Powerboats: Un joc de curse cu barci motorizate. Este extrem de simplu si extrem de versatil. Harta e alcatuita din 8 bucati, fata-spate, si pe ea se pun 3 balize, in alte pozitii tot timpul, fiecare orientata catre stinga sau catre dreapta. Rezulta combinatii de plus infinit la capitolul harti, suficient sa faca orice joc diferit. In rest, fiecare jucator are o barcuta propulsata cu zaruri ceva mai speciale, care arata doar 3 rezultate, 1, 2 sau 3. In runda ta poti sa adaugi, sa scazi sau sa pastrezi numarul de zaruri pe care le ai si sa mai arunci o data zarurile care arata rezultate care nu-ti plac. Ce iti place poti sa pastrezi, asa ca e un joc de noroc, dar pe de alta parte e si de strategie, trebuie sa-ti calculezi un pic sansele inainte de a te hotari sa scazi, sa adaugi, ce tii, ce arunci, etc. Dupa ce ai zarurile finale, ai obtinut viteza, poti schimba orientarea barcii cu un pas ( o latura de hexagon), dupa care se deplaseaza in fata numarul respectiv de spatii. Ideea e sa ocolesti cele 3 balize intr-un anumit sens, in functie de orientarea lor, si sa ajungi cit mai rapid inapoi la linia de start. Binenteles ca nu e atit de simplu, harta e plina de insulite de care te poti lovi si la 4 lovituri incasate iesi afara din joc.
E un joc foarte simplu, foarte dinamic, rundele dureaza extrem de putin si deciziile sint simple dar importante. Mie nu mi-a placut faptul ca cineva care risca si rateaza, desi nu iese din joc, a pierdut competitia. E foarte greu sa revii, mai ales daca ai inconjurat o baliza gresit. Pina reusesti sa-ti intorci barca sa executi manevra corect, ceilalti isi fumeaza linistit tigarile dupa linia de finish. Dar cu toate astea e un joc distractiv si cu un grup mai relaxat si mai putin competitiv poate fi un succes.
Wanted: Un joc extrem de amuzant, in sensul pur al amuzamentului. Adica ha-ha-ha, gesturi aiurea, degete lovite, tot tacimul. Exista un pachet de carti comun care se imparte intre jucatori. In runda lui un jucator va lua prima carte din pachetu sau, fara sa se uite la ea, si o va intoarce in mijlocul mesei. Dupa asta, fiecare jucator reactioneaza in functie de cartea aratata. Daca cineva reactioneaza gresit, a pierdut si trebuie sa ia toate cartile de pe masa si sa le puna la fundul pachetului propriu. Daca toata lumea are reactie corecta, se trece la urmatorul jucator si tot asa, pina cind cineva greseste si ia toate cartile scoase. Scopul jocului e sa ramii fara carti, cu alte cuvinte sa ai cit mai putine reactii gresite. Cartile sint in felul urmator:
- Un bancher care inmineaza un teanc de bani. Reactia corecta e sa pui imediat mina pe carte. Cine pune ultimul mina a pierdut.
- Un judecator cu ciocan in mina. Reactia corecta e sa dai cu pumnul in masa si sa strigi: Vinovat! Cine face asta ultimul a pierdut.
- Un hot calare pe geam cu un sac de bijuterii in spate. Reactia corecta e sa-ti ridici miinie sus, ca si cum te-ai preda.
- Un politist care arata o insigna. In joc mai exista carti cu insigne, cu fata in sus, pe masa. Cind se arata cartea cu politistul, fiecare trebuie sa puna mina pe o carte cu insigna. Poanta e ca numarul de insigne e mai mic cu 1 fata de numarul de jucatori, asa ca cineva ramine intotdeauna pe dinafara.
Astea sint cartile de baza, si daca jocul ar fi numai atit ar fi ok, dar nu cine stie ce. Tot amuzamentul consta in faptul ca 90% din carti nu sint asa. De exemplu poate fi un politist care inmineaza saci cu bani, sau un hot care arata o insigna, sau un bancher calare pe geam cu bijuterii in spate, toate combinatiile posibile. In acest caz reactia corecta e sa nu faci nimic, iar cel care reactioneaza ca si cum ar fi una din cele 4 carti speciale, pierde.
E un pic mai dificil de explicat in cuvinte, dar credeti-ma pe cuvint, e un joc cu garantie de succes 100%, mai ales pentru inceput/sfirsit sesiuni de jocuri. Aveti grija sa va numarati falangele la plecare, e un joc care se lasa cu articulatii in locuri in care nu banuiati ca e posibil sa se indoaie un deget.
Notre Dame: Ideea la jocul asta nu stiu sincer care e. E cu Notre Dame, fiecare jucator interactioneaza cu un cartier din jurul catedralei, nu prea stiu de ce, sint cuburi, puncte de victorie, bani si sobolani. Nu e foarte clar ce e mai important intre cuburi, bani si sobolani dar e evident ca cine primeste cele mai multe puncte de victorie cistiga. Ai nevoie de cuburi (muncitori) ca sa activezi diferite cladiri predefinite, si cu cit ai mai multi in cladire, cu atit mai mare beneficiul, ai nevoie de bani ca sa cumperi tot felul de efecte speciale, un fel de meseriasi care stau pe tusa si asteapta sa-i angajezi, si nu ai nevoie de sobolani, ca-ti scad scorul si-ti omoara muncitorii. Cam asta e, foarte putina spre zero interactiune, mult prea subtila pentru gustul meu si un rezultat mult prea sec. Grafica decenta, un joc curatel si destul de simplu de explicat, cu diverse consideratii strategice de considerat si implicatii tactice de implicat.
Nu prea stiu ce sa scriu despre el, sa fiu sincer incep sa ma plictisesc de jocurile cu plasare de muncitori. A fost nostim cind a aparut Stone Age, Pillars of the Earth, au avut un apogeu cu Agricola si de atunci mi se pare ca mai toate sapa, sapa, sapa/la fintina seaca. Cel putin asta a fost impresia mea dupa ce am terminat Notre Dame. E un joc bun, corect, lucrat, arata bine dar parca e facut in ideea de "hai sa reinventam gaura la gogoasa". Facem un joc cu muncitori si ii mai adaugam un mic schepsis sa nu zica lumea ca da bani degeaba pe el. Nu e de evitat, e un joc bun, dar eu m-am cam saturat de ele.
