adelindumitru wrote: ↑03 Dec 2019, 23:58
Eu te înțeleg Ovidiu, sunt multe jocuri care mi-au plăcut citind regulile sau uitându ma la playthroughs iar pe viu m-au lăsat rece. La fel și invers însă (Paladins suna cam plictisitor din reguli, dar acum îl consider un joc excelent).
Am un filtru destul de dens prin care trece fiecare joc inainte de a-l achizitiona:
1. Ma uit la playthrough complet cu tot cu extended la Rahdo. Daca nu ma captiveaza jocul in primele 10-15 minute, opresc si clar ala nu e un joc pentru mine. Daca vad ambele clipuri de la Rahdo urmeaza faza 2
2. Ma uit la DiceTower sa vad ce parere are si Tom Vasel despre joc, ce zice de bine si ce ar fi de rau de spus despre el
3.Apoi caut playthrough cu acel joc la JonGetGames, Slikerdrips, GreyElephant, AntLab, GameNight, Dad vs Daughter, JPlay, Before You Play, DiceBreaker, Geek & Sundry, Heavy Cardboard si mai sunt cativa
De la astia foarte multi, aleg inca 2 playthrougs ale jocului pe care le urmaresc full. In general incep cu JonGetGames si celalalt random dintre celelalte canale.
4. Apoi e destul de clar ca stiu peste 90% dintre reguli si intru pe Tabletop Simulator unde joc o partida de test, pe care de multe ori o si filmez si o postez si aici la sectiunea Recenzii. Daca acolo jocul reuseste in cateva runde sa ma captiveze fie prin mecanicile sale, fie prin tematica ori factorul de fun care uneori e neasteptat si nu il poti afla dintr-un playthrough, ci doar pe pielea ta, a trecut si acest test final si jocul e destul de clar ca mi se adreseaza mie si grupului meu.
5. Mai dau la niste concluzii ale unor reviewuri de pe Youtube care imi plac mie, doar asa de curiozitate sa vad ce mai zice X si Z despre joc, ca poate mi-a scapat ceva si o avea vreo buba pe undeva jocul asta de care inca nu am aflat.
6. Comand jocul fiind sigur ca nu o sa ma dezamageasca si o sa ne placa imediat ce il pun pe masa.
Ei bine, de mai bine de un an de cand am acest filtru lung si poate nebunesc pentru unii dintre voi, am reusit sa elimin din lista mea o gramada de jocuri despre care inital credeam ca ar fi bune si ar trebui sa le am neaparat in colectie. Iar asta este tradus prin spatiu salvat in biblioteca si normal si bani care nu s-au dus pe carton presat inutil.
Ciudat e, ca Lorenzo e printre jocurile care a trecut prin toate aceste filtre. Problema a aparut abia cand l-am pus pe masa si atmosfera creata de el a fost una foarte neplacuta. E destul de important cand joci un joc prima oara, sa vezi si reactia oamenilor din jur, cat de mult ii captiveaza, daca exista factorul de "fun", daca lumea la final de partida zice: "hai inca o partida" (ceea ce mereu e semn de: Jocule`, bine ai venit in colectie! Ai un loc de cinste pe raftul intai pentru ca urmeaza sa vezi masa foarte des.) Asta a fost si motivul pentru care dupa ce l-am jucat in 3 persoane si nimanui nu i-a placut, am zis sa ii mai dau o sansa si sa il joc in 2 persoane cu prietena. Dupa 10 minute amandoi parca voiam sa executam un "flip the table". E clar ca in cazul lui Lorenzo, factorul uman e cel mai important, nu testele si playthroughs, pentru ca noi toti suntem genul de jucatori care in general ne blocam in jocuri unii pe altii, ne place conflictul iar jocul asta fiind extrem de asupritor cu toti jucatorii de la masa, ajungi sa nu mai poti face nimic si sa te duci continuu la spatiul cu pergamentul sa iei si tu ceva, o atentie, un mic premiu de consolare, ca doar e singurul loc ce nu poate fi blocat.
A doua partida am jucat si cu cartile alea obiectiv si in penultima runda am reusit sa o fac pe aia care iti da tie valoare 5 la toate zarurile. Si ii arat victorios prietenei cartea aia si ea zice: Jocu` asta si-a batut joc de noi in fiecare tura. Ia sa vezi tu de nu vin acu` numai valori mari la zaruri. Si incepe runda, aruncam zarurile si ce sa vezi: 5-5 si un 6. Ala a fost punctul culminant in care mi-am zis ca urasc jocul asta. Nu stiu, poate s-au si legat lucrurile la noi de asa fel ca sortii ne-au harazit numai momente din astea frustrante. Nu am mai intalnit un joc din multele euro jucate, in care sa ne blocam toti asa de grav incat sa nu ai efectiv ce sa mai faci si totul sa se rezume la: hai ma ia si tu cate o resursa din spatiu ala comun, sau fa o mutare la religie. Ok si mai am inca 2 workeri, cu astia ce fac? Pai repetam, tot acolo la spatiu comun cu pergamentul!
Probabil ca multe alte persoane il joaca altfel, la mica intelegere: eu iau carti albastre si galbene, tu iei mov si verzi, o tura activezi tu, una eu si atunci fiecare e pe tarlaua lui cu treaba lui si la final vedem care castiga.