Best new game - Mai 2019

[ProfessorChaos]

Khet 2.0 - varianta digitala
Dragut ca joc si varianta digitala nu e rea. Iti misti piese sau le rotesti astfel incat raza ta laser sa atinga "regele" adversarului. Diferite piese au diferite puteri. Imi aduce un pic aminte de laserele din The Incredible Machines (vechi joc PC). Nota 6.5

Railroad Ink - Varianta albastra. Pe scurt, dai cu zarul si desenezi rute de autobuz si de tren. Nu ma prea trag Roll-and-Write-urile in general. Railroad Ink a fost ok. Nici nu m-a dat pe spate, nici nu mi-a displacut. M-am simtit destul de tensionat jucandu-l pentru ca am facut tot posibilul sa inchid cat mai multe rute (daca nu le completezi pierzi puncte). Ma duce cu gandul la jocurile copilariei. Nota 6.5

Azul: Stained Glass of Sintra Mi-a placut mai mult decat primul Azul, dar nu cu foarte mult. Nu cred ca merita sa le ai pe ambele. E un joc relaxant, tactil, unde mi se pare ca merita sa ai rabdare si sa faci puncte incet dar sigur pentru ca daca te aranjezi bine poti face multe puncte la final. Eu am mers pe ideea repedde si prost si mi-am cam luat-o. Nota 7.5

Claustrophobia 1643
Jocul e un design foarte bun si clar apreciez munca bagata in joc. Productia este extraordinara. Per total mi se pare un joc epic care face ce trebuie si pune ambele tabere la treaba. O gramada de scenarii si varietate prin demonii diferiti care apar in fiecare scenariu. Regulile nu sunt complicate, chiar daca tablele pot confuza un pic la inceput, dar totul e functional si ajuta. Tabla devine prea mare pe masura ce o explorezi. Iti trebuie ditamai masa. Ceea ce ar fi ok, dar mi se pare ca miniaturile ar fi incaput foarte bine si pe niste tiles cu vreo treime mai mici. "Pai daca se umple tile-ul cu miniaturi?", ati putea spune. Ei bine, nu prea are cum, pentru ca tile-urile au limite destul de restrictive pentru cate miniaturi pot sta pe ele. Si asta creeaza o limitare care nu ma satisface indejuns. Iti fura din satisfactia de a omori 5 minioni deodata cu un individ, pentru ca n-o sa prinzi probabil niciodata atatia intr-un singur loc. Apoi, mai sunt holurile cu o singura iesire care te forteaza sa te adancesti pana dai de un dead-end. Si apoi esti nevoit sa te intorci. Suspectez ca se poate preintampina mergand si pe laterale, nu doar inainte, dar asta va mari tabla. E un joc bun care putea fi excelent. Recomand daca ai un partener de joaca cu care sa explorezi un joc in profunzime, si daca ai bani de dat pe aceasta versiune. Personal m-as multumi cu varianta veche impreuna cu extensia. Nota: 8, desi s-ar putea sa mai creasca dupa niste partide.

Crystal Clans
Surpriza foarte placuta. Joc de 2 persoane, 6 factiuni in cutie, fiecare cu propriile puteri si strategii. Primul jucator care strange 4 cristale castiga. Cristale castigi controland 2 din 3 teritorii producatoare de cristale sau invadand home-base-ul adversarului. Factiunile foarte diverse. Unele strabat fulger tabla si ajung repede unde trebuie sa ajunga. Altele sunt incete dar foarte bine aparate si dau palme dureroase cand te prind. Altele fac spawn direct pe campul de lupta in loc de home-base, altele se joaca cu cartile din mana adversarului sau iti consuma mai repede deck-ul. Cartile din mana au 2 utilizari, fie ca unitati, fie pentru puteri in timpul luptei. In functie de ce joaca si adversarul, dupa un sistem rock-paper-scissors se activeaza puterea mai epica, sau cea mai slaba si mor sau supravietuiesc unitati din armatele care se confrunta. E un tug of war, pentru ca tabla e destul de mica, dar datorita mecanicilor interesante parca nici nu simti restrictia. Mi se par suficiente lucruri de facut. 2 mici critici: artworkul de pe carti e superb, dar destul de mic - e pacat ca nu poate fi admirat din plin. Unele factiuni sunt mai meta/mecanice deci vor lungi jocul destul de mult. Crystal Clans poate dura intre 45 minute si 2 ore in functie de cat de destoinici sunt jucatorii si cu ce factiuni joaca. Pentru mine jocul e exact ce-mi doresc de la un card game cu variable player powers, devanseaza Keyforge si BloodBowl Team Manager Card Game. Voi vâna extensii. Nota: 8.5

Haven
Design foarte original, cu putine componente dar o experienta superba. Natura se bate cu industrializarea intr-un area control asimetric pe doua planuri - unul pe harta, altul pe tokenuri. Poti castiga lupta cu razboi si sa faci control pe tabla, sau cu sa castigi tokenul, sau ambele. Te lupti pe control cu unitati pe care fie le joci din mana si adversarul nu stie ce joci, sau le joci pe fata dintr-un deck, dar atunci oferi informatie adversarului care te poate contra. Exista si carti de vraja care fac lucrurile si mai interesante, si niste carti de ofranda care pot intarzia sau grabi luptele in functie de cum le joci. Nu e usor de explicat mecanic dar experienta e una excelenta. Mecanic jos palaria, grafica e frumoasa. Nu ma asteptam. Singura mea retinere ar fi cu rejucabilitatea, care nu va dura la infinit dar cred ca are suficienta viata. Nota 9

Batman: Gotham City Chronicles
Batman intr-o cutie cu plastic si componente extra-super-lux. Ma deranjeaza ca din pricina productiei e prea piperat si mai e si kickstarter exclusive. De aceea am pornit din start suparat si sceptic. Dupa ce l-am jucat concluzia a fost ca e mai bun decat imi place sa recunosc si ca trebuie sa incerc sa fac rost de Conan, care are mecanici similare, dar e mai usor de obtinut. Pe scurt. Batman e visul oricarui Ameritrasher, mai ales daca e si fan Batman. Ai energie pe care o folosesti ca sa faci actiuni, iar apoi trebuie sa te odihnesti ca sa mai recapeti energie. Daca o folosesti pe toata la atac risti sa nu mai ai cu ce sa-ti aperi oamenii cand vine tura adversarului. Multi inamici, fiecare cu minionii lui si scenariile lui speciale, destul de multe reguli mici, dar per total un joc simplu din punct de vedere mecanic. Creeaza un feeling de film de actiune, cu tensiunea la maxim. 2 lucruri m-au enervat: iconografia de pe personaje - efectiv la finalul regulamentului e un glosar care explica fiecare chestiuta, si unele iconite sunt usor de confundat cu altele similare. Cred ca in cazul asta niste cuvinte cheie ar fi fost mai sugestive. Al doilea lucru, pe care nu pot sa-l inteleg, este ca pe harta exista zone mai inalte sau mai joase prin care trebuie sa treci - sari sau cobori. Aceste zone nu sunt marcate pe harta ci apar doar in harta scenariului, in rulebook. As fi renuntat total la ele pentru ca indeasa mai multe reguli irelevante in joc. Nu are sens sa tot stai sa verifici in rulebook la ce inaltime te afli si daca poti sau nu sa ajungi la Georgica. Da, imi place. Da, vreau sa-l mai joc. Dar vreau o varianta accesibila mass-market. Sper sa mai faca Monolith astfel de jocuri, ca ei si cu Awaken Realms mi se pare viitorul acestui gen de jocuri. Pana atunci, daca nu aveti bani de dat pe asa ceva recomand Conan sau Level 7: Omega Protocol. Nota: 9

Game of the month: Batman (cu retineri, ezitari si boscorodit)

[Miţã]

Game of the month: Batman (cu retineri, ezitari si boscorodit)

In 2 zile Batman o sa fie din nou pe KS!

[ProfessorChaos]

Sa fie sanatos!

[ProfessorChaos]

Later edit: Am mai jucat o partida de Claustrophobia si greseam 2 reguli destul de importante. Una repara problema cu holurile lungi blocate si una cu limita de monstri pe tile. Deci nota creste la 8.5, daca-i pasa cuiva

[VZQ]

HISTRIO
O combinatie draguta de action selection cu hand management marca Bruno Cathala, si productie de nota 11, marca Bombyx. Foarte placut si relaxant, de familie. Cine n-are acrobati, sa-si cumpere!


LEGENDARY INVENTORS
Un joc care ne-a surprins placut: mai putin arid decat pare la prima vedere, usor de invatat, dar cu suficienta substanta incat sa ofere cateva optiuni interesante de-a lungul partidei, mai ales ca timpul te preseaza fara mila. Din nou, productie de nota 10+ marca Bombyx.


VICEROY
Un tableau/engine builder foarte, foarte bun, care te ia prin invaluire si care te tine in tensiune pana la final. Trebuie sa ai grija cum balansezi resursele, ce si unde construiesti, ce bonusuri de scor vanezi, etc. Orice greseala te costa. Surprinzator, desi la inceput stramba din nas ("pare complicat, trebuie sa urmaresti prea multe lucruri in acelasi timp..."), a mea i-a prins spilu', iar acum sterge pe jos cu mine


OCEANOS
Am tot ezitat sa-l cumpar, pentru ca am citit despre problemele cu piesele tiparite descentrat (si come on, submarinele sunt toata smecheria!), dar cum cineva s-a decis sa ia singurul Abyss disponibil, de draci, am cedat nervos Si bine am facut, pentru ca s-a dovedit lovitura Intr-un fel, e normal - Bauza, deh!
Usor de invatat si jucat, de familie, durata mica, atmosfera relaxanta, grafica draguta, ce mai, o placere sa-l joci! De-aia, pentru noi, este jocul lunii.


MADAME CHING
Eh, daca tot am pedalat pe sub ape, am zis sa o luam si pe deasupra, si sa vedem cine se pricepe mai bine la excursii nautice: Bauza, sau Cathala ?
Hand management si set collection in haine chinezesti, cu un varf de cutit de take that; interesant in 2 (dar si o idee mecanic). A mea nu pare convinsa inca, mie-mi place, desi, spre deosebire de orbu' care-a nimerit Braila, eu inca n-am dibuit Hong Kongu'!

PS: ma enerveaza teribil cand anumite jocuri apar "pe stoc", dar in realitate canci! Nu zic, se mai intampla, dar cand ti-o iei de 2 ori la rand, de la magazine diferite, deja nu mai este amuzant...

[mendocino]

Luna mai pentru mine a însemnat 17 jocuri încercate pentru prima oară:

1. LONDON - - un tableau-builder de construit districtele și clădirile iconice ale Londrei victoriene. Un joc relativ ușor în care tragi cărți, joci cărți, și ca o acțiune separată activezi orașul, adică într-o rundă se pot folosi toate bonusurile clădirilor deja construite. Un joc ușurel, frumos, distractiv

2. KEYPER - un euro nu foarte ușor, în care se construiește un sat folosind acțiunile comune, sau acțiunile clădirilor deja ridicate. Interesant este mecanica de selecție: jocul permite ca după selectarea acțiuni să intre și alt jucător lângă tine, astfel dublând sau triplând resursele ce se pot colecta, din acest motiv cam trebuie să fi atent cine ce își dorește, să nu neapărat ajuți cu acțiunea ta oponentul . Este un joc frumos realizat din seria Keyflower cu destul de multe opțiuni și un gameflow destul de bun.

3. KEY TO THE CITY: LONDON - alt joc din seria Keyflower, având la bază aceași mecanică de joc ca jocul original, dar puțin mai streamlined (de ex: nu mai ai limite câte meeple-uri poți trimite în faza de bidding). În principiu alegi hexagoane cu clădiri iconice ale Londrei după o fază de bid pe care le construiești în orașul tău, și adaugi conectoare colorate (aka metrou) între ele. Mult mai ușor decât jocul original (Keyflower), dar nu neapărat mai frumos, în sensul în care se putea și mai bine.

4. RAIDERS OF THE NORTH SEA - în sfârșit am reușit să încerc și piesa lipsă din seria North Sea. Este un worker placement destul de ușor, dar foarte frumos realizat. Alegi resurse, cumperi armată, ataci locații, aduni resurse, cumperi armată, etc. Se încadrează în categoria jocurilor pe care le poți învăța repede jucătorilor noi.

5. SUBURBIA - un city builder cu reguli ușor de învățat însă cu niște combinații de tile-uri care te pun pe gânduri, dar totuși nu foarte complicat. Mai degrabă un SimCity cardboard. Are destule tiel-uri și obiective secrete să aibă o variabilitate mare, dar designul putea să fie puțin mai bun.

6. TIGRIS&EUPHRATES - marele clasic Reiner Knizia pe care abia acum l-am apucat să-l încerc. Un tile-laying game, cu o tematică care putea fi orice, căci este destul de abstract. În principiu adaugi tile-uri de diferite culori, construiești regate și dacă acestea cumva se ating se vor lupta între ele, adică câștigă care are cele mai multe de o anumită culoare. Un joc foarte bun, deși puțin cam abstract pentru gustul meu.

7. QUADROPOLIS - alegi tile-uri de clădiri de pe un market central pe care trebuie să-l construieși în orașul tău astfel încât să obții cât mai multe puncte din combinațiile posibile la sfârșitul jocului. Apoi mai este și aspectul de alimentare a clădirilor cu energie, plus te mai încurcă și poluarea, dar overall are o mecanică ușor de învățat, plus nu o foarte mare variabilitate a tile-urilor (care poate fi atât un minus cât și un plus). Este un joc simplu și frumos (este vorba totuși de un joc Days of Wonder) care merită pus pe masă.

8. SANTA MARIA - un kingdom builder cu o tematică din epoca concvistadorilor. Frumos realizat grafic vorbind, dar după părerea mea regulile nu sunt foarte bine gândite, nu este foarte bine balansat, adică sunt momente în care jocul te forțează să iei anumite acțiuni, și te penalizează destul de tare dacă te opui.

9. HEROES OF TERRINOTH - un alt joc FFG care explorează universul Terrinoth. Aș zice că este mai degrabă un succesor al Runeage, deși are reguli puțin diferite, dar ca și experiență de joc este cam același: eroii se zbat să rezolve diferite obiective având grijă să nu cadă pradă monștrilor ce apar din umbră.

10. VISITOR IN BLACKWOOD GROVE - un joc de deducție în care agenții FBI încearcă să pătrundă în nava unui OZN prăbușit. La începutul jocului OZN-ul găsește o regulă comună și joacă cărți cu diferite obiecte. Agenții câștigă dacă reușesc să descifreze această regulă. Un fel de Cryptid puțin mai ușurel

11. WINGSPAN - un joc cu mare hype. Un tableau builder, engine builder, worker placement cu păsări foarte frumos realizat: cuibărești, hrănești păsări, care la rândul lor depun ouă, ca să ai mai multe opțiuni de joc. Jocul are la bază niște mecanisme cunoscute foarte ușor de învățat, ceea ce are în plus sunt cele peste o sută de cărți cu diferite păsări și cu abilități diferite.

12. RAILROAD INK - un paper and pencil: dai cu zaruri, desenezi pe harta ta secretă traseuri de cale ferată și autostrăzi în funcție de zarurile aruncate, și încerci să ai combinația perfectă pentru un scoring cât mai bun. Un filler foarte bun.

13. FORBIDDEN ISLAND - aș zice că este cel mai ușor de jucat din seria Forbidden (Island, Desert, Sky). Un joc cooperativ în care jucătorii trebuie să adune patru relicve speciale de pe o insulă și să scape cu elicopterul înainte ca insula să se scufunde, în sensul că tile-urile pe care te miști dispar pe parcursul jocului.

14. TINY TOWNS - un city builder cu diferite variante de joc. În principiu primești o resursă pe care o așezi pe tabla ta de joc (orășelul propiru) și dacă reușești o anumită combinație de culori le poți înlocui cu o clădire din cele disponibile (sunt multe și variate). Scoringul depinde în principiu de ce clădiri sun în joc. Singura problemă cu jocul acesta (în funcție de ce variantă alegi) că efectiv poți copia oponentul tău în ceea ce construiește, diferența făcând obiectivul tău secret (clădirea monument).

15. TEOTIHUACAN - un action selection în care trebuie să construiești marea piramidă aztecă cu toate decorațiunile lui. Este un joc destul de brain burner, cu multe opțiuni și cu o mecanică de joc interesantă care sincer mi-a plăcut: workerul propriu-zis este un zar, de câte ori în folosești numărul urcă cu una și devine mai puternic, în sensul că are acces la varianta mai puternică a acțiunii selectate. Când ajungi la șase primești un bonus destul de substanțial și se resetează la unu. Bun joc, cu a varietate mare de acțiuni.

16. THE ISLAND OF EL DORADO - un joc de aventură și explorare în care trebuie găsite și puse ofrande la piramide insulei El Dorado. La bază are un mecanism asemănător cu marele clasic Catan: aduni resurse, construieși sate, fortărețe, dar ai un explorator care descoperă harta, se luptă cu monștrii și oponenți. Nu sunt puncte, câștigă cel care reușește să pună ofrandă pe a patrulea piramidă.

17. CTHULHU REALMS - un deckbuilder având la baza Star Realms, dar pentru patru persoane și evident tematică Lovecraft. Scopul jocului este să elimini oponenți. În loc de navele spațiale ale Star Realms, aici monștrii sunt cei care te aruncă în demență.

Dintre cele enumerate mai sus aș pune pe primul loc TEOTIHUACAN, care deși nu este un joc ușor dar experiența de joc, realizarea, și combinațiile posibile o fac totuși să-l consider a fi cel mai pe placul meu (evident dintre cele jucate în mai), dar pe locul doi foarte foarte strâns în urmă este LONDON, deoarece este un joc destul de accesibil tuturor categoriilor de jucători (de la începători la avansați).

[emisanSB]

17 jocuri noi, intr-o singura luna .

[adelindumitru]

Luna mai a fost una slăbuță din punct de vedere al jocurilor noi. Am încercat doar Aeon's End: War Eternal, despre care am citit foarte multe lucruri bune. Am jucat o singură partidă, dar nu m-a dat pe spate, iar prietena mea a fost chiar și mai puțin încântată. Știu că ideea de static market se întâlnește în multe deckbuilders, dar ne-am obișnuit cu ideea de piață dinamică de la Legendary, unde există o mult mai mare varietate de cărți pe care le poți cumpăra. Spre finalul jocului deja simțeam că facem fix aceleași lucruri ca la început, deși un pic mai eficient. Am câștigat fără probleme (împotriva celui mai ușor Nemesis), nu am simțit deloc tensiune pe parcursul jocului. S-ar putea ca lucrurile să se schimbe, dar nu văd de ce l-aș mai juca atât timp cât există Legendary. Ce mi-a plăcut a fost faptul că fiecare caracter cu care joci are o abilitate care trebuie încărcată. Ideea cu încărcatul vrăjilor e drăguță în teorie, dar în practică ni s-a părut destul de fiddly. Pot înțelege de ce e un joc atât de plăcut, dar din punctul meu de vedere Legendary + orice extensie e mult mai challenging și rejucabil. Nota: 7.

[mendocino]

17 jocuri noi, intr-o singura luna .

Ce să zic. Nu prea am scuze. Dependența de jocuri e mare

[Corwin]

5. SUBURBIA - un city builder cu reguli ușor de învățat însă cu niște combinații de tile-uri care te pun pe gânduri, dar totuși nu foarte complicat. Mai degrabă un SimCity cardboard. Are destule tiel-uri și obiective secrete să aibă o variabilitate mare, dar designul putea să fie puțin mai bun.

Numai bine ca apare in curand editia noua de pe Kickstarter care arata absolut superb.

-----

Eu am crezut ca nu apuc sa joc niciun joc nou luna asta, dar in ultima zi am jucat The Mind. Dupa ce Ganz schön clever si Doppelt so clever mi s-au parut doar niste jocuri medii, si The Quacks of Quedlinburg nu m-a atras nici vizual, nici din ce am vazut ca gameplay, nu ma mai asteptam la mare lucru de la un joc de-al lui Wolfgang Warsch. Insa cu The Mind, pentru mine, chiar a dat lovitura. L-am jucat cred de 5 ori la rand, si a fost foarte interesant sa vedem cum evolueaza grupul. Primele dati am murit pe la nivelul 3, apoi am ajuns la 5, si la ultima tura chiar la nivelul 6 (din 8, cu patru jucatori). Acum sunt curios sa incerc si The Game, ca sunt foarte similare. Si mi-am adus aminte ca n-am mai jucat de mult 6 nimmt live. (E si mai fain cu "professional" rules, am apucat sa-l joc pe BGA asa). Cred ca as juca unul dintre astea ca filler game de 1000 de ori inainte sa mai joc unele dintre jocurile roll & write care ne-au invadat in ultima vreme (cele doua mentionate mai sus, Welcome To, On Tour, etc). 9 /10

[mendocino]

Numai bine ca apare in curand editia noua de pe Kickstarter care arata absolut superb.

Eu am renunțat la KS pentru Suburbia. Zic că este destul de suficient și jocul de bază.

[Corwin]

Posibil. Eu nu aveam jocul de baza, si dupa ce am jucat app-ul imi doream mult o editie in care sa fie mai usor de vazut ce cladiri au efecte globale. Editia de Kickstarter face si asta, pe langa look-ul imbunatatit si extensii (care sincer nu mi se par necesare).

[rabesandratana]

At the Gates of Loyang: Cel mai bun farming game jucat de mine pana acum. Si poate si cel mai bun joc a lui Uwe (asta pt ca Agricola ma plictiseste de moarte si nu pot termina un video cu playthroygh niciodata cand imi propun). Foarte interesant modul in care poti planta si apoi sa alegi clientii de lunga durata pe care trebuie sa ii aprovizionezi in fiecare runda. Plus mecanismul de cumparat puncte/mutat pe plansa de scor. Nu sunt fan tematicii farming dar jocul asta m-a facut sa acord mai multa atentie si altora pe care le-am evitat din cauza asta.
Nota 9,2

Capital Lux: Un filler cu carti, in care ai 4 culori pe care fie le asezi dreptul tau, fie le trimiti in "capitala" si primesti ceva in schimb. La final de runda, daca ai valoare mai mare la o culoare decat valoarea totala corespondenta in capitala, iti pierzi toate cartile etalate la acea culoare. Daca nu, le pastrezi si primesti din capitala si cartea cu cea mai mare valoare, ceea ce reprezinta punctele la final de joc.
Joc bun, bazat cam mult pe norocul cartilor trase. Nota 7,6

Chronicles of Crime: Am jucat prima misiune cu un print and play si ne-a placut asa mult, incat l-am comandat imediat, pentru ca in acea varianta nu aveam toate cartile necesare. Cutia e cam mare pentru ceea ce contine, dar jocul e absolut superb si atat de tematic, incat pentru 2-3 ore, uiti ca esti "X" din Romania si te crezi acest mare Sherlok, care interogheaza, pune cap la cap doveziile si apoi rezolva/sau nu, cazul.
O minune de joc si ceea ce imi place, e ca se tot dezvolta cazuri noi. Au aparut deja 2 extensii iar pe BGG deja se gasesc cazuri facute de comunitate pe care le poti pune pe aplicatia din Android extrem de usor. Daca la inceput, credeam ca scanarea cartilor o sa fie anevoioasa, aproape ca si uiti ca faci asta, fiind concentrat pe caz, iar noi folosim Mirror Sharing, pentru a vedea imaginea pe un TV si a putea citi amandoi odata ce spun cei interogati. Cred ca primul joc dupa mult timp, pe care prietena il adora si in fiecare zi de cand l-am luat, imi tot spune: "Hai, cand mai jucam jocul ala cu detectivul?" Nota 10 cu felicitari!

Haspelknecht: si da, am dat cu copy/paste la jocul asta. Poate sa insemne orice cuvantul asta, poate ca nemtii ne injura de mama in unele titluri de jocuri, iar noi le cumparam orbeste fara sa stim ce e cu cuvintele astea cu 100 de litere, imposibil de retinut si pronuntat. Dar jocul e despre extras carbuni, precum in Coal Baron. Dar cu mecanica asemanatoare cu cea din Azul. Discuri in 3 culori ce te lasa sa iei diferite actiuni, iar daca iei de pe un tile o culoare, trebuie sa iei tot setul respectiv. Negru extrage carbuni si pompeaza apa care se acumuleaza in galerii, ca sa nu fie inundatie. Galben iti da grane, ca sa hranesti oamenii la final de an si maro iti da lemn, cu care construiesti sustinere ca sa nu cada tunelul sapat peste muncitori. Apoi, daca nu vrei nimic din astea, ai un fel de market din hexagoane, unde poti sa platesti cu discuri pentru a lua puncte si diferite abilitati. In ciuda numelui de cosmar, un euro foarte bun, tematic din pct meu de vedere, de nota 8,6.

Madame Ching: Jucasem anu` trecut cateva ture cu regulile incomplete, asa ca l-am rejucat acum asa cum trebuie si e un fel de Lost Cities the board game. Etalezi carti in oridine crescatoare, pentru a naviga cat mai departe si a culege comori. Diferenta fata de Lost Cities, e ca aici daca joci o carte de aceeasi culoare, nava ta merge drept, daca pui alta culoare decat precedenta, mergi in diagonala (ceea ce aproape mereu e mai bine). Mai apar diverse carti cu abilitati speciale, unele chiar de atac. Tuturor le-a placut jocul, eu insa am fost un pic mai rezervat, din cauza simplitatii poate, pentru ca am inceput sa joc tot mai mult euro. Nota 7,6 (probabil 8 anu` trecut cand jucam mai mult family) Apropo VZQ: nici noi nu am ajung pana la Hong Kong. E pus la bursa, daca cineva doreste un family game usor de explicat si invatat.

Oceanos: In ciuda "problemelor" semnalate ca piesele sunt taiate prost si nu se imbina submarinul, nu prea pot sa ma plang, poate doar vreo 2-3 piese de puzzle au intrat cu "forta" (Semn ca doar daca esti Jedi il poti juca). Extrem de placut jocul din toate pct de vedere, mecanica, grafica, usor de explicat dar totodata relativ complex in alegeri. Parca ai vrea sa opresti toate cartile si sa faci toate upgradurile. Daca iti place drafting si 7 Wonders, sigur o sa iti placa jocul asta. Nota 8,5

Wildlands: Cred ca singurul meu joc cu miniaturi din colectie. Productia de mare calitate, reguli care par putin incurcate la inceput, ca trebuie sa inveti iconitele si cu ce te poti apara in functie de atacul dat de adversar. E putin mai greu si pt ca nu sunt pictate miniaturile, sa iti dai seama rapid care unde e pe harta. Dar dupa vreo 3 partide, devine usor si intuitiv. A inceput sa ne placa din ce in ce mai mult, clasele difera dintre ele. Unii sunt bazati pe magie, altii pe lupta bruta, altii trag cu arcul si prefera sa stea la distanta pt ca nu au un nivel de "viata" ridicat iar un atac dublu le-ar putea fi fatal. Nota 8,6 cu mentiunea ca nu ma convinge sa trec pe ameritrashuri ci doar am vrut sa vad cu ce se mananca genu asta si sa am unu cu miniaturi in colectia mea. Tot pe euro, cuburi si meepelsi o sa raman. Chiar daca arata bine, parca nu exista niciun "puzzle" de rezolvat, nu prea iti pune mintea la munca precum o face un euro si dupa o vreme ma plictisesc.

Ascension: Aplicatia de Android - un deck-builder extrem de bun. Cam la acelasi nivel cu Star Realms. Cred ca am jucat cu prietena peste 10 partide luna asta si inca nu ne-am plictisit de el. Nu stiu daca jocul fizic ne-ar placea la fel de mult. Nota 9,2

Azul Stained Glass of Sintra: (o partida contra fratelui meu jucata pe Tabletop Simulator) interesant si cam atat. Nici nu se compara cu originalul. Parca au luat un joc foarte bun si au vrut sa incurce putin regulile, doar pt a scoate un asa zis joc pentru gameri si nu unul family asa cum e considerat originalul. Poate daca nu exista Azul cel dintai, eram entuziasmat de asta cu vitralii, dar asa, doar nota 7,6 fata de nota 10 acordata originalului.

Jocul lunii: in mod normal era At the Gates of Loyang, dar pe final de luna a luat Chronicles of Crime, care i-a dat "fatala" celui din urma si a urcat pe podium. 1: C.of Crime 2.Loyang si pe 3.Ascension

[Corwin]

At the Gates of Loyang: Cel mai bun farming game jucat de mine pana acum. Si poate si cel mai bun joc a lui Uwe (asta pt ca Agricola ma plictiseste de moarte si nu pot termina un video cu playthroygh niciodata cand imi propun). Foarte interesant modul in care poti planta si apoi sa alegi clientii de lunga durata pe care trebuie sa ii aprovizionezi in fiecare runda. Plus mecanismul de cumparat puncte/mutat pe plansa de scor. Nu sunt fan tematicii farming dar jocul asta m-a facut sa acord mai multa atentie si altora pe care le-am evitat din cauza asta.
Nota 9,2

Ce ai mai jucat la Uwe din seria jocurilor complexe in plus de Agricola? (Adica nu Patchwork & co) Eu am jucat Loyang de cateva ori, dar parca a parut putin repetitiv. Poate daca avea niste elemente mai variabile de la partida la partida mi-ar fi placut mai mult. Asa e sub A Feast for Odin, Agricola, si Le Havre, si peste Nusfjord si Glass Road. Inca nu am jucat Caverna, Fields of Arle, si Ora et Labora.

[VZQ]

@rabesandratana

Capital Lux (Sau Capitala Delux, cum ii zice pe la noi): joaca-l in 2; avand in vedere ca-ti selectezi cartile, este mai usor sa urmaresti ce retine adversarul, si jocul devine extrem de tactic. Fiecare cu parerea lui, nu zic, dar nu mi se pare ca este asa "la intamplare"...

Madame Ching: am mai citit despre asemanarea cu "Lost Cities" (de altfel pe asta am si mizat cand l-am comandat, a mea e mare fan), dar in afara de faptul ca esti obligat sa joci carti in ordine crescatoare, nu prea vad legatura... teancul de carti in MC contine numai numere unice, cartile care urmeaza sa intre in joc sunt la vedere, te poti opri oricand dintr-o expeditie (asta este de altfel si cheia intregului joc), pe scurt, ai mai mult control (in egala masura, insa, jocul nu este la fel de tensionat ca LC). Lasand la o parte miscarea barcilor, in functie de culoare, ai o tona de chestii de urmarit si facut pe langa expeditii. Comparativ cu Oceanos, MC are destula greutate, chiar mai multa decat ma asteptam. Tind sa dau (de data asta) dreptate celor care-l considera perfect de jucat in 2: chiar daca se simte poate un pic mecanic, faptul ca te ocupi de 2 expeditii in acelasi timp schimba mullt lucrurile in bine

PS: Noua nu prea ne-a placut 7Wonders Din fericire, altfel stau lucrurile cu alte "bauze" (Tokaido, Takenoko, Oceanos, ietcetera).
PS2: Am jucat Ascension App de sute de ori; marele avantaj este ca este foarte apropiat de feelu' jocului original, iar partidele sunt super scurte. Dar nu as da niciodata cartile pe pixeli... marketu' in app e cam scripted...

[rabesandratana]

Ce ai mai jucat la Uwe din seria jocurilor complexe in plus de Agricola? (Adica nu Patchwork & co) Eu am jucat Loyang de cateva ori, dar parca a parut putin repetitiv. Poate daca avea niste elemente mai variabile de la partida la partida mi-ar fi placut mai mult. Asa e sub A Feast for Odin, Agricola, si Le Havre, si peste Nusfjord si Glass Road. Inca nu am jucat Caverna, Fields of Arle, si Ora et Labora.

Nu, nu am jucat nimic de la Uwe dintre cele complexe. Am acum in colectie Glass Road si Agricola editia de familie si daca am timp, poate le joc luna asta. Dar e greu de crezut ca o sa depaseasca Loyang-ul. Da, pare putin repetitiv, dar sunt destule carti cu clienti si carti cu text, care sa te duca spre o alta strategie. Dar ca mecanica, da, tot ce faci e ca mereu plantezi ceva, runda urmatoare culegi si livrezi unui client, de la care primesti plata. Dupa care repeti acest proces. Dar nu am simtit ca ma plictisesc deloc, pt ca mereu esti atent sa planifici ce ar trebui sa mai plantezi, ce clienti cu livrari unice ai si cum poti sa le satisfaci si lor cererea cat mai rapid, incat sa primesti in fiecare runda multi bani pe care fie in investesti in alte legume si fruncte, fie cumperi mutari pe plansa de scor. Chiar abia astept sa il mai joc, dupa cele 3 partide din luna mai.

[Corwin]

Hmm, interesant. N-am jucat Agricola: Family Edition, doar Agricola de baza (si revisited, dar pana la urma e cam acelasi lucru), si Agricola: All Creatures Big & Small. ACBS (fara cladiri din extensie) e exact la fel de la partida la partida, si nu are un spatiu de decizie destul de mare (gen sah sau go) cat sa zici ca vei explora mult pana dai de strategii bune. Ma tem ca si Family Edition e similar, din cate am citit.

[rabesandratana]

@rabesandratana

Capital Lux (Sau Capitala Delux, cum ii zice pe la noi): joaca-l in 2; avand in vedere ca-ti selectezi cartile, este mai usor sa urmaresti ce retine adversarul, si jocul devine extrem de tactic. Fiecare cu parerea lui, nu zic, dar nu mi se pare ca este asa "la intamplare"...

Madame Ching: am mai citit despre asemanarea cu "Lost Cities" (de altfel pe asta am si mizat cand l-am comandat, a mea e mare fan), dar in afara de faptul ca esti obligat sa joci carti in ordine crescatoare, nu prea vad legatura... teancul de carti in MC contine numai numere unice, cartile care urmeaza sa intre in joc sunt la vedere, te poti opri oricand dintr-o expeditie (asta este de altfel si cheia intregului joc), pe scurt, ai mai mult control (in egala masura, insa, jocul nu este la fel de tensionat ca LC). Lasand la o parte miscarea barcilor, in functie de culoare, ai o tona de chestii de urmarit si facut pe langa expeditii. Comparativ cu Oceanos, MC are destula greutate, chiar mai multa decat ma asteptam. Tind sa dau (de data asta) dreptate celor care-l considera perfect de jucat in 2: chiar daca se simte poate un pic mecanic, faptul ca te ocupi de 2 expeditii in acelasi timp schimba mullt lucrurile in bine

PS: Noua nu prea ne-a placut 7Wonders Din fericire, altfel stau lucrurile cu alte "bauze" (Tokaido, Takenoko, Oceanos, ietcetera).
PS2: Am jucat Ascension App de sute de ori; marele avantaj este ca este foarte apropiat de feelu' jocului original, iar partidele sunt super scurte. Dar nu as da niciodata cartile pe pixeli... marketu' in app e cam scripted...

La Capitala Delux, acum cand zici, imi aduc aminte de o regula foarte importanta de care am uitat. Faza de drafting de la inceput. Noi doar am tras 4 carti si am inceput direct sa il jucam. Dar asa se schimba treaba cu norocul. Chiar nu imi dau seama cum am uitat de regula asta
Am jucat in 2 jucatori, dar o sa mai jucam cu regula de drafting si probabil ii creste nota.

La Madame Ching, am jucat doar o partida si cred ca trebuie sa mai joc pentru a vedea ce strategii poti sa adopti. Noi toti am mers in primele runde spre comorile bune (mai indepartate) si pe final erau doar comori mici si chiar daca toti puteam sa mai navigam, nu mai avea rost, pt ca nu aveai ce sa mai culegi daca ajungeai de exemplu pe spatiul 30. Iar jocul e desenat extrem de frumos de V Dutrait. Trebuie sa il mai joc macar in o data, inainte de a-l vinde.

[crazyfroggg]

1. Renegade:
Din dorința de a-mi îmbogăți colecția de jocuri care merg bine în modul solo, am descoperit acest titlu, aparținând lui Richard Wilkins (cunoscut drept Ricky Royal, realizatorul a nenumărate video-uri pe youtube despre Mage Knight- joc pentru care nu mă simt încă pregătit ). În acest cyberpunk cooperativ ne asumăm rolul unor hackeri, care luptă împotriva unui super computer; facem asta, din postura de personaje cu puteri unice, folosindu-ne de tot felul de unelte (virusi, portale, replicatoare, etc.). Nu am jucat decât scenariul introductiv, dar pot spune că este un joc promițător; are un mecanism foarte simplu și bun prin care îți formezi pool-ul de cărți (vei avea mereu 15, doar le înlocuiești pe cele din mână cu altele mai bune); vine cu mai mulți inamici, care la rândul lor setează cum va arăta planșa plus "provocările" pentru fiecare rundă; sunt 9 personaje, fiecare cu puteri unice; așadar, destul de mult replayability. Pe de altă parte, jocul are o listă foarte lungă de termeni specifici, pe care ori îi înveți, ori îi cauți la fiecare pas pe player board, ori îi folosești generic ("chestia aia verde", "fac acțiunea aia galbenă", etc.). Deși nu am încercat să-l joc cu mai mulți, cred că e făcut pentru solo.
Nota 8.5 momentan, voi modifica după mai multe partide.

2. Spirit Island:
Cumpărat în același timp cu Renegade, din aceleași motive (solo gaming fits parents), este un survival co-op de excepție. L-am jucat de vreo 3 ori solo (ajutat de fiica-mea la o partidă, super încântată când "băgam frică in ei") și de vreo 4 ori cu un prieten. Oau! E un joc minunat, care-ți oferă un plăcut sentiment de împlinire când îl finalizezi. Puncte tari: personaje cu abilități asimetrice+ un deck unic de început; set-up variabil al hărții; multe cărți, și felurite (puteri minore și majore, cărți de frică, cărți de explorare); un sistem ingenios de ordine a acțiunilor de pe cărți (fast powers, slow powers); jocul poate fi jucat pe multe niveluri de dificultate. Puncte slabe: figurinele exploratorilor sunt cam firave; am întâlnit situații neclare, vis-a-vis de range-ul unei abilități, care denotă distanța maximă până/de la care are efect abilitatea (ex. Ceva de genul gather 2 explorers, range 0; noi am folosit-o adunând dintr-o rază de 1).
Una peste alta, e jocul lunii pt mine. O experiență excelentă solo sau co-op.
Nota 9,5.

3. Ascension-versiunea pe Android:
Un joc de cărți minunat, îl joc în general cu AI. Am deblocat și câteva extensii, dar deja pachetul este imens. Cu siguranță nu l-aș juca în varianta live, dar e ok pt pierdut vremea pe telefon (merge și offline).
Nota 7,5.

4. Maquis- versiunea pe Android:
E un joc exclusiv solo, destul de drăguț. În esență un worker-placement+ pick-up&delivery, acest joc te transpune în pielea rezistenței franceze, fiind nevoit să îndeplinești diferite misiuni împotriva naziștilor. Aceștia apar în diferite locații, marcate pe cărți (deck-ul de AI, am putea spune) după ce-ți trimiți tu personalul; dacă nu vor găsi loc liber, sau dacă tu vei rămâne fără rută de scăpare, acel rebel va fi arestat (scos din joc). Cum spunea și Haddeo, pe pagina de KS a forumului nostru, dacă ajungi să cunoști și să memorezi deck-ul de locații, probabil îți mărești considerabil șansele de câștig. Aștept să-l joc in versiunea live, când va sosi.
Nota 8.

Jocul lunii este, evident, Spirit Island.

[Haddeo]

In aplicație nici nu trebuie sa memorezi, îți spune jocul șansele care sunt prin cifre, in dreptul locațiilor , care se schimba in funcție de alegere. Cel puțin așa face pe IOS. De aceea am spus ca are mai multă logica sa joci digital decât sa stai manual sa faci asta.
Manual înseamnă sa-ți printezi cărțile, le laminezi și apoi tai ce a ieșit și calculezi. Nu e o chestie interzisă de regulament, e chiar încurajată