Ei bine, lenea mea e mai puternica decat lenea altora, asa incat toate au ramas la stadiul de "ce-as face".
Dar adunand si letargia de pe forum, unde nu prea mai gasesc lately conversatii despre jocuri propriu-zis, ci mai mult despre joaca si bucataria din spatele unor jocuri, m-am gandit sa zic cate ceva.
Ryan Laukat. E, clar, iubirea ludica a anului, pentru mine.
Am luat Above and Below la plezneala, mai citisem despre el cu ceva vreme in urma, insa mi s-a parut un downgrade caraghios la Tales of the Arabian Nights, asa ca l-am sters de pe radar. Ei bine, dupa ce l-am jucat cu Hora, in prima seara..., m-am trezit cu un ranjet pe fata, numai gandindu-ma la el. Asa incat l-am mai jucat, in fiecare seara, toata saptamana. Si, ca-n reclama la nu stiu ce fixativ, ranjerul rezista! Apoi am luat Islebound, cu teama. E altceva, e un Euro clar, mi-era ca it won't scratch my itch, but.. Mi-a placut la fel de mult, dar altfel. E adevarat, partea de story-telling e aproape lipsa (are niste carti cu ceva flavour, da' uiti de ele), insa mi-a lasat acelasi gust, "umamios". Asta m-a ajutat sa ma prind ca nu e vorba de storytelling, e vorba de intregul joc, de desenele eerie, de poveste, de mecanicile care sunt simple si pe care le-am mai intalnit in multe alte jocuri, insa aici parca "curg" intr-un alt fel. Ce sa mai, cum spuneau si oameni mai destepti decat mine, e vorba de Arzium. Ryan zicea ca a construit un univers aparte si cred ca asa e. Eu asa simt, iar Near and Far, ce astept sa apara, e ca o expeditie pe care am pus-o deja la cale, iar acum numar zilele pana la plecare (sfarsit de iunie). Abia astept sa ma urc in tren, sa vad unde ma duce.
A, si o chestie esentiala: pe mine ma pocneste (stiu ca si pe voi), dragul de cate un designer si ma lansez in jucatul/achizitionatul mai multor jocuri semnate de el. De exemplu Mac Gerdt, my best Euro designer. Simti ca e jocul lui, are o amprenta, dar nu frapant, sunt toate jocuri bune si cam asta e. Dar cu Ryan Laukat e prima data cand simt legatura dintre jocuri, puternica. Daca mai adaugi micul detaliu delicios ca oamenii din mai toate jocurile lui pot merge sa exploreze in Above and Below (ii poti folosi in joc), ranjetul meu sta sa ma transforme intr-o pisica de Chesire
Mi-ar placea mult sa incerc City of Iron si Ancient World, nu cred ca difera intr-atat unul de altul incat sa merite sa le am pe amandoua, dar... cine stie...
(daca e cineva dornic de joaca, don't be shy).
Si daca tot mi-am dat drumul la gura, sa va zic de o surpriza extrem de placut, un joc de pe elefant, pe care am dat 30 de lei si care e Whauu fata de microasteptarile mele. Se cheama Okyia, check that out. E un joc de 2, care dureaza 5-10 minute (poate dura si 30, daca vrei sa-l abordezi ca pe sah. E un melanj intre Kamisado si Cubulus, adica: se pun 4x4 tile pe masa (toate), fiecare cu doua chestii pe ea (nori, flori de cires, iris, pasari, you get the picture). Fiecare jucator are 8 tokene. Pe rand, incepand din exterior, se pun tokene in grid, inlocuind tileurile. Regula e ca trebuie sa pui intr-un loc ce are un punct comun cu cel al ultimei depuneri (daca eu pun pe soare si iris, tu trebuie sa pui fie pe ceva cu soar,e fie pe ceva cu iris). Castiga primul care face fie patru in linie, fie un patrat de 2x2, fie daca prin depunerea ta nu-i mai dai celuilalt posibilitatea de a pune. Bonus, grafica si componente excelente. That's all, folks
