Teotihuacan: City of Gods este în colecția mea din februarie însă abia de curând am apucat să îl testez.
Inevitabil apar comparațiile cu fratele mai vechi, Tzolkin The Mayan Calendar, împărțind tematica cu acesta, din punct de vedere mecanic însă, lucrurile fiind foarte diferite.
Planșa centrala este un rondel modular uriaș, cu spatii de acțiune ce dau resurse și alte spatii ce consuma aceste resurse în diverse moduri (pentru puncte de victorie, bineînțeles).
Alte asemănări cu Tzolkin ar fi cele 3 temple pe care urcam pentru resurse, puncte și alte bonusuri si tehnologiile ce au însă mai puțin impact in joc fata de cele din Tzolkin.
Ce ar mai merita menționat este piramida care se construiește în comun pe planșa centrala și care da un aspect vizual 3D destul de plăcut, precum și folosirea zarurilor pe post de workeri in stilul întâlnit și în Praetor.
Mi-a plăcut jocul deși nu vine cu nimic original, productia foarte buna, grafica pe placul meu, este bine închegat din punct de vedere mecanic însă este unul din cele mai fiddly jocuri testate de mine și puțin cam lung ca durata de joc.
Primeste nota 8 și mențiunea că nu are șanse să se impună în fața lui Tzolkin.
Seasons este un joc de cărți ce se desfășoară pe parcursul a 3 runde (ani) împărțite în 4 anotimpuri. In funcție de anotimp, colectam resursele necesare pentru a juca cărțile. Aceasta au efecte diverse și se pot crea combo-uri interesante daca norocul este de partea ta. Multe cărți au însă și elemente de take-that care nu sunt chiar pe placul meu, pentru că îți pot îngreuna planul de joc.
Nu mi-a displăcut dar nici nu mi-a plăcut în mod deosebit, îl voi mai juca cu alte ocazii și deocamdată primește nota 7-.
Snowdonia e un joc mai vechi din 2012 (eu am jucat versiunea noua, respectiv Snowdonia: Deluxe Master Set) si pe care eram foarte curios sa il testez. La baza e un worker placement pur, in care jucatorii simuleaza niste companii de constructii cai ferate. Actiunile de baza constau in adunarea de resurse necesare construirii si conversia acestora in materiale superioare, in efectuarea de excavari si construirea segmentelor de cale ferata, in construirea statiilor si achizitionarea de contracte care aduc abilitati in timpul jocului si puncte la final, daca au fost duse la indeplinire.
Jocul are multa interactiune intre jucatori (unii jucatori pot profita de actiunile celorlati), necesita planificare intensa in anumite momente, are elemente de noroc care iti pot strica sau rezolva planurile.
De asemenea jocul aduce evenimente care in general sunt nefavorabile jucatorilor iar vremea schimbatoare (multa ploaie si ceață) contribuie din plin la acest lucru.
Mai menționez ca de multe ori este esentiala in planificare, alegerea "starting player-ului" pentru runda ce urmeaza.
Am jucat doar jocul de baza, insa Master Set-ul contine toate extensiile vechi + noutati, scenarii, zeci de piese si sute de carti. Cred ca este nevoie de zeci de partide pentru a cunoaste tot continutul pachetului.
Un joc bun insa nimic prea impresionant deocamdată, poate cu exceptia productiei versiunii noi. Nota 8.
Blackout: Hong Kong este una din surprizele placute ale lunii si unul din cele mai bune jocuri din 2018 pentru mine, (probabil intre primele 2). Am stat deoparte de el pana acum pentru ca, pe de o parte am fost neinspirat si nu l-am luat in prima tura adusa de Regat (retineri datorita graficii) iar pe de alta parte am fost inspirat ca l-am achizitionat acum si am avut surpriza sa vad ca este o editie cu grafica revizuita.
Jocul este un amalgam de mecanisme foarte bine imbinate, in stilul lui Alexander Pfister: avem hand management/card drafting/deck building precum in Mombasa, avem area control/network building pe plansa principala, inspirat tot din Mombasa, insa mult mai putin interactiv, avem un rondel si 3 zaruri pentru resursele disponibile runda de runda, etc.
Jocul curge in runde succesive, fiecare runda continand 8 etape scurte, unele pe plansele personale, altele pe plansa principala, jucatorii fiind mereu conectati. Se rostogolesc zarurile pentru resurse, apoi toti jucatorii isi aleg echipa de specialisti/voluntari pentru aceasta runda (voluntarii aduc resurse - specialistii utilizeaza restursele in diverse scopuri), apoi jucatorii isi verifica obiectivele indeplinite, urmeaza o faza de scouting in care trimiti o echipa sa caute diverse resurse "pe intuneric", apoi se pot cumpara obiective noi, se vor securiza districtele incercuite de pe plansa centrala iar fiecare jucator care a participat la aceasta actiune primeste puncte, iar in ultima faza a rundei, in functie de numarul de carti ramase in deckul personal nejucat, poti ridica din cartile jucate in rundele anterioare si efectua alte actiuni bonus.
Blackout scaleaza foarte bine in functie de numarul de jucatori, rejucabilitatea este moderata, tema este interesanta si se integreaza binisor insa are acelasi impact ca in majoritatea eurogameurilor (importanta ei tinzand spre 0), productia este ok, grafica cam slabuta pentru gustul meu (chiar si la a doua editie) insa salata de mecanisme prezente, il fac un joc foarte bun.
Pentru mine momentan, numele lui Pfister reprezinta garantia unui joc de calitate, care poate fi achizitionat cu ochii inchisi si care trebuie pastrat in colectie.
Nota 9.
Crown of Emara este cea mai mare surpriza din ultima vreme si poate cel mai interesant joc din 2018, pentru mine.
Doua lucruri m-au atras în mod deosebit la CoE: grafica foarte aspectuoasa și combinația de mecanisme folosite.
Avem doua planșe centrale modulare (satul și orașul) fiecare împărțite în 4 zone de acțiune iar in mijlocul fiecarei planse avem cate un rondel.
Jucătorii au cate o planșa personala cu 3 sloturi și un set de 9 cărți. Se vor juca 6 runde iar în fiecare runda se joacă cate 3 cărți în cele 3 sloturi. După plasarea fiecărei cărți, jucătorul are la dispoziție 5 posibile actiuni ce poți fi efectuate în orice ordine dorita: angajarea unui craftsman pe clădirile din sat, angajarea unui advisor din oraș, avansarea în rangul nobiliar, acțiunea bonus de pe cartea jucată și acțiunea spațiului de pe rondelul pe care s-a efectuat deplasarea (avem cate un consilier pe fiecare rondel și la alegere, aceștia se deplasează 1-2-3 spatii pe rondel in funcție de slotul 1-2-3 în care am plasat cartea jucată.
Spatiile de acțiune din sat ne dau resurse iar cele din oraș sunt ceva mai variate dar orientate pe conversia eficienta a resurselor.
Scoring-ul este inspirat din jocurile lui Knizia: avem 2 track-uri pe care creștem iar în final scorul fiecărui jucător este dat de trackul cel mai slab din cele 2.
Crown of Emara are o producție și grafica excelenta la un preț foarte decent, se joacă foarte rapid (1.5 ore in 4 jucători) scaleaza foarte bine in funcție de numărul de jucători, este foarte puzzly și tinde să blocheze jucătorii predispuși la AP și are o rejucabilitatea destul de buna, existând variante mai avansate de joc, pe măsura ce treci de primele partide.
Nota 9 și titlul de
JOCUL LUNII , câștigat "la mustață" in fata lui Blackout HK, in special datorita graficii mult mai pe placul meu și a timpului de joc înjumătățit.
PS: daca am greșeli e din cauză că sunt în concediu și scriu de pe telefon.