Acesta este un articol pe care încerc să îl scriu de doi încoace. Nu am reușit până acum pentru că tema este foarte vastă și nu îmi este nici mie foarte clar care sunt criteriile după care mi-am optimizat colecția de jocuri (la mine nu se mai pune problema de mult de construit o colecție ci de optimizat și întreținut... am avut de-a lungul timpului peste 100 titluri în colecție (cred că maxim 35 la un singur moment dat) și am ajuns la un număr de maxim 20 pe care l-am considerat suficient pentru o colecție optimă). Cu mai multe e prea dificil (pentru mine personal) de gestionat (they do not see play)
De ce 20? Pentru că atâtea boardgame-uri pot juca eu într-un an de zile măcar o dată. Asta din colecția proprie. Pentru că mereu se organizează întâlniri unde vreau să joc și altele, apar noutăți, conjunctura, etc...
De ce vreau să joc măcar o dată un board-game într-un an? Din două motive:
1. Nu vreau să fiu nevoit să recitesc regulamentul. Dacă nu mai știu cum se joacă înseamnă că stă degeaba pe raft.
2. Multe jocuri au replay value mare și devin mai interesante odată ce aduni partide jucate.
Problema cu punctul 2 de mai sus este că anumite jocuri (Twilight Struggle - pe care eventualy l-am vândut deși îmi plăcea foarte mult) au o curbă dură de învățare și dacă nu ai un partener stabil sau acces la alți ”maniaci” care să cunoască jocul la fel de bine, nu mai e fun to play. În momentul când am înstrăinat TS ajunsesem să știu 90% din cărțile din joc. Să fi jucat cu cineva care e la primele 5 partide ar fi fost o experiență extrem de neplăcută pentru amândoi. Unul ar fi mâncat bătaie măr iar eu nu aș fi avut nici o situație dificilă pe care să mă pot bucura la sfârșitul partidei că am gestionat-o bine. Sau să mă supăr că am gestionat-o prost și să mă gândesc ce puteam face mai bine. So...loose-loose situation.
Așadar, în momentul actual colecția mea (exceptând expansiunile) numără fix 20 de titluri. Nu este optimizată de mult și cred că vor apărea în viitorul apropiat niște schimbări.
Dar hai să trecem la o analiză mai detaliată.
Am un set de titluri „the entry toolkit” pe care îl folosesc pentru oameni care nu sunt gameri. Acest toolkit este o unealtă bună în mai multe situații:
- cunoștințe noi
- family reunions
- prieteni vechi cu care îmi face plăcere să mă văd doar și pentru a bea bere (ceea ce facem 90% din dățile când ne vedem), dar câteodată merge făcută și altă activitate.
Acest toolkit pentru mine este compus din următoarele jocuri (în ordinea în care le-aș introduce eu):
Carcassone - Alea Iacta Est - Dominion - Alchemists - Priests of RA - Praetor.
Tile placement, Dice rolling, set collection, Deck building, deduction themed game cu worker placement și hand management,bidding, iar apoi un full light euro.
Mi se pare o trecere smooth prin majoritatea mecanicilor mari prezente în boardgames, crează un sentiment de familiaritate cu mecanicile și cu stilul de gândire al unui boardgamer. Care basically se reduce la cum să îți faci o strategie, cum să o execuți și cum să îei în calcul elemente random care te pot afecta. Dacă un om ajunge aici, deja e pregătit să joace chestii mai serioase (if he so desires). Plus, trecând prin acest ciclu, pot observa și eu ce impact au jocuril de societate asupra oamenilor și cu cine ce joc pot scoate pe masă. E shity să scoți pe masă un joc de 3+ ore cu oameni care nu sunt pregătiți să-l joace și să fie o seară epic fail pentru toată lumea.
Meaty games:
EURO - stilul de joc ”gather stuff to build an engine to gather more stuff to convert to vps”. Aici alegerea mea este Tzolk'in. Arată foarte bine, are un mecanism inedit pentru a marca progresul în timeline-ul jocului, scalează bine cu numărul de jucători.
EURO - war-gamish-chess-like. Stilul de joc în care mecanica dominantă este area control și se reduce la o strategie abstractă în care bătălia e ”out in the open”. Câștigă cel care știe unde să se dezvolte, când să se bată și când să se retragă. Alegerea mea pentru acest stil de joc este Tigris & Euphrates. Un joc cu un design superb. Ce îmi place la el și îl plasează mai sus decât alte jocuri similare (cu precădere un alt joc al lui Knizia - Samurai) sunt două elemente:
1. Sistemul de scor în care punctezi cu latura în care te-ai dezvoltat cel mai puțin. Asta te forțează să nu ignori nici un aspect al jocului.
2. Elementul de random dat de faptul că depinzi și tu puțin de ce tiles tragi dar nici nu știi ce tiles are adversarul, oferind un nivel de incertitudine și second thinking când vrei să declanșezi conflicte.
În special al doilea element oferă savoare jocului, întrucât introduce o componentă de incertitudine. Altfel, jocul ar fi mult prea calculabil și ar pierde puncte (pentru mine cel puțin).
EURO - Stilul ”industriaș” în care dezvolți harta alături de ceilalți jucători încercând să ai un impact mai mare ca ei. Alegerea mea aici este Steam. Un joc cu trenulețe (ce om trebuie să fii să nu-ți placă trenulețele), cu bidding, cu o grămadă de mici detalii ce îmbunătățesc experiența de joc (nu construiești doar trasee random).
Epic Civilization Game - Având în vedere că unul din jocurile mele preferate of all times (video games) este Civilization (toată seria), era normal să am și așa ceva în colecție. Aici am două jocuri (unul trebuie să plece). Through the Ages și Origins:How we became Human. TTA este cea mai bună simulare de joc epic și dezvoltare de civilizație. Feeling-ul de expansiune continuă este foarte bine surprins. ”The gears start turning and the wheels start moving” este senzația pe care o ai la acest joc tură după tură în timp ce încet încet ai la dispoziție mai multe lucruri de făcut dar și mai multe elemente pe care trebuie să le iei în calcul sau de care trebuie să ții cont.
Origins: How we became Human este un joc exemplar. O experiență foarte diferită de TTA, deși în esență similară. Pornești de la o schiță a creierului uman căruia îi deblochezi diverse emisfere cerebrale, ca apoi să parcurgi erele de dezvoltare ale umanității. Jocul este foarte brutal, foarte greoi, te ține permanent în priză și experiența este una plăcută dar epuizantă.
Între cele două, probabil Origins va pleca, deoarece nu mai am grupul necesar să vadă masă prea des. Va rămâne jocul pe care îl jucam cu Marius și Cristina.
Twilight Imperium that actualy sees play - Noua adiție la colecție, Star Wars: Rebellion, pe care la data scrierii acestui articol nu l-am jucat încă, dar am urmărit toate review-urile posibile, am citit regulamentul și am văzut 3 ore de play-through. Un joc despre care sunt absolut convins că îmi va aduce aceeași plăcere de proporții epice pe care o am la TI3. Doar că durează mai puțin, este de doi jucători, deci va vedea masa mult mai des. (menționez că TI3 are o categorie aparte pentru că este singurul joc pe care îl am notat cu 10 pe bgg și îmi este foarte greu să-l descriu. E un gen de joc ce se definește prin experiența la masa de joc și nu prin încadrarea în vreo categorie predefinită)
EURO - tematic. Aici am un joc pe care spre rușinea mea nu l-am jucat încă (deși îl am de un an de zile - an în care nu am jucat aproape nici un boardgame în afară de Dominion). Este vorba despre Trickerion:Legends of Illusion. Nu știu ce ”itch” va scărpina, eu sper că va fi acel joc euro care are și o tematică bine definită. Plus, prefer să pregătesc spectacoloe asamblând trucuri magice decât să construiesc nave de comerț sau țoale (Pret-a-Porter te văd).
Others:
Card games: Netrunner și Star Wars LCG: Am experimentat cu ele, jocuri foarte diferite, pe care eu îmi doresc să le păstrez în colecție. Nu prea văd play pentru că necesită fie o parteneră care să investească la fel de mult timp învățând jocurile, fie să participi la competiții turnee and other stuff. Iar eu cum sunt o fire competitivă, aș juca ca să câștig. Iar asta presupune efort destul de mare (antrenament, cumpărat seturi noi, mereu la curent cu meta-game-ul). Overall, nu sunt foarte satisfăcut de experiența mea cu LCG-urile, nu pare genul de joc pe care să-l ai în colecție, dar dacă este armonie în casă sau aveți copii, cu unu-două core-set-uri și o expansiune ai replay value suficient. Momentan strâng praf, dar eu aștept. Keepers.
Elder Sign, Lord of the Rings: The card game: Le-am luat le-am jucat. Am o singură concluzie: spune ”nu„ cooperativelor. (în afară de Battlestar Galactica care e cool mai ales până își dau cylonii reveal). Not my cup of tea. Vor pleca probabil (deși la câte s-au tot perindat pe la bursă nu cred că le va cumpăra nimeni).
P.S. Știu că au și variante solo, dar eu nu mă văd vreodată jucând un b-game solo.
Quarriors: Rumble in the jungle. Dominion cu cafteala și dice building în loc de deck-building. I dig that a lot. Un joc dintr-un gen pe care nu l-aș include neapărat la „must have„ într-o colecție de boardgame-uri. E doar preferința mea personală și pe undeva, with the right people, ar putea să facă parte din tool-kit-ul de introductory games.
BattleCon: Devastation of Indines: Foarte bine făcut jocul. Din păcate si-a ”ars” timpul înainte să ajungă cu print&play version-ul. Am aproape toate componentele un-punched, unwrapped. Va pleca când o să mă hotărăsc să fac un thread la bursă. De ce? E un fighting game foarte bun. Un simulator sublim. Ai acțiunea fast-paced, ai de gestionat niște resurse, are adâncime strategică, nu am plângeri. Problema mea cu el este aceeași ca la LCG-uri. Ai nevoie de un partener (deși aici ai replay value aproape infinit la câte chestii conține cutia aceea - nu ai nevoie de 2 core set-uri și nici să cumperi expansiuni), iar dacă/atunci când îl voi avea, pe timpul alocat, prefer să jucăm SW: Card Game sau Netrunner. Mi se pare că experiența este destul de similară (ești tu versus oponentul optimizezând propriile resurse în timp ce încerci să te gândești ce va face adversarul) și aș privi timpul ca fiind mai bine investit devenind mai buni la LCG-urile respective.
Last but not least:
D&D ATTACK WING - Pentru că are miniaturi cool și îmi place să mă plimb cu dragonu în mână prin casă făcând ca tâmpitu.
No really... the miniatures are awesome și jocul este mișto. Ok. Cam acesta ar fi un break-down al colecției mele mometan. Nu știu dacă acest post oferă vreo informație sau ajută pe cineva. Mă va ajuta pe mine în viitor când voi reveni să-l recitesc (peste un an doi trei și încă ceva ”optimizări”).
Dacă ați ajuns până aici, mulțumesc pentru lectură. Sper că vi s-a părut interesantă. Sunt curios voi cum vă ”optimizați” colecția (cei care nu țin absolut toate jocurile ca să fie la raft).
si cu siguranta extensia Ta-Seti pentru Kemet.
