ForumBoardGames.ro

Navigand aiurea pe forum, am dat peste remarca 'jocul X e de nota 10' care mi-a dat ideea discutiei de fata. Ar fi interesant de aflat (pt mine cel putin) ce jocuri coteaza lumea cu 10 (pe BGG sau intr-un sistem personal de rating) si mai ales de ce sunt acestea atat de bune.

Am sa incep eu. Am inclus si jocurile cotate cu 9.5 (because rotunjire) ca sa vorbesc despre 4, in loc de 2. Ghiciti voi care-s de 10 curat si care nu. Le-am ordonat dupa vechimea din colectie, ca dupa preferinte n-are sens (toate fiind evident the best).


1. Tzolkin cu extensia Tribes and Prophecies, pentru ca:
- mi-a starnit pasiunea pt Euros
- e unul din primele jocuri ale mele si inca se tine tare (in jur de 30-40 partide la activ si l-as juca cu placere oricand)
- mecanismul rotilor dintate e al naibii de interesant si inca (jocul are vreo 5-6 ani!) unicat
- cai spre victorie multiple si toate viabile
- necesita o planificare intensa, pe cateva ture inainte
- nu accepta greseli prea mari, daca ti-ai calculat gresit resursele si acum nu ai cu ce construi un monument, ti-ai pierdut vremea cateva ture
- functioneaza f bine in 2, mai rar pentru un WP
- daca pierzi e doar vina ta...dar si daca castigi stii ca meritele sunt ale tale (no randomness)

2. Through the Ages: A new story of civilization, pentru ca:
- a condensat jocurile de tip Civ builder intr-un boardgame (esenta lor, sa bagi fara discernamant tot Civilization intr-un boardgame nu-i prea complicat si rezultatul e o monstruozitate fara rost - vezi Sid Meier's Civilization)
- e fantastic cat de multe face cu o gramada de cuburi si cateva sute de carti
- gradul de replay e enorm si mereu ai impresia ca inveti ceva nou
- e neiertator; daca iti moare populatia de foame e pt ca n-ai investit in niste ferme moderne acum 10 runde; dar mereu exista posibilitatea remedierii problemei cu un pic de atentie
- engine building e mecanismul meu preferat si un motor mai amplu ca aici n-am gasit
- indiferent cat de in urma esti simti ca poti intoarce soarta jocului cu cateva mutari destepte
- face sa treaca 3 ore intr-o clipita iar tensiunea e maxima pe tot parcursul jocului

3. Gloomhaven, pentru ca:
- dupa 45 de scenarii jucate abia astept sa il rejoc
- poate crea tensiune, aventura, trecere de la agonie la extaz si invers fara mindless dice rolling
- povestile se nasc de la sine din interactiunea intre mecanisme, nu din mii de randuri de flavor text (aviz FFG)
- cantitatea e ametitoare si calitatea e pe masura
- orice personaj e interesant si fiecare jucator are ocazia sa iasa la lumina, simtind ca a salvat situatia

4. Mage Knight, cam tot ce am mentionat la Gloomhaven se aplica si aici, in plus:
- e foarte challenging fara sa fie nedrept. Daca te-a facut praf un dragon...nu te-a pus nimeni sa-l ataci, el te-ar fi lasat in pace
- iti da un feeling de explorare, de aventura, din mecanisme, nu text citit
- condenseaza o experienta RPG (de la un wimp bun de nimic la un magician/luptator de neinvins) in cateva ore
- mereu exista o solutie, uneori poti sta 10-15 min jucandu-ti mana de carti in toate variantele posibile ca sa o gasesti
- te face sa sari in sus de bucurie nu pt. ca ai dat un 6 cu zarul, ci pt ca dupa 10 min de gandire ai reusit sa scoti un atac de 8 din 3 carti amarate.


Just missed the cut (jocuri de 9, pot urca pe viitor): 7 wonders Duel cu extensia Pantheon, Tzaar, Orleans, Madeira.

1. Rex - Final Days of an Empire, pentru ca:

- e foarte tactic, fiecare runda de joc iti cere sa te adaptezi la ce se intampla pe tabla
- are multe rasturnari de situatie, cu bune si cu rele, dar per total este spectaculos
- aliante si mai ales tradari
- puteri variabile ale jucatorilor, atat de diferite incat felul in care faci aliantele e extrem de important
- conditii de victorie diferite pentru fiecare rasa, de care trebuie sa tii cont
- dupa fiecare joc ramai cu amintiri ale unor lupte epice sau ale unor razboaie castigate in ultimul moment
- are testoase spatiale

2. Middle-Earth Quest, pentru ca:

- foloseste universul creat de Tolkien
- e foarte diferit sa joci cu Sauron fata de cum joci cu eroii
- poti scapa ca prin urechile acului dintr-o lupta inegala ca forta
- cartile de joc au mai multe intrebuintari
- mecanismul de combat foarte tactic e unul din cele mai bune pe care le-am vazut intr-un joc
- la final ramai cu povestea jocului respectiv

Peste nota 9, dar nu chiar acolo inca: Star Wars Rebellion, The Staufer Dynasty, Santorini

Voi grupa putin jocurile mele, pentru ca au unele caracteristici comune:

1. Setup variabil
- unul dintre modurile cele mai interesante de a face un joc rejucabil. Te face sa-ti planifici o strategie la inceputul fiecarei partide, desi bineinteles o vei adapta pe parcurs.
- jocuri: Terra Mystica, Voyages of Marco Polo, Great Western Trail

2. Puteri variabile
- in euro sunt mai rar intalnite, dar atunci cand apar e foarte interesant sa vezi cum cate o putere schimba regulile, iti schimba strategia "de baza". E si mai interesant cand iti alegi puterea bazandu-te pe setup-ul pentru jocul respectiv, deci merge foarte bine impreuna cu punctul 1. In plus interactiunea dintre diversele puteri din joc duce la situatii foarte diferite si ii rasplateste pe cei care stiu sa se adapteze.
- la jocuri tematice e oricum un must
- jocuri: Terra Mystica, Voyages of Marco Polo, Terraforming Mars, Pandemic, Pandemic Legacy, Battlestar Galactica

3. Imbinare de mecanisme diverse care duc la un joc complex
- jocuri: Terra Mystica, Brass, Terraforming Mars, Voyages of Marco Polo, Great Western Trail

4. Tema foarte bine integrata
- ca e legata de un alt mediu (film, serial, etc) sau pur si simplu e inventata pentru joc, imi place cand tema se imbina excelent cu mecanismele
- jocuri: Battlestar Galactica, Pandemic Legacy, Pandemic


Cateva jocuri si-au pierdut nota 10 din diverse cauze (timp prea lung de joc, rejucabilitate mai redusa, probleme descoperite dupa cateva partide, etc.): Puerto Rico, Sid Meier's Civilization, Tzolk'in, Age of Empires III, Confusion: Espionage and Deception in the Cold War.

Altele ar putea urca la 10 dupa cateva partide suplimentare: Agricola, La Granja, Orleans.

Ma duc pe forum. Vad o noua discutie. Vad ca o scris corwin la Boardgames best of the best - de ce?.
Inainte sa deschid pagina imi spun : ,,Garantat mentioneaza Terra mystica si battlestar Galactica. " Intru, vad, corwin did not disappoint.

Daca ma iau dupa notele date pe BGG,mentionez ca nu am dat nota 10 la nimic, in top sunt urmatoarele: Sentinels of the Multiverse, Madeira, La granja, Mage Knight, Mombasa. Notele acestora sunt cuprinse intre 9.30-9.50.

Sentinels of the Multiverse
-Variabilitate,Variabilitate,variabilitate
-Tema foarte bine integrata,totul prinde viata.
-Actiunile pe care le poti face sunt simple, insa combinatiile dintre carti reprezinta farmecul acestui joc.

Madeira
- modul in care se leaga toata actiunile, desi nu pot spune ca este un design elegant
-interactiunea intre jucatori
-mai multe cai de victorie

Mage knight
- pentru toate motivele bune care exista

Mombasa
-pentru cum este integrata tema economica
-variabilitate
-interactiunea intre jucatori, chiar nu poti lasa pe un singur jucator sa avanseze prea mult la o companie
-reguli clare si bine structurate
-joc economic ce tine intre 2-3 ore ( insa poate exista si AP in ciuda numarului scurt de runde)
-mai multe cai de victorie ( insa unii jucatori prefera diamantele)

La granja
-modul in care joci cartile, ai mai multe posibilitati
-interactiune ,,la piata"
- piesele reprezinta in acelasi timp mai multe posibile resurse
-mai mult tactic insa cu un strop de strategie
-variabilitate

Angeli wrote:Mombasa
-mai multe cai de victorie ( insa unii jucatori prefera diamantele)

M-ai facut curios cu aceasta informatie. Am logate 8 partide (si imi aduc aminte de cel putin 2 jucate pentru JAiR care am uitat sa le loghez) din care am pierdut 3. Una singura la o strategie bazata majoritar pe diamante. Si aceea 155 la 152.

Nici una dintre victoriile mele nu au fost bazate pe diamante - cu alta cuvinte, sa trec cu mult de zona unde se oferea cartea aditionala. Am fructificat optiunile de a face puncte din diamante, unde era posibil, insa nu cred ca am trecut de 25 de puncte pe acel track niciodata.

Din cele 10+ partide jucate, diamantele mi se par cea mai dificila cale spre victorie, cer o investitie atat de mare incat uneori nu se merita efortul. Depinde si de companiile care apar (sunt unele care dau avansari la diamante si atunci strategia devine viabila), insa in general partea de calatorie pare mai usor de indeplinit, cu o investitie mult mai mica. A patra carte de la calatorii o poti obtine fara prea mari eforturi in tura 3-4.

La final, voi subscrie si eu parerii lui Angeli. Mombasa este un joc extrem de bun. Cu fiecare partida se apropie din ce in ce mai mult de Agricola, care este locul 2 in topul personal. Daca se mentine trendul, cand voi ajunge la 15-20 partide, probabil va fi #2. Un design fabulos!

Chuckila wrote:

Angeli wrote:Mombasa

Din cele 10+ partide jucate, diamantele mi se par cea mai dificila cale spre victorie, cer o investitie atat de mare incat uneori nu se merita efortul.

Sunt de acord in totalitate cu aceasta informatie. Din ce am observat,cine merge puternic doar pe diamente nu castiga jocul,insa daca a profitat bine de movement pe harta si a avansat pe companii are sansa la locul 2.
Problema este cum ai spus tu, cer o investitie mare sa ajungi pe la 50+( chiar si asa nu inseamna nimic,daca nu ai reusit sa faci si altceva) si asta inseamna de multe ori sa ignori trackul de bookkeeping sau chiar avansarea pe companii prin dorinta de a cumpara tot mai multe carti de diamante sau sa avansezi cu companiile pe spatii de diamant. Altcumva ajungi la 60 diamente si te trezesti ca e runda 5.

In schimb, trackul de bookkeeping pe langa ca iti da si diferite bonusuri mai si necesita diferite carti cu care evident la randul lor faci alte actiuni( avanseaza pe trackuri la o companie ,cumperi alte carti, etc).

Oricum, tot timpul cand jucam cu cineva care nu l`a mai jucat mentionam ca nu poti ignora nici un track (fie el diamant,bookkeeping, track companie, harta, carti actiuni la sfarsitul jocului).

"trollez" si eu cu un alt fel de raspuns:

Dixit - pentru ca ne place. E jocul la care nu zic niciodata nu. si niciodata nu suntem prea obositi sau prea ametiti ca sa il jucam.

Sunt de parere ca un joc nu trebuie sa fie ultra-complex ca sa fie bun. Sunt jocuri bune si complexe, gen TM, GWT etc dar sunt si jocuri bune si simple. Sau bune si semi-complexe, cum e Concordia.

DeeDee wrote: Sunt de parere ca un joc nu trebuie sa fie ultra-complex ca sa fie bun. Sunt jocuri bune si complexe, gen TM, GWT etc dar sunt si jocuri bune si simple. Sau bune si semi-complexe, cum e Concordia.

Asta e clar, complexitatea n-are nicio legatura cu nota, depinde strict de ce gusturi are evaluatorul. Intamplarea face ca mai sus sa se gaseasca plutonul fruntas al euro-gamerilor de pe forum, ceea ce duce, automat, la note mari pentru complexitate
Uitandu-ma la jocurile mele, descopar (spre bucuria mea!) ca sunt extrem de variate.
The New Science, Reef Encounter, Burgundy, Dungeon Petz, Navegador sunt jocuri complexe, insa sunt acolo pentru un anume soi de complexitate. Profunzime+Eleganta. Imi plac mult si alte euro si le joc cu drag si eficienta, insa nu simt eleganta si rotunjimea pe care o au astea.
Ricochet Robots, Bazaar, Tash-Kalar si Splendor sunt acolo pentru gimnastica mentala excelenta si adrenalina pe care mi-o aduc.
Dixit, Discworld, Telestration, in moduri cu totul si cu totul diferite, ne fac sa ne simtim bine, sa ne conectam unii cu altii si sa ne deconectam
Tales of the Arabian Night, Near and Far and Above and Below, K2, The Cave (si mi-e ciuda, ca mai sunt multe, da nu pot sa le trec pe toate...) sunt iubite pentru imersiunea imensa pe care reusesc sa ti-o provoace. You go there.
Carcassonne, Tridom, sunt excelente jocuri de familie, le-as pune intr-un hall of fame.

Si la toate, pentru mine, e esentiala tema. In afara de Ricochet, Burgundy, Splendor si Bazaar, pe care le iau ca pe abstracte.
Din pacate n-am fost foarte on-topic, n-am aprofundat pentru ce imi place fiecare si de ce e de 10 cand mai sunt ensphe alte jocuri cu aceleasi mecanici ce nu ajung acolo, dar mi-a facut DeeDee pofta cu Dixit si am intrat pe fuga.
Cred ca si la jocuri, ca si la oameni, exista "un ceva", pe care designerul si graficianul reusesc sau nu sa-l insufle jocului. Daca descrii un joc bun si un joc foarte bun, cu mecanici similare, poate nici nu reusesti sa prinzi acel ceva, sa-l diseci, insa la masa se simte imediat.
Si la final, cred ca board games in general ar trebui sa primeasca nota 10, pentru ca exista; nu mi-as mai putea imagina viata noastra fara ele! (prefer un joc prost unei intalniri plicticoase )

DeeDee wrote:"trollez" si eu cu un alt fel de raspuns:

Dixit - pentru ca ne place. E jocul la care nu zic niciodata nu. si niciodata nu suntem prea obositi sau prea ametiti ca sa il jucam.

Sunt de parere ca un joc nu trebuie sa fie ultra-complex ca sa fie bun. Sunt jocuri bune si complexe, gen TM, GWT etc dar sunt si jocuri bune si simple. Sau bune si semi-complexe, cum e Concordia.

Pai nu-i nicio trollare, motivele pt. care dai 10 lui Dixit mi se par perfect valide.

Sunt perfect de acord legat de complexitate, acum depinde si de gusturi, cum zicea si Luana. Dar n-am nimic cu jocurile light. De fapt jocuri light precum 7W Duel, Hanamikoji sau TZAAR (aici e oarecum discutabil daca un abstract pur e tocmai light, dar pana la urma are 3 reguli si dureaza 20 de minute) sunt printre preferate si nu le-as refuza nicicand. Doar ca per ansamblu gravitez spre complexitate mai mare si din inertie cumva un joc mai complex tinde sa ia o nota mai mare de la mine. De ceva trebuie sa ma leg cand mai scad cate o nota (din ratingul pt. uz personal) ca altfel e ca la scoala: daca toata clasa are 9 si 10 sistemul de notare e inutil.

Hmmm, o temă destul de interesantă, dar până acum n-am dat niciun joc o nota 10. Intrând pe pagina lui BGG am văzut că cea mai mare notă care am dat e 8.6. Din cauză asta o să zic ceva despre 3 jocurire care îmi plac cel mai mult pe data aceasta:

1. A Game of Thrones: The Board Game (Second Edition)

Primul joc care am jucat. Poate faptul acesta e unul dintre motivele pe care să-mi place jocul atât de mult, dar pe lânga asta jocul are toate ce un jucător pot vrea - o hartă intereactivă și destul de colorata, o temă foarte placuta, mai ales pentru cei care le place serialul Urzeala Tronurilor, licitație, intrigă și foarte mult interacție cu jucători ceilalți. Singura problemă, care mu e mică in timpul prezent, e că jocul e foarte lung și nu-l joc mai mult de 1-2 ori anual Dar ramâne pe locul întâi!


2. The Resistance: Avalon

Cel mai bun jocul de petrecere. Sunt foarte puțin oameni cu care am jucat si nu-le a placut. Cu foarete mult interacție ești mereu in joc, care fața Werewolf e perfect. Se joacă foarte repede și când e terminat toată grupă vrea să facă mai un și mai un joc. Da, nu e pentru oameni cărora nu le plac să vorbesc mai mult și să aiba puțin haos pe masa, dar e prblema lor


3. Dead of Winter

Mie îmi plac foarte mult jocurile in mediu acest, dar din păcate cu chiar toate se pierde foarte mult timp Din fericirea mea acum câteva ani a ieșit Dead of Winter și m-a facut foarte foarte fericit. Cu o lungimea foarte buna, care nu depașește 2, 2 jumate ore n-a contat că tema jocului nu e una dintre favorite mele. Din nou - foarte intereactiv și fiecare acțiene care ceilalți jucători fac te lasă să ai îndoială dacă nu sunt betrayer care pentru mine e foarte interesant.

Păi așa e!

Eu am suficiente jocuri carora le acord nota maxima si inca suficiente altele care bat la poarta notei maxime. Dar ca sa nu incep cu lista, hai sa redactez si un preambul, unde am sa subliniez ca pentru mine un joc de zece trebuie sa adune si imbine mai multe calitati (si nu cantitati), cum ar fi mecanici clare si bine interconectate, rejucabilitate medie sau ridicata, componente "curate", care isi indeplinesc scopul, scalabilitate buna si reala, adancime si multitudine a decizilor de luat, cai multe spre victorie, tematica atractiva, dar si altele. Niciuna dintre calitatile enumerate nu este obligatorie, ci doar suficienta (i.e. imi plac si jocurile abstracte, jocurile cu o singura mecanica centrala, cu componente mai putin placute, etc.) De asemenea, incerc pe cat de mult pot sa extrag jocurile din context si sa le notez "cinstit" (eu tind cel mai adesea spre nisa jocurilor dificile, dar ma bucur si de jocurile mai simple si incerc sa nu le depunctez doar pentru ca sunt prea simple).

Dar suficient cu vorbaraia pe langa subiect, asa ca sa trecem acum la lista de jocuri. Lista pe care am ordonat-o alfabetic, ca sa nu existe discutii...

Biblios - un joc simplut care imi place mult, mult, mult. Ai foarte putina informatie la dispozitie despre ce urmaresc adversarii, incerci sa deduci cat mai mult pe masura ce avanseaza jocul, iar in tot acest timp incerci sa iei cele mai bune decizii in privinta cartilor care iti trec prin mana. De asemenea, e foarte important sa stii cand sa licitezi in partea a doua a jocului, cat sa licitezi si cum sa manipulezi zarurile cu cartile care iti permit acest lucru. Stiu ca probabil jocul nu are acelasi farmec cand sunt doar doi oameni la masa, dar in patru jucatori este sublim. Motiv pentru care primeste 10.

Dixit - si aici ma refer la toata familia. Exemplu de joc simplu care prinde la toata lumea, tineri ori batrani, fete sau baieti, neofiti ori jucatori hardcore. Si tot Dixit este exemplu de joc in care scopul nu este sa castigi (neaparat), ci sa te distrezi jucandu-te. Razand de indiciile date, de cartile puse la bataie pentru un anumit indiciu ori de anumite alegeri facute. Ce sa mai, joc foarte distractiv, meritoriu purtator al notei 10.

For Sale - ramanem in zona jocurilor simple, dar foarte, foarte bune. Premizele lui For Sale sunt foarte simple: incerci sa cumperi cat mai ieftin si sa vinzi apoi cat mai scump. Dar cum faci asta va depinde mult de fiecare mana de carti, fie ele cu proprietati ori cu cecuri de bani. In plus, imi place foarte mult ca dinamica se schimba extrem de mult in functie de numarul de jucatori - cand sunt mai putini jucatori la masa, ai mai mult control asupra licitatiei, cand sunt mai multi ai control mai scazut, deci va trebui sa te gandesti cum sa te pozitionezi atat in licitatia curenta, cat si in cele viitoare. Super filler, super scalabilitate, nota 10 bine meritata.

Hansa Teutonica - sa ne indreptam acum si spre jocurile mai grele. HT este un exemplu de joc in care dinamica, tactica si durata jocului depind foarte mult de ce decizii iau jucatorii si ce strategii urmaresc. Unele jocuri o sa dureze mai mult si o sa permita o dezvoltare mai profunda, pentru ca jucatori sunt mai relaxati cu extinderea pe harta si nu acumuleaza repede cele 20 de puncte, in altele o sa fie o batalie pentru toate oficiile albe, pentru jetoanele bonus si pentru dezvoltarea unei retele de oficii cat mai congruente. Jocul mai necesita si o buna pozitionare pe harta, controlarea directiilor de dezvoltare ale adversarilor, impiedicarea acestora, dar si urmarirea indeaproape a rubricilor de punctare de la final. Joc cu tema minima, spre zero, dar foarte dur, atat tactic, cat si strategic, consumator de materie cenusie. Recomandat si notat cu 10.

Le Havre - cel mai bun joc al lui Uwe, de departe. Nu este prea scalabil (se joaca super cu 2 sau 3 jucatori), nici varietatea nu este prea mare, dar este un joc atat de bun altfel, incat uit complet aceste neajunsuri. Joc in care trebuie sa stii sa urmaresti un plan strategic si sa te tii de el aproape pana la sange, in care trebuie sa stii cand sa iei resursele din piata (pana nu este prea tarziu si le ia un adversar), cum, cand si cat sa upgrade-ezi (din) aceste resurse, cum si cand sa constuiesti (cladiri si/sau barci) si cum sa transporti cat mai multe resurse valoroase, care si alea trebuiesc obtinute cumva, la niste timpi propice. Un deliciu de joc care necesita buna planificare strategica, decizii tactice uneori cruciale, un timing bun al executarii planului de lucru si o buna cunoastere a valorii bunurilor/cladirilor. Si toate acestea pe un schelet de actiuni minimal - iei un grup de resurse sau muti omul si activezi o cladire, cu niste mici vanzari si cumparari ici si colo. Pentru toate aceste calitati "Portul" primeste indubitabil un 10 din partea mea.

King of Tokyo - nu mi-am dorit niciodata sa fiu un monstu kaijudo, care distruge orase si metropole, dar imi place tare, tare mult sa joc KoT. Premizele sunt simple - dai cu zarurile de (maxim) trei ori si fie strangi puncte, fie te vindeci, fie strangi energie, fie ataci ceilalti monstri. Scopul jocului, la fel de simplu - sa strangi 20 de puncte sau sa fii singurul supravietuitor al luptei. Iar de la aceasta fundatie simpla pleaca un joc simplu, dar foarte, foarte distractiv. Cel mai adesea vei spera din tot dinadinsul sa pice zarurile izbavitoare, fie cele care iti aduc multe puncte, fie cele care te ajuta sa omori un monstru, fie cele care te vindeca. Iar zarurile aducatoare de energie nu sunt nici ele de aruncat la cos, pentru ca deseori poti sa iti creezi avantaje bune din carti, ori sa dezavantajezi unul sau mai multi adversari. Dar totul se rezuma la zaruri si la cat noroc iti atribuie Fortuna (zeita, nu casa de pariuri) si la cat de mult vei risca. Esti un monstru, te lupti cu alti monstrii pentru suprematie, haosul, atat din carti, cat si din decizii si zaruri este garantat. La fel de garantat este nota 10 pe care i-o acord jocului. Nota - nu am jucat King of New York (pentru nu stiu ce motiv, sincer sa fiu), dar sunt sigur ca mi-ar placea la fel de mult.

Liar's Dice - desi putin exagerata metafora, acesta este Patul lui Procust The Dice Game... Daca jocul anterior este un haos de zaruri, acesta este si mai si. Dar nu acest lucru primeaza, ci cat de bine estimezi fetele zarurilor, cum controlezi matematica sanselor si nu in ultimul rand, cum iti minti adversarii. Si mai trebuie ceva, sa stii cand sa nu cazi in capcana, ci sa opresti pacaleala pana nu te va costa mai mult. Ambele moduri de joc mi se par atractive si meritorii, desi prefer modul in care zarurile raman sub pahar. Iar regula cu pierderea unui singur zar pe tura, indiferent de dimensiunea erorii, este doar pentru fricosi. In jocul de Liar's Dice ori joci, ori pierzi. Nu e rost de amanari, mai ales ca se joaca foarte, foarte repede. Si tot la fel de repede si de zgomotos ii dau eu un 10.

No Thanks! - ba Multumesc! pentru ca exista acest joc. Acest joc poate fi prezentat sucint astfel: simplitatea ca definitie si joc. Iei o carte sau dai un ban ca sa nu. Pentru ca scopul e sa nu. Sau sa da doar daca e un da cu greutate de banuti, care banuti iti vor da voie sa nu alta data. Sau da, da, da doar daca poti sa legi intr-o serie, caz in care doar cea mai micuta carte conteaza. Dar si cand e da, da, da, parca ai mai vrea si niste banuti, pentru ca stii ca pentru adversari e nu. Dar cat te intinzi pana sa da? Mai mult? Mai putin? Simplitate delicioasa de joc si un 10 caruia ii spun da din prima.

Samurai - jocul lui Reiner Knizia, ca sa nu fie confuzie. Si nu orice joc al doctorului, ci cel mai cel daca ma intrebati pe mine. Strategia si tactica merg mana-n mana si sunt ambele imperios necesare pentru a face treaba buna la joc. Iar premizele sunt cat se poate de simple - pune un jeton (cel mai adesea) si incearca sa obtii cat mai multe avantaje cu el, fie influentand una sau mai multe figurine, fie blocand accesul unui jucator, fie furand o figurina de sub nasul cuiva. Iar in tot acest timp urmareste un plan strategic care sa-ti aduca macar o majoritate folosind doar cele cinci jetoane pe care le ai la dispozitie la un momentdat. Si nu mai spun ca tipul de lupta difera in functie de numarul de jucatori - cu doar doi te lupti din prima pana-n ultima secunda, in timp ce cu patru ai mai mult spatiu de lucru, evaluezi altfel fiecare figurina si ai mai mult loc de furt. Desi abstractizat bine, jocul imi da voie sa-mi imaginez o lupta intre doi pana la patru daimyo japonezi din era samurailor, iar pentru aceasta si pentru restul calitatilor ii dau nota 10 (ca sa nu fiu indrumat de catre shogun sa-mi fac seppuku).

Tigris & Euphrates - stati! stati! opriti presa! Vine Vick si zice ca Samurai e cel mai bun joc al lui Knizia, ii da si 10, dar apoi vine si zice ca si Tigris si Euphrat e joc de nota 10. Pai cum vine asta? Cum sa vina, altfel decat bine!? Daca si acest joc este bun si delicios si merita sa incaseze un zece, cine sunt eu ca sa nu-i recunosc meritele? Da, pot sa il cantaresc in paralel cu Samurai si sa zic ca cel din urma este mai pe sufletul meu, dar asta nu ma impiedica sa nu imi placa din plin si T&E. Care imi place pentru volatilitatea sa, pentru cat de cruciale sunt conflictele, fie ele interne sau externe, pentru cat de bine trebuie sa-ti folosesti mana de jetoane, pentru cum trebuie sa te pozitionezi, pentru cum trebuie sa stii sa ataci si cand, pentru tehnica de a declansa conflicte externe si a rupe apoi favorabil doar tie regatul reunit in regate mici, care dezavantajeaza adversarii. Iar daca la Samuraiul lui Knizia te stradui sa urmaresti trei categorii de resurse, aici munca este si mai grea, avand in vedere ca lucrezi cu patru resurse, ca suma lor se schimba de la o tura la alta, iar conflictele externe pot arunca numerele de la cer spre pamant. Exista pe lumea asta unele persoane care spun ca Raiul ar fi existat chiar pe Pamanat si ca ar fi fost situat undeva in taramurile fertile si bogate dintre cele doua rauri, Tigru si Eufrat. Chiar daca acest fapt este adevarat ori ba, jocul de fata este un mic colt de rai ludic care merita cu prisosinta nota mea 10.

Trajan - ave Caesar Traian imperator, Victor moriturus te saluta. Stefan Feld este un designer spre a carui jocuri sunt iremediabil atras. Da, cel mai adesea sunt jocuri foarte seci, atematice si doar mecanice, dar mie imi plac mult. Mai ales pentru ca sunt jocuri in care trebuie sa creezi combo-uri sau sa te pui in pozitia de a lua actiuni cat mai profitabile. Ce imi place atat de mult la Trajan, in dauna altor jocuri ale lui Feld, este mancala pe care este bazat jocul. Daca la alte Feld-uri ai un numar de actiuni si iti bati capul cum sa le folosesti mai bine, aici trebuie sa-ti bati capul cum sa manevrezi mai bine mancala pentru a-ti bate apoi capul cum sa scoti cat mai multe puncte. Da, multa bataie de cap in Trajan. Scalabilitatea este grozava, caile spre victorie sunt multiple, tot timpul ai ceva de facut, fie sa te pozitionezi pentru o mutare grozava, fie sa faci o mutare grozava, fie sa furi o oportunitate grozava. Este Trajan o salata de puncte in adevaratul sens al cuvantului, dar este o salata grozava, de nota 10 in ochii mei.

Troyes - jocul despre zaruri strategice; sau jocul de strategie cu zaruri. Spuneti-i cum vreti, dar Troyes este un joc grozav. Se bazeaza pe zaruri, dar te lasa sa le manipulezi, deci nu te vei simti niciodata la indemana capriciilor Fortunei (din nou, zeita, nu casa de pariuri). Iar o data ce ai terminat de lucrat cu zarurile, trebuie sa te pui pe treaba si sa le folosesti cu cap, pentru ca orasul Troyes nu s-a dezvoltat si aparat de probleme cu oameni neputinciosi. Un joc cu o economie (atat a banilor, cat si a reputatiei) foarte stramta si capricioasa, in care trebuie sa cunosti bine cartile care pot veni, precum si sa ochesti vultureste combinatiile dintre cartile de activitate ce apar intr-un joc anume. Si nu in ultimul rand, un joc in care economia zarurilor (de fapt, principala economie) este cel mai adesea cruciala si facatoare (si desfacatoare) de castigatori. Da cu zarurile, fa-ti un plan temeinic, urmeaza-l, mai adjusteaza-l pe alocuri ca urmare a deciziilor adversarilor, dar nu-ti uita niciodata tinta/tintele si fa cat mai multe puncte. E simplu, nu? Dar joaca intai Troyes si ai sa vezi ca nu e chiar atat de facil. Singurul lucru care este facil, cel putin mie, este sa ii dau lui Troyes un 10.

Primul grup contine jocuri care inca nu au primit nota 10, dar este, cel mai probabil o chestiune de timp (si de joc) pana o vor primi. Aici regasim: Grand Austria Hotel, Isle of Skye, Onirim, Port Royal, Terra Mystica, Terraforming Mars, Tzolk'in.

Iar cel de-al doilea grup contine jocuri pe care eu le vad drept candidati viabili la nota maxima, dar care pana acum nu m-au convins. Poate pentru ca nu le-am jucat suficient, poate pentru ca nu am vazut ce trebuia sa vad, poate pentru ca eram prea necopt. Sau pentru orice alt motiv. Dar ele sunt acolo, in apropierea notei si au sanse. Iar numele lor sunt: Agricola, Andean Abyss (desi aici ma refer la seria COIN), Arboretum, BattleCON, Castles of Burgundy, Cyclades, Dominant Species, Eclipse, Endeavor, In the Year of the Dragon, Julius Caesar, Mombasa, Race for the Galaxy, RoboRally, Twilight Struggle, Tzaar, Vinhos, Voyages of Marco Polo, Yinsh, Yspahan. Iar lista sigur poate continua.

Dar aleg sa ma opresc aici cu enumerarea mea. Si sa incalec pe o sa, pentru ca v-am prezentat lista mea. Actuala...

In cazul meu, jocurile de dificultate 3 sau mai mare care nu imi plac zboara din colectie, cele rapide, bune de jucat cu începătorii carora le dau cel putin nota 7, raman de regula in colectie. In ultimul timp am reusit sa joc ceva din jocurile nejucate, astfel ca mai am "doar" 10 nejucate. Astfel, jocurile care au ramas in colectie imi plac, cel putin. Apoi, jocurile de razboi sau eurogameurile care au ceea ce caut eu la ele (tematica, provocare, poveste, istorie in cazul primei categorii, respectiv complexitate, rejucabilitate, diferite cai spre victorie si mecanici bune in cazul eurogameurilor) primesc cel putin nota 9. Jocurile simple, rapide, indiferent cat de reusite ar fi, consider ca nu merita nota 9 sau 10, acestea fiind rezervate jocurilor amintite mai sus; dar asta e sistemul meu de notare. Acestea fiind zise, sa-mi prezint jocurile de 10:

Agricola - imi place pentru sutele de carti pe care le are si care te pot ajuta pe parcursul jocului, pentru ca tema este prezenta, pentru ca esti mereu cu cutitul la os, iar extensia Farmers of the moor e excelenta.

Netrunner - asimetric, grafica superba, foarte tematic; e nevoie de cateva extensii pentru a-l "simti" cu adevarat.

Battles of the Bulge: Celles - un wargame cu reguli putine, componente la fel, care te provoaca sa cauti diferite strategii si cai pentru a castiga si ocupa obiective.

Brass - o capodopera a genului.

Commands & Colors: Ancients - componente din lemn, numeroase unitati care se comporta diferit, lideri, scenarii istorice.

A few acres of snow - deckbuilding wargame, asimetric, o lupta de uzura intre francezi si englezi.

Glory to Rome - in primul rand, diferitele cladiri cu fel si fel de abilitati; construirea unui motor aducator de puncte.

Hammer of the scots - block wargame cu componente putine, se joaca diferit cele doua factiuni, regulament clar si o placere sa il joci.

Hannibal: Rome vs Carthage - un wargame de tip campanie care simuleaza excelent cel de-al doilea razboi punic.

The Hunters: German U-boats at war 1939-43 - cel mai bun solitarire game jucat, foarte tematic, narativ si captivant.

Isle of Skye - un joc simplu, cu reguli clare, pentru mine este cel mai bun joc din categoria sa, prietenos cu incepatorii dar in acelasi timp cu rejucabilitate si pe care nu l-as refuza niciodata.

Maria - wargame in 3, asimetric, extrem de elegant ca mecanici, grafica.

No retreat: the Russian front - frontul de Est la inceputul operatiei Barbarossa; vreme variabila, strategie la scara mare, design elegant.

Puerto Rico - unul dintre primele jocuri pe care le-am avut; l-am jucat de multe ori si l-as juca oricand. Un clasic

Red Winter: The Soviet Attack at Tolvajärvi, Finland – 8-12 December 1939 - o bijuterie in materie de wargames, foarte tematic, cu multe variante care se pot adauga pentru o si mai mare acuratete istorica. Absolut superb.

Sekigahara - un alt block wargame cu o mecanica aparte, unitatile angrenate in lupta trebuie activate prin carti de loialitate. O lupta pentru controlarea resurselor si fortaretelor in Japonia medievala.

Through the ages: a new story of civilization - cel mai bun civ game pe care l-am jucat, are tot ce ii trebuie.

Trajan - mecanica mancala, actiunile si diferitele strategii posibile

Troyes - a fost, este si va ramane in top 3 al jocurilor preferate.

Twilight Struggle - se bazeaza pe aceeasi mecanica cu a lui Hannibal; Razboiul Rece, evenimente istorice si area control.

Vinhos - un joc extraordinar, pus pe masa recent. Unul dintre cele mai bune regulamente pe care le-am citit, iti prezinta actiunile intr-o ordine logica, la orice intrebare care iti apare in minte raspunsul este ori la exemplele din dreapta paginii, ori mai jos. Foarte tematic.

The voyages of Marco Polo