Best new game - noiembrie 2019

[unq_flipmo]

Si l-am mai luat si din afara, ca la noi in magazine nu mai e, sa mai platesc o parte din transport

[...] nici nu pot sa zic macar ca are o productie sa merite 300 lei. Niste carton mediu calitativ, resurse din alea mici mai pe ieftinache` sa nu puna d-alea de marime standard, ca ii ustura la portofel si carti mici gen Ticket to Ride, ca doar de ce sa punem niste carti marime standard sa vada si omu` fara sa isi puna ochelarii pe nas ce hieroglife au pe ele. Dar na, nu e prost ala care cere

Daca un joc e "300" de lei in magazinele din Romania nu inseamna ca atat costa peste tot (era echivalentul a 150 lei pe un site din afara acum cateva zile de bf-ul adevarat) - automat nu inseamna ca trebuie sa aiba componente de 300 lei.
Daca un joc nu se gaseste in magazinele din Romania (mai ales unul comun, nicidecum o raritate) ajunge sa zici o vorba si cineva cu siguranta se va oferi sa ti-l puna la dispozitie pentru a-l incerca (esti destul de activ pe un forum de board games ca sa stii asta banuiesc). Daca nu iei in calcul din motive ce te privesc e foarte posibil ca acel joc (sau altul de "300" de lei pe care vrei sa-l incerci si nu-l gasesti) sa poata fi gasit intr-o locatie (bar) de profil prin care cu siguranta ai trecut de cateva ori. Daca nici asta nu iei in calcul din motive ce te privesc atunci se aplica "dzeu iti da dar nu-ti baga in traista". Nu mai zic ca fiind un joc comun ai zeci de filmulete cu review-uri, playthrough-uri si alte uri din care sa-ti dai seama cum e un joc inainte sa faci o investitie pe care apoi s-o regreti.

Partea cu jucatul unui joc o data si apoi descalificarea acestuia, aruncatul cu noroi ca la cursele de enduro e oarecum deranjanta. Imi aminteste de clasicul joci o data un joc si apoi te afisezi la balconul virtual si strigi: E broken! Sunt jocuri mult mai opresive decat Lorenzo si o scurta documentare te scuteste (vorbesc in general, nu vizez pe nimeni) de dureri de cap daca altele sunt genurile de joc care-ti fac placere tie si grupului tau.

PS: Lorenzo nu e recomandat in doi deci la fel sa-l joci cum e cel mai putin indicat si apoi sa te plangi... ¯\_(ツ)_/¯

[adelindumitru]

Eu te înțeleg Ovidiu, sunt multe jocuri care mi-au plăcut citind regulile sau uitându ma la playthroughs iar pe viu m-au lăsat rece. La fel și invers însă (Paladins suna cam plictisitor din reguli, dar acum îl consider un joc excelent).

[ProfessorChaos]

Haha! Heavy euros... M-am distrat.

[rabesandratana]

Eu te înțeleg Ovidiu, sunt multe jocuri care mi-au plăcut citind regulile sau uitându ma la playthroughs iar pe viu m-au lăsat rece. La fel și invers însă (Paladins suna cam plictisitor din reguli, dar acum îl consider un joc excelent).

Am un filtru destul de dens prin care trece fiecare joc inainte de a-l achizitiona:

1. Ma uit la playthrough complet cu tot cu extended la Rahdo. Daca nu ma captiveaza jocul in primele 10-15 minute, opresc si clar ala nu e un joc pentru mine. Daca vad ambele clipuri de la Rahdo urmeaza faza 2

2. Ma uit la DiceTower sa vad ce parere are si Tom Vasel despre joc, ce zice de bine si ce ar fi de rau de spus despre el

3.Apoi caut playthrough cu acel joc la JonGetGames, Slikerdrips, GreyElephant, AntLab, GameNight, Dad vs Daughter, JPlay, Before You Play, DiceBreaker, Geek & Sundry, Heavy Cardboard si mai sunt cativa
De la astia foarte multi, aleg inca 2 playthrougs ale jocului pe care le urmaresc full. In general incep cu JonGetGames si celalalt random dintre celelalte canale.

4. Apoi e destul de clar ca stiu peste 90% dintre reguli si intru pe Tabletop Simulator unde joc o partida de test, pe care de multe ori o si filmez si o postez si aici la sectiunea Recenzii. Daca acolo jocul reuseste in cateva runde sa ma captiveze fie prin mecanicile sale, fie prin tematica ori factorul de fun care uneori e neasteptat si nu il poti afla dintr-un playthrough, ci doar pe pielea ta, a trecut si acest test final si jocul e destul de clar ca mi se adreseaza mie si grupului meu.

5. Mai dau la niste concluzii ale unor reviewuri de pe Youtube care imi plac mie, doar asa de curiozitate sa vad ce mai zice X si Z despre joc, ca poate mi-a scapat ceva si o avea vreo buba pe undeva jocul asta de care inca nu am aflat.

6. Comand jocul fiind sigur ca nu o sa ma dezamageasca si o sa ne placa imediat ce il pun pe masa.

Ei bine, de mai bine de un an de cand am acest filtru lung si poate nebunesc pentru unii dintre voi, am reusit sa elimin din lista mea o gramada de jocuri despre care inital credeam ca ar fi bune si ar trebui sa le am neaparat in colectie. Iar asta este tradus prin spatiu salvat in biblioteca si normal si bani care nu s-au dus pe carton presat inutil.




Ciudat e, ca Lorenzo e printre jocurile care a trecut prin toate aceste filtre. Problema a aparut abia cand l-am pus pe masa si atmosfera creata de el a fost una foarte neplacuta. E destul de important cand joci un joc prima oara, sa vezi si reactia oamenilor din jur, cat de mult ii captiveaza, daca exista factorul de "fun", daca lumea la final de partida zice: "hai inca o partida" (ceea ce mereu e semn de: Jocule`, bine ai venit in colectie! Ai un loc de cinste pe raftul intai pentru ca urmeaza sa vezi masa foarte des.) Asta a fost si motivul pentru care dupa ce l-am jucat in 3 persoane si nimanui nu i-a placut, am zis sa ii mai dau o sansa si sa il joc in 2 persoane cu prietena. Dupa 10 minute amandoi parca voiam sa executam un "flip the table". E clar ca in cazul lui Lorenzo, factorul uman e cel mai important, nu testele si playthroughs, pentru ca noi toti suntem genul de jucatori care in general ne blocam in jocuri unii pe altii, ne place conflictul iar jocul asta fiind extrem de asupritor cu toti jucatorii de la masa, ajungi sa nu mai poti face nimic si sa te duci continuu la spatiul cu pergamentul sa iei si tu ceva, o atentie, un mic premiu de consolare, ca doar e singurul loc ce nu poate fi blocat.

A doua partida am jucat si cu cartile alea obiectiv si in penultima runda am reusit sa o fac pe aia care iti da tie valoare 5 la toate zarurile. Si ii arat victorios prietenei cartea aia si ea zice: Jocu` asta si-a batut joc de noi in fiecare tura. Ia sa vezi tu de nu vin acu` numai valori mari la zaruri. Si incepe runda, aruncam zarurile si ce sa vezi: 5-5 si un 6. Ala a fost punctul culminant in care mi-am zis ca urasc jocul asta. Nu stiu, poate s-au si legat lucrurile la noi de asa fel ca sortii ne-au harazit numai momente din astea frustrante. Nu am mai intalnit un joc din multele euro jucate, in care sa ne blocam toti asa de grav incat sa nu ai efectiv ce sa mai faci si totul sa se rezume la: hai ma ia si tu cate o resursa din spatiu ala comun, sau fa o mutare la religie. Ok si mai am inca 2 workeri, cu astia ce fac? Pai repetam, tot acolo la spatiu comun cu pergamentul!

Probabil ca multe alte persoane il joaca altfel, la mica intelegere: eu iau carti albastre si galbene, tu iei mov si verzi, o tura activezi tu, una eu si atunci fiecare e pe tarlaua lui cu treaba lui si la final vedem care castiga.

[DanielIndru]

Probabil ca multe alte persoane il joaca altfel, la mica intelegere: eu iau carti albastre si galbene, tu iei mov si verzi, o tura activezi tu, una eu si atunci fiecare e pe tarlaua lui cu treaba lui si la final vedem care castiga.

Made my day.

Noi mai facem inca ceva: cadem de acord pe ce fatza punem zarurile, nu mai dam cu ele ca e prea random.

[Haddeo]

Noi hotărâm cine câștiga și mergem sa bem direct, ce atâta pierdere de vreme

[Corwin]

Partea cu jucatul unui joc o data si apoi descalificarea acestuia, aruncatul cu noroi ca la cursele de enduro e oarecum deranjanta. Imi aminteste de clasicul joci o data un joc si apoi te afisezi la balconul virtual si strigi: E broken! Sunt jocuri mult mai opresive decat Lorenzo si o scurta documentare te scuteste (vorbesc in general, nu vizez pe nimeni) de dureri de cap daca altele sunt genurile de joc care-ti fac placere tie si grupului tau.

Eh, pana la urma facem mini-reviewuri gratuite aici. Daca am fi ceva revieweri profesionisti poate m-ar deranja cand arunca jocul la gunoi dupa o partida. Dar inteleg lumea careia nu-i place un joc si nu mai vrea sa-l incerce inca o data, in cazul putin probabil ca-si schimba parerea. Si-atunci toti astia sa nu zicem nimic de acele jocuri?! Sau sa spunem doar daca sunt reviewuri pozitive? Am destule jocuri care mi-au placut dupa prima partida dar nu am mai apucat sa le joc, sau carora le-am scazut nota dupa inca niste partide. Plus altele pe care le-am abandonat dupa prima partida, si avand in vedere cat de des apuc sa joc, nu vad de ce le-as acorda o a doua sansa cand nu prind destul de des masa nici macar jocurile care-mi plac. Asta e. Dupa cum ai spus, sunt o gramada de surse de informatii, un mini-review de aici probabil nu are mare influenta daca altele pe care le-ai vazut sau citit ti-au placut.

[VZQ]

Cu riscul de o lua un pic off topic... my 2 cents: IMO cand omu' a dat banu' pe joc, si-a "platit" dreptul de a a-si spune parerea despre acel joc. Sunt destui pe BGG care rup cu note de 1 - 3 in dreapta si-n stanga, fara sa fi jucat vreodata respectivele jocuri (ce sa mai vorbim de cumparat!)... in alta ordine de idei, daca un joc iti starneste o aversiune extrem de puternica de la primul joc, sunt sanse infime sa-ti schimbi parerea dupa alte cateva partide - una este sa nu-ti placa, si alta sa-l urasti din ficati din prima...

[DanielIndru]

Nu cred ca e nevoie sa cumperi un joc si sa-ti platesti dreptul de a avea o parere.
Poti sa joci un joc cumparat de altcineva.
Poti sa-l primesti cadou.
Poti sa participi la o sesiune de playtest cu designer sau un grup dedicat.
Poti sa ti-l pnp acasa.

Orice creatie de orice fel (de la jocuri la arta si "anything in between"), odata expusa pietei, devine "tinta" pentru aprecierile oamenilor, subiective si obiective, fondate sau nu, rationale sau emotionale, bazate pe contact cu acea creatie sau nu.
Orice designer de boardgames ar trebui sa stie ca va primi aprecieri si note din toata plaja disponibila.
Asa cum probabil stie ca niciun design nu poate fi pentru toata lumea.

Si orice designer ar trebui sa se bucure cand un om care sufera cand ii joaca jocurile si se plange cat a fost de dezastruoasa experienta, ii da totusi nota 7.1

[rabesandratana]

Si orice designer ar trebui sa se bucure cand un om care sufera cand ii joaca jocurile si se plange cat a fost de dezastruoasa experienta, ii da totusi nota 7.1

Da, la mine nota 7.1 e destul de mica, din moment ce pentru orice joc care ma captiveaza ii "trantesc" un minim 8. Nu ma iau dupa cum noteaza majoritatea pe BGG. Nota e pt mecanica de joc foarte interesanta cu workeri bazati pe valorile de pe zaruri si ceea ce ofera acele carti, daca le poti activa. Nu pot contesta faptul ca jocul vine cu niste idei foarte bune si nu am cum sa ii dau 5 doar pt ca nu ne-am simtit noi bine jucandu-l. Cred ca e si primul review negativ si acid pe care il scriu despre un joc. Nu vad rostul de a scrie doar experientele placute pe care le-am avut cu un joc si cum toate sunt bune si de nota 10. Nota reala ar fi 5.

PS: doar pentru cei care nu cred ca au citit ca am jucat de fapt 2 partide de Lorenzo cu un numar diferit de jucatori, tocmai pentru a-i da o a doua sansa jocului. Daca prima oara nu mi-a placut atmosfera negativa de la masa plus un AP ingrozitor in 3 jucatori, la a doua partida in 2 jucatori, am inceput sa urasc cu adevarat acest joc. Cred ca daca il jucam doar o data, nota era o idee mai mare si lasam comentarii negative legate mai mult de AP. Am renuntat sa ii dau si a 3-a sansa ca probabil o sa dau cu el de pamant.

[VZQ]

Nu cred ca e nevoie sa cumperi un joc si sa-ti platesti dreptul de a avea o parere.

Evident ca nu, dar cand dai banu', vorbesti cu jocu'-n fata, nu din auzite sau din testari pe genunchi.

[DanielIndru]

La intalnirile de joaca regionale/nationale ai sansa sa joci 10+ jocuri noi si niciunul sa nu fie al tau.
Asta inseamna ca parerea ta nu e la fel de (i)relevanta ca cea a proprietarilor?

[VZQ]

Asta inseamna ca parerea ta nu e la fel de (i)relevanta ca cea a proprietarilor?

Daca parerea ta este relevanta in acel caz, "cu atat mai mult" este relevata opinia celui care detine jocul - pentru ca a avut timp sa-l studieze/invete/experimenteze "la rece". Ideea era ca poti evalua un joc dupa doar 1 partida...

[thenede]

Jucatele din Noiembrie

Pleaca din colectie:

Favor of the Pharaoh - un joc tip yatzee cu abilitati destul de bun - prea simplu pentru noi

Progress: Evolution of Technology - civ tech building card game - medierea norocului e decenta, cam lung pentru ce este - pleaca pentru ca 7 Wonders.

Praetor - dice placement game - mecanica principala de "imbatranire" a muncitorilor il diferentiaza - mecanica este prezenta intr-un joc care ne place mai mult

Versailles - rondel tile placer - atat mecanica de miscare in rondel cat si constructia il diferentiaza - mecanica de rondel este prezenta intr-un joc care ne place mai mult

Photosynthesis - un abstract bun, in care suntem pomi in goana lor dupa puncte solare - am jucat in 3 cu o nepoata - i-a placut, i-l voi face cadou


Jocurile altora (multumesc Ovidiu pentru primele 2):

Little Town - un tile layer care e optimizat pentru 3-4 jucatori - are destul de multe elemente bune, dar poate e putin prea interactiv pentru noi 7

Ubongo - un real time tetris game bun - sunt tentat sa il cumpar - cutia e cam mare pentru ce este 7.5

The Mind - un joc cooperativ care nu ar trebui sa functioneze si totusi... Nu am jucat primele partide si de la distanta parea destul de plictisitor, insa cand te asezi la masa, se schimba perceptia. E mai mult o activitate decat un joc, care se bazeaza pe analiza oamenilor din jur si ajustarea pe cat posibil la stilul lor mai precaut sau aventuros. 7.5


The Good (7.5-ish):

The Quest for El Dorado: Heroes & Hexes - aduce cateva carti noi de cumparat si eroi care aduc plus valoare jocului; "blestemele" sunt mai mult take it or leave it - nu ma deranjeaza dar nici nu ma bucura prea tare - am impresia ca sunt mai bune in mai multi jucatori

Welcome To... - un flip & write bun - l-as incadra la travel game datorita componentelor minimaliste

Foothills - un fel de Snowdonia light - ma asteptam sa fie ceva mai dificil - e undeva la nivelul de dificultate a Caverana: Cave vs Cave. Mecanica principala de intoarcere a cartilor este suficient de buna pentru a-l salva.

Tiny Towns - pattern city builder - un filler+ in care optiunile ti se ingusteaza pe masura ce avansezi in joc - nu e rau pentru un family game

Pergamon - un joc bun de management al banilor - are mai multe mecanici interesante de la lantul de cioburi pana la riscul asumat pe informatie imperfecta - a keeper

Murano - un joc despre care s-a tot vorbit in ultima perioada - m-a dus cu gandul la Rialto si Small Islands - e bun, dar nu wow in 2 - in mai multi imi pot imagina ca planurile iti pot fi date mai des peste cap atat la miscare cat si la constructie


The Great (8.3):

Yamataï - un abstract interesant cu destul de multe sinergii - productie foarte buna, tensiune - singura vulnerabilitate este ca poti pregati terenul pentru tine si ramane cu buza umflata - din fericire sunt alte oportunitati de care poti profita

Teotihuacan: City of Gods - un joc foarte bun dar nu wow - foloseste cu succes mecanicile din Versailles si Praetor, devenind un joc mai epic, poate un pic prea lung - si totusi poate prea scurt sa le faci pe toate. Desi toate mecanicile sunt foarte solide, constructia piramidei, care ar trebui sa fie elementul central al jocului, nu e suficient de interesanta. E o colectie de mini race-uri de maximizare de puncte pe mai multe planuri.


Egalitate intre Yamataï si Teotihuacan pentru jocul lunii - la departajare cu un 0.001 Teotihuacan pentru moment.

[adelindumitru]

Maracaibo - Pfister did it again, e excelent jocul. Combinatie intre planuit pe termen lung si tactica, cu multiple cai spre victorie. Grija la ce fac restul si la tempo-ul rundelor. Abia astept sa il mai joc si sa vad ce strategii se mai releva.

Jocul lunii: Maracaibo

Ați jucat campania sau jocul ”normal”? Cum ți se pare comparativ cu alte Pfistere? Nouă ne-a lăsat aceeași impresie de ”wow” ca după Great Western Trail și Mombasa, deci încă mi-e neclar cum va arăta ierarhia jocurilor lui Pfister Dar dacă mai era un dubiu, Pfister a devenit clar designerul favorit.

[vladV]

Maracaibo - Pfister did it again, e excelent jocul. Combinatie intre planuit pe termen lung si tactica, cu multiple cai spre victorie. Grija la ce fac restul si la tempo-ul rundelor. Abia astept sa il mai joc si sa vad ce strategii se mai releva.

Jocul lunii: Maracaibo

Ați jucat campania sau jocul ”normal”? Cum ți se pare comparativ cu alte Pfistere? Nouă ne-a lăsat aceeași impresie de ”wow” ca după Great Western Trail și Mombasa, deci încă mi-e neclar cum va arăta ierarhia jocurilor lui Pfister Dar dacă mai era un dubiu, Pfister a devenit clar designerul favorit.

Modul normal. Yup, cam aceeasi reactie exaltata , dupa primele runde deja. Parca ai mai multe strategii si deschideri decat la celelalte jocuri, conteaza si faptul ca incepi cu acele carti diferite, multi-use si multi-effect. Astept sa joc macar 7-8 partide sa il pot clasa definitiv, GWT si Mombasa sunt top 5 la mine, greu de detronat. Mi se pare ca la Maracaibo trebuie sa mergi in combat macar de cateva ori, deci nu esti lasat 100% liber in planurile tale. Nu sunt sigur inca de echilibrul dintre strategii, dar asa am simtit si la celalalte Pfistere si, pana la urma, s-a dovedit ca nu aveam dreptate.