Best new game - iulie 2020
Posted: 30 Jul 2020, 20:48
13 jocuri noi si luna asta si au fost cu noroc, pentru ca am descoperit niste capodeopere si niste giuvaiere ascunse:
Artificium: (3 partide in 3 jucatori) un joc rusesc despre convertire de bunuri. Joci o carte, si faci o simpla actiune inscrisa pe ea. Exemplu shimbi o grana pe o mancare si iei punctele inscrise pe carte. Apoi poate tura viitoare ai o carte care zice sa dai o mancare pentru o obtine o sabie. Si mereu o sa cauti sa gasesti solutii sa ai bunurile care trebuie convertite conform cartilor pe care le mai ai in mana, pentru ca doar asa o sa primesti si punctele de pe ele, care cresc pe masura ce bunul schimbat e mai valoros.
Imi aduce aminte de Century Spice Road, dar mai rapid si muuult mai mult bazat pe noroc. Dar pentru un motiv sau altul, l-am gasit ca fiind extrem de fun. Poate pentru ca tine maximum 30 minute si iti pune mereu mintea la munca in a gasi solutii de a face rost prin vanzare-cumparare de resursele de care ai nevoie pentru cartile care ti-au venit in mana in acea runda.
Plansa unde se tine scorul e interesanta, pentru ca exista anumite praguri pe care cand le treci, o sa iti dea cate un bun. Uneori, chiar cel de care aveai atata nevoie incat sa iti joci si cea de-a 5-a carte.
Ce nu mi-a placut: Poate faptul ca pe la mijlocul-finalul rundei 3 (tine 4 runde), deja te-ai cam prins ca nu mai ai sanse sa castigi, daca ai ramas prea in urma. Totusi, a existat o partida in care cel din urma a facut salturi enorme, asa ca nu e imposibil de recuperat, doar greu.
Nota 8,4 pentru ca e scurt si te atrage sa mai incerci o partida. Doar-doar de data asta o sa ti se lege lucrurile mai bine. Recomand ca alternativa mai simpla a lui Century Spice Road
Castle of Caladale: (o partida in 3 jucatori si vreo 4 cu varianta solo) Carcassonne style game, in care trebuie sa potrivesti fiecare latura pentru a face un castel cu forme ciudate, din materiale diferite si precum in Galaxy Trucker, pierzi puncte la final pentru fiecare spatiu deschis/nefinisat. Ideal e ca la final sa ai o poza completa cu un castel inconjurat de cer pe margini si sus, evident. Foarte simplu, cu reguli care te lasa sa "rupi" un tile plasat runda trecuta si dupa bunul chef sa il muti runda asta in alt loc, doar-doar iti iese mai bine constructia. Poti sa reconstruiesti castelul linistit pana ce iti vine iar randul sa draftezi un tile. Are asa..., un ambient de zen, in care daca respecti doar cateva reguli simle, ai voie sa faci cam orice si sa construiesti dupa imaginatia ta, un castel ciudat. Dar ce daca arata ciudat? E castelul tau si normal ca iti place!
Ce nu mi-a placut: Nu pot sa spun ca nu mi-a placut neaparat ceva. Stiam inca de la inceput la ce sa ma astept de la acest joc. Face ceea ce trebuie sa faca in categoria sa, ciudat e ca unei persoane de la masa nu i-a placut deloc jocul pe motiv ca "e desenat urat" si nu intelege nimic din formele alea. Mie imi place cum arata si chiar e laudat pentru grafica. La final de partida o sa te alegi cu o poza frumoasa, cu conditia sa nu construiesti cu picioarele. Nu e e ceva senzational, dar dupa un joc greu, e bun.
Nota 7,5 si probabil o sa mai creasca dupa ce o sa joc si varianta "real time" care pare sa semene putin cu ceea ce se intampla in prima faza din Galaxy Trucker
Cat Lady (vreo 3-4 partide in 3 jucatori): Drafting pur, in care iei un rand sau o coloana de carti, intre care poti fi pisici si carti cu mancare, jucarii, catnip, sau spray cu apa pentru pisica obraznica din lemn, care sta mereu in locul unde ai tu nevoie sa iti iei actiunea. Daca iei prea multe pisici si pana la final nu le hranesti, pierzi cate 2 pct per pisica. Daca le hranesti cu mancarea inscrisa pe ele, castigi punctele respective. Sunt mai multe tipuri de carti care iti ofera puncte, in general prin set-collection. Artwork dragut si un must have pentru cei care au pisici.
Ce nu mi-a placut: La pretul la care vine, cred ca puteau sa puna niste tokens din lemn in forma de peste, lapte, etc si nu doar cuburi plictisitoare. Ar fi intrat mai bine in tematica. Stiu ca varianta deluxe vine cu asa ceva plus cutie metalica in forma de pisica.
Nota 8,2
Evolution the beginning: (1 partida in 3 jucatori) Cum Evolution e out of print, am gasit varianta card game a acestuia si in ciuda faptului ca are doar 10 tipuri de carti, e un joc super destept. In fiecare runda trebuie sa gasesti solutii prin a hrani speciile tale si a nu muri de foame, la propriu. Fiecare token de mancare halit per runda, se duce intr-un saculet frumos realizat, la finalul rundei si devine cate 1 punct. Cartile sunt de tip multi use, pentru ca fie o transformi intr-o noua specie, fie o folosesti ca atribut a unei specii. Adica, majoritatea animalelor sunt erbivore, dar, exista si o specie carnivora care se va hrani doar atacand. Asa ca singurul mod sa iti pastrezi in viata micutii, e sa le pui niste atribute tari, gen viteza, vedere nocturna, aripi pentru a zbura, astfel carnivorul avand mari batai de cap in a-l prinde pe al tau si hali cu tot cu pene (daca are pene). Pentru unii jocul poate fi considerat agresiv, dar eu nu gasesc asta, pentru ca pana la urma simuleaza foarte bine ceea ce se intampla in natura, si anume, adapteaza-te ca sa supravietuiesti, altfel te mananca specia mai puternica si rapida. Si despre asta e jocul. Te poti apara impotriva atacurilor si nu e neaparat ca daca alt jucator foloseste la greu carnivorii si 1-2 ture iti papa din animale, o sa castige. Nicidecum! Pentru ca odata ce ti-ai adaptat speciile si el nu face acelasi lucru, carnivorul sau va ramane doar un amarat care ravneste la o bucatita de pulpita din specia ta, dar nu are sanse sa o mai prinda si o sa moara la propriu de foame. De, viata e dura in salbaticie!
Ce nu mi-a placut: Poate o varietate un pic mai mare de carti nu strica. Inca vreo 5 tipuri de carti daca erau prezente, ar fi fost de 10.
Unul dintre cele mai tari jocuri de carti pe care l-am jucat. Nota 9 si cred ca o sa mai creasca pe masura ce o sa il mai joc.
Fabled Fruit: (vreo 20 partide in 3 jucatori) Cand te uiti la cum arata jocul asta, iti lasa o impresie de ceva complet copilaresc, genul de joc facut de Haba ca sa aiba si "ala micu`" un joculet dragut si nevinovat de jucat. Dar nu! E un family-game absolut fantastic care cred ca a trecut neobservat de catre masa larga a publicului, tocmai pentru ca arata asa cum arata, foarte neserios si pueril (precum bulinele neserioase de ciocolata). Fabled Fruit e un joc de tip legacy (ma rog, Fabled zic ei!) care ar trebui sa isi aiba locul alaturi de arhicunoscutele Ticket to Ride sau Carcassonne, jocuri pe care multi le au in colectie pentru a le juca alaturi de familie.
In esenta, e un worker placement cu o plansa modulara, fiecare spatiu avand regulile sale, in care strangi fruncte pentru a face smoothie, iar reteta e trecuta in partea de jos a cartii mari de joc, care alcatuieste unul dintre spatiile "plansei". Si cand ai facut sucul, iei cartea aceea cu retata realizata si odata ce a disparut de acolo, o sa apara o carte noua, cu o regula noua. Practic, plansa de joc se schimba continuu si daca la inceput jocul e unul foarte basic, pe parcurs apar o gramada de elemente noi si barometrul de FUN, urca la maximum, riscand sa se dea peste cap. La final de joc, salvezi intr-o punga plansa noua modulara si in ziua urmatoare incepeti noua partida de la punctul in care ai ramas. L-am jucat toata saptamana in fiecare zi si nu ne-am plictisit nicio clipa. Iar cu 59 de carti locatii, rejucabilitatea e asigurata pe termen lung. Noi dupa vreo 20 partide, nu am ajuns inca nici la jumatate din ceea ce contine cutia si abia astept sa il mai jucam si sa descoperim ce reguli noi mai apar.
Ce nu mi-a placut: Uneori din cauza combinatiilor de carti care alcatuiesc plansa de joc modulara, pentru ca niciodata nu stii ce regula o sa dispara si ce o sa apara, jocul poate sa stagneze putin si pot sa apara unele combinatii ce se bat putin cap in cap. Dar oricum nu dureaza mai mult de o partida (vreo 20 min) si totul se va schimba.
Nota 9,7 si il consider jocul family perfect alaturi de Ticket to Ride iar momentele distractive create sunt de neegalat (nu il recomand pentru a fi jucat in doar 2 jucatori)
Fleet Wharfside (3 partide in 3 jucatori) Un joc atat de mic, dar cu un "suflet" atat de mare. Tematica? Prinzi peste si apoi ii distribui pentru a indeplini contracte. Dar modul in care faci asta e super interesant si fun. Ori prinzi peste (tragi 2 carti) din unul dintre cele 2 lacuri cu carti vizibile, ori te duci sa iei un nou contract. Si aici e toata smecheria jocului, pentru ca acestea vin cu cate o abilitate speciala care e valabila mereu cand ai contractul in fata ta. Dar imediat ce l-ai indeplinit si ai luat punctele, il pui pe dos si adio abilitate. Iar unele abilitati sunt atat de bune, incat nu iti vine sa indeplinesti contractul si tragi de timp cat de multi poti incat sa profiti de ceea ce iti ofera. Problema e ca ceilalti jucatori fac puncte si tu nu. Asa ca, renunti la abilitate ca sa faci si tu niste puncte ori mai astepti putin? Foarte tare si cat de greu e sa iei decizia cand sa renunti la o abilitate.
Ce nu mi-a placut: Ar fi fost super daca ar fi existat o varietate mai mare de abilitati, pentru ca sunt vreo 7 cred si apoi se tot repeta pe toate cartile.
Dar pentru un joc atat de mic, e greu sa ii gasesti prea multe bube. Ne-a placut foarte mult si ii ofer un binemeritat 8.9
The Great Heartland Hauling Co (2 partide in 3 jucatori): un pick-up and deliver care vine cu camioane din lemn, cu o plansa modulara formata din carti de joc plus o expansiune. Totul intr-un pachet atat de mic, ca aproape il poti baga in buzunar. Folosesti carti cu benzina pentru a te misca pe plansa si apoi carti cu bunuri, pentru a ridica bunuri pe care apoi cauti sa le vinzi in locul cu pretul cel mai bun. Asta daca e liber si nu s-a dus deja alt camion acolo care iti blocheaza calea. Trebuie sa platesti taxa de drum sau taxa pentru incarcatura mare, in functie de locurile pe unde o iei si castiga cel care a acumulat primul o anumita suma de bani. Expansiunea aduce si ea lucruri interesante prin care fiecare jucator poate face rost contra cost, de o abilitate unica: poti muta pe diagonala, poti merge in locurile blocate de alte camioane, ai 6 carti in mana in loc de 5, etc
Ce nu mi-a placut: Uneori poate sa devina un pic restrictiv, chiar frustrant, cand vezi ca sunt zone blocate de care ai nevoie, sau nu iti vin cartile necesare. Asta a fost motivul pentru care unei persoane de la masa nu i-a placut deloc jocul.
Nota 7,9 si jocul asta putea oricand sa vina intr-o cutie din aia gen Ticket to Ride, cu tile-uri pe post de plansa modulara si bunuri cu forme mari si frumoase in loc de cuburi si poate inca o expansiune. Un joc mare intr-o cutie atat de mica. Apreciez asta foarte mult.
Bunuri Regale (2 partide in 3 jucatori): Carti multi-use pe care eu le ador mereu cand le vad prezente in vreun joc, care fie sunt resurse, fie sunt cladiri care produc un bun. Tragi carti cu resurse intr-o piata publica pana ce apar 2 simboluri de soare si practic aici fiecare decide cat de mult isi forteaza norocul si pariaza daca la urmatoare extragere o sa apara resursele necesare incat sa isi puna fabrica sa la produs.
Daca fabrica produce, faci bani pe care ii investesti intr-o noua fabrica ce iti va aduce si mai multi bani si mai multe puncte. Pfister reuseste sa faca jocuri indeajuns de interesante si atunci cand are la indemana doar un pachet de carti. Asta nu e chiar de calibrul lui Port Royal, dar e bun.
Ce nu mi-a placut: Un pic cam busy cartile cu multe elemente si text. O grafica si asezare un pic mai curata, l-ar fi facut mai usor de digerat.
Nota 8
Portal of Heroes (2 partide in 3 jucatori): un joc de carti cu un pic de Splendor vibe. Strangi carti cu cifre, pe care le dai apoi pentru a indeplini un "contract" care o sa iti dea puncte si/sau abilitati pentru restul jocului. Tematica este zero, dar jocul ne-a placut mult.
Ce nu mi-a placut: lipsa completa de tematica. El ar vrea sa aiba ceva tematica cu eroi, dar eu nu am prins-o.
Nota 8,7
Russian Railroads (3 partide in 3 jucatori): Cica ar fi cu trenuri! Dar eu nu prea le vad! O fi ceata in joc!
Zici ca Feld a facut un joc cu trenuri, in care impingi niste cuburi pe o plansa si faci 400 de puncte. Dar de ajuns cu lucrurile negative si sa vorbim si despre cat de bun e jocul. Pentru ca e bun tare.
Worker placement in care muti niste bucati de lemn pe plansa ta, care cred ca ar trebui sa fie ori calea ferata, ori trenurile (dracu stie ce-s alea si ce a vrut autorul), important e ca le impingi si la final in functie de unde au ajus, iei o tona de puncte. (pe bune, chiar iei o tona)
Pe masura ce inaintezi mai delblochezi inca o suta de bonusuri care la fel, iti dau alte tone de puncte sau obiective secrete, care n-o sa ghiciti niciodata, dar vad dau si ele puncte multe.
Ce nu mi-a placut: In ciuda faptului ca Feld e designerul meu preferat, ma enerveaza foarte tare jocurile in care faci muuuuuuulte puncte si la final te trezesti cu un scor astronomic de 300-500 puncte. Pe bune? Asta e fun? Sa ma invart de 4-5 ori cu pionul meu in jurul plansei ca sa determin ce scor am realizat, si sa dureze vreo 10-15 minute pana ce facem scorul tuturor. Aproape cat 2 ture din joc.
Una peste alta, un joc foarte bun, despre facut puncte, in care daca lipseau acele tile-uri cu locomotive, nu cred ca imi dadeam seama despre ce e. Cred ca e primul joc in care literalmente imping "cuburi" pe o plansa.
Prima partida parca am mai simtit un pic tematica, dar la a 3-a incolo eram atat de concentrat pe facut puncte ca s-a dus si acea mica umbra de tren.
Nota 8,7
Santorini (vreo 10-15 partide in 2 dar si in 3 jucatori): un sah care arata foarte bine si care ma face sa imi fie si mai dor de Grecia, mai ales acum ca nu pot pleca in vacanta. Muti pionul si construiesti obligatoriu ceva si cel care ajunge primul pe "acoperis" (nu pe cupola), a castigat. Daca jocul nu venea cu acele carti cu puteri speciale, era un abstract mediocru, care dupa 2-3 partide zacea uitat in pod/boxa, alaturi de vechituri. Dar acele noi abilitati chiar iti dau ceva nou de urmarit in fiecare partida si fac deliciul acestui joc.
Ce nu imi place: Ca nu au pus si text succint pe carti cu explicarea cartilor. E foarte greu sa inveti iconitele si ce au vrut ei sa explice acolo.
Nota 8,1
Viticulture EE: (2 partide in 3 jucatori si vreo 4 varianta solo): Si acum sa trecem la lucruri cu adevarat serioase! La fel cum am procedat si cu Lords of Waterdeep, pe care il consideram plictisitor pana sa apuc sa il joc, nici cu asta nu intelegeam care e hype-ul si ce mare lucru aduce acest joc care e doar un basic worker placement. Si normal, iar am judecat gresit si acest joc, care e absolut FA-BU-LOS! M-a incantat atat de tare, incat a intrat undeva in top 5 jocuri all time pt mine. Daca o sa il depaseasca cineva vreodata pe Splendor in varful topului meu, clar asta o sa fie, asa de tare imi place.
Si da, de la distanta (cand te uiti pe youtube) pare doar un alt basic worker placement, dar planificarea si cartile alea cu vizitatori, fac diferenta fata de orice alt worker placement am jucat eu vreodata. Si am jucat multe. Foarte multe. Am atatea lucruri bune de spus despre el, ca nici nu stiu cu ce sa incep.
Mai intai sa incep cu scorul, care e cel mai elegant mod posibil de a termina un joc si a sti exact cate puncte ai. Nu 400-500 de puncte precum vorbeam mai sus despre Russian Railroads sau alte jocuri de la Feld, in care pierzi juma` de zi sa calculezi. Aici stiu clar care e obiectivul si trebuie sa gasesti cele mai bune solutii cu ceea ce ti se ofera, ca sa ajungi tu primul acolo. (la borna de 20)
Apoi cartile cu vizitatori, care iti ofera posibilitatea ca nici macar sa nu faci o singura sticla de vin tot jocul si totusi sa poti castiga. Poate nu imi place vinul (mie imi place), si nu imi pasa asa mult de tema (care chiar e prezenta in acest joc) si vreau doar sa fac puncte. Ei bine, jocul imi ofera parghii prin care pot face asta. Vand terenuri, mai plantez o vie, vand poate un strugure, mai iau punctul bonus de la inceput de runda, mai trag carti cu vizitatori ce imi ofera puncte pentru carti decartate sau pentru o suma de bani, etc. Solutii sunt o gramada.
Sau te pui pe plantat serios, marit pivnita, luat contracte babane ce iti dau 6-7 puncte fiecare, si faci spumant si vin nobil si cu 1-2 comenzi indeplinite ai facut mai mult de jumatate din borna de 20.
Modul in care invechesc vinurile la fiecare final de runda. Atat de simplu si eficace. Modul prin care selectezi cu acel token cocos, ora la care te trezesti si practic ordinea de joc plus un bonus pe care il primesti, sau workerul Grande, care apropo, cineva in timpul partidei i-a tot zis "Grasul" si a ruinat pentru mine deja numele de Grande, asa ca de acum o sa ma refer la el cu numele de "Grasul".
Am jucat prima partida cu regula normala in care Grasul poate sa ocupe in spatiu deja ocupat de alte persoane (sau chiar de catre tine in prealabil) si orice worker normal poate sa ia bonusul desenat pe plansa si apoi, in partida a doua am zis sa schimbam putin si sa jucam cu o varianta in care DOAR Grasul poate sa ia bonusul plus evident poate sa ocupe un spatiu deja ocupat. Si a fost mult mai interesant si strategia s-a schimbat putin. Pentru ca stiam toti ca doar Grasu ne aduce bonusul, asa ca ori il pastrezi pentru mai tarziu, poate la toamna cand cineva iti va bloca un spatiu foarte important la care risti sa pierzi accestul, ori il folosesti acum imediat doar pentru ca vrei neaparat un anumit bonus. Mi s-a parut foarte interesant cu varianta asta si posibil de acum sa il jucam doar asa. A mai testat cineva pana acum varianta asta?
Si jocul solo, in care trebuie sa faci minim 21 puncte, incat sa il bati pe Automa, avand la dispozitie doar 7 runde. Super palpitant, cu momente intense, in care nesimtitul ala de Automa iti strica complet planul, luand exact spatiu ala de care ai mare nevoie, plus stresul (in sensul bun) de a o scoate cumva la capat in alt mod si de a face cumva puncte si in acea runda. Aici varianta solo chiar merge si imi place mult sa joc asa.
Imi place foarte mult modul de la startul partidei, cu carti Mama/Papa in care fiecare incepe cu alte bunuri/sume de bani/cladiri
Ce nu mi-a placut: Daca e sa ma leg de ceva, e legat de cartile cu vizitatori, despre care cred ca ar fi trebuit sa vina in marima normala si nu carticele mici in care au fost nevoiti sa inghesuie text si iconite. Chiar nu vad de ce au ales varianta asta. Si nu cred ca pentru a face economie. Ca Stonmayer Games nu e recunoscuta pentru porcarii din astea cu "hai sa luam carton subtire ca e ieftin, sau cuburi mici-mici si nu tokens frumos realizate, etc" Astia cand fac un joc, se asigura ca pun la punct orice mic detaliu sa iasa aproape perfect. Singurul motiv pentru care cred ca au ales sa le faca asa mici, e ca sa pastreze aceeasi proportie cu cartile verzi si mov.
In rest numai lucruri de bine despre acest joc. E o capodopera in domeniu si un exemplu de luat despre cum se face un worker placement elegant si cu o tematica bine inchegata. Chiar si simplul fapt ca acele tokens de vin sunt din sticla, te duc imediat cu gandul la o sticla de vin. Citeam si niste reactii mai putin favorabile ale unora, cum ca jocul te duce catre victorie/partida pierduta prin prisma norocului si a cartilor pe care le tragi. Nu vad asta, pentru ca gasesti destule cai prin care poti contracara, schimba tactica. Ai tras la inceput 2 carti care nu iti surad, ori construiesti rapid Cottage, incat sa extragi mereu cate 2 carti si imposibil sa fii tu ala care mereu-mereu o sa ai ghinion sa tragi doar cele mai proaste carti. Pana la urma mai tine si de jucator. Nu cartile sunt proaste ci strategiile pe care le aleg jucatorii de cele mai multe ori. Mi s-a intamplat chiar mie sa primesc la inceput o carte cu o comanda ce parea greu de realizat (spumant) si am zis sa merg pe strategia de a nu face vin. Alt jucator a ales acelasi lucru si ii mergea totul de minune, i se legau cartile nou extrase perfect si era deja mult inaintea noastra, eu pe ultimul loc la distanta enorma, ceva de genul el avea 9 puncte si eu doar 1. Ei bine, am schimbat imediat strategia din mers si m-am apucat de vandut terenul cel mai scump, construit ambele pivnite la pretul de doar 8 cu o anumita carte si apoi spre final de joc realizat contracte mari. Nu numai ca l-am depasit pe final, dar a iesit si pe ultimul loc, jucatorul care a plecat ca din pusca si parea ca o sa ne nimiceasca datorita asa zisului "noroc" de extras carti. Te adaptezi si joci cu ceea ce ai. Daca in viata primesti doar lamai, pui mana si faci o limonada buna din ele, asa si aici, daca ai struguri acrii, faci un otet bun si gasesti alta modalitate catre victorie. Plus ca imi e greu sa cred ca un jucator o sa aiba DOAR noroc tot jocul si tu exclusiv DOAR ghinion la carti, chiar si cand ai construit Cottage.
As mai putea vorbi mult si bine despre jocul asta, dar cred ca e de ajuns "romanul" asta. Cred ca s-a inteles cat de mult imi place si ca e poate cel mai bun joc pe care l-am jucat de cand am intrat in acest hobby. Nota 11
Wingspan (3 partide in 3 jucatori): Nu m-am urcat in trenul plin de hype care mergea cu mare viteza inca de la inceputul anului si nu m-a prins deloc jocul din ce am vazut pe youtube. Asa ca dupa ce "tot globul" a apucat sa joace Wingspan si am ramas eu ultimul din curtea scolii care nu il luase, am zis "Hai ma, ca poate asta e momentul sa vad si eu ce e cu Marea Pasareala!"
Joc family "my ass"! Nu stiu cine a venit cu ideea ca asta e joc de jucat cu familia, sau ce familie o avea ala, dar mare greseala am facut cand, dupa ce a sosit, l-am pus pe masa pentru a-l juca alaturi de familie. Ca na, doar e locu 1 la categoria "Family" si cica e simplut si dragut.
Am jucat cu familia peste 50 de jocuri family, asa ca nu sunt chiar straini de jocuri. Am jucat cu ei jocuri family (care chiar sunt family pe bune): Karuba, Thebes, Cacao, The River, Ticket to Ride, chiar si niste euro gen Yspahan, Coal Baron, care sunt deja cu un pas daca nu chiar 2 peste ideea de family game, dar Wingspan efectiv le-a rupt capul atat lor dar si mie din cauza sutelor de intrebari care ma loveau din stanga si din dreapta.
Unde asez cubul asta?, Ce face cartea asta, ca nu inteleg?, De ce nu pot sa activez cartea asta alba inca o data? De ce nu pot sa iau mancarea de care am eu nevoie?, Ce obiectiv ziceai ca trebuie la final de runda? Ce inseamna iconita asta? Dupa alte 3 minute...Parca ce ai zis ca inseamna iconita asta de pe carte?, De ce s-au activat acum toate cartile astea?, Dar de ce nu le pot activa mereu cand vreau eu? si tot asa...multe altele
Eu prima partida am jucam si pentru ei si am pierdut, pentru ca nu puteam sa ma concentrez deloc la ceea ce trebuia sa mai fac. Practic m-am batut singur, ca ei mai mult asistau neputinciosi la un joc pe care nu il intelegeau. Pe la jumatatea partidei voiam sa il strang si sa il bag in cutie, pentru ca era o experienta extrem de frustranta. Dar, atrasi de pasarelele de pe carti, de casuta cu pasari, sau mai stiu eu de ce altceva, au insistat sa continuam. Am jucat in cele din urma 3 partide la rand, pentru ca s-au incapatanat sa il inteleaga, dar chiar si la a 3-a partida nu puteau sa joace singuri fara sa ii tin eu de mana si sa le arat ce ar fi mai bine sa faca, chiar daca in cele din urma au inceput sa retina care sunt actiunile de baza (mancare, ouat, luat carti, jucat o carte si activat) nu reuseau sa fie deloc competitivi si am castigat ambele partide lejer. A fost una dintre cele mai frustrante experiente cu un joc, dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut jocul. Din contra, chiar este extrem de bun, precum umbla vorba prin sat.
Iar partea cu family game, sigur e doar de marketing, fiind colorat, cu pasarele, dar in realitate are "o suta" de reguli si sute de carti cu text pe ele. Mi se pare atat de ciudat cum cei care dau premiul Spiel des Jahres, nominalizeaza jocuri din ce in ce mai simple de la an la an, gen The Mind care are 1-2 reguli mari si late si super simple, iar la Kennerspiel care se vrea jocul pentru avansati imi baga Quacks of Quedlinburg, care sa fim seriosi, e mult mai usurel pe langa Wingspan, iar pe asta mi-l baga toti la categoria de familie.
Inclusiv aici pe forum am vazut ca era la vot la aceasta categorie. Si inca ceva legat de conceptul asta de joc de familie. Cand zici ca joci cu familia, nu se refera DOAR ca joci tu acasa cu nevasta un joc in 2 persoane. Pentru ca ghici ce? Nevasta o fi ea parte din familie, dar e deja un jucator inrait datorita tie, care a jucat cel mai probabil deja jocuri precum Viticulture, Burgundy, Trajan, iar cand ii pui pe masa Wingspan, normal ca i se pare usurel. Ca ai transformat-o deja intr-un gamer. Cunoaste mecanisme de joc (poate nu dupa denumire), si reuseste destul de usor sa insuseasca un joc nou. Dar sa imi zica mie careva ce s-a dus el in vizita la mama, tata, bunicu, bunica, si a scos pe masa Wingspan si a mers ca uns!
Nu e ca si cum vede bunicu` jocu` si zice: "Ce e tata asta, engine-builder d-ala sau cum ii zice? Si are si ceva hand-management pare-mi-se mie. Stai sa imi pun ochelarii ca nu vaz bine! A, da, e d-ala usurel! Hai ca te bat la asta si jucam un Terra Mystica cu bunica-ta dupa!"
Family game e un concept in care se presupune ca jocul respectiv il pot juca si intelege rapid toti oamenii pe care ii ai tu prin preajma ta: fie ca e vorba de copil, purcel, catel, mama, bunic sau strabunic. Daca te mitraliaza cu intrebari si observi pe tot parcursul partidei doar fete nedumerite, ala nu e joc family, sa fie clar. Pune frumos Ticket to Ride pe masa si o sa vezi ca dupa maximum 3-4 intrebari, toti au inteles care-i treaba si poate pe ici pe colo o sa mai incurce ideea ca nu trebuie sa puna pe ruta albasta doar trenuri albastre. Asta e un joc de dificultate +3 pe bgg.
Si acum si despre joc putin: Mi-a placut ideea si modul in care iti pui cartile si activezi chestii care se pot lega de minune intre ele. Rejucabilitate mare datorita sutelor de carti. Componente de nota 10. Nici nu se putea altfel cand vine vorba de Stonmayer game, care incet incet a devenit producatorul meu preferat. (bye-bye Queen Games). La astia cand ma duc sa dau banii pe un joc, stiu sigur ca o sa primesc ceva de mare calitate. Pe langa faptul ca din cele 3 jocuri pe care le detin de la ei (Viticulture, Scythe si Wingspan), toate sunt jocuri fabuloase, au si grafica si componente de cea mai buna calitate, mare atentie la detalii. Iti dau mici boluri din plastic ca sa nu stai sa mai faci tu vreun setup pt acele bunuri. Jamie Stegmayer pe care am inceput de anu` trecut sa il urmaresc pe Youtube, e foarte activ pe forum si raspunde atunci cand lumea are nelamuriri. Si cel putin Viticulture si Wingspan au preturi relativ asemanatoare (sub 300 lei) cu marea bataie de joc a celor de la Alea, care are jocuri bune dar productie de cea mai joasa speta si automat mi se pare si lipsa de respect fata de client.
Ce vreau sa spun, e ca daca iau ceva facut de Stegmayer, nu imi tremura mana cand dau 300 lei pe o cutie plina de carton, pentru ca sunt absolut convins ca astia o sa imi ofere cea mai buna calitate pe care au putut ei sa o vare in cutia aia la acest pret.
Nota 9,3 pentru Wingspan si mentiunea ca e un hand management/ card drafting/ engine builder game de dificultate medie pe care nu o sa il mai joc in familie, pentru ca sigur daca maine il pun pe masa, deja au uitat cam toate regulile pe care le-au invatat acum 2 saptamani.
Jocul lunii: Viticulture EE
Artificium: (3 partide in 3 jucatori) un joc rusesc despre convertire de bunuri. Joci o carte, si faci o simpla actiune inscrisa pe ea. Exemplu shimbi o grana pe o mancare si iei punctele inscrise pe carte. Apoi poate tura viitoare ai o carte care zice sa dai o mancare pentru o obtine o sabie. Si mereu o sa cauti sa gasesti solutii sa ai bunurile care trebuie convertite conform cartilor pe care le mai ai in mana, pentru ca doar asa o sa primesti si punctele de pe ele, care cresc pe masura ce bunul schimbat e mai valoros.
Imi aduce aminte de Century Spice Road, dar mai rapid si muuult mai mult bazat pe noroc. Dar pentru un motiv sau altul, l-am gasit ca fiind extrem de fun. Poate pentru ca tine maximum 30 minute si iti pune mereu mintea la munca in a gasi solutii de a face rost prin vanzare-cumparare de resursele de care ai nevoie pentru cartile care ti-au venit in mana in acea runda.
Plansa unde se tine scorul e interesanta, pentru ca exista anumite praguri pe care cand le treci, o sa iti dea cate un bun. Uneori, chiar cel de care aveai atata nevoie incat sa iti joci si cea de-a 5-a carte.
Ce nu mi-a placut: Poate faptul ca pe la mijlocul-finalul rundei 3 (tine 4 runde), deja te-ai cam prins ca nu mai ai sanse sa castigi, daca ai ramas prea in urma. Totusi, a existat o partida in care cel din urma a facut salturi enorme, asa ca nu e imposibil de recuperat, doar greu.
Nota 8,4 pentru ca e scurt si te atrage sa mai incerci o partida. Doar-doar de data asta o sa ti se lege lucrurile mai bine. Recomand ca alternativa mai simpla a lui Century Spice Road
Castle of Caladale: (o partida in 3 jucatori si vreo 4 cu varianta solo) Carcassonne style game, in care trebuie sa potrivesti fiecare latura pentru a face un castel cu forme ciudate, din materiale diferite si precum in Galaxy Trucker, pierzi puncte la final pentru fiecare spatiu deschis/nefinisat. Ideal e ca la final sa ai o poza completa cu un castel inconjurat de cer pe margini si sus, evident. Foarte simplu, cu reguli care te lasa sa "rupi" un tile plasat runda trecuta si dupa bunul chef sa il muti runda asta in alt loc, doar-doar iti iese mai bine constructia. Poti sa reconstruiesti castelul linistit pana ce iti vine iar randul sa draftezi un tile. Are asa..., un ambient de zen, in care daca respecti doar cateva reguli simle, ai voie sa faci cam orice si sa construiesti dupa imaginatia ta, un castel ciudat. Dar ce daca arata ciudat? E castelul tau si normal ca iti place!
Ce nu mi-a placut: Nu pot sa spun ca nu mi-a placut neaparat ceva. Stiam inca de la inceput la ce sa ma astept de la acest joc. Face ceea ce trebuie sa faca in categoria sa, ciudat e ca unei persoane de la masa nu i-a placut deloc jocul pe motiv ca "e desenat urat" si nu intelege nimic din formele alea. Mie imi place cum arata si chiar e laudat pentru grafica. La final de partida o sa te alegi cu o poza frumoasa, cu conditia sa nu construiesti cu picioarele. Nu e e ceva senzational, dar dupa un joc greu, e bun.
Nota 7,5 si probabil o sa mai creasca dupa ce o sa joc si varianta "real time" care pare sa semene putin cu ceea ce se intampla in prima faza din Galaxy Trucker
Cat Lady (vreo 3-4 partide in 3 jucatori): Drafting pur, in care iei un rand sau o coloana de carti, intre care poti fi pisici si carti cu mancare, jucarii, catnip, sau spray cu apa pentru pisica obraznica din lemn, care sta mereu in locul unde ai tu nevoie sa iti iei actiunea. Daca iei prea multe pisici si pana la final nu le hranesti, pierzi cate 2 pct per pisica. Daca le hranesti cu mancarea inscrisa pe ele, castigi punctele respective. Sunt mai multe tipuri de carti care iti ofera puncte, in general prin set-collection. Artwork dragut si un must have pentru cei care au pisici.
Ce nu mi-a placut: La pretul la care vine, cred ca puteau sa puna niste tokens din lemn in forma de peste, lapte, etc si nu doar cuburi plictisitoare. Ar fi intrat mai bine in tematica. Stiu ca varianta deluxe vine cu asa ceva plus cutie metalica in forma de pisica.
Nota 8,2
Evolution the beginning: (1 partida in 3 jucatori) Cum Evolution e out of print, am gasit varianta card game a acestuia si in ciuda faptului ca are doar 10 tipuri de carti, e un joc super destept. In fiecare runda trebuie sa gasesti solutii prin a hrani speciile tale si a nu muri de foame, la propriu. Fiecare token de mancare halit per runda, se duce intr-un saculet frumos realizat, la finalul rundei si devine cate 1 punct. Cartile sunt de tip multi use, pentru ca fie o transformi intr-o noua specie, fie o folosesti ca atribut a unei specii. Adica, majoritatea animalelor sunt erbivore, dar, exista si o specie carnivora care se va hrani doar atacand. Asa ca singurul mod sa iti pastrezi in viata micutii, e sa le pui niste atribute tari, gen viteza, vedere nocturna, aripi pentru a zbura, astfel carnivorul avand mari batai de cap in a-l prinde pe al tau si hali cu tot cu pene (daca are pene). Pentru unii jocul poate fi considerat agresiv, dar eu nu gasesc asta, pentru ca pana la urma simuleaza foarte bine ceea ce se intampla in natura, si anume, adapteaza-te ca sa supravietuiesti, altfel te mananca specia mai puternica si rapida. Si despre asta e jocul. Te poti apara impotriva atacurilor si nu e neaparat ca daca alt jucator foloseste la greu carnivorii si 1-2 ture iti papa din animale, o sa castige. Nicidecum! Pentru ca odata ce ti-ai adaptat speciile si el nu face acelasi lucru, carnivorul sau va ramane doar un amarat care ravneste la o bucatita de pulpita din specia ta, dar nu are sanse sa o mai prinda si o sa moara la propriu de foame. De, viata e dura in salbaticie!
Ce nu mi-a placut: Poate o varietate un pic mai mare de carti nu strica. Inca vreo 5 tipuri de carti daca erau prezente, ar fi fost de 10.
Unul dintre cele mai tari jocuri de carti pe care l-am jucat. Nota 9 si cred ca o sa mai creasca pe masura ce o sa il mai joc.
Fabled Fruit: (vreo 20 partide in 3 jucatori) Cand te uiti la cum arata jocul asta, iti lasa o impresie de ceva complet copilaresc, genul de joc facut de Haba ca sa aiba si "ala micu`" un joculet dragut si nevinovat de jucat. Dar nu! E un family-game absolut fantastic care cred ca a trecut neobservat de catre masa larga a publicului, tocmai pentru ca arata asa cum arata, foarte neserios si pueril (precum bulinele neserioase de ciocolata). Fabled Fruit e un joc de tip legacy (ma rog, Fabled zic ei!) care ar trebui sa isi aiba locul alaturi de arhicunoscutele Ticket to Ride sau Carcassonne, jocuri pe care multi le au in colectie pentru a le juca alaturi de familie.
In esenta, e un worker placement cu o plansa modulara, fiecare spatiu avand regulile sale, in care strangi fruncte pentru a face smoothie, iar reteta e trecuta in partea de jos a cartii mari de joc, care alcatuieste unul dintre spatiile "plansei". Si cand ai facut sucul, iei cartea aceea cu retata realizata si odata ce a disparut de acolo, o sa apara o carte noua, cu o regula noua. Practic, plansa de joc se schimba continuu si daca la inceput jocul e unul foarte basic, pe parcurs apar o gramada de elemente noi si barometrul de FUN, urca la maximum, riscand sa se dea peste cap. La final de joc, salvezi intr-o punga plansa noua modulara si in ziua urmatoare incepeti noua partida de la punctul in care ai ramas. L-am jucat toata saptamana in fiecare zi si nu ne-am plictisit nicio clipa. Iar cu 59 de carti locatii, rejucabilitatea e asigurata pe termen lung. Noi dupa vreo 20 partide, nu am ajuns inca nici la jumatate din ceea ce contine cutia si abia astept sa il mai jucam si sa descoperim ce reguli noi mai apar.
Ce nu mi-a placut: Uneori din cauza combinatiilor de carti care alcatuiesc plansa de joc modulara, pentru ca niciodata nu stii ce regula o sa dispara si ce o sa apara, jocul poate sa stagneze putin si pot sa apara unele combinatii ce se bat putin cap in cap. Dar oricum nu dureaza mai mult de o partida (vreo 20 min) si totul se va schimba.
Nota 9,7 si il consider jocul family perfect alaturi de Ticket to Ride iar momentele distractive create sunt de neegalat (nu il recomand pentru a fi jucat in doar 2 jucatori)
Fleet Wharfside (3 partide in 3 jucatori) Un joc atat de mic, dar cu un "suflet" atat de mare. Tematica? Prinzi peste si apoi ii distribui pentru a indeplini contracte. Dar modul in care faci asta e super interesant si fun. Ori prinzi peste (tragi 2 carti) din unul dintre cele 2 lacuri cu carti vizibile, ori te duci sa iei un nou contract. Si aici e toata smecheria jocului, pentru ca acestea vin cu cate o abilitate speciala care e valabila mereu cand ai contractul in fata ta. Dar imediat ce l-ai indeplinit si ai luat punctele, il pui pe dos si adio abilitate. Iar unele abilitati sunt atat de bune, incat nu iti vine sa indeplinesti contractul si tragi de timp cat de multi poti incat sa profiti de ceea ce iti ofera. Problema e ca ceilalti jucatori fac puncte si tu nu. Asa ca, renunti la abilitate ca sa faci si tu niste puncte ori mai astepti putin? Foarte tare si cat de greu e sa iei decizia cand sa renunti la o abilitate.
Ce nu mi-a placut: Ar fi fost super daca ar fi existat o varietate mai mare de abilitati, pentru ca sunt vreo 7 cred si apoi se tot repeta pe toate cartile.
Dar pentru un joc atat de mic, e greu sa ii gasesti prea multe bube. Ne-a placut foarte mult si ii ofer un binemeritat 8.9
The Great Heartland Hauling Co (2 partide in 3 jucatori): un pick-up and deliver care vine cu camioane din lemn, cu o plansa modulara formata din carti de joc plus o expansiune. Totul intr-un pachet atat de mic, ca aproape il poti baga in buzunar. Folosesti carti cu benzina pentru a te misca pe plansa si apoi carti cu bunuri, pentru a ridica bunuri pe care apoi cauti sa le vinzi in locul cu pretul cel mai bun. Asta daca e liber si nu s-a dus deja alt camion acolo care iti blocheaza calea. Trebuie sa platesti taxa de drum sau taxa pentru incarcatura mare, in functie de locurile pe unde o iei si castiga cel care a acumulat primul o anumita suma de bani. Expansiunea aduce si ea lucruri interesante prin care fiecare jucator poate face rost contra cost, de o abilitate unica: poti muta pe diagonala, poti merge in locurile blocate de alte camioane, ai 6 carti in mana in loc de 5, etc
Ce nu mi-a placut: Uneori poate sa devina un pic restrictiv, chiar frustrant, cand vezi ca sunt zone blocate de care ai nevoie, sau nu iti vin cartile necesare. Asta a fost motivul pentru care unei persoane de la masa nu i-a placut deloc jocul.
Nota 7,9 si jocul asta putea oricand sa vina intr-o cutie din aia gen Ticket to Ride, cu tile-uri pe post de plansa modulara si bunuri cu forme mari si frumoase in loc de cuburi si poate inca o expansiune. Un joc mare intr-o cutie atat de mica. Apreciez asta foarte mult.
Bunuri Regale (2 partide in 3 jucatori): Carti multi-use pe care eu le ador mereu cand le vad prezente in vreun joc, care fie sunt resurse, fie sunt cladiri care produc un bun. Tragi carti cu resurse intr-o piata publica pana ce apar 2 simboluri de soare si practic aici fiecare decide cat de mult isi forteaza norocul si pariaza daca la urmatoare extragere o sa apara resursele necesare incat sa isi puna fabrica sa la produs.
Daca fabrica produce, faci bani pe care ii investesti intr-o noua fabrica ce iti va aduce si mai multi bani si mai multe puncte. Pfister reuseste sa faca jocuri indeajuns de interesante si atunci cand are la indemana doar un pachet de carti. Asta nu e chiar de calibrul lui Port Royal, dar e bun.
Ce nu mi-a placut: Un pic cam busy cartile cu multe elemente si text. O grafica si asezare un pic mai curata, l-ar fi facut mai usor de digerat.
Nota 8
Portal of Heroes (2 partide in 3 jucatori): un joc de carti cu un pic de Splendor vibe. Strangi carti cu cifre, pe care le dai apoi pentru a indeplini un "contract" care o sa iti dea puncte si/sau abilitati pentru restul jocului. Tematica este zero, dar jocul ne-a placut mult.
Ce nu mi-a placut: lipsa completa de tematica. El ar vrea sa aiba ceva tematica cu eroi, dar eu nu am prins-o.
Nota 8,7
Russian Railroads (3 partide in 3 jucatori): Cica ar fi cu trenuri! Dar eu nu prea le vad! O fi ceata in joc!
Zici ca Feld a facut un joc cu trenuri, in care impingi niste cuburi pe o plansa si faci 400 de puncte. Dar de ajuns cu lucrurile negative si sa vorbim si despre cat de bun e jocul. Pentru ca e bun tare.
Worker placement in care muti niste bucati de lemn pe plansa ta, care cred ca ar trebui sa fie ori calea ferata, ori trenurile (dracu stie ce-s alea si ce a vrut autorul), important e ca le impingi si la final in functie de unde au ajus, iei o tona de puncte. (pe bune, chiar iei o tona)
Pe masura ce inaintezi mai delblochezi inca o suta de bonusuri care la fel, iti dau alte tone de puncte sau obiective secrete, care n-o sa ghiciti niciodata, dar vad dau si ele puncte multe.
Ce nu mi-a placut: In ciuda faptului ca Feld e designerul meu preferat, ma enerveaza foarte tare jocurile in care faci muuuuuuulte puncte si la final te trezesti cu un scor astronomic de 300-500 puncte. Pe bune? Asta e fun? Sa ma invart de 4-5 ori cu pionul meu in jurul plansei ca sa determin ce scor am realizat, si sa dureze vreo 10-15 minute pana ce facem scorul tuturor. Aproape cat 2 ture din joc.
Una peste alta, un joc foarte bun, despre facut puncte, in care daca lipseau acele tile-uri cu locomotive, nu cred ca imi dadeam seama despre ce e. Cred ca e primul joc in care literalmente imping "cuburi" pe o plansa.
Prima partida parca am mai simtit un pic tematica, dar la a 3-a incolo eram atat de concentrat pe facut puncte ca s-a dus si acea mica umbra de tren.
Nota 8,7
Santorini (vreo 10-15 partide in 2 dar si in 3 jucatori): un sah care arata foarte bine si care ma face sa imi fie si mai dor de Grecia, mai ales acum ca nu pot pleca in vacanta. Muti pionul si construiesti obligatoriu ceva si cel care ajunge primul pe "acoperis" (nu pe cupola), a castigat. Daca jocul nu venea cu acele carti cu puteri speciale, era un abstract mediocru, care dupa 2-3 partide zacea uitat in pod/boxa, alaturi de vechituri. Dar acele noi abilitati chiar iti dau ceva nou de urmarit in fiecare partida si fac deliciul acestui joc.
Ce nu imi place: Ca nu au pus si text succint pe carti cu explicarea cartilor. E foarte greu sa inveti iconitele si ce au vrut ei sa explice acolo.
Nota 8,1
Viticulture EE: (2 partide in 3 jucatori si vreo 4 varianta solo): Si acum sa trecem la lucruri cu adevarat serioase! La fel cum am procedat si cu Lords of Waterdeep, pe care il consideram plictisitor pana sa apuc sa il joc, nici cu asta nu intelegeam care e hype-ul si ce mare lucru aduce acest joc care e doar un basic worker placement. Si normal, iar am judecat gresit si acest joc, care e absolut FA-BU-LOS! M-a incantat atat de tare, incat a intrat undeva in top 5 jocuri all time pt mine. Daca o sa il depaseasca cineva vreodata pe Splendor in varful topului meu, clar asta o sa fie, asa de tare imi place.
Si da, de la distanta (cand te uiti pe youtube) pare doar un alt basic worker placement, dar planificarea si cartile alea cu vizitatori, fac diferenta fata de orice alt worker placement am jucat eu vreodata. Si am jucat multe. Foarte multe. Am atatea lucruri bune de spus despre el, ca nici nu stiu cu ce sa incep.
Mai intai sa incep cu scorul, care e cel mai elegant mod posibil de a termina un joc si a sti exact cate puncte ai. Nu 400-500 de puncte precum vorbeam mai sus despre Russian Railroads sau alte jocuri de la Feld, in care pierzi juma` de zi sa calculezi. Aici stiu clar care e obiectivul si trebuie sa gasesti cele mai bune solutii cu ceea ce ti se ofera, ca sa ajungi tu primul acolo. (la borna de 20)
Apoi cartile cu vizitatori, care iti ofera posibilitatea ca nici macar sa nu faci o singura sticla de vin tot jocul si totusi sa poti castiga. Poate nu imi place vinul (mie imi place), si nu imi pasa asa mult de tema (care chiar e prezenta in acest joc) si vreau doar sa fac puncte. Ei bine, jocul imi ofera parghii prin care pot face asta. Vand terenuri, mai plantez o vie, vand poate un strugure, mai iau punctul bonus de la inceput de runda, mai trag carti cu vizitatori ce imi ofera puncte pentru carti decartate sau pentru o suma de bani, etc. Solutii sunt o gramada.
Sau te pui pe plantat serios, marit pivnita, luat contracte babane ce iti dau 6-7 puncte fiecare, si faci spumant si vin nobil si cu 1-2 comenzi indeplinite ai facut mai mult de jumatate din borna de 20.
Modul in care invechesc vinurile la fiecare final de runda. Atat de simplu si eficace. Modul prin care selectezi cu acel token cocos, ora la care te trezesti si practic ordinea de joc plus un bonus pe care il primesti, sau workerul Grande, care apropo, cineva in timpul partidei i-a tot zis "Grasul" si a ruinat pentru mine deja numele de Grande, asa ca de acum o sa ma refer la el cu numele de "Grasul".
Am jucat prima partida cu regula normala in care Grasul poate sa ocupe in spatiu deja ocupat de alte persoane (sau chiar de catre tine in prealabil) si orice worker normal poate sa ia bonusul desenat pe plansa si apoi, in partida a doua am zis sa schimbam putin si sa jucam cu o varianta in care DOAR Grasul poate sa ia bonusul plus evident poate sa ocupe un spatiu deja ocupat. Si a fost mult mai interesant si strategia s-a schimbat putin. Pentru ca stiam toti ca doar Grasu ne aduce bonusul, asa ca ori il pastrezi pentru mai tarziu, poate la toamna cand cineva iti va bloca un spatiu foarte important la care risti sa pierzi accestul, ori il folosesti acum imediat doar pentru ca vrei neaparat un anumit bonus. Mi s-a parut foarte interesant cu varianta asta si posibil de acum sa il jucam doar asa. A mai testat cineva pana acum varianta asta?
Si jocul solo, in care trebuie sa faci minim 21 puncte, incat sa il bati pe Automa, avand la dispozitie doar 7 runde. Super palpitant, cu momente intense, in care nesimtitul ala de Automa iti strica complet planul, luand exact spatiu ala de care ai mare nevoie, plus stresul (in sensul bun) de a o scoate cumva la capat in alt mod si de a face cumva puncte si in acea runda. Aici varianta solo chiar merge si imi place mult sa joc asa.
Imi place foarte mult modul de la startul partidei, cu carti Mama/Papa in care fiecare incepe cu alte bunuri/sume de bani/cladiri
Ce nu mi-a placut: Daca e sa ma leg de ceva, e legat de cartile cu vizitatori, despre care cred ca ar fi trebuit sa vina in marima normala si nu carticele mici in care au fost nevoiti sa inghesuie text si iconite. Chiar nu vad de ce au ales varianta asta. Si nu cred ca pentru a face economie. Ca Stonmayer Games nu e recunoscuta pentru porcarii din astea cu "hai sa luam carton subtire ca e ieftin, sau cuburi mici-mici si nu tokens frumos realizate, etc" Astia cand fac un joc, se asigura ca pun la punct orice mic detaliu sa iasa aproape perfect. Singurul motiv pentru care cred ca au ales sa le faca asa mici, e ca sa pastreze aceeasi proportie cu cartile verzi si mov.
In rest numai lucruri de bine despre acest joc. E o capodopera in domeniu si un exemplu de luat despre cum se face un worker placement elegant si cu o tematica bine inchegata. Chiar si simplul fapt ca acele tokens de vin sunt din sticla, te duc imediat cu gandul la o sticla de vin. Citeam si niste reactii mai putin favorabile ale unora, cum ca jocul te duce catre victorie/partida pierduta prin prisma norocului si a cartilor pe care le tragi. Nu vad asta, pentru ca gasesti destule cai prin care poti contracara, schimba tactica. Ai tras la inceput 2 carti care nu iti surad, ori construiesti rapid Cottage, incat sa extragi mereu cate 2 carti si imposibil sa fii tu ala care mereu-mereu o sa ai ghinion sa tragi doar cele mai proaste carti. Pana la urma mai tine si de jucator. Nu cartile sunt proaste ci strategiile pe care le aleg jucatorii de cele mai multe ori. Mi s-a intamplat chiar mie sa primesc la inceput o carte cu o comanda ce parea greu de realizat (spumant) si am zis sa merg pe strategia de a nu face vin. Alt jucator a ales acelasi lucru si ii mergea totul de minune, i se legau cartile nou extrase perfect si era deja mult inaintea noastra, eu pe ultimul loc la distanta enorma, ceva de genul el avea 9 puncte si eu doar 1. Ei bine, am schimbat imediat strategia din mers si m-am apucat de vandut terenul cel mai scump, construit ambele pivnite la pretul de doar 8 cu o anumita carte si apoi spre final de joc realizat contracte mari. Nu numai ca l-am depasit pe final, dar a iesit si pe ultimul loc, jucatorul care a plecat ca din pusca si parea ca o sa ne nimiceasca datorita asa zisului "noroc" de extras carti. Te adaptezi si joci cu ceea ce ai. Daca in viata primesti doar lamai, pui mana si faci o limonada buna din ele, asa si aici, daca ai struguri acrii, faci un otet bun si gasesti alta modalitate catre victorie. Plus ca imi e greu sa cred ca un jucator o sa aiba DOAR noroc tot jocul si tu exclusiv DOAR ghinion la carti, chiar si cand ai construit Cottage.
As mai putea vorbi mult si bine despre jocul asta, dar cred ca e de ajuns "romanul" asta. Cred ca s-a inteles cat de mult imi place si ca e poate cel mai bun joc pe care l-am jucat de cand am intrat in acest hobby. Nota 11
Wingspan (3 partide in 3 jucatori): Nu m-am urcat in trenul plin de hype care mergea cu mare viteza inca de la inceputul anului si nu m-a prins deloc jocul din ce am vazut pe youtube. Asa ca dupa ce "tot globul" a apucat sa joace Wingspan si am ramas eu ultimul din curtea scolii care nu il luase, am zis "Hai ma, ca poate asta e momentul sa vad si eu ce e cu Marea Pasareala!"
Joc family "my ass"! Nu stiu cine a venit cu ideea ca asta e joc de jucat cu familia, sau ce familie o avea ala, dar mare greseala am facut cand, dupa ce a sosit, l-am pus pe masa pentru a-l juca alaturi de familie. Ca na, doar e locu 1 la categoria "Family" si cica e simplut si dragut.
Am jucat cu familia peste 50 de jocuri family, asa ca nu sunt chiar straini de jocuri. Am jucat cu ei jocuri family (care chiar sunt family pe bune): Karuba, Thebes, Cacao, The River, Ticket to Ride, chiar si niste euro gen Yspahan, Coal Baron, care sunt deja cu un pas daca nu chiar 2 peste ideea de family game, dar Wingspan efectiv le-a rupt capul atat lor dar si mie din cauza sutelor de intrebari care ma loveau din stanga si din dreapta.
Unde asez cubul asta?, Ce face cartea asta, ca nu inteleg?, De ce nu pot sa activez cartea asta alba inca o data? De ce nu pot sa iau mancarea de care am eu nevoie?, Ce obiectiv ziceai ca trebuie la final de runda? Ce inseamna iconita asta? Dupa alte 3 minute...Parca ce ai zis ca inseamna iconita asta de pe carte?, De ce s-au activat acum toate cartile astea?, Dar de ce nu le pot activa mereu cand vreau eu? si tot asa...multe altele
Eu prima partida am jucam si pentru ei si am pierdut, pentru ca nu puteam sa ma concentrez deloc la ceea ce trebuia sa mai fac. Practic m-am batut singur, ca ei mai mult asistau neputinciosi la un joc pe care nu il intelegeau. Pe la jumatatea partidei voiam sa il strang si sa il bag in cutie, pentru ca era o experienta extrem de frustranta. Dar, atrasi de pasarelele de pe carti, de casuta cu pasari, sau mai stiu eu de ce altceva, au insistat sa continuam. Am jucat in cele din urma 3 partide la rand, pentru ca s-au incapatanat sa il inteleaga, dar chiar si la a 3-a partida nu puteau sa joace singuri fara sa ii tin eu de mana si sa le arat ce ar fi mai bine sa faca, chiar daca in cele din urma au inceput sa retina care sunt actiunile de baza (mancare, ouat, luat carti, jucat o carte si activat) nu reuseau sa fie deloc competitivi si am castigat ambele partide lejer. A fost una dintre cele mai frustrante experiente cu un joc, dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut jocul. Din contra, chiar este extrem de bun, precum umbla vorba prin sat.
Iar partea cu family game, sigur e doar de marketing, fiind colorat, cu pasarele, dar in realitate are "o suta" de reguli si sute de carti cu text pe ele. Mi se pare atat de ciudat cum cei care dau premiul Spiel des Jahres, nominalizeaza jocuri din ce in ce mai simple de la an la an, gen The Mind care are 1-2 reguli mari si late si super simple, iar la Kennerspiel care se vrea jocul pentru avansati imi baga Quacks of Quedlinburg, care sa fim seriosi, e mult mai usurel pe langa Wingspan, iar pe asta mi-l baga toti la categoria de familie.
Inclusiv aici pe forum am vazut ca era la vot la aceasta categorie. Si inca ceva legat de conceptul asta de joc de familie. Cand zici ca joci cu familia, nu se refera DOAR ca joci tu acasa cu nevasta un joc in 2 persoane. Pentru ca ghici ce? Nevasta o fi ea parte din familie, dar e deja un jucator inrait datorita tie, care a jucat cel mai probabil deja jocuri precum Viticulture, Burgundy, Trajan, iar cand ii pui pe masa Wingspan, normal ca i se pare usurel. Ca ai transformat-o deja intr-un gamer. Cunoaste mecanisme de joc (poate nu dupa denumire), si reuseste destul de usor sa insuseasca un joc nou. Dar sa imi zica mie careva ce s-a dus el in vizita la mama, tata, bunicu, bunica, si a scos pe masa Wingspan si a mers ca uns!
Nu e ca si cum vede bunicu` jocu` si zice: "Ce e tata asta, engine-builder d-ala sau cum ii zice? Si are si ceva hand-management pare-mi-se mie. Stai sa imi pun ochelarii ca nu vaz bine! A, da, e d-ala usurel! Hai ca te bat la asta si jucam un Terra Mystica cu bunica-ta dupa!"
Family game e un concept in care se presupune ca jocul respectiv il pot juca si intelege rapid toti oamenii pe care ii ai tu prin preajma ta: fie ca e vorba de copil, purcel, catel, mama, bunic sau strabunic. Daca te mitraliaza cu intrebari si observi pe tot parcursul partidei doar fete nedumerite, ala nu e joc family, sa fie clar. Pune frumos Ticket to Ride pe masa si o sa vezi ca dupa maximum 3-4 intrebari, toti au inteles care-i treaba si poate pe ici pe colo o sa mai incurce ideea ca nu trebuie sa puna pe ruta albasta doar trenuri albastre. Asta e un joc de dificultate +3 pe bgg.
Si acum si despre joc putin: Mi-a placut ideea si modul in care iti pui cartile si activezi chestii care se pot lega de minune intre ele. Rejucabilitate mare datorita sutelor de carti. Componente de nota 10. Nici nu se putea altfel cand vine vorba de Stonmayer game, care incet incet a devenit producatorul meu preferat. (bye-bye Queen Games). La astia cand ma duc sa dau banii pe un joc, stiu sigur ca o sa primesc ceva de mare calitate. Pe langa faptul ca din cele 3 jocuri pe care le detin de la ei (Viticulture, Scythe si Wingspan), toate sunt jocuri fabuloase, au si grafica si componente de cea mai buna calitate, mare atentie la detalii. Iti dau mici boluri din plastic ca sa nu stai sa mai faci tu vreun setup pt acele bunuri. Jamie Stegmayer pe care am inceput de anu` trecut sa il urmaresc pe Youtube, e foarte activ pe forum si raspunde atunci cand lumea are nelamuriri. Si cel putin Viticulture si Wingspan au preturi relativ asemanatoare (sub 300 lei) cu marea bataie de joc a celor de la Alea, care are jocuri bune dar productie de cea mai joasa speta si automat mi se pare si lipsa de respect fata de client.
Ce vreau sa spun, e ca daca iau ceva facut de Stegmayer, nu imi tremura mana cand dau 300 lei pe o cutie plina de carton, pentru ca sunt absolut convins ca astia o sa imi ofere cea mai buna calitate pe care au putut ei sa o vare in cutia aia la acest pret.
Nota 9,3 pentru Wingspan si mentiunea ca e un hand management/ card drafting/ engine builder game de dificultate medie pe care nu o sa il mai joc in familie, pentru ca sigur daca maine il pun pe masa, deja au uitat cam toate regulile pe care le-au invatat acum 2 saptamani.
Jocul lunii: Viticulture EE