ForumBoardGames.ro

As fi curios de evolutia si impactul pe care l-au avut jocurile de societate pentru "jumatatea" voastra.

Atunci cand am descoperit jocurile de societate am aflat repejor ca nu sunt pentru toata lumea. Am jucat cu diversi oameni, intrucat mai toata lumea cand vine pe la mine are prilejul sa fie introdus in lumea boardgameurilor in caz ca nu este in tema. Unii se plictisesc la jumatatea jocului, altii la sfarsit imi zic ca nu vor sa mai joace asa ceva(crezand ca toate jocurile se incadreaza sub acelasi tipar), iar cea mai neplacuta categorie ar fi aceea in care dupa explicarea regulilor (2-5-10-30 min) imi zic ca nu vor sa mai joace. Atunci imi cade tavanul in cap si imi vine sa-i strang de gat Dar astia sunt in minoritate. Majoritatea apreciaza un joc de societate si imi spun ce le place, sau ce mecanica i-a fascinat. Aud destul de des "Sa fie zaruri !!!". Nu sunt mare fan pentru dice rolling asa ca incerc sa tin balanta echilibrata.

Sunt convins ca ne-am lovit cu totii de aceste probleme.

Acum, despre jumatatea fiecaruia..
Intotdeauna mi-am pus multe probleme cand venea vorba de achizitii si de jucat efectiv.
Daca nu ii place?!
Daca se plictiseste?!
Daca nimerim un joc "nasol" si o indepartez de board games?!
Daca este prea complex?!
Daca nu-i place tematica?!
Daca nu-i place mecanica?!
Si cate si mai cate intrebari.

Nu mai stiu exact care erau jocurile mele din colectie la momentul in care Alexandra a aparut in viata mea, insa am fost foarte precaut si meticulos cand a venit vorba de jocuri si am incercat sa o initiez cu ceva usurel (dixit, saboteur, citadels si activity). Toate astea pentru o tranzitie lina. Planul mi-a mers uns si acum am ajuns sa ne jucam Dungeon Lords si Through the ages de la egal la egal. Eu nu indraznesc niciodata sa-i propun o partida de Through the ages, la cat de complex este jocul si la cat de mult tine...si cate lacrimi curg la final Ea este cea care ma intreaba cand mai jucam TtA si astfel profit de fiecare ocazie.
Treptat au inceput sa i se rafineze gusturile. Nu-i place mai nimic cooperativ, prea mult scris pe carti este acceptat doar la Seasons. Exista o problema pe care insa o trec cu vederea usor. Nu retine numele jocurilor Mi se mare hilar. La propriu, ma intreaba cand jucam jocul ala cu... stii tu... luai cuburi... mai erau cateva carti... cu o biserica si cimitir(asta e Village ). Tine minte despre ce era jocul, dar cu numele nu, decat daca se numara printre jocurile mai jucate sau printre preferatele ei.

Daca trece o saptamana fara sa jucam nimic, ea este cea care ia initiativa. Eu in continuare incerc sa fiu precaut cand vine vorba de jocuri de propuneri de cat de des jucam. Una peste alta sunt extrem de incantat de parcursul si evolutia ei in aceasta lume.

Daca ar fi sa fac un Top 3 al preferintelor ei ar fi urmatoarele:
1. Seasons
2. Lords of Waterdeep
3. Alien Frontiers


Bun, acum sa va explic de la ce am pornit acest topic. Astazi cand m-am trezit aveam urmatorul mesaj:

Am visat ca mi-ai facut cadou un joc. Un joc in care intrai cu totul intr-o alta dimensiune si te luptai cu monstri. Eram entuziasmata sa il incerc si pe asta asa ca am intrat. Erau lupte cu monstri. O mie de monstri. Nu am mai vazut asa ceva. Erau de tot felul de marimi, pe cm patrat... si ma urmareau... dar aveam super puteri si puteam sa alerg pe pamant, sau sa zbor sau sa intru in apa.. viram la viteze incredibile.. si puteam sa respir sub apa. Asta imi doream dintotdeauna. Dar odata ce am scapat de monstrii de pe pamant am zis ca sunt in siguranta, dar era si acolo plini de monstri marini... si eram pe puctul sa ma inghita o broasca testoasa uriasa... si m-am treizt

Mi-a mers la inima relatarea ei si am simtit nevoia sa o impartasesc si pe forum. Ma declar un norocos
Am vorbit ulterior despre vis si am aflat mai multe detalii, evident. Mi-a spus ca a vazut monstri prietenosi care erau ca cei de pe cartile de la Seasons, apoi impii nu au lipsit, ceva ce nu prea reusea sa-mi explice erau detaliile unui dungeon, intrucat i-am povestit putin despre ce este vorba acum cateva zile. Ah, era sa uit.. au fost si "monstrii marini" din Abyss.

Sper ca v-a placut relatarea si poate aveti si voi de povestit cate ceva.

A fost un vis Ameritrash (probabil D&D v4).

Din ce-am jucat cu prietena mea, mi-e clar cam ce preferinte are.

In general ea se fereste de jocurile in care exista un conflict direct, si incearca de fiecare data sa joace pe cartea negocierii in loc sa fie agresiva. Probabil ca i-ar placea Dominion, desi nu l-am jucat pana acum si nici nu cred ca-l vom juca prea curand, pentru ca pentru mine are prea putina interactiune intre jucatori. De asemenea, ii place aspectul cooperativ sau semi-cooperativ intr-un joc. De exemplu, i-a placut foarte mult Archipelago ( probabil si pentru ca a reusit sa ma bata ). La Cosmic Encounter, un joc care e sus la mine in top, ii place sa joace cu rasele "pacifiste" si face aliante de cele mai multe ori.

Tematica jocului conteaza si ea. I-au placut CV, Ticket to Ride si Rococo ( ultimul mie displacandu-mi in mod evident ). In schimb, Twilight Struggle, care mie mi-a placut mult, pe ea a lasat-o rece ( probabil si din cauza ideii de conflict direct ).

Frumos vis.

Prietena ta tocmai a visat urmatoarele:

Descent 2.0, Seria D&D the board game sau Shadows of Brimstone ( la ultimul intreab-o daca nu cumva avea sombrero si pancho pe ea) sa sti sigur despre ce vorbim.

Cu stima

Heehe, am intrebat-o pe Sombrero si pancho... si am incuiat-o.
M-a intrebat despre ce vorbesc

Din ciclul hai sa jucam jocul ala cu ... stii tu... de trebuie sa cuceresti teritorii si sa ai influenta.. si .. sa castigi
Nu isi mai aducea aminte de vis, dar i-am improspatat memoria si era: da, cel mai cool vis, da. Dar nu mai tinea minte ce si cum, evident.

@Blackbane - uite, la mine situatia e putin diferita. Nu e nici o problema cand jucam un joc conflictual. Ne da Alexandra in cap fara nici o remuscare
Dar cand incep sa se miste lucrurile impotriva ei, incepe cu santaj. "Pai dai tu in iubita ta? Asa mult tii la mine?" Si cand face si niste ochi de pisica tristi cu o urma de speranta, nu stiu cum ma convinge si o iert si cu prima ocazie imi rupe capul
E foarte amuzant tot procesul.

Urmeaza sa incercam si noi Cosmic Encounter si tare imi e frica ca va iesi un mega haos cu aliante si dat in cap
To be continued...

Teddy wrote: Dar cand incep sa se miste lucrurile impotriva ei, incepe cu santaj. "Pai dai tu in iubita ta? Asa mult tii la mine?" Si cand face si niste ochi de pisica tristi cu o urma de speranta

Cunosc genul ala de santaj emotional! Prima oara cand am fentat-o la Cosmic Encounter, mi-a zis Mihaela un "Nu pot sa creeeed!" asa, intre surpriza si plans.

Sa incercati si Rex, in caz ca nu l-ati jucat deja. Are un element strategic mai mare, dar tot cu aliante, tradari si rasturnari de situatie spectaculoase.

Pai cred ca am trecut cu totii prin santajul acesta emotional, dar nu merge chiar de fiecare data.

REX, da, il am si pe asta in colectie de un an si nu am apucat sa-l joc, dar urmeaza.
Vad ca esti din Bucuresti, poate esti tentat sa il incercam. (Macar mi-l explica si mie cineva )

Teddy wrote: Vad ca esti din Bucuresti, poate esti tentat sa il incercam. (Macar mi-l explica si mie cineva )

Sure, ca si-asa n-apuc sa-l joc de cate ori mi-as dori. Desi si mie mi s-a intamplat sa gresesc regulamentul atunci cand l-am jucat. ( Nu chiar la nivelul lui Rahdo, dar pe-aproape )

Contati si pe mine pt REX ca n-am apucat sa-l joc decat o data de cand l-am luat

Eu tot vreau o saga epica de cucerire a imperiilor galactice:)

Am observat ca boardgame-urile sunt un hobby foarte "Couple-centric". Cazul meu nu este o exceptie. Am inceput sa joc boardgame-uri in special datorita jumatatii mele.

Mi-a venit idea sa jucam boardgame-uri intr-un weekend, cand dupa tabieturile noastre de cuplu ne-am restras, eu in camera mea sa citesc articole pe net, Nadia in camera ei sa priveasca al milionulea episod al miilea serial. Mi-am dat seama in acel moment ca voiam mai multa interactiune, insa nu neaparat sa privim filme impreuna sau sa ne plimbam prin parc (era iarna afara). Prietena imi pomenise anterior cat de mult i-a placut sa joace Monopoly, eu jucasem inainte versiunea electronica a jocului, asa ca, hotarand sa jucam boardgame-uri, weekend-ul urmator deja mergeam in vizita la un cuplu sa jucam mirobolantul hit al anilor '40.

Jocul a fost groaznic pentru mine, dupa ce am strans un adevarat imperiu imobiliar am nimerit de 3 ori la rand pe unicul hotel prapadit al unui adversar, si am dat faliment. Experienta boardgame-ului a fost nasoala, insa am identificat corect cauza (Monopoly sucks). Astfel nu am fost alienat de idea de a juca jocuri de masa, si urmatoarele 2 saptamani am privit zeci de review-uri impreuna cu Nadia ca sa alegem urmatorul joc. Apropo, acest obicei de a privi review-uri (in special Top Ten-uri de la Dice Tower) a ramas ca forma de entertainment pentru noi. Nu vizionam filmuletele neaparat pentru a cumpara un joc, ci pentru ca sunt amuzante de privit.

Dupa un an de jocuri, pot spune ca acestea isi indeplinesc cu brio misiunea pentru care le-am incercat din prima data - cea de a avea o activitate in timpul liber in timpul careia sa interactionam mult unul cu altul.

Impactul boardgame-urilor asupra noastra a fost destul de mare. Un element relativ nou pentru noi a fost tensiunea care aparea intre noi cand jucam un joc. Nevoia de a concura unul cu celalalt pentru puncte era... foarte noua pentru noi (avem o relatie destul de siropoasa, suntem draguti unul cu altul, si non-competitivi). Jocurile ne-au scos insa la suprafata trasaturi pana atunci neexplorate. La inceput mai mult ne certam decat ne jucam. Tranzitia la starea de "joaca" a avut loc insa lin, si in curand am devenit mult mai "cuminti". Intelegerea ca acest proces este "doar un joc", si ca reactiile trebuie sa fie limitate si tratate conform acestei situatii este un aspect educativ care vreau sa-l intaresc prin intermediul jocurilor.

Un alt lucru care l-am observat jucand boardgame-uri cu iubita a fost ca suntem varza la cooperare si comunicare. Cele mai multe certuri le-am avut jucand Pandemic si Hanabi. Fiecare vedea in mod diferit modul optim de a juca, dadeam vina unul pe altul pentru rezultate proaste, comentam agresiv deciziile celuilalt, ah, era o situatie tipica atunci cand mai multi oameni trebuie sa ia o decizie "impreuna, cooperativ". De acea continui sa cred ca jocurile cooperative, desi sunt mai putin fun, au o valoare educativa neegalata de jocurile competitive. O sa aiba loc intodeauna in colectia mea, sa vedem si cat de des vor fi jucate.

Alt lucru care l-am invatat destul de repede este : conflictul direct nu este tolerat in jocurile noastre, si daca i se va da posibilitatea sa aleaga, Nadia il va ocoli. O va rupe la fuga, numai sa-l ocoleasca:) Conform unor articole citite, acest lucru este obisnuit cam pentru toate fetele/femeile - sotii iubesc boardgame-urile cu casapeala, sotiile vor doar jocuri euro aproape solitaire. Fetelor, cum o sa va descurcati in functii de conducere daca o sa fugiti din calea primului barbat mai agresiv?

Pacat, caci alt aspect educativ care vreau sa-l experimentez in boardgame-uri, este gestionarea conflictelor, dinamica lor, rezilienta psihologica la starea de conflict deschis, etc. Intrucat conflictele (militare, economice, politice) sunt parte din realitatea in care traim, e bine sa ne invatam sa le rezolvam/ tinem piept. Si cum sa le gestionezi / aplanezi / rezolvi in momentul in care nu stii nimic despre ele / natura lor? Logodnica mea insa prefera sa le tina departe de masa noastra de joc. Pana la urma, in lumea ONG-urilor unde lucreaza ea, totul e mi-mi-mi si uti-uti, floricele, pupici si voluntari draguti unii cu altii.

De obicei eu sunt cel care invata jocurile noi si le predau Nadiei. Aceasta este o alta trasatura care-mi place mult la boardgame-uri, faptul ca o data la cateva luni iau un manual cu reguli si incep sa-l buchisesc. Ma chinui , incerc sa gasesc sensul in adunatura aia de reguli si sa-mi dau seama ce e "joc" in gramada asta de surcele si carton. E o experienta interesanta, caci din pacate nu am ocazia sa invat alte lucruri absolut noi foarte des, nici la lucru, nici acasa. Apoi procesul de a-i explica Nadiei jocul este de asemenea placuta, predau ceva cuiva, ma simt un fel de profesor.
Primul si al doilea joc de obicei le castig eu. Apoi, odata ce Nadia deprinde jocul, ea devine un adversar foarte competent, chiar de temut. Incepe sa ma bata, si astfel ma starneste si pe mine. Brusc, jocul devine interesant, intens. Datorita a 3-4 jocuri anterioare, cunoastem ambii regulile si jocul isi arata adevaratul potential. Agricola imi parea un joc absolut bleg (datorita temei), pana la aproape al 8-lea joc. De ce am ajuns la 8 jocuri? Pentru ca Nadia a fost sedusa din a doua sau a treia oara, si il cerea insistent sa-l jucam.

Relativ recent am observat ca Nadia a inceput sa initieze si ea jocuri. Am fost chiar mirat, caci pana acum eu eram cel care in weekend puneam jocul pe masa si sugeram o partida. De acea intr-o seara in care Nadia a cerut, in afara oricarui context, sa jucam Hanabi, am fost surprins, si am intrebat-o de doua ori daca vrea sa jucam "acum" o partida de Hanabi. Ce a urmat e alta treaba (ne-am certat din cauza strategiei diferite adoptate de fiecare si am abandonat jocul). Seara urmatoare insa am dus la capat jocul , obtinand un artificiu "excelent".

Jocurile mai grele cred ca le voi initia in continuare tot eu, insa sunt sigur ca Nadia raspunde cu destul de mult entuziasm propunerilor. Unicul lucru care lipseste si probabil va lipsi in continuare daca nu imi gasesc un grup de joc separat, sunt jocurile cu conflict direct, cu ceva razboi, fantasy, etc.

N-am citit tot, dar mi-a atras atenția finalul.

BeatU wrote:Unicul lucru care lipseste si probabil va lipsi in continuare daca nu imi gasesc un grup de joc separat, sunt jocurile cu conflict direct, cu ceva razboi, fantasy, etc.

Raluca e alergică la tot ceea ce considera ea temă medievală, asta incluzând și fantasy. Iar despre război nici nu se poate pune problema. Acum, din perspectiva unui gamer care e pasionat de temă în jocuri, trebuie să recunosc că există o pană mare de idei în ceea ce privește temele originale și că fantasy-ul e într-un loc destul de obosit/răsuflat cu mii de clone după universul Tolkien.

So, I feel you brother. Și da, eterna căutare a unui grup stabil de jucători tematici continuă... Când jucăm o Neuroshimă ?

Da ce, Neuroshima are tema medievala?:)) Sau fantasy?
Hm, saptamana viitoare sunt in Milano, dupa ce revin, se poate. Poate intr-o sambata/duminica la un local de jocuri.

pt postare BeatU!

De cand vroiam sa iti scriu si nu am apucat.
Ti-am citit toata relatarea. In primul rand ma bucur ca ai postat in topicul acesta. Chiar eram curios cum a functionat magia jocurilor si la alte case.

Acum nu le vei putea impaca pe toate.. si tema si mecanica, fantasy, razboi, dar macar ti-ai gasit jumatatea care sa fie interesata de jocuri mai mult decat "da, as juca ceva". Deja esti la un alt nivel: "Hai sa jucam AGRICOLA"

Zic eu ca o duci foarte bine.
Tine-o tot asa!

Citind comentariile voastre pot sa ma consider norocos - si stiu sigur ca nu sunt singurul in situatia asta.

Am jucat cu Dana: Through the Ages, Pret-a-Porter, Dungeon Lords, Dungeon Petz, Madeira, Tzolk'in, The Great Zimbabwe, Indonesia, Khronos, Imperial, Hansa Teutonica, Luna, Keyflower, Terra Mystica, De Vulgari Eloquentia, Die Macher, Trajan, Brass, Vanuatu, Tigris & Euprates, Automobile, Planet Steam, Bora Bora, 1830 si multe alte jocuri de dificultate medie si mare.

E partenerul meu fidel de joaca inca de la inceput, ne-am cultivat gusturile impreuna si am invatat sa apreciem un design complex si bine facut trecand prin sute de jocuri.

Jocurile cu confruntare directa si cafteala nu sunt printre preferatele mele, dar o sa incercam cat de curand BattleLore.

Cat despre impact, e foarte pozitiv.
Jocurile ne-au adus multe momente faine impreuna, ne-au imprietenit cu alti oameni si ne-au purtat prin tot felul de locuri.
Ne-au facut sa ne largim orizonturile si cercul de cunostinte, sa constientizam cat de importanta e joaca atat pentru copiii, cat si pentru adulti.

The day we stop playing is the day we die, ca sa-l parafrazez pe Lt. Col. Frank Slade.

DanielIndru wrote:Citind comentariile voastre pot sa nu ma consider norocos - si stiu sigur ca nu sunt singurul in situatia asta.

dl.Freud, saracul, si actele ratate...
poti sa nu te consideri norocos, da' eu as zice ca esti

M-am grabit.
Freud e oricum depasit.

DanielIndru wrote:M-am grabit.
Freud e oricum depasit.

Haha, jungianul din mine jubilează!

BeatU wrote:Da ce, Neuroshima are tema medievala?:)) Sau fantasy?

Nicio legătură. Dar nici ăsta nu-i place.

Ce jocuri i-au placut: Terra Mystica, Nations, Trajan (cred ca asta i-a placut cel mai mult), Automobile, Sheriff of Nottingham, Cyclades, Carcassonne, Tigris & Euphrates, Samurai, Medici.
Ce jocuri nu i-au placut: Libertalia, Wallenstein (2 dintre favoritele mele), High Society.