Bun, sa revenim la aparat. Mancat, baut, din pacate tot cu durere de cap. Asadar ....
Partea a 2-a:
The Adventurers. Sau cum ar arata Indiana Jones transpus in lumea board game-urilor. Exemplul clasic de gateway game reusit. Regulament usor de priceput, explicabil in maxim 5 minute chiar si matusei Tamara care nu a mai jucat alt board game, componente absolut superbe, decizii putine insa extrem de multe modalitati de a muri. Si daca este cineva de felul lui mai lacom, garantat va crapa cu comori indesate in ... toate locurile.
Premiza jocului este simpla. Esti un aventurier ce a intrat intr-un templu - cum ar zice Nemo, "bad squishy!". Bun, in primul rand vrei sa iesi intreg (partea grea), dar pe de alta parte, daca iesi cu mana in c ... ap, risti sa nu fi tu cel mai de succes aventurier. Si atunci cauti sa iesi pe cat posibil cu cat mai multe comori (asta e partea usoara - luatul comorilor). Dupa cum ziceam putin mai sus, poti muri in muuulte feluri: te strivesc peretii -
daca esti prea lacom; te striveste bolovanul -
daca esti prea lacom sau prea puturos; pici in lava -
daca nu te-ai nascut intr-o zodie norocoasa sau ai mintea scurta (da, poti verifica indicii pe care bucati de lava sa nu calci, dar cine o face, doar v-am zis ca toti suntem lacomi la jocul asta); te inneci in apa -
daca nu ai invatat sa innoti sau nu te-a invatat tata sa nu dai 1 cu zarul; se rupe podul cu tine -
daca vrei sa iesi cu treizecisidouademiioptsute de comori; sau mai rau, te trezesti ca ajungi la iesire, dar bolovanul deja ti-a blocat iesire -
eh, it's not your day. De fapt cred ca la jocul asta se poate muri si de ciuda, daca se chinuia putin designerul. Insa e stilul de joc in care e fun sa iti fortezi norocul. Si oare v-am spus ca jocul arata demential? Pentru moment
, aproape una exclusiv componentelor. Din pacate, nu vad sa fie genul de joc unde ratingul se va modifica vreodata in sus - dar daca lumea se distreaza atunci cand il joaca, sa le fie de bine fiindca pe mine unul si acest aspect ma face sa tin un joc in colectie.
- from http://www.boardgamegeek.com/image/804701
Pizza Box Football. De un lucru sunt convins asupra acestui joc. Parerea mea nu va rezona cu marea majoritate a celor de pe forum. Insa am stiut de la bun inceput ce are de oferit jocul, fotbalul american este un sport pe care il urmaresc cu placere si prin urmare, pentru mine decizia de a trece jocul in wishlist a fost una usoara. Partea mai grea a fost sa fac rost de o copie. Si o mica povestioara, daca tot am ajuns la acest joc - cred ca am turnat sute de GeekGolds pe BGG in diferite licitatii, incercand sa fiu eu norocosul care il castiga. Bineinteles ca am dat rateu chiar si atunci cand aveam peste 200 de sanse din 300
- zeii Pizza Box Football cred ca erau la capitolul "ironie" in acel moment. In fine, pana la urma am reusit sa il iau la o licitatie pe $$$ reali si prin Septembrie au reusit sa dau primul joc. Ei bine, a fost FUN! MEGA-FUN! L-am jucat cu unul din colegii de la firma, singura persoana din grupul de cunostinte care are interes in acest sport. Ca sa va explic de ce a fost atat de fun, hai sa va zic pe scurt mecanica din spatele jocului. Una din echipe ataca, anuntand cu voce tare ce modalitate de avansare alege (alergat cu mingea in brate, pasa scurta sau pasa lunga), iar cel care se apara arata zarul pe care l-a selectat (rosu pentru a te apara eficient impotriva la rush, galben pentru a te apara la short pass si verde la long pass). Daca ai nimerit sa ghicesti ai un mic avantaj la datul cu zarul, daca ai dat cu bata in balta - de exemplu sa te aperi la pasa lunga cand adversarul o ia la talpasita - ai penalizari. Oricum, bonusurile/penalizarile nu sunt majore si daca dai bine cu zarul, esti in regula.
Cum spuneam, pentru noi a fost fun fiindca jocurile au fost extrem de vizuale. El este cu Tennessee Titans, eu cu New England Patriots. Parca ii si vedeam pe jucatori cum scapau mingea din mana la un fumble, sau cum apratorii faceau o interceptie cand quarter-back-ul arunca prost. Chiar daca pana la urma jocul este un mega luck fest dice rolling crap, pe mine unul ma satisface pe deplin
Stiu ca suna kinky si par usor de satisfacut dar no, ce pot sa-i fac. Am zis de la inceput ca voi fi extrem de subiectiv.
pentru cea mai buna distractie fara nici un fel de bataie de cap. I-as fi dat 5, dar am pierdut 2 din primele 3 meciuri ...
- from http://www.boardgamegeek.com/image/161855
Sleuth. Asta da surpriza! Nu am stiut mai nimic de joc pana sa aflu ca de fapt l-am castigat intr-o licitatie din UK. La baza, este un joc de carti, de deductie, in care jucatorii incearca sa gaseasca piatra pretioasa lipsa. Exista 4 culori (rosu, verde, albastru si galben), trei feluri de gems (diamante, opale si perle) si trei configuratii in care exista (singure, in perechi si in grupuri de trei). Prin una din cele 4 carti de investigatie pe care fiecare jucator la are in mana la orice moment dat, telul jucatorului este sa afle cat mai multe detalii care sa il ajute pe el, in acelasi timp ajutandu-i cat mai putin pe ceilalti. Tematica putea sa lipseasca - la fel de bine putea sa fie vorba despre o armata de lemmings care nu mai stiu ce sa manance. Nu aici sta frumusetea jocului. Ci in modul in care reuseste sa te tina in priza, sa te faca sa gasesti modalitati cat mai intuitive de a-ti nota indiciile pe care le dau adversarii atunci cand nu esti implicat direct intr-o intrebare. Fiindca doar prin intrebarile tale nu vei reusi sa gasesti piatra lipsa - cel putin nu inainte de restul de la masa.
Ca si o parte mai putin buna a jocului. Pana acum, din vreo 6-7 jocuri care le-am jucat, 2 au fost distruse total de o persoana care a dat un raspuns gresit la o intrebare. Fie fiindca nu si-a notat bine indiciul prezent pe masa respectiv la el in mana, fie pentru ca a notat gresit un raspuns al adversarului. E nevoie ca toata lumea sa fie extrem de atenta la ce scrie pe foaie si in urma celor 2 intamplari am decis ca raspunsurile sa nu se mai dea de pe foaie, ci doar reverificand cartile din mana. Insa chiar si aceste neajunsuri mie imi arata cat de bun este jocul - pune mintea la contributie big time. Citind un review pe BGG, am vazut un articol comparativ cu Clue si Myster of the Abbey. Eu nu le-am jucat pe celelalte doua, insa concluzia era ca in conditiile in care nu deranjeaza tematica seaca, acesta este titlul mai bun, care recompenseaza mai bine jucatorii.
, dar as vrea sa il joc in 6 sau 7 fiindca acolo cred ca s-ar arde juma de creier per partida. L-am jucat in 3 si e logic. In 4 deja trebuie sa notezi tot si jocul tine exponential mai mult. Cred ca in 6/7, cu jucatori pe care ii duce tartacuta, ar putea fi un joc de colectie.
- from http://www.boardgamegeek.com/image/62140
Fearsome Floors. Vad ca a mai fost mentionat inainte. Jocul este de fapt un puzzle in care fiecare jucator cauta sa fie primul care scoate un anumit numar de caractere de pe harta. Pe aceasta harta este un monstru care se plimba dupa un algoritm cunoscut - singura necunoscuta fiind numarul de spatii pe care il poate muta: 5,7,8, 10, pana da de unul sau chiar de 2 personaje (in limita a 20 de pasi). Pe cine intalneste in cale, papa. Personajele din joc care se incearca a fi scoase au suma mutarilor din doua ture egala cu 7 - mai exact exista doua fete ale unul pul, pe care sunt urmatoarele combinatii 6/1, 5/2, 4/3 si 3/4. Cand ai terminat de mutat cu un personaj, hatz, l-ai intors pe cealalta parte, pentru a stii data viitoare cate spatii vei muta; acum ai mutat 5, data viitoare doar 2.
Cum s-a spus, jocul e fun daca e jucat in spirit de party game. Daca se joaca cu "analizati paralizati", se transforma din distractie in munca. Si atunci prefer sa joc altceva. Insa atunci cand suntem mai multi si lumea nu are chef de nimic serios, este un candidat perfect.
si recomandari speciale pentru atmosfera - monstruletii din joc sunt dementiali
- from http://www.boardgamegeek.com/image/44830
Agricola. Pe de o parte, jocul care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Pe de alta parte insa, jocul care m-a lasat complet indiferent din momentul in care am vazut primul review si pana in momentul in care am vazut componentele pe masa. But man, was I wrong! Nu eram convins ca mi-ar place un euro pur; chiar daca ceva "ma gadala" atunci cand sunt nevoit sa aleg viaranta cu cea mai mare expectanta pozitiva dintr-un morman de optiuni. Probabil sechele de la Texas Hold'em. Dar totul chiar se leaga; din momentul in care mi-a fost explicat jocul, piesele puzzle-ului s-au aranjat rand pe rand si in momentul in care am avut cele 7 carti de ocupatie si de Minor Improvement, am stiut ce am de facut. Sunt absolut convins ca nu a fost modul optim de joc, nu doar prin prisma faptului ca jocul permite obstructionarea intr-o mai mica sau mai mare masura a adversarilor, cat din cauza faptului ca esti literalmente coplesit de numarul de optiuni raportat la numarul limitat de actiuni. Si la primul joc nici nu ai de unde sa stii cat de mult conteaza X sau Y, in contextul punctajului final.
Asadar, o enorma surpriza. Nu fara cateva parti mai putin bune. In primul rand, nu ma vad jucand acest joc cu oricine - sigur nu in grupul de "casual gamers" care mai trece pe la mine. Apoi, nu stiu daca as avea chef sa joc atat de des un asemenea joc - e fun fiindca e pe muchie de cutit. Dar din cauza asta, la final te ridici de la masa de parca tocmai ai dat un examen. Si daca te pui sa il joci numai asa, "la oha", mai bine nu te pui deloc.
momentan, insa spre deosebire de The Adventurers putin mai sus, aici e putin probabil ca ratingul sa scada cu cat joci mai mult. Chiar ma astept sa creasca, daca il voi mai juca de cateva ori si se va dovedi la fel de interesanta experienta.
- from http://www.boardgamegeek.com/image/677044
Si am incalecat pe o sa si v-am spus poveste'asa. Cateva surprize placute dar si cateva titluri fade. Stiu ca pentru un gamer sunt extrem de putine titluri noi, insa asta ar cam trebui sa fie o unitate de masura destul de buna a timpului liber de care dispun pentru boardgaming. Daca se vede tunelul de la capatul tunelului nu imi dau seama inca - vom vedea in viitor. Eu pot doar sa sper.
Over and out!
). Jucatorii primesc la inceputul jocului cate 7 carti si incep sa-si construiasca armate de Goblini (asemanator tablourilor cu lumi din Race for the Galaxy). Jucatorii pot sa joace foarte bine si fara sa se atace, dar, daca unul reuseste sa ia avans, ceilalti sar pe el, nu cumva sa se indeparteze prea mult 
).
). Este un joc frumos gandit, cu un regulament minunat (rar mi-a fost dat sa vad o carte de reguli atat de bine structurata). Si ce este mai important e ca iti lasa impresia ca a fost foarte bine testat, neexistand ceva care sa para nelalocul lui/ei sau care sa destabilizeze jocul (sau asta e impresia mea dupa 1 singur joc). Totusi, mi-ar fi placut ceva mai multa diversitate la monstrii si capcane, precum si ceva mai multe caracteristicii pentru reprezentantii binelui...
), iar asta il face atat de frumos si de addictive (cum ar fi zis adixor la un moment dat). Este un joc care poate fi jucat la orice ora, fie ca joc de baza, fie ca filler. Ce imi place: ca este strategie pura (cum mentionam si mai sus) si ca este mai mult decat echilibrat (nu depinzi de mana initiala, de ordinea sau momentul la care vin cartile sau mai stiu yo! ce). Ce nu imi place: trebuie sa neaparat sa scriu ceva aici? Bine! Nu-mi place ca nu se poate juca in mai multi de 4 jucatori. Sac! 
