ForumBoardGames.ro

"Inca un joc si apoi ne culcam" Si uite asa trece noptea pe nesimtite, chiar daca a doua zi ai un proiect important la servici. Si tot asa trec si urmatoarele nopti, si urmatoarele saptamani ... Apoi, ziua porti jocul cu tine in gand si fara sa vrei cauti strategii noi, descoperi portite pe care abia astepti sa le incerci. Treptat, lucrurile din jur incep sa capete culorile noului joc favorit, si te trezesti la un moment dat zambind singur.

Cu totii am patit-o cu un joc sau altul, si odata trecut pragul asta incepe goana dupa urmatoarea "senzatie". Unele jocuri pot sa creeze dependenta. Si cu cat e mai mare dependenta cu atat creste ratingul jocului in lista fiecaruia.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1001639

In urma topicurilor deschise de djdano zilele astea, m-am gandit sa va intreb care au fost jocurile care v-au acaparat pe voi? Cat de tare au reusit aceste jocuri sa va altereze perceptia lucrurilor si a timpului?

In cazul meu sunt cateva titluri care au reusit sa ne tina in priza 24 ore cu doar o mica pauza de masa. Altele ne-au tinut conectati saptamani intregi - un singur joc, nimic altceva - cu reprize scurte de somn si portia obligatorie de servici. Aceste titluri au fost pt mine, in ordinea in care le-am descoperit: Risc Commander, Catan, Race for The Galaxy si Dominion. Bineinteles, au mai fost si alte bucurii pe parcurs, dar dependenta nu a fost extrema ca in cazul celor enumerate.

Odata prins in mrejele unui astfel de joc nu mai este decat o singura cale de iesire: prin el.

Fain scris, imi place.
Si imi place si subiectul, imi aduce aminte de "tinerete", cand am descoperit Heroes of Might and Magic II pe PC si jucam atat de mult ca visam campanii si scenarii nopti in sir.

Boardgames nu am foarte multe la activ, am jucat doar vreo 30 de titluri pana acum, dar m-au obsedat vreo 2: Tigris & Euphrates pentru ca e complex si adanc si e foarte greu sa-l joci "bine" - si mai nou Luna pentru ca vrei sa faci atat de multe si reusesti sa faci atat de putine si punctele sunt atat de greu de obtinut... incat e minunat de frustrant cand vezi ce bine gandit si cat de deosebit e jocul.

Chestia asta mi s-a intamplat chiar la primul boardgame. Dupa ce am jucat pentru prima data Catan, am ramas pur si simplu uimit: cum de nu auzisem ever de aceste jocuri de societate? Adica no, Monopoly, bun, dar acest Catan este din alta galaxie!! Mi s-a parut o eternitate pana mi-a ajuns comanda de pe Amazon - si inca o eternitate pana a venit weekendul sa ne incingem la urmatoarea partida.

Dar primul joc ce m-a intrigat prin complexitate si mecanica de joc, nu prin elementul de surpriza, a fost Twilight Struggle. Dupa prima partida, chiar daca a durat aproape 4 ore si eram buimac dupa toate informatiile procesate, am vrut NEAPARAT sa mai joc o partida, de cealalta parte a baricadei. La fel am patit si cu Combat Commander: Europe - aici a plusat si faptul ca jocul este atat de "cinematic". Fiecare batalie se desfasoara ca o mini-poveste; chiar si acum imi aduc aminte primul scenariu contra lui Fixpix.

Alte jocuri care au avut un impact similar:
* Fury of Dracula - imi plac jocurile de-a soarecele si pisica, in care nu joci doar jocul ci si adversarul din fata ta.
* BattleLore - cui nu i-a placut Dacii si Romanii?! Atatea bunatati intr-un singur pachet? A venit Pastele, Craciunul si ziua mea toate odata? Miniaturi, scenarii, unitati cu abilitati specifice, diferite forme de teren - ce mai conteaza ca jocul nu e cel mai reusit. Eu doar vreau sa vad cum calaretii fac charge si gain ground intr-un pachet de arcasi.
* Yspahan - nu prea pot explica de ce imi place atat de mult, insa cred ca este unul din putinele jocuri la care nu as refuza o partida.

Mentiuni: Cyclades - nu il detin, insa prima partida mi s-a parut interesanta, chiar daca finalul a fost parca prea brusc. Odin's Ravens - interesant mecnismul cu dual-paths+deckul auxiliar, trebuie sa iti manipulezi bine cartile din mana, deckul auxiliar si momentele cand joci cartile speciale. BattleLine si Dynasties - alte doua joculete scurte de 2 persoane, unde nu e deajuns sa joci ceea ce iti este disponibil in mana ci e obligatoriu sa joci si adversarul.