Jocuri pe care ati vrut sa le placeti, insa nu ati putut

[Imago]

Imi plac boardgame-urile. Fiind inclinat sa imi placa aceasta activitate (de a juca boardgame-uri), un titlu are sanse mari sa imi placa, chiar daca nu este cine stie ce capodopera mecanica sau de productie artistica.
Exista totusi titluri in care am investit bani, timp pentru a le invata regulile, timp pentru a le juca, insa la care concluzia a fost "Meh, degeaba ma chinui, dragostea nu poti sa o impui". Totusi aveam o oarecare parere de rau, gen "Uite, ce joc care pe hartie pare excelent, insa mie nu-mi place". La mine boardgame-urile date au fost:

Gloomhaven - Setup prea lung chiar si cu insert-organizator. Mecanismele jocului sunt un pic simpliste, insa fiddly in acelasi timp. Pe deoparte doar joci carti din mana, insa in acelasi timp trebuie sa aplici modifiere diferite pentru fiecare monstru. Progresul caracterelor e intins pe parcursul a foarte multe campanii, asa incat dupa 2 campanii cat am jucat eu, sau 4 ore, nu obtinusem mare lucru. Cineva mi-a reprosat pe BGG ca sunt nerabdator, jocul incepe sa se descopere dupa 7-10 misiuni. Posibil, insa gandul de a mai face setup-ul de 8 ori doar pentru a incepe sa vad ce e atat de fain in joc nu m-a atras.
Scythe - Asteptam un joc de casapeala brutal 4X, cu mechs, insa am primit un engine builder. Vandut si cumparat Forbidden Stars, un joc de casapeala cu mechs si nave intergalactice:)
Troyes - Un joc dragut, pe care l-as rejuca, insa nu mi-a placut suficient cat sa-l pastrez.
Runebound 3rd Edition - Imi place mult Mage Knight, insa erau timpuri cand o partida dura si 4 ore. Asa ca am hotarat sa caut un joc de aventura ce l-as putea juca intr-o ora, o ora jumate. Runebound 3rd Ed parea alegerea perfecta, insa pana la urma s-a dovedit a fi un pic cam light si lipsit de o dezvoltare a caracterului palpabila. Am investit multi bani in joc + expansiune, voiam sa-l plac, insa dupa primul joc am scos inapoi Mage Knight pe masa.
Mistfall - Un alt joc in care am investit in special mult timp sa-i invat regulile si sa ma documentez. Era si asta un Mage Knight killer. Am vrut sa-mi placa, i-am dat sanse, insa pe final i-am dat pass.
Arkham Horror 2nd Edition - Un alt joc de aventura de la care aveam asteptari relativ mari. Ce am gasit a fost insa un titlu bombastic si inelegant.

Care sunt jocurile pe care le-ati inceput cu emotii pozitive, entuziasm, insa ati descoperit ca defapt nu va plac (desi sperati sa va placa)?

[adrim]

Terraforming Mars - la cat de popular este jocul am avut asteptari mult mai mari, dar:

- randomness prea mare - nu ai mecanici de search deck, pe parcursul jocului vezi un numar foarte mic de carti raportat la dimensiunea deckului, trebuie sa te descurci cu ce ti-a nimerit

- jocul se joaca singur - nu prea am decizii de luat, optiunea optima este evidenta si unica de cele mai multe ori

- interactiunea pe tabla este la fel de plictisitoare

[DanielIndru]

The Lord of the Rings: The Card Game - pentru ca imi place tema si imi doresc in colectie si ceva customizabil.
Dar nu imi plac lucrurile random care vin dintr-un deck si se uita la mine.

Scythe - pentru ca arata cool si setting e deosebit.
Dar nu imi place cum se joaca, foarte sec l-am gasit.

Eclipse - pentru ca ideea de 4X economic e irezistibila.
Dar nu am reusit sa ma adaptez la modul de obtinere a VPs.

Jocurile lui Uwe cu double-sided-tiles: mainile mele se mai joaca cu ce gasesc la indemana in timp ce creierul lucreaza.
Plus ca atata farming si "oricate oi ai, +1" s-a cam perimat.

Jocurile lui Feld din ultimii ani: mi-am dat seama ca nu exista nicio poveste de spus.
Sunt doar niste mecanici poleite cu o cvasi-tema ce nici nu exista.

Jocurile de la Splotter (majoritatea): pentru ca sunt prea brutale, prea urate si prea lungi.

504 - pentru ca e awesome sa ai atatea jocuri si permutari intr-o cutie.
Si ce dureros e cand trebuie sa faci setup greoi, sa recitesti reguli de fiecare data si sa-ti dai seama ca nici nu scaleaza bine.

City of the Big Shoulders - pentru ca e sexy ideea de worker placement cu 18XX.
Dar nu sa stau 5 ore la masa pentru asta si sa nu am activitate timp de 15 minute in fiecare runda de 20 minute.

Trismegistus - alchimie!
Dar ce grafica, ce mecanici, ce simboluri, ce nu scaleaza deloc...

Majoritatea jocurilor decretate "dripping with theme", dar in care nu am reusit decat sa-mi patez hainele cu stropi de Cthulhu, Star Wars sau generic fantasy.
Vreau si eu in trenul hype!

[emisanSB]

Jocuri bune (in sensul, populare) carora le-am dat note sub asteptarile mele initiale:

Teotihuacan - prea fiddly
Black Angel - prea multe asteptari (Troyes e de vină)
Caylus 1303 - prea simplificat față de original
Glen More II - metode de scoring iritante si posibil nebalansate
Forum Trajanum - prea abstract si fara sens
Gugong - prea nelegat
Lords of Waterdeep - supraevaluat
Trickerion - prea complicat
San Juan - prea monoton si repetitiv
Its a Wonderful World - prea simplu
Murano - prea nelegat si debalansat

[Ailur]

Navegador: - probabil asteptari mult prea mari tinand cont de faptul ca Concordia e in top 10 personal. Mi s-a parut repetitiv si lipsit de stralucire

Le Havre: - esti practic impins catre o singura strategie si detest asta la un joc

Asgard - mi-a placut pentru tema, din pacate jocul este o combinatie nefericita de mecanisme ce nu se preteaza jocului in doi, o gramada de iconografie si un manual scris prost.

Prime Time: tema excelenta, din pacate in doi jucatori ( cum joc in general ) exista problema unui runaway leader

Millenium Blades: - premiza excelenta, o gramada de strategii pe care le poti urma, din pacate cea mai mare partea a timpului stai cu nasul in cartile tale, incercand sa-ti faci combo-urile, ignorand tot ce se petrece in jur

Through the Ages: a New Story of Civilization: - foarte mult bookkeeping, mecanisme nu foarte intuitive

[Garomi]

• Pandemic: Legacy - Season 1 - faimosul #2 de pe BGG
  Am jucat si terminat aceasta campanie in 2 si chiar a mers binisor, dar pe masura ce ne apropiam de final, sentimentul era ceva de genul "hai ca mai avem putin si terminam si scapam". Sa pierd in urma unor lucruri pe care nu le pot controla e o cale sigura de a intra pe lista mea neagra. Unde mai pui ca esti pedepsit si jocurile viitoare ca ai pierdut jocul asta. Plus ca asta nu e joc de strategie decat daca orice joc in care trebuie sa "te gandesti la ce faci" este considerat de strategie. Pana la urma si la Monopoly trebuie sa te gandesti daca vrei case pe rosu sau pe galben. Sa nu se inteleaga gresit, nu echivalez Pandemic cu Monopoly, nici chiar asa. Zic doar ca ai multe necunoscute care iti pot da peste cap toata campania si apoi, fiecare partida o sa se simta ca o corvoada. Not my cup of tea. O sa las totusi si ceva de bine: tematica/povestea e draguta, chiar daca ai putea zice ca e putin previzibila.

• T.I.M.E Stories
  O singura data jucat si acum sta si aduna praf in raft; macar arata bine cutia. Misto si captivanta ideea jocului, oarecum. Mi'a lasat totusi impresia ca gameplay'ul este putin fara directie? Si ai tentatia sa faci multe lucruri ... gen toate lucrurile ca nu stii de unde iese iepurele. Doar ca esti contra timp si la un moment dat este game over. Si acum ce? Faci setup din nou si o iei de la capat, incercand sa eviti unele lucruri (unele dovedindu'se nefolositoare) ca sa ai timp de alte lucruri. Si tot asa pana cand termini campania. Dar deja trecutul prin primele parti ale jocului e ... degeaba?

[danielM]

Scythe: exemplul clasic de joc overproduced, overhyped, induce fals ideea unui 4X cu super miniaturi etc. Nu că aș fi avut mari așteptări, după ce au început să apară reacții, mi-am cam dat seama de el.

Combat Commander: Europe: unii îl consideră wargame, ba chiar unul nemaipomenit. Poți activa unități numai dacă ai anumite cărți, poți ataca numai dacă ai anumite cărți, deseori vor exista situații în care o unitate inamică se tot apropie de unitățile tale, Ba chiar ajunge adiacent iar tu neavând cartea potrivită nu poți să faci absolut nimic în privința asta, poate doar sa te intrebi ce o fi vrut să simuleze designerul cu asta. Elemente random cu duiumul. Plus un regulament foarte prost.

Teotihuacan: table si tile-uri peste tile-uri pentru a masca un joc sec și anost.

Tapestry: fratele mai mic al Scythe, cu numeroase rubedenii pe linia KS.

[adelindumitru]

Legendary Encounters: Alien Dat fiind faptul că varianta Marvel e jocul nr. 1, mă așteptam ca așa-zisul joc ”îmbunătățit” să fie pe placul nostru. Oribilă experiența de a fi eliminat din joc; apoi ai opțiunea ori de a reveni în joc ca un overpowered alien ori să stai pe bară. Nu mersi.

Imperial Settlers Mi-a plăcut la început, dar cu timpul a devenit tot mai plictisitor. E ca și cum ai juca solo, doar că din când în când mai ești deranjat sau deranjezi pe altcineva.

Star Realms ”Un joc de deckbuilding rapid, portabil și bine realizat”. Da, e într-o cutie mică și e portabil. Și cam atât.

Architects of the West Kingdom Capturarea worker-ilor e o mecanică interesantă, dar cam atât. Paladins e mult peste.

Anachrony I-am dat 2 șanse, și au fost 2 mai mult decât merita. Mecanici întortocheate, gameplay mediocru, setup oribil.

[DeeDee]

haha, vin si eu cu:
Scythe - un singur cuvant: bleh. ba nu, doua cuvinte. hype. bleh.
Terra Mystica - deloc pe gustul meu. daca la inceput faci cea mai mica greseala, tot jocul e compromis.
Castles of Burgundy - Nu zic ca e rau, e de un 8 asa. Dar la cate laude am auzit despre el... aveam alte asteptari

[phasola]

Betrayal at House on the Hill
Aveam asteptari foarte scazute dar nu a ajuns pana acolo. Tragi niste cartonase in prima jumatate de ora si apoi cineva se duce sa citeasca niste reguli intr-o camera separata. Apoi dai cu zarul si speri sa pice 6.

Eldritch Horror
5 ore de dat cu zarul si sperat sa pice 6. La inceput citeam povestile de pe carti. Dupa 3 ore ne-a pierit cheful de povestit.

Everdell
Primul joc mi-a placut, a fost un fel de Terraforming Mars mai light. Al doilea joc unul dintre jucatori si-a facut un engine si a jucat singur inca jumatate de ora dupa ce restul am terminat toate actiunile. Dupa ce am jucat Everdell am inteles de ce majoritatea jocurilor au un final bine definit (joci 3 runde, se termina cartile si toata lumea mai are o runda, etc).

Clash of Cultures
Dice combat. Am jucat doar 2 civ games (Civ : new dawn si clash of cultures) si am ajuns la concluzia ca nu vreau sa incerc altul prea curand.

The Quacks of Quedlinburg
Pare a fi un joc excelent in 45 de minute. Din pacate la noi tine minim o ora si jumatate. Intr-o ora si jumatate pot juca un euro mediu.

Terraforming Mars
Chiar daca are 8/10 de la mine sunt multe alte jocuri prefer sa le joc in defavoarea lui. Principala problema e ca tine 2 ore si jumatate indiferent de numarul de jucatori si experienta lor.
Race for the Galaxy ofera 80% din TM in 30% din timp.

Architects of the West Kingdom
Foarte repetitiv, plansele asincrone nu par sa rezolve problema. L-am vandut dupa 5 jocuri.
Am incercat 2 jocuri de la Shem (Architects si Shipwrights) si ambele m-au lasat rece.

[dmx85]

La mine lista de jocuri care m-au dezamagit e atat de lunga ca mi-ar lua ore sa o scriu )

[cristianf]

Zi-ne macar despre marile dezamagiri

[VZQ]

Ugh.... lunga lista... din pacate...

Hive - parea dragut din prezentari, s-a dovedit prea sec pentru noi; unele abstracte pot fi si fun - din pacate, pentru noi, de data asta nu a fost cazul.

Azul - Summer Pavilion - pentru noi nici o alta varianta nu bate originalul; tolerabil, comparativ cu Sintra, dar pierde fix tot smenu' Azul-ului clasic. Ata ete!

Legendary: a Marvel Deck Building Game - (din fericire) nu s-a mai intamplat pana in prezent sa-mi displaca un deck builder atat de mult, desi tot de atunci incoace nu mi-am dorit sa-mi placa un deck builder mi mult decat Legendary; pomul laudat...

Adrenaline - prea lung ca durata, gameplay plictisitor, enervant de dependent de manual pentru fiecare kkt de arma peste care dai (iconografia suge maxim, total neintuitiva)... pe scurt, lipsa maxima de fix ce scrie pe cutie: adrelina.

Santorini - am asteptat aproape 1 an sa revina pe rafturi in magazine, asa ca balonul asteptarilor era mare, mare....si cat de repede s-a spart...

Mountains of Madness - prea lung si complicat (cele mai idioate reguli posibile!) pentru ceea ce este, prea "subtire" pentru modul in care a fost gandit; in plus, se bazeaza prea mult pe jucatori pentru a crea atmosfera - foi intregi de reguli marunt scrise, ca sa inveti ce inseamna "distractie spontana"...mda...

7 Wonders Duel - fara sare si piper, iconografie greoaie, stiinta bate tot....bleah.


Mentiuni
Grimslingers (grafica beton, continut zero), Sector 6 (fiddly al dreq!), Eaten by Zombies! (numaratoarea inversa pana la decesul tau inefabil), Fairy Tile (nu merge in 2), Gloom (jocul care ne-a invatat ca nu ne place sa facem pe povestitorul de serviciu), Kharnage (e ceva acolo, dar total neclar si lasat la jumatate), Blossoms (floarea care nu a reusit sa incolteasca), Dreamwell (sa fim ciudati in lumea bizara a viselor roz-negre), Shaky Manor (lasand la o parte faptul ca a venit cu 2 componente lipsa, iar aia de la Orange nu s-au sinchisit sa raspunda la email nici pana azi - de cate ori pe an ai chef sa zgaltai frenetic o cutie?!? Noi... nu prea), Haru Ichiban (cand dai cu Bruno in balta...), Skull (l-am jucat numai "neluati", asa ca nu i-am prins fun-ul...probabil), Professor Evil and the Citadel of Time (co-opurile' nu sunt pentru noi), Shards of Infinity (zau ca nu pare facut de aceeasi mama - pardon, tata! sufera de o mare lipsa...), Co-Mix (nu ne place sa povestim!)... etc.

[iuli212]

Terraforming Mars: De departe in capul listei. Am incercat sa ma fac sa imi placa, dar nu am reusit. Gameplay-ul e ok, iar tema e departe de gusturile mele. Mi se pare meh, poate l-as juca o data la mult timp cand nu sunt alte optiuni.

Age of Steam: Imi plac jocurile cu trenuri, imi plac jocurile grele, el nu mi-a placut. Nu l-am explorat destul, dar parca e cam uratel ca sa merite dificultatea si timpul alocat. Exista destule alte variante cu trenuri ca sa ii spun pas.

Neuroshima Hex: Desi jocul nu e chiar atat de rau, nu exceleaza la aspect si nu prea imi vine sa il pun pe masa.

Through the Ages: A New Story of Civilization: Un joc bun, in locul caruia pot juca 3 jocuri la fel de bune. Nu pot sa zic ca e aici ca nu il plac, dar tine muult prea mult.

[dmx85]

Zi-ne macar despre marile dezamagiri

Ok, o sa enumar cateva:

Anachrony - in urma tutorialului vizionat mi-a placut foarte mult ideea, era cu worker placement, era cu diferite tipuri de muncitori (o mecanica pe care o apreciez foarte mult), multe optiuni de plasare a muncitorilor, obiective etc. In teorie suna foarte bine, dar in practica mi s-a parut ca ma screm foarte mult pentru niste rezultate derizorii.

Gaia Project - in teorie mi se parea ca corecteaza toate partile slabe ale lui Terra Mystica. Cand l-am jucat m-a lasat rece insa. In afara de harta care nu mi-a placut deloc, mi s-a parut un mecanism mult mai complicat de terraformare decat la TM nu pot spune exact ce nu mi-a mai placut la el, dar pur si simplu nu mi-a dat senzatia ca as mai vrea sa il joc neaparat. Bineinteles, daca cineva isi doreste neaparat sa il joace, n-as refuza sa il mai joc, dar din propria initiativa nu mi-as mai dori sa il joc.

Root - am jucat o singura data in 3, iar factiunea verde mi s-a parut foarte overpowered. Practic, ca sa avem o sansa si noi ceilalti, ar fi trebuit ca principalul nostru focus e sa ii dam aluia in cap si sa reusim pe langa asta sa ne mai indeplinim si noi obiectivul. Genul asta de area control debalansat in care trebuie sa joci doar intr-un anumit fel ca sa reusesti nu ma atrage deloc. Din ce am inteles de la cineva, regulile pentru factiunea verde s-ar fi schimbat intre timp, dupa lansarea jocului, ceea ce pentru mine demonstreaza ca a fost prost gandit de la bun inceput. Chiar nu inteleg hype-ul de care se bucura avand in vedere ca exista atatea jocuri de area control foarte bune pe lumea asta.

Five Tribes - mecanica de mancala la modul general mi se pare fascinanta, insa din pacate nu multe jocuri au reusit sa o implementeze pe placul meu. Five Tribes suna foarte bine in teorie, la fel, cu mancala, cu diferite tipuri de meeples in care fiecare facea cate ceva, dar jocul mi s-a parut o tentativa nereusita de a crea ceva fancy in jurul acestei mecanici principale. Abilitatile meeples-ilor mi s-au parut "meh" si impresia finala a fost ca s-ar fi putut realiza ceva mult mai interesant din jocul asta.

Steam - Dupa ce jucasem Railways of the World eram pregatit sa trec la urmatorul nivel. Steam mi s-a parut un joc in care daca faci o greseala restul partidei o joci degeaba si poti foarte usor sa fii blocat de catre ceilalti. Per total o experienta frustranta, dar jocul are niste mecanisme interesante. Daca ar fi fost mai iertator si ti-ar fi oferit niste optiuni de redresare, ar fi fost mult mai ok.

Stockpile - un joc cu speculatii la bursa, nu foarte greu, dar nici prea simplu, cu licitatie, cu informatii partial ascunse, totul suna foarte bune. In practica insa mi s-a parut foarte random si nesatisfacator ca experienta. Si nici grafica nu imi place deloc la el.

The Castles of Burgundy - nu ma dau in vant dupa mecanica asta de a da cu zarul si a alege ceva din bracket-ul corespondent numarului de zar pe care l-am dat. Sunt multe jocuri care au implementat aceasta mecanica, insa nu pot spune ca mi-a placut in mod deosebit niciunul. Jocul nu e rau, doar ca nu a facut click la mine. Iar componentele...Dumnezeule! Alea de la Catan sunt lux pe langa astea.

Robinson Crusoe - un joc care ma atragea dpdv tematic, cu un designer care mie imi place foarte mult (Ignacy Trzewyczek) si care in final s-a dovedit o experienta frustranta, bazata pe mult noroc, in care oricat de bine ai fi facut lucrurile, tot ti se intampla ceva foarte nasol. Am constatat ca nu imi plac jocurile aastea de disaster management. Aceeasi senzatie frustranta am avut-o si la This War of Mine Board Game, orice as fi facut, tot pateam cate ceva nasol, asta spre deosebire de jocul pe PC unde daca faci lucrurile asa cum trebuie, supravietuiesti cu toate personajele fara prea mari probleme.

...lista ar fi mult lunga, dar ma opresc aici ca am enumerat destule. Cred ca an devenit prea pretentios...

[Corwin]

Scythe si Anachrony au fost mentionate deja de multe ori, nu mai invart si eu cutitul in rana. Poate cu Anachrony mai fac o incercare, dar cu Scythe sigur nu, deja l-am jucat de multe ori si mi-a scazut interesul de la partida la partida.

Madeira - am terminat o partida si n-am inteles mai nimic din cum se imbina mecanismele. Am mai jucat doua, si nu am ajuns mult mai departe. Era foarte laudat in grupul nostru asa ca am plecat cu sperante mari, dar e o salata cam nashpa de mecanisme.

Rise to Nobility - promitea un alt fel de Voyages of Marco Polo, si s-a dovedit a fi un joc mult prea lung si cu alegeri nu destul de interesante. Inovatia principala e ca ai o limita a sumei de pe zaruri pe care o poti folosi, si poti creste sau scadea limita pe parcurs. Problema e ca pentru primele 2/3 din joc (sau si mai mult), doar cresti suma, deci nu ai vreo alegere interesanta intre cresc suma, sau scad dar fac actiuni puternice. Iar la sfarsit scazi acea suma pentru a castiga puncte. Meh.

Might & Magic Heroes: The Board Game - am sperat foarte mult sa fie macar aproape de PC game, dar e slab si incredibil de lung. Poate daca apuc sa-l joc vreodata cu lume mai experimentata, sa vad ce-am ratat?!

Imperial Settlers: Empires of the North - dupa cat mi-a placut Imperial Settlers eram sigur ca o sa-mi placa, dar nu... Nu se imbina fain mecanismele, si ne-a enervat/plictisit pe toti care l-am jucat. One more try maybe...

[Shaikan]

A Feast for Odin - In general imi plac jocurile lui Uwe, Agricola\Caverna as juca cu placere oricand, Le Havre m-as surprins placut si Nusfjord vreau sa mai joc. Feast for Odin in schimb mi s-a parut groaznic. 60 de actiuni care de fapt sunt vreo 10 cu mici modificari intre ele, o grafica urata si searbada, imi plac temele cu vikingi, dar nu am simtit ca sunt asta si cel mai important mi s-a parut o experienta mai mult frustranta decat distractiva. Incepi din start cu o plansa cu -60 - 80 (nu mai retin exact numarul) de puncte pe care trebuie sa te chinui sa le acoperi folosindu-te de actiuni ca pe parcursul jocului sa mai aduni si alte planse auxiliare cu si mai multe puncte in minus. Ma simteam ca un muncitor incercand sa astup gaurile unei nave care se scufunda decat ca un viking care cucereste teritorii si isi dezvolta clanul. La cat hype era cu jocul asta am ramas profund dezamagit de el. Unul din putinele jocuri care abia asteptam sa se termine o data. Nu l-as mai jucat decat daca toti de la masa il cer.

A Game of Thrones the Boardgame Tema ma atragea fiind fan al cartilor(serialul nu aparuse inca), joc de area control cu conflicte si alianta, iar suna bine, din pacate ofera prea putin pentru durata de joc. Cred ca m-as fi distrat si l-as mai fi jucat daca durata de joc era pe la 2 ore, maxim 3, dar cand un joc poate ajunge la 5-6 ore, prefer in timpul ala sa joc un Dominant Species, un Runewars sau 2 alte jocuri.

Robinson Crusoe - A vorbit deja Daniel de el, ca in cazul lui Feast for Odin, mi s-a parut un joc mai mult frustrant decat interesant mainly din cauza manualului extrem de prost scris, cu extrem de multe mici reguli care suna ceva de genul(e un pamflet nu citat din manual): " Faza de noapte: Animalele salbatice pot ataca campul, dar daca ai capcana X(vezi pagina 36 sectiunea B) - te duci la paginea 36 sectiunea B - Daca animalul Y a declansat capcana(vezi pagina 23 pt capcane) esti protejat, dar totusi daca ploua pe timp de noapte ( vezi pagina 16 sectiunea D pt efecte meteorologice)..." deci efectiv jumatate din joc cautam prin manual de la o pagina la alta ca sa fim siguri ca nu am uitat ceva. Toata atmosfera se disipase in paginile alea.

Clash of Cultures Voiam un Civ games cu aspect vizual, cu miniaturi si orase , cu civilizatii diverse si optiuni de dezvoltare, Clash promitea toate astea, arata bine insirat pe masa, cele 48 de tehnologii promiteau diversitate...in the end, mi s-a parut extrem de omogen....nu prea erau diferente intre civilizatia mea si a altcuiva, cam toti mergeau pe aceleasi tehnologii, cele care ofereau avantajul cel mai mare, nu aveam abilitati speciale deci puteam la fel de bine sa fim 4 factiuni al aceluiasi trib si extrem de lung si lent. Am inteles ca extensia mai repara din minusuri, nu am apucat sa incerc, poate as incerca candva dar la prima experienta nu m-a tinut la fel de engaged pe cat mai asteptam. Parca Sid Meier's Civ reusea sa fac asa mai bine.

Kemet Imi plac jocurile cu dudes on the map(Cyclades are un loc special in colectie si inima mea si am destule pe langa), tema cu Egiptul Antic era iar un plus, in schimb jocul m-a cam lasat rece. Am zis ca poate e unul din jocurile care devin mai bune cu mai multe plays, am jucat de doua ori, acelasi feeling la final. Mi se pare ca cel care face actiunea ultimul inainte de noapte are un avantaj foarte mare, cum punctele se castiga in principal de batalii si temple, cel care actiuneaza ultimul e de regula cel mai scos, pe principiul de doi se bat si al treilea castiga. Ultimul care va lua actiunea de lupta de regula va castiga templul si va scora puncte in plus. Stiu ca e o situatie care se poate intampla la multe jocuri de genul, stiu ca sunt mai multe temple si teoretic ai optiuni(plus felul in care iti iei creaturile/abilitatile si pe ce te dezvolti) dar efectiv asta a fost sentimentul meu, ordinea are un impact foarte mare si greu de mitigat. Probabil ca l-as mai juca, poate cu extensia, macar pt tema.

[rabesandratana]

Pe unele le-am placut la prima partida dar au palit de la a 2-a incolo. Toate au parasit colectia.

Airlines Europe: un Ticket to Ride cu avioane, mai greoi si mai complicat de explicat. Culori greu de deslusit, intre piesele rosii si portocalii. Poate l-as mai fi jucat foarte rar, dar a parasit colectia.

Asara: Mecanismul de worker placement pe culori cu carti de joc, foarte interesant, restul jocului deloc incitant si scoring cam complicat pentru un joc family. Plansa cam busy.

Biblios: unul dintre cele mai recomandate jocuri de carti. Pentru noi a fost o totala dezamagire. Deloc palpitant mecanismul de extragere a cartilor pe rand. Doar partea a 2-a a jocului era mai interesanta dar pentru asta avem excelentul For Sale.

Blue Moon Legends: arata bine cartile si figurinele cu dragoni, interesanta ideea de deck-uri cu factiuni diferite dar in realitate ni s-au parut debalansate si erau parca 2 dintre ele OP prin care victoria era in mare proportie asigurata. Trebuia mereu sa jucam doar cu cele 2 pentru a avea meciuri echilibrate.

Burano: un fel de Feld game cu tematica lipita, cu 100 de actiuni prin care poti face puncte. Greoi in actiuni, mult AP. Merge dar nu am simtit nevoia sa il mai joc si a 2-a oara. Arata f bine pt un euro complex.

Ceylon: un euro super atragator dpdv fizic cu mecanica din Puerto Rico dar in realitate super frustrant, ture la rand asteptand acea actiune de care chiar ai nevoie. Esti mereu la mana altora sau la norocul extragerii de carti in runda ta. Pacat de productia stelara.

Citrus: un joc extrem de rar si interesant dar care in realitate, dupa 3 partide, nu ne-a mai atras. Un Carcassone cu citrice, oarecum, plasare de tile-uri cu actiune de revendicare a livezii, iar la final, puncte cand s-a inchis livada. Pe alocuri reguli confuze si la fiecare partida stateam cu regulamentul in mana pentru a cauta raspunsul la situatiile iscate pe plansa. Cateva culori seamana intre ele. L-as mai juca, dar foarte rar.

Deus: prea mult text pe carti, prea mult AP si conditii pentru a indeplini ce scrie pe o carte. Interesant in teorie dar ingrozitor de frustrant in timpul partidei. Abia asteptam sa se termine.

Five Tribes: foarte bun jocul, dar mie imi ingheata creierul si simt ca niciodata nu am facut miscarea buna dintre cele "1000" disponibile.

My Village: mult mai greu si complex dar si lung, decat fratele mai mare si mai cunoscut, Village, plus o tematica morbida, cu morminte si sicrie desenate pe plansa, care asteapta sa fie umplute de catre oamenii tai. Poate ca sunt doar niste bucati de lemn asezate pe o plansa dar tot nu am nevoie de asa o "relaxare" in mintea mea, pe parcursul a 2 ore alaturi de un board game. Exista inca vreo cateva mii de jocuri bune care nu te plimba cu gandul spre moarte si nu iti arata explicit pe plansa acest lucru.

Grimm Forest: un haos total. Chiar daca parea un joc simplu, l-am jucat cu familia si m-am simtit coplesit, mereu trebuind sa fac pe arbitru si sa explic iar si iar si iar, ce face fiecare carte, cine are intaietate pt a lua resurse, cine anuleaza pe cine, etc. Componente si grafica absolut magnifice, fun pentru o partida, dar nu as mai vrea sa il joc.

El Grande: grafica si componente de anii 80. Prea mult text pe carti, prea multe reguli. Poate si pentru ca l-am jucat mai la inceput cand nu eram obisnuit cu jocurile complexe. Oricum, pentru mine a fost inlocuit cu San Marco, foarte similar, mai simplu si foarte tensionant in momentul impartirii cartilor prin mecanismul din Hanamikoji.

Herbaceous: super grafica dar dupa vreo 10 partide, impresia aia de relaxare si placerea de a-l juca au disparut complet si tot ce a ramas era doar o mareeee plictiseala. Foarte similar cu Biblios la partea de extragere carti dar oricum mai bun decat acela.

Helvetia: tematic foarte interesant. Iti casatoresti copiii pe interes in satul vecin, ca sa ai si tu acea resursa pe care o produce el si tu nu. In realitate, are foarte multe maruntisuri de care trebuie sa tii seama pentru a lua o actiune si fie tinzi sa gresesti si sa realizezi asta mai tarziu, fie stai o ora sa analizezi cu mare atentie fiecare lucru, doar sa nu risti sa faci vreo eroare. De aici rezulta durere de cap, frustrare cand ai vazut dupa 2 runde ca de fapt nu aveai cum sa produci acel bun iar dorinta de a-l rejuca tinde spre zero.

Notre Dame: drafting interesant, plimbarea cu trasura si ea interesanta. Productia, grafica de pe cartile de joc dar mai ales plansa: O doamne!!! Carpe Diem sau Castle fo Burgundy sunt frumoase fata de asta. Ma mir ca n-au dat eroare softurile de la tipografie, la cat de urat e jocul asta.

Palace of Carrara: repetitiv si greoi sa tii mereu cont de cat costa fiecare caramida la oricare rotire a plansei rotunde.

Qin: OP acele tile-uri duble. Cine avea mai multe tile-uri de acel gen, sigur castiga, cu conditia sa nu fie la prima lui partida.

Signorie: interesant modul de folosire a zarurilor dar de aici incolo totul parca era mult prea complex doar de dragul de a fi un joc complex. Tematica lipita, iconite multe si greu de retinut. Prea multe actiuni posibile si mult AP.

Spyrium: joc bun, mecanici interesante de worker placement si area control dar grafica cartilor de joc: "OMG! Iti cade fata, ti-o pui la loc sa te mai uiti o data si iti cade din nou!"

Steampunk Rally: interesant in teorie dar in realitate: ia zaru, schimba zaru, aseaza zaru, iar schimba zaru in altul de alta culoare pe care il asezi pe alta carte. Cica ar fi un joc de racing dar nu am simtit nicio clipa asta. Ma simteam un melc ce participa la o cursa de rezolvare de puzzle-uri.

Targi: super laudat acest joc. Dintre jocurile special doar pentru 2 jucatori, mi-a lasat o impresie proasta si nu ma atragea ideea de a-l rejuca. Cred ca a contat foarte mult si faptul ca prietenei nu i-a placut deloc Targi si automat acept lucru mi s-a transmis si mie.

[sergiunastrut]

Ceylon: un euro super atragator dpdv fizic cu mecanica din Puerto Rico dar in realitate super frustrant, ture la rand asteptand acea actiune de care chiar ai nevoie. Esti mereu la mana altora sau la norocul extragerii de carti in runda ta. Pacat de productia stelara.

Citesc așa de des feedback-ul ăsta legat de joc încât mă gândesc câți oameni îl joacă bine/corect. Din cele 5 acțiuni posibile, una este joker - respectiv tokenele de tehnologie + track-ul de tehnologie este tie-breaker. Cunoscând aspectul ăsta și având tot timpul 3 cărți cu câte 2 acțiuni fiecare pentru fiecare dintre cei 2-4 jucători, e greu de crezut că din cele 12-24 opțiuni posibile nu vei juca sau nu ți se va oferi tehnologia, ca să profiți de ea tura asta și tura următoare să faci combo. Am jucat 8 partide la toate player counts și am câștigat 6. Îl găsesc minunat dacă înțelegi un pic cum să fii oportunist și să planifici adecvat. În 2 nu e ideal, dacă l-ai jucat preponderent în 2.

[rabesandratana]

L-am jucat 2 partide doar in 3 jucatori. Actiunile in sine nu sunt foarte satisfacatoare. Daca vreau sa joc ceva cu acest gen de mecanism, joc Puerto Rico, care e senzational.