şi mai mare, fapt care se traduce într-o nevoie de mai mult spaţiu şi la depozitare şi la ansamblarea traseului. Si cum mulţi dintre noi stăm în apartamente şi mai avem ceva jocuri ( şi nu numai), “mini”-ul pare mai prietenos, mai ales că nu există nici o diferenţă notabilă în modul de joc. Plus că mai sunt şi extensii care vin cu trambuline şi tuneluri (la ambele).
Componente
Cutia jocului nu o să primească niciodată vreun premiu pentru compartimentare pentru că aceasta nu există
. Componentele sunt separate de 2 bucaţi de polistiren ca să nu-şi faca vizite neanunţate în timpul transportului. Nu e soluţia cu estetica cea mai înaltă, dar funcţionează pentru sortarea pieselor pe căprării.Cutia conţine:
• 8 piese de lemn de culori diferite pe care se lipesc abţipilduri transparente cu nişte carturi desenate pe ele
• 16 bariere de plastic care se montează pe piesele de traseu
• 6 bucaţi de traseu în linie dreaptă
• 10 bucaţi de traseu curbe
• Regulamentul
Pe una dintre piesele drepte se lipeşte abţipildul de start/sosire.
Piesele traseu sunt făcute dintr-un MDF de calitate (un fel de carton presat mai dens) care este acoperit cu o melamină neagră lucioasă, care facilitează alunecarea “maşinilor” pe ea. Pe o laterală a acestor piese este făcut un şanţ în care intră prin presare barierele de plastic. Acestea se află de preferinţă pe exteriorul traseului pentru a împiedica maşinuţele să zboare în afara pistei. Zic de preferinţă pentru că montarea pieselor traseu drepte se poate face cu oricare capăt datorita tăieturii tip puzzle identice şi şanţul poate fi atât pe exterior cât şi pe interior.
Cele 8 piese de lemn ar fi putut fi mai atent finisate căci nu au suprafeţele perfect şlefuite şi nici conturul nu este chiar perfect circular. Aceste “scăpări” nu jeneză totuşi în nici un fel deplasarea “maşinuţei”.
Regulament
Regulamentul este fără reproş. Am zis mai sus de ce are 6 pagini şi nu lasă loc nici unei neclarităţi. Prezintă regulile de bază ale jocului precum şi două tipuri alternative de joc.
Desfăşurarea jocului
N-am zis expres până acum, dar din numărul de “maşinuţe” se putea deduce şi numărul de jucători. Dacă sunteţi leneşi ca mine şi nu vreţi să vă bateţi capul, jocul suportă de la 2 la 8 jucători.
Regula de bază e simplă: termină primul 3 ture şi...(surpriză) câştigi
.Cum faci să termini primul? (de fapt corect e “cum faci să termini?” căci toată lumea, indiferent de locul ocupat la final face cam la fel
).Păi e vorba de ceva de-o extremă complexitate: dai cu degetul în maşinuţă!
. La ce am văzut până acum, sunt 2 modalităţi valabile:1. Ţii cu degetul mare arătătorul sau mijlociul şi când eliberezi poţi să loveşti cu destulă forţă încât să faci maşina să zboare (nu e chiar tot timpul indicat). Dacă reuşeşti să dozezi tăria loviturii aceasta e modalitatea pe care o recomand.
2. Dacă ai probleme cu prima modalitate atunci poţi să loveşti pur şi simplu cu oricare deget, fără a folosi în prealabil “pretensionarea” cu degetul mare.
Totuşi nu se poate să fie chiar atât de simplu, nu? Ei bine, aveţi dreptate! Mai sunt nişte mici reguli:
• Dacă maşina se rastoarnă sau iese de pe traseu trebuie pusă pe locul unde se afla anterior şi intră următorul jucător la rând
• Dacă maşina ta face altă maşină să iasă de pe traseu, ambele se plasează pe locurile pe care le ocupau anterior şi joacă următorul.
• Maşina nu are voie să depaşească mai mult de 2 segmente de traseu în afară de cel pe care te afli. Altfel rişti să-ţi suprasoliciţi...motorul şi să-ţi explodeze în faţă...sau în spate (depinde unde e şi cum eşti poziţionat în monopost
)• Înainte de a lovi, orice jucător are dreptul să-şi mute maşina proprie cu o lăţime de piesă dacă e aproape de o barieră de protecţie sau de o altă maşină, nu de alta, dar e cam complicat de făcut ceva fără regula asta.
Înainte de începerea propriu-zisă a cursei, ca la orice circuit de Formula 1 care se respectă (şi “Pitch car “ chiar se respectă
) au loc calificările pentru a determina ordinea de start. Fiecare jucător face singur câte o tură pe traseu şi cine reuşeste s-o facă din cât mai puţine mişcări e primul la start. După el, în funcţie de numărul de lovituri, ceilalţi. Dacă există egalitate între 2 sau mai mulţi jucători, fiecare mai face câte o tură de departajare, până ce lucrurile sunt clare.Dacă se joacă mai multe curse/circuite într-un sezon, punctajul se acordă după cum urmează:
Locul 1= 10 puncte; Locul 2 = 8 puncte; Locul 3 = 6 puncte; Locul 4 = 5 puncte; Locul 5 = 4 puncte; Locul 6 = 3 puncte; Locul 7 = 2 puncte; Locul 8 = 1 punct.
Dar hai că m-am plictisit de atâtea reguli, reguliţe, excepţii de la reguli şi adnotări. N-ar fi şi “Pitch car mini” un eurogame cu reguli puţine şi clare să nu te doară capul!:)...SĂ ÎNCEAPĂ CURSA!!!
Turele de calificare au fost revelatorii şi piloţii îşi ocupă locurile la start:
Evident, ca la orice cursă există şi favoriţi.
Se aude bâzâitul agresiv –ca de viespi furioase- al motoarelor pe măsură ce piloţii îşi pierd răbdarea şi se joacă cu piciorul pe acceleraţie...
Şi...simt o nevoie imperioasă să merg acolo unde până şi împăraţii merg singuri!:(. Nu se poate aşa ceva!...Să mi se întâmple chiar mie!... Şi chiar acum la începutul cursei cănd cei mai îndrăzneţi piloţi pot face mişcări neaşteptate...Ei, asta e! Mă consolez cu gândul că nu te pui cu furiile naturii, căci eu sunt mic şi ea e mare, dar măcar pot să mă grăbesc!...Poate mai prind totuşi sfârşitul!
Şi ce inspirat s-a dovedit că am fost! Revin exact la timpul potrivit să prind ultima suta de milimetri! Doamnelor şi domnilor!!! Ce spectacol!!!
(Ce e mai jos trebuie citit cu viteza textelor de la reclamele cu medicamente:”Se poate elibera fără prescripţie medicală.Dacă apar probleme, adresaţi-vă medicului sau farmacistului”)
Monoposturile sunt aglomerate la ultima turnantă... Roşul işi ia avânt...şi reuşeşte să-i sufle conducerea lui crem... plin de furie roşie, aceste presează la limita accidentului...Pentru fiecare dintre ei nu mai există decât un singur duşman pe toata pista... Şi ţâşneşte de lângă ei galbenul!!! Cu o manevră de mare pilot de vânatoare ( de locuri 1)!!!
Ceilalţi piloţi parcă nu mai au suflu, parcă au fost încremeniţi, maşinile parca au îngheţat (ca în unele filme sf de calitate discutabilă, căci mai e ceva mişcare pe ici pe colo)...Avântul galbenului este de neoprit!
Şi galbenul trece linia de sosire la 3 lungimi de cal...ăăă, la 3 secunde diferenţă de următorul clasat...
Iuţeala de mână şi nebagarea de seamă: factorii de care galbenul (ce pilot!) a profitat într-o sincronizare demnă de cauze mai bune!...O sclipire de geniu (şi ea demnă de cauze mai bune
)!Am rămas fără suflu domnelor şi domnilor! Câtă emoţie! O cursă care cu siguranţă va rămâne în analele circuitului!!!
Mai trebuie subliniat un fapt care nu este evident pentru toată lumea: o cursă de o asemenea intensitate (lirică) duce la percepţia distorsionată a realităţii! Timpul îşi modifică curgerea iar lucrurile trec într-o altă dimensiune.
Asta se întâmplă atât pe circuit cât şi în afara lui, în timpul cursei...şi nu numai. Să exemplific!
După ce am terminat de imortalizat momentele cursei în imagini (cât am fost prezent), i le arăt Ei.
Trebuie să zic că atunci când jucăm împreună, ea joacă cu verdele şi eu cu galbenul. La start, verdele fiind primul, ea e într-o stare zen: lucrurile sunt în ordinea naturală lăsată de Cel de sus. Când galbenul reuşeşte să preia conducerea: BANG!!! Mi se sparge în cap o grenadă - ghem de şosete. “Adică tu crezi că dacă scrii prezentarea, automat câştigi tot tu?”La defensiva mea- gândită 2 săptămâni cu cei mai buni strategi din Statul Major - (“Dar tura asta tu erai cu galbenul!”): BANG! Îmi iau în frunte un proiectil de mortier- tricou făcut ghemotoc!.”Da, da!”-zice ea.”Cine pune botu’, că eu nu iau curbele aşa şmeker!”.
Asta e! Ca-n viaţa: când câştigi, pierzi!
Complexitate/Fun factor
După cum probabil a devenit evident până acum, complexitatea este mică dar distracţia invers proporţională
.Toată lumea se chinuie să-l depăşească pe cel din faţă. Dacă eşti singurul în faţă, te chinui să-ţi păstrezi locul, căci, bineînţles, toţi atentează la el. Te bucuri în momentul în care maşinuţa ta se opreşte la limita segmentelor peste care ai voie să treci şi-ti cade faţa în momentul în care te întorci de unde ai plecat pentru că ai depăşit cu puţin. Sunt momente în care ai marea şansă să-l depăşeşti pe cel din faţă la limită. Atunci apare trigonometria, traiectoriile calculate cu ecuaţii diferenţiale, concentrare maximă şi lovitura...face fâssss! Deplasarea=5 mm=rostogoliri pe jos(de râs)
. Sunt şi momente în care dai o lovitură aşa de inspirată că faci vreo 4-5 segmente o dată. Lucrul asta duce la ochi mari şi la aplauze de la colegii de breaslă dar şi la o coadă (a ta) între propriile picioare...nu e voie decât 2 segmente peste cel pe care eşti . Răsturnările de situaţie sunt la ordinea zilei.Factor noroc
Asta e jocul la care poţi să zici liniştit că “norocul ţi-l faci cu mâna ta”. Ce se întâmplă pe traseu ţi se datorează în exclsivitate.
Ei bine, să nu fiu totuşi atât de categoric căci norocul apare totuşi într-un rol secundar şi episodic atunci când eşti la limita distanţei pe care o poţi parcurge, când maşina unui oponent nu iese de pe traseu deşi erau toate şansele şi probabil alte câteva mici situaţii
Interacţiunea dintre jucători
Nu numai că POŢI interacţiona cu ceilalţi jucători dar sunt momente în care să vrei să nu interacţionezi şi n-ai ce să faci. Dai (şi primeşti) la gioale, strâmbi “mufe”, dai (şi se dă cu tine) în parapeţi, se zburătăcesc concurenţii de pe traseu etc. Un singur cuvânt: MAXIMĂ!
Recomandat în (nr. jucători) / Rejucabilitate
Jocul poate fi jucat de la 2 până la 8 jucători. Dacă-ţi mai faci/dai la făcut alţi năsturei de lemn se poate şi în mai mulţi. La ce am jucat eu până acum devine palpitant peste 3-4 cel puţin.
Sunt destule trasee
Pro
Foarte uşor de învăţat, amuzant, chiar de-a dreptul hilar pe alocuri, destul de scurt, nu necesită multe scremete intelectuale (pentru cine e un avantaj acest lucru). Pentru şpielerii cu copii mici e excelent pentru că poate să-l joace toată familia. Şi nu numai atât, ba s-ar putea chiar ca adulţii să şi-o ia de n-o să le vină să creadă
.Faci şi mişcare!!! Nu numai că dai cu degetul în”maşinuţe” dar toată lumea se învârte în jurul traseului pentru a găsi poziţia optimă pentru lovitură. La un moment dat, mai pe la sfârşitul unor curse nouă ni se parea prea cald în casă!
Contra
Necesită un minim de îndemânare pentru că dacă n-o ai, e de-a dreptul frustrant. Nu necesită mari eforturi intelectuale, deci, dacă eşti d-ăla cu creierii tot timpul în priză ( şi cu păr care arată în consecinţă de la aportul de curent
) şi nu-ţi place să faci pauze, mai gândeşte-te. Concluzie
E un joc foarte distractiv şi relaxant pe care-l recomand pentru începutul, pentru pauzele şi pentru sfârşitul unei sesiuni de jocuri. Te deconectează de la strategiile complicate şi-ţi mai pune în mişcare sângele. Dacă apar şi extensiile cu trambuline, tuneluri, curbe strânse etc. poate deveni de-a dreptul spectaculos.
Eu nu pot decât să-l recomand cu căldură!
