Post: # 8887Post
fixpix
22 Nov 2010, 18:29
Eu am jucat DT1 si l-am vindut rapid. Pare simplu la prima vedere dar in realitate e un sah pe steroizi. Problema principala pe care am avut-o cu jocul este ca e extrem de greu sa vizualizezi combinatiile, asa ca nu ai decit optiunea de a le incerca efectiv mutind piese, rotind camere, inapoi, alta miscare, alta camera, inapoi un pas, ce se intimpla daca fac asta, inapoi, cealalta, inapoi...AAAAAAAA. La un moment dat: a) mori incet pina cind face adversarul o miscare sau b) te saturi si faci ceva, orice, numai sa scapi de rindul tau.
Comparatia cu sahul este extrem de buna, dar la sah macar poti sa vizualizezi mental combinati ulterioare. In DT ai nevoie de vedere in spatiu extrem de buna ca sa-ti vezi propria runda, ce sa mai vorbim de toate miscarile pe care le-ar putea face vecinul.
In plus de asta, e si foarte enervant si incomod sa tot ridici piesele, sa le iei de pe masa fara sa le impingi pe celelalte, fara sa se rastoarne miniaturile de pe ele, fara sa uiti ce orientare avea cind ai ridicat-o, dupa ce deja ai rotit-o de citeva ori cautind o pozitie mai buna...AAAAAAAAA...
Mie mi s-a parut ca din contra, este extrem de "brain-burner" pentru ca o miscare extrem de mica schimba complet configuratia jocului. E de ajuns sa se schimbe pozitia unei camere ca sa trebuiasca sa-ti regindesti strategia. In sensul asta e foarte usor sa faci miscari stupide si aproape imposibil sa ai o strategie consistenta, fiecare runda trebuie adaptata la situatia existenta. Ceea ce nu ar fi nici o problema daca nu ar fi mii de combinatii posibile de fiecare data.
E un joc nostim cu un concept foarte interesant dar pe mine m-a enervat foarte tare. Prea multa munca si prea putina distractie.
)