Moralitatea in jocuri

[Blackbane]

Copiii recurg la tot felul de trucuri mai putin oneste pentru a-si atinge scopul, fara sa-i invete nimeni asta in mod direct. ( Ca mai trag cu ochiul pe la ce fac parintii, asta e altceva ). Manipularea face parte din existenta oricarui om. Nu mi se pare ca ferind un copil de niste jocuri la care e posibil ( sau trebuie ) sa isi induca adversarul in eroare e o strategie buna. La fel si in cazul jocurilor in care trebuie sa atace sau sa se foloseasca de o strategie agresiva pentru a-si invinge adversarul.

Cred ca cel mai bine este sa i se explice de ce a-i insela pe ceilalti e un lucru care ii va deranja pe acestia si ca, atunci cand va pati si el acelasi lucru, si pe el il va supara lucrul asta. Pana la urma, cel mai usor mod de a empatiza cu emotia altuia si de a putea intelege de ce cel de langa tine are reactia respectiva este sa fi trecut si tu printr-o situatie similara.

Si inca un lucru, asta aplicat si la teoria cum ca cei care joaca jocuri violente vor ajunge criminali in serie. Teoria psihanalitica spune ca lucrurile stau exact pe dos. Jucand jocuri violente ne sublimam pornirile agresive din realitate, ne transferam acolo energia aia, astfel incat sa nu fim nevoiti s-o revarsam asupra sefului / idiotului ala care ne-a taiat fata in trafic. Eu personal joc jocuri in care exista aliante, negocieri, tradari, inselaciuni ( Rex, Cosmic Encounter, etc. ), tocmai pentru ca aici am ocazia sa fac lucruri pe care nu le-as face in viata reala. ( Sau nu le-as face in mod constient. )

PS:

Vizavi de tematica unui joc, imi aduc aminte ca atunci cand Rahdo a postat runthrough-ul de la Mombasa, un om a comentat, dezgustat, ca tematica jocului este strict legata de exploatarea africanilor de catre colonistii europeni. Cu toate astea, daca stam sa ne gandim mai bine, toate marile natiuni din antichitate si pana aproape de sec XX s-au bazat pe comertul si folosirea sclavilor. Chiar daca nu reiese din toate jocurile lucrul asta, ce-ar trebui facut acum? Ne facem ca ploua? Ignoram aspectul asta? Ignoram jocuri ca Trajan, Concordia, ZhanGuo sau 7 Wonders?


Referitor strict la articol, imi place ca da de exemplu jocurile "germane" ca un exponent mai bun al neutralitatii morale. Cu toate astea, mie mi se pare exact pe dos. Intr-un joc euro, atunci cand faci o actiune care-i strica partida celuilalt, lucrurile sunt mult mai personale decat atunci cand joci ceva ameritrash cu dudes on a map. Pentru ca acolo scopul victoriei este ( de multe ori ), sa-ti anihilezi adversarul. Dar daca de exemplu muti prevost-ul in Caylus sau iti pui cu buna stiinta trenurile in mijlocul rutei altuia in Ticket to Ride, aici e clar ca faci astea doar ca sa-i faci in ciuda celuilalt, ca sa-l opresti sa castige. Personal, pe mine ma deranjeaza mult mai mult genul asta de interactiune pasiv-agresiva decat o confruntare directa.

[ProfessorChaos]

In general sunt de acord si eu cu ce zici. In viata moderna e cam greu oricum sa-ti manifesti agresivitatea intr-un mod social acceptabil, si totusi necesitatea ramane acolo.

Problema ar fi că dacă dai drumul total la robinetul cu agresivitate și uiti că jocul e o activitate socială - de unde și "joc de societate" - există riscul să strici experiența de joc. Sigur, putem da vina pe mecanicile jocului, dar până la urmă același joc poate fi considerabil neplăcut sau super distractiv în funcție de cât de îndârjit e tovarășul de joacă. Adică în ce măsură se mai joacă cu tine, și în ce măsură își deversează frustrările folosind jocul drept scuză. Oare numai mie mi s-a întâmplat?

Mai am un exemplu interesant. M-am jucat un joc cu zombi cu un tip non-gamer, poate mai mult PC gamer, care avea niște idealuri destul de înalte, anumite standarde de comportament, etc. Mi-a fost repede evident că omului i-a plăcut foarte mult jocul, ceea ce m-a bucurat. Însă în același timp am sesizat o oarecare vinovăție la el, că i-a plăcut ceva atât de "jos". Sau îi era teamă să nu devină o adicție. Omul chiar se chinuia între "mai vreau!" și "piei ispită". Până la urmă cred că a ales a doua variantă.

Nu știu dacă am o concluzie. Poate că oamenii au nevoie să reînvețe să se joace?

[ProfessorChaos]

Referitor strict la articol, imi place ca da de exemplu jocurile "germane" ca un exponent mai bun al neutralitatii morale. Cu toate astea, mie mi se pare exact pe dos. Intr-un joc euro, atunci cand faci o actiune care-i strica partida celuilalt, lucrurile sunt mult mai personale decat atunci cand joci ceva ameritrash cu dudes on a map. Pentru ca acolo scopul victoriei este ( de multe ori ), sa-ti anihilezi adversarul. Dar daca de exemplu muti prevost-ul in Caylus sau iti pui cu buna stiinta trenurile in mijlocul rutei altuia in Ticket to Ride, aici e clar ca faci astea doar ca sa-i faci in ciuda celuilalt, ca sa-l opresti sa castige. Personal, pe mine ma deranjeaza mult mai mult genul asta de interactiune pasiv-agresiva decat o confruntare directa.

Haha! Perfect de acord! La American style games știm că ne-am adunat ca să ne căsăpim și asta o să facem.

Astă seară sunt glumeț: Probabil ați auzit că în Blood Rage o strategie valabilă de făcut puncte este să-ți omori proprii oameni ca să câștigi glorie. Aici găsim un exemplu perfect de BDSM ludic.

[Haddeo]

Nu mi se pare ca ferind un copil de niste jocuri

Si, exista o limita ? Sau expunem copilul la orice ?

Teoria psihanalitica spune ca lucrurile stau exact pe dos. Jucand jocuri violente ne sublimam pornirile agresive din realitate, ne transferam acolo energia aia, astfel incat sa nu fim nevoiti s-o revarsam asupra sefului / idiotului ala care ne-a taiat fata in trafic.

Aici imi vine foarte greu sa cred ca asta spune teoria. E posibil ca in anumite cazuri, anumite cantitati de frustrare moderate sa fie "blown off" prin diferite mecanisme dar de aici si pana la a spune ca e benefic sa jucam masiv jocuri violente ca sa nu ajungem violenti in viata reala mi se pare cale lunga.

Si aici imi vine in minte un interviu care pe mine m-a marcat foarte mult, cel in care vorbeste Ted Bundy cu putin timp inainte de a fi executat:

Vizavi de tematica unui joc, imi aduc aminte ca atunci cand Rahdo a postat runthrough-ul de la Mombasa, un om a comentat, dezgustat, ca tematica jocului este strict legata de exploatarea africanilor

Aici cred ca exagerezi, una e sa joci un joc in care se promoveaza activ folosirea sclavilor si alta e sa joci un joc care are o tematica almost pasted on gen Concordia cu imperiul roman.
Si aici intervine dublul standard foarte prezent in realitatea zilelor noastre.
Daca jocul era despre chinuirea unor evrei nici nu vedea lumina zilei, dar daca este despre sclavii africani... who cares.. right ?
Cand a fost atentatul la paris au iesit toti la parada, cand a fost un atentat intr-o tara de mana a patra si au murit 100 de oameni, putini au vorbit.
Au fost niste atentate in belgia si toata lumea a fost socata, dar daca dai un seach pe google despre "Leopold II of Belgium atrocities in Congo" (spoiler alert : How many people did the Belgians kill in the Congo? Answer: 8 million Africans (perhaps even 10 million) ) cum poti sa mai pui asta in perspectiva. Leopold are inca statui peste tot in Belgia.


PS: fiecare om e unic, nu toata lumea reactioneaza la fel, sunt niste povesti particulare, dar te pun pe ganduri

LINK
Last month, The American Medical Association flirted with adding video game addiction to its list of mental illnesses before deciding on “more study” and a firm call for parents to watch their children more closely.
One question raised by classifying gaming as a potentially addictive behavior concerns withdrawal — specifically, how people react when they lose their fix.
Jerald Block, a researcher and psychiatrist in Portland, has concluded that Eric Harris and Dylan Klebold went on their shooting rampage at Columbine High School after their parents took away their video game privileges.
They “relied on the virtual world of computer games to express their rage and to spend time, and cutting them off in 1998 sent them into crisis,” he said, according to The Denver Post.

[ProfessorChaos]

Sunt convins că video game addiction există. Sunt sceptic că e o cauză pentru mass shootings. E mai tentant să cred că video game addiction e o manifestare a desensibilizării - a încerca să acoperi o lipsă cu some quick thrills încercând să mai simți ceva. Dar m-aș uita atent spre părinți...

O observație a psihologilor e că atunci când o persoană dependentă de orice renunță la viciul respectiv, ea tinde fie să "recadă" sau să găsească un substituent, dacă nu realizează cauza problemei - nemulțumirea de la bază. Uneori părinții respiră ușurați. Lasă-l să meargă la păcănele, doar să nu-și mai ia droguri. Un exemplu extrem, bineînțeles. Se poate înlocui cu orice - există multe adicții acceptate social.

[Blackbane]

Problema ar fi că dacă dai drumul total la robinetul cu agresivitate și uiti că jocul e o activitate socială - de unde și "joc de societate" - există riscul să strici experiența de joc. Sigur, putem da vina pe mecanicile jocului, dar până la urmă același joc poate fi considerabil neplăcut sau super distractiv în funcție de cât de îndârjit e tovarășul de joacă. Adică în ce măsură se mai joacă cu tine, și în ce măsură își deversează frustrările folosind jocul drept scuză. Oare numai mie mi s-a întâmplat?

Depinde mult de fiecare jucator, intr-adevar. Mi s-a intamplat si mie sa vad rosu in fata ochilor la un moment dat, jucand Middle-Earth Quest, incat simteam ca il urasc pe cel din fata mea. Dar in secunda urmatoare mi-am dat seama ca el doar isi joaca rolul si atat. Asta e natura jocului si asta face fiecare experienta atat de atragatoare. E meritul designer-ului, nu "vina" jucatorului. Asa ca m-am calmat si am continuat jocul. Si am si castigat.

Tocmai d-asta mi se pare ca e bine sa stii sa-ti alegi oameni cu care joci. In general eu invit la masa oameni pe care ii cunosc din viata de zi cu zi, nu neaparat gameri din comunitate.

Nu mi se pare ca ferind un copil de niste jocuri

Si, exista o limita ? Sau expunem copilul la orice ?

Am spus eu asa ceva?

pana la a spune ca e benefic sa jucam masiv jocuri violente ca sa nu ajungem violenti in viata reala

Again, am spus eu asa ceva?

Eu sunt de parere ca jocurile de societate pot fi benefice in educatia unui copil. Cu atat mai mult cu cat e o activitate care ii da ocazia parintelui sa petreaca timp cu copilul, imbinand utilul ( dobandirea unei gandiri critice, imaginatie, dobandirea unor strategii, socializare, educatie ) cu placutul. Asa cum cred ca jocurile dau ocazia de a "exersa" si o strategie sociala, lucru considerat ( pe nedrept ) mai putin important. Daca lucrurile sunt facute cu masura ( si sub indrumarea unui parinte ), nu vad decat beneficii, in niciun caz daune.


A expune copilul "la orice", ca si a juca "masiv" jocuri violente intra in categoria extreme. Sa nu exageram. Cand te doare capul, iei o singura aspirina, nu un flacon intreg.


Vizavi de asa-zisa incurajare a unor atitudini de moralitate dubioasa, hai sa ne-amintim ca lucrurile astea exista in povesti si in folclorul oamenilor de cand lumea. https://en.wikipedia.org/wiki/Trickster

[bogdanjovi]

Oare ar trebui să ținem copiii departe de Motanul încălțat, Scufița roșie, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, etc. pe aceleași criterii ale lipsei de moralitate?
Doar o întrebare retorică, vă rog să nu vă ambalați din nou.

[Haddeo]

Nu mi se pare ca ferind un copil de niste jocuri

Si, exista o limita ? Sau expunem copilul la orice ?

Am spus eu asa ceva?

Ma refeream strict in contextul jocurilor de societate. exista vreo limita ? adica , in afara jocurilor +18, exista vreun joc care trebuie ferit de copii, sau nu, in opinia ta.

Oare ar trebui să ținem copiii departe de Motanul încălțat, Scufița roșie, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, etc. pe aceleași criterii ale lipsei de moralitate?

Eu am zis ca trebuie sa existe o cale de mijloc. Una este o poveste unde poti sa explici copilului ce e bine , ce e rau, contextul istoric etc. alta este cand il pui in pielea personajului intr-un joc in care este pus sa actioneze intr-un fel imoral pentru a castiga un joc.

Nu pot sa nu observ din postari ca actiunea de a interzice ceva copilului a devenit tabu. Lumea fie o da in ridicol, ironic fie se fereste sa zica, da, uite, exista cateva jocuri pe care nu le-as arata copiilor.

[26octombrie]

Oare ar trebui să ținem copiii departe de Motanul încălțat, Scufița roșie, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, etc. pe aceleași criterii ale lipsei de moralitate?
Doar o întrebare retorică, vă rog să nu vă ambalați din nou.

Da! Nu uita de Pacala, daca te uiti mai deaproape e sinistru in comportament. Sau, the worst, Miorita. Doi indivizi lacomi si josnici comploteaza sa-l omoare pe al treilea, ca sa-i fure bunurile. Al treilea, un dobitoc, zice "a, vreti sa ma omorati? bine, vin, da stati sa-mi iau la revedere de la mama." De ce e considerata mizeria asta opera literara reprezentativa pentru poporul meu beats me. Ce stiu e ca atunci cand o vor studia la scoala o sa petrecem de minune la un film bun, chiulind (da, stiu, nu suna pedagogic. my bad).
Jucam cu pofta Smash Up, Pandemic, Jack The Ripper (sick people are out there, you should know about them), Black Fleet si cam orice altceva, dar Miorita si alte buruieni nu servim. In patru ani n-am gasit decat doua-trei chestii care mi s-au parut deplasate, si nu pentru ca ar afla de ceva ce n-as vrea sa afle, n-avem subiecte tabu, dar mi s-au parut subiecte sinistru de cultivat. Mai precis: exista un joc Grass sau ceva de genul asta, legat de consumul de droguri, not my cup of tea; mai e un joc nou cu purcelusi, suna fun, pana am citit ca-i cresti si-i tai si-i transformi in diverse produse. N-am probleme cu Agricola, da aici erai imersat cam prea mult pentru gustul meu in procesul casapirii, not our cup either. Initial nici Last Will nu mi-a placut, e putin bizar conceptul, spend as much as you can. Dar e fun si cand te obisnuiesti e o gura de aer proaspat si vesel.
Am cumparat Kakerlakenpoker si Perudo special pentru fiica-mea, s-o-nvat sa blufeze. Daca n-a fost mintita si nu minte era absolut comica la orice felie de bluff sau hidden information. Mi s-a parut important sa acoperim si felia asta reala de viata, cu mintitul, pana la urma that's life.
Altfel, daca noi preferam sa jucam Opus-Dei: Existence After Religion in loc de Battle of Soul sau Ark of Noah, asta tine de preferinte si sunt sigura ca in alta casa poate fi exact pe dos

Disclaimer: astea sunt gusturile mele, nu trebuie sa dau socoteala nimanui de ce-mi place aia si nu cealalta.
Si apropo de povesti si pilde, sunt putine filme noir mai sinistre decat povestile fratilor Grimm (noi n-avem probleme cu ele, dar zic si eu)

[ProfessorChaos]

Oare ar trebui să ținem copiii departe de Motanul încălțat, Scufița roșie, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, etc. pe aceleași criterii ale lipsei de moralitate?
Doar o întrebare retorică, vă rog să nu vă ambalați din nou.

Profit de mențiunea ta ca să precizez că aceste basme sunt mult mai violente în variantele lor originale. Ce cunoaștem noi acum despre ele sunt variantele cenzurate odată cu impunerea normelor morale. Însă există teorii potrivit cărora e chiar recomandat pentru copii să audă povestea necenzurată, absurdă, uneori chiar crudă și aparent lipsită de sens, pentru că basmul respectiv se adresează inconștientului copilului - moștenire ancestrală, sau exact partea din noi rămasă de pe vremea când nu exista simț moral pentru că abia dacă aveam conștiință.

Că tot aduse vorba Blackbane despre Trickster: Există tot timpul o tensiune între Trickster și conștiința morală modernă, dar ambele își au locul și necesitatea pentru sănătatea sufletească/mentală. Ambele își au extremele. Cred că putem fi de acord că o morală excesivă și constrângătoare naște monștri.

[ProfessorChaos]

Dacă sunteți curioși cum era basmele clasice recomand acest film: http://www.imdb.com/title/tt3278330/?ref_=nv_sr_1 Bazat pe un autor italian, iar regizorul mi se pare că a surprins foarte bine feelingul acela de basm ne-editat.

[Haddeo]

Dacă sunteți curioși cum era basmele clasice recomand acest film: http://www.imdb.com/title/tt3278330/?ref_=nv_sr_1 Bazat pe un autor italian, iar regizorul mi se pare că a surprins foarte bine feelingul acela de basm ne-editat.

Aici vorbim si de contexte istorice, una e un basm spus acum 150 de ani, alta unul acum 50 si alta acum 5 ani.
Sa nu uitam ce permitea legea acum 150 de ani, acum 50 si acum 5 ani.
Normele sociale / legea se misca dupa cum bate vantul. Sclavia a fost, nu de mult legala. Si holocaustul a fost legal.

[ProfessorChaos]

Perfect de acord. Însă ți-am zis, cred că niște tendințe și nevoi tribale au rămas și poate nu vor dispărea din noi niciodată. Și dacă le ignoram o putem da ușor în diverse. Multe manifestări de masă extreme sunt ușor explicabile ca reacții la ignorarea lucrurilor ăstora la nivelul vieții conștiente din societate.

Exemplu modern: Dacă nu dai atenție babaului din tine, începi să ai impresia că el vine din alte părți, de prin Orientul Mijlociu.

Adică dacă n-ai de unde găsi basm îți faci singur.

[Haddeo]

Doi indivizi lacomi si josnici comploteaza sa-l omoare pe al treilea, ca sa-i fure bunurile. Al treilea, un dobitoc, zice "a, vreti sa ma omorati? bine, vin, da stati sa-mi iau la revedere de la mama."

am fost dezastru la romana si mai ales la comentarii, dar nu era aici vorba de acceptarea inevitabila a mortii ? adica omul cand se naste stie un singur lucru sigur, ca o sa moara. Cat esti tanar si sanatos e greu sa te gandesti la asta dar daca da vreo boala peste tine sau la batranete banuiesc ca trebuie sa te impaci cu gandul asta.

[26octombrie]

Doi indivizi lacomi si josnici comploteaza sa-l omoare pe al treilea, ca sa-i fure bunurile. Al treilea, un dobitoc, zice "a, vreti sa ma omorati? bine, vin, da stati sa-mi iau la revedere de la mama."

am fost dezastru la romana si mai ales la comentarii, dar nu era aici vorba de acceptarea inevitabila a mortii ? adica omul cand se naste stie un singur lucru sigur, ca o sa moara. Cat esti tanar si sanatos e greu sa te gandesti la asta dar daca da vreo boala peste tine sau la batranete banuiesc ca trebuie sa te impaci cu gandul asta.

nope. reciteste-o si zi-mi ce auzi. asa, daca cineva are condei, poate s-o transforme si intr-o reclama la napolitane. besides, "sa ne-adunam sa-l injunghiem" nu ma duce cu gandul la boala (poate la boala psihica, da-i altceva decat aveai tu in minte, nu? )

[DanielIndru]

Am citit si eu "infamul" articol.
Imediat, am tras doua concluzii:

1. Autorul nu a jucat niciunul din jocurile mentionate acolo ca avand probleme de moralitate. Tot ce e prezentat e preluat din ce au zis/scris altii. Deci nu a o avut experienta directa, nu a incercat macar sa vada care sunt aspectele considerate reprobabile din acele jocuri.
2. Articolul putea fi jumatate din cat e. Foarte multe lucruri se repeta sau sunt spuse sub forme diferite. Iar problema pe care o ataca nici macar nu cred ca e una atat de "spinoasa" pe cat discutiile aprinse de aici ne-ar face sa credem.

Sigur, in ultimii am tot auzit de cateva cazuri izolate de oameni care au luat foc cand au vazut in boardgames reprezentari de sclavi, negri sau "asuprire" imperiala.
Dar aceasta pasiune vine mai mult din ignoranta si nestiinta, respectiv din prea mult zel in aplicarea asa-ziselor norme de "political correctness".
Civilizatia moderna e construita pe spatele sclavilor, a negrilor si sub umbrela unui imperiu sau a al altuia. Sa nu vorbim despre aceste lucruri si sa nu le prezentam in jocuri exact asa cum au fost mi se pare ipocrizie si chiar cenzura.

Sigur ca atunci cand un copil va vedea astfel de elemente in joc va avea intrebari. Cade in sarcina parintelui sa clarifice aceste aspecte, sa indrume copilul spre studiu si lectura si chiar sa dezbata problemele de moralitate dupa o anumita varsta. Similar, atunci cand un joc se foloseste de mecanici precum bluffing sau role playing, copilul va trebui sa invete sa faca diferenta intre joc si realitate, ce e acceptabil si de dorit la masa impreuna cu prietenii si familia, respectiv care sunt normele de convietuire in societate. De fapt, in momentul in care un copil e pregatit sa joace un joc de bluff va sti cu siguranta multe lucruri despre ce e permis sau nu in viata cotidiana (si va fi spus probabil mai multe minciuni inainte sa fie "fortat" de un joc sa o faca).

In fine, legat de celelalte discutii despre influentele din jur: eu nu cred ca jocurile video violente, filmele care prezinta acte de cruzime si pornografia pot indemna un om sa comita fapte reprobabile.
Insa cred cu tarie ca cei care au inclinatii inspre "dark side" vor fi intotdeauna atrasi de violenta, indiferent de forma in care ea e prezentata.

[Haddeo]

Sa nu vorbim despre aceste lucruri si sa nu le prezentam in jocuri exact asa cum au fost mi se pare ipocrizie si chiar cenzura.

Merita sa facem o diferenta intre a vorbi despre un subiect si de a pune jucatorii sa intre in anumite roluri si a face simbolic anumite actiuni.
Si iar dublu standard : cate jocuri despre holocaust cunosti? si ma refer din memorie, nu un joc obscur pe care il cauti acum pe google.

PS: E diferenta dintre un joc ca "Freedom Underground Railroad" si un joc care te pune in rolul unui proprietar de sclavi, in care trebuie sa iei actiuni pentru a pedepsi incercarile sclavilor de a fugi sau a se revolta si de a face cat mai mult profit de pe urma lor. In ambele jocuri se vorbeste de sclavagism... sunt la fel ?

PPS: Articolul cred ca analizeaza perceptia oamenilor la anumite teme si mecanisme din jocurile de societate, nu este neaparat o opinie personala a autorului despre ce e moral si ce nu este intr-un joc.

[DanielIndru]

PPS: Articolul cred ca analizeaza perceptia oamenilor la anumite teme si mecanisme din jocurile de societate, nu este neaparat o opinie personala a autorului despre ce e moral si ce nu este intr-un joc.

Pai asta e ca si cum ma pun eu sa dezbat efectele violentei in filme fara sa ma fi uitat la ceva dur si marcant.
Daca altii au zis si au vazut, poate e suficient, nu?

Si iar dublu standard : cate jocuri despre holocaust cunosti? si ma refer din memorie, nu un joc obscur pe care il cauti acum pe google.

PS: E diferenta dintre un joc ca "Freedom Underground Railroad" si un joc care te pune in rolul unui proprietar de sclavi, in care trebuie sa iei actiuni pentru a pedepsi incercarile sclavilor de a fugi sau a se revolta si de a face cat mai mult profit de pe urma lor. In ambele jocuri se vorbeste de sclavagism... sunt la fel ?

Ai dus lucrurile cam departe.
Industria boardgames e manata de profit, se fac jocuri care se vand si care sunt acceptate de o masa mare de oameni, cu teme pe gustul majoritatii.
Foarte rar apare cate ceva care sa fie macar corect din punct de vedere istoric, ca sa nu mai vorbim de "calamitatile" istoriei.

Daca vrei sa faci un joc despre holocaust sau cum e sa fii sef pe plantatie, o faci pentru ca vrei sa spui ceva foarte concret despre gusturile si principiile tale, nu pentru ca asa a fost istoria si trebuie sa o punem pe masa si sa o retraim.
Exista suficiente filme si carti daca vrem sa aflam cum au decurs lucrurile.

Pana la urma, care sunt problemele de moralitate care te deranjeaza pe tine in jocuri?
Concret, cu exemple, nu situatii ipotetice.

[Haddeo]

Pana la urma, care sunt problemele de moralitate care te deranjeaza pe tine in jocuri?
Concret, cu exemple, nu situatii ipotetice.

Pai eu nu am zis ca ma deranjeaza neaparat ceva, sau ca vreau sa cenzurez ceva, sau ca vreau ca jocurile sa fie politically corect sau sa existe o comisie de cenzura.
Asa si cum articolul puncteaza era vorba mai mult despre jocuri de familie jucate de obicei impreuna cu copiii si am dat exemplul Serifului.
Nu joc jocuri cu teme care nu ma atrag sau care imi dau un sentiment de "bleah" gen Zombies, Fantasy ciudat, etc.

Ai dreptate, majoritatea vor sa faca bani din jocuri si nu aduc in discutie subiecte sensibile (sclavi, holocaust), de obicei sunt chestii de moralitate de zi cu zi gen care au legatura cu violenta, minciuna, sex, vicii etc.

[DanielIndru]

De fapt, cred ca pe tema asta trebuia sa discutam mai mult.

Ce exemple personale aveti ? Ce jocuri v-au creat disconfort ? Ce jocuri ati evitat ? Ce jocuri promoveaza anumite valori pozitive ? Ce jocuri ajuta copiii sa invete lucrui folositoare ?

Inca nu am gasit ceva ce sa-mi creeze discomfort.
Nu ma mulez pe anumite teme sau mecanici, dar asta e o chestiune de gust.

Nu cred ca jocurile trebuie neaparat sa promoveze valori pozitive.
In schimb partea educativa poate fi foarte importanta.
Si probabil o sa aprofundez nisa asta o perioada in urmatorii ani.
Dintre jocurile mai cunoscute trebuie sa amintesc seria Timeline si Fauna + Terra.
Phil Eklund face niste jocuri foarte alambicate, bazate foarte mult pe context stiintific si istoric.
Exista publishers care se axeaza preponderent pe jocuri de tip puzzle care pun copiii in situatia de a gasi solutii ingenioase la probleme (ThinkFun), la fel cum exista publishers care produc exclusiv jocuri ce stimuleaza invatarea (aritmetica, geografie, ortografie, biologie, etc).