ForumBoardGames.ro

Topicul cu best of the month ma face sa-mi doresc sa cumpar anumite jocuri laudate, asa ca propun un topic unde sa dam motive pentru care nu ar trebui sa cumparam un anumit joc
(pentru cei care vor sa gaseasca motive sa se abtina de la cumparaturi) :
Cu cat mai noi jocurile cu atat mai bine .
Si va rog sa puneti cu bold jocurile mentionate, ca sa fie usor de depistat.

1. ... urasti norocul mascat ca strategie .
Jocuri unde norocul decide practic daca nivelul de dificultate e foarte ridicat sau ridicol de usor. In jocuri gen Pandemic, Pandemic Legacy, Friday, Lord of the Rings LCG si foarte posibil GloomHaven (din cat am vazut in playtrough-uri) si altele asemenea unde norocul cartilor pe care le tragi decide practic nivelul de dificultate al jocului. Normal ca daca joci foarte bine maresti stacheta de unde jocul isi bate joc de tine , dar asta inseamna sa dedici mult timp ca sa compensezi (poate 20%) faptul ca deignerii nu au gasit o modalitate inteligenta de a introduce mecanisme care sa nu se bazeze atat de mult pe noroc. La sfarsitul zile insa aceste jocuri ma lasa gol si nu-mi ofera satisfactie pentru ca nu simt ca am facut aproape nimic, doar am avut noroc.

2 ... vrei sa-l joci in mai mult de 2 jucatori
Jocuri ca Grand Austria Hotel si Carcassonne unde jocul in mai mult de doi jucatori devine fie atat de lung si plictisitor de iti vine sa te zgarii pe ochi, fie atat de random incat mai bine joci table.

3 ... vrei sa-l joci in mai putini jucatori
Sunt jocuri care sunt mai slabe in 2 jucatori (gen Terra Mystica) dar sunt jocuri care sunt pur si simplu broken in mai putini jucatori, gen Keyflower, unde mecanica se bazeaza pe interactiunea intre niste game tile-uri (sau score tile-uri) care pot sa nu mai apara niciodata dupa ce in primele runde ti-ai facut o strategie care se bazeaza pe ele .

4 ... urasti mecanica de a calcula mutarea perfecta uitandu-te mereu in multe locuri cu multe simboluri/culori
Jocuri unde informatiile se schimba mereu si "strategia" devine practic munca de a te uita mereu in 10 locuri diferite si de a face potriviri la diferite simboluri/ culori ca sa poti sa-ti faci mutarea. Cateva din aceste jocuri : Azul, Splendor, The Builders, Century spice road. Iau exemplu Azul : la fiecare mutare poti sa stai sa calculezi si sa vezi ce tre sa iei ca sa maximizezi punctele pe care le faci tu cu damageul pe care poti sa-l faci adversarilor. Ai toata informatia acolo, trebuie doar sa pierzi timpul si sa calculezi ca un computer. Practic sunt jocuri unde un computer mereu o sa joace mai bine ca tine pentru ca e super usor sa calculeze mutarea perfecta.

5... urasti multitudinea excesiva de optiuni
Jocuri tip sandbox pentru cei care nu suporta stresul si incorsetarea unor situatii din care trebuie sa scapi printr-o strategie bine gandita. Sunt jocuri unde practic poti sa faci ce vrei, nu exista stres, ai o multitudine excesiva de alegeri si variante. In aceasta categorie: Caverna, A feast for Odin si altele de care m-am ferit si deci nu am ajuns sa le joc . Imi plac jocurile in care ti se da o problema de rezolvat cu niste constrangeri si trebuie sa faci fata situatiei, nu jocuri unde n-ai niciun stres si sunt atat de multe variante si asa putina interactiune intre jucatori incat jocul nu-ti mai da satisfactia unui joc ci satisfactia de a construi un castel de nisip pe plaja (ceea ce prefer sa fac in loc sa joc un astfel de joc).

6... doresti un joc blanasat cu jucatori de nivel diferit
Jocuri unde daca nu toti jucatorii de la masa sunt la fel de buni, kingmakeing-ul neintentionat devine aproape regula.
In jocuri ca Pulsar 2849, 18xx, Ginkgopolis, Clans of Caledonia, 7 wonders, Santiago, Modern Art, Terraforming Mars si in general jocuri cu interactiune pe harta sau/si licitatii poti sa ai cea mai tare strategie si cineva sa te bata usor si la distanta mare pentru ca profita (intentionat sau nu) de jucatorul mai slab (direct sau indirect).

7.. multitudine de cai spre victorie
Jocuri unde pare ca exista o strategie dominanta. Am jucat de multe ori Grand Western Trail si nu vad cum poti sa castigi impotriva cuiva care se concentreaza pe strategia cowboy executata bine iar tu pe alta strategie. Nici la Clans of Caledonia / Marco Polo nu cred ca reusesti fara (destul) de multe contracte, dar macar aici nu exista un track de tren lung cat doua laturi de harta .

8.. nu vrei sa arunci banii pe fereastra
Jocuri pe care le cumperi fara sa consulti aceasta lista si ajungi sa nu le mai joci sau sa le urasti dupa primul joc si sa le scoti pe bursa. Fiecare are multe exemple de genul asta .

Alea cu numarul de jucatori sunt foarte importante. Atatea jocuri pun 2-5 cand de fapt vor sa spuna 2-3 sau 4-5, ca e greu sa te ghidezi dupa numerele puse pe cutie. Le Havre, Nations, si Agricola merg pana in 5 jucatori, dar iti vei da glont mult inainte sa termini o astfel de partida. Prima data cand am jucat Agricola l-am jucat in 5, si mi-a luat multi ani sa revin la el si sa-mi dau seama ca e un joc bun daca-l joci cu 2-3 jucatori. La fel, extensia de Tzolk'in cu triburi si profetii aduce al 5-lea jucator, si am facut o data greseala sa-l joc cu numar maxim...

Am jucat si doua partide de Scythe in 3 jucatori, si au fost printre cele mai solitare partide pe care le-am jucat vreodata. Chiar si 1 vs Automa e mai interactiv. Chiar ma gandeam ca daca-l mai joc in mai putin de 4 voi completa pana la 4 jucatori cu Automas.

Ah, si Battlestar Galactica "merge" in 3. Hahahahahaha....

Haddeo wrote:7.. multitudine de cai spre victorie
Jocuri unde pare ca exista o strategie dominanta. Am jucat de multe ori Grand Western Trail si nu vad cum poti sa castigi impotriva cuiva care se grabeste cu strategia cowboy executata bine.

Nu doar ca se poate, insa pana acum am vazut doar doua jocuri (din 10+ si unul dintre ele a fost in 2 jucatori, unde e mai usor de realizat) unde strategia rush-cowboys a functionat. S-a castigat si cu cowboy, insa nu rush ignorand alte surse de puncte. Am vazut castigandu-se si cu builderi, si cu cei mov de pe travel. Aici chiar nu pot sa fiu de acord ca este doar o strategie castigatoare. Probabil a contat si faptul ca am jucat cu oameni experimentati, care cunosc strategiile diponibile in joc si pot contra-balansa usor asemenea incercari. Rush-cowboys pare strategia cea mai evidenta, insa daca ar fi sa ma gandesc acum, e probabil cea mai usor de combatut.

Chuckila wrote:

Haddeo wrote:7.. multitudine de cai spre victorie
Jocuri unde pare ca exista o strategie dominanta. Am jucat de multe ori Grand Western Trail si nu vad cum poti sa castigi impotriva cuiva care se grabeste cu strategia cowboy executata bine.

Nu doar ca se poate, insa pana acum am vazut doar doua jocuri (din 10+ si unul dintre ele a fost in 2 jucatori, unde e mai usor de realizat) unde strategia rush-cowboys a functionat. S-a castigat si cu cowboy, insa nu rush ignorand alte surse de puncte. Am vazut castigandu-se si cu builderi, si cu cei mov de pe travel. Aici chiar nu pot sa fiu de acord ca este doar o strategie castigatoare. Probabil a contat si faptul ca am jucat cu oameni experimentati, care cunosc strategiile diponibile in joc si pot contra-balansa usor asemenea incercari. Rush-cowboys pare strategia cea mai evidenta, insa daca ar fi sa ma gandesc acum, e probabil cea mai usor de combatut.

Da, nu am vrut sa zic neaparat ca exclusiv cea de rush, ci strategia de Cowboy bine jucata. Adica cineva care se concentreaza pe Cowboy + alte chestii in masura mult mai mica vs cineva care se concentreaza pe alte chestii si pe cowboy in masura mult mai mica. (am clarificat si in postul initial)

Pentru mine, "deal breaker"-urile sunt doar numarul de jucatori si pretul (de asemenea, evit jocurile care te forteaza sa joci exclusiv competitiv). In rest... as zice ca tine de evidenta: un joc bazat pe zaruri, sau pe un deck de carti, in mod clar va avea o doza de hazard, duh Ce nu inteleg eu, pe de alta parte, este mania unora (si nu-s putini) de a avea un control total asupra a ceea ce se intampla in joc, pe toata durata partidei. Dar asta este alta poveste...

Revenind la subiect, constat ca ceea ce inteleg eu prin numarul recomandat de jucatori, si ceea ce a inteles designerul/publisherul, sunt din filme diferite. Eu ma astept ca atunci cand pe cutie scrie de ex 2-6, jocul sa se joace si sa evolueze cam la fel, fie in 2, fie in 6. Cand aud chestii de genul: "la X numar de jucatori, jocul este asa si pe dincolo, dar la numarul fix de N jucatori, face pe dracu' ghem", mor! MULTE jocuri nu merg in 2 - sau, ma rog, sunt strict functionale, dar fara nici un pic de sare si piper. La fel, altele devin de-a dreptul haotice (si nu in sensul bun) in numarul maxim de jucatori. As vrea sa nu mai iau tepe "servite" de genu' asta, domnilor designeri/publisheri!

A, si inca o chestie - nu cumpara jocul X-ulescu daca:
nu stai bine de tot cu nervii, astfel incat sa supravietuiesti unui rulebook scris cu picioarele- serios, pana nu dai peste un joc cu un regulament varza, nu intelegi cat de mult iti omoara nervu', si cat de prost cade pe masa - desi jocul in sine este chiar ok...

Corwin wrote:Le Havre, Nations, si Agricola merg pana in 5 jucatori, dar iti vei da glont mult inainte sa termini o astfel de partida.

Am jucat Nations in 5 la ultima intalnire Nationala, a durat vreo 3 ore, 3 ore jumatate cu totul. Cu 3 sau 4 oameni care nu-l mai jucasera vreodata gen . Deci eu nu am avut experienta glont in cap. Cred ca depinde foarte mult cu cine il joci.....

Am vazut ca se mai plang oamenii de GAH in 4, l-am jucat de vreo 3 ori in 4, nu mi s-a parut rau, chiar mi-a placut. Da, tine mult mai mult decat jocul in 2, dar nu a fost o experienta rea. E bun in 2, dar pentru mine e mai fun in 3 sau 4 jucatori, chit ca e putin mai random. La fel si Castles of Burgundy. Merge foarte bine in 2, dar tot imi place mai mult in 3/4 decat in 2. Singurul joc la care a venit sa imi dau glontz in cap in mai multi jucatori(care imi vine in minte acum cel putin) e Arkham Horror jucat in 5/6. Cea mai boring experienta ever.

Numarul optim de jucatori e de fapt dependent de ce tip de jucator esti. Am jucat aseara Concordia in 4 jucatori. Toate bune si frumoase, dar mi s-a parut extrem de haotic, in sensul in care nu poti avea control deloc asupra ce vei face 1 tura mai tarziu. In 2 e altceva, iti formulezi contingency plans, mergi pe preferinta nr 2 in materie de mutare, dar tot reusesti sa faci ceva. Plus ca a si durat mai mult decat mi-ar fi placut. Da, Blood Rage o fi mai fun pentru unele persoane in 4, dar nu mi se pare ca se pierde mare lucru in 2,atat timp cat folosesti toate cartile. Prefer sa fie randul meu mai repede si sa fiu implicat in toate conflictele, putine cate sunt, decat sa astept sa isi termime 2 sau 3 jucatori batalia si eu sa stau sa ma uit la ei. Nu stiu, mie jocurile in 2 in general mi se par mult mai implicate, si ma simt eu mai bine jucandu-le. Cu ce ma ajuta ca nr optim de jucatori e 5 la Kemet, daca eu ma simt mai bine jucandu-l in 2?

VZQ wrote:Ce nu inteleg eu, pe de alta parte, este mania unora (si nu-s putini) de a avea un control total asupra a ceea ce se intampla in joc, pe toata durata partidei. Dar asta este alta poveste...

Pai nu era vorba de control vs lipsa de control. Nu am blamat norocul in jocuri. Am blamat jocurile pe care poti sa le joci 40-60 de minute ca apoi soarta jocului sa fie decisa de o carte care poate sa vina intr-un fel sau altfel. La Pandemic, sunt cazuri (foarte rare) la care poti sa pierzi jocul din prima tragere de carte, fara sa ai sansa de a lua vreo decizie, dar e un exemplu extrem care exemplifica mecanica principala a jocului.
Altfel, tocmai am spus in alt punct ca nu imi plac jocurile cu informatie perfecta unde trebuie sa stai sa calculezi miscarea perfecta. Teoretic alea sunt singurele jocuri unde poti sa ai control total si nu vad de ce ar dori sa joace alte jocuri cei care au obsesia asta .

Shaikan wrote:

Corwin wrote:Le Havre, Nations, si Agricola merg pana in 5 jucatori, dar iti vei da glont mult inainte sa termini o astfel de partida.

Am jucat Nations in 5 la ultima intalnire Nationala, a durat vreo 3 ore, 3 ore jumatate cu totul. Cu 3 sau 4 oameni care nu-l mai jucasera vreodata gen . Deci eu nu am avut experienta glont in cap. Cred ca depinde foarte mult cu cine il joci.....

Cu siguranta. Eu l-am jucat doar in 3 (si o data solo), dar l-am vazut jucat in 4 si nu l-au terminat. Insa deja jocul in 3 mi se pare destul de lung cat sa nu vreau sa-l incerc in mai multi.

---

Haddeo, VZQ: mie-mi plac si jocurile cu multe elemente aleatoare, si cele cu perfect information, dar intr-adevar in functie de alte aspecte ale jocului il pot face neinteresant. Multa vreme preferatul meu a fost Battlestar Galactica, unde am avut partide decise la un 50%-50% (5-8 castigau oamenii, 1-4 castigau cylonii). Din cauza ca jocul e pe echipe, si ca aspectul tematic e foarte puternic, nu ma deranjau interventiile norocului in deznodamantul partidei. In schimb intr-un joc gen Might & Magic Heroes, care se vrea o strategie care dureaza mai mult decat Civilization, mi se pare absurd sa castige cineva pentru ca in ultima tura la o batalie a dat de cateva ori zaruri bune.

La jocurile de tip "perfect information" in schimb cred ca sunt importante doua lucruri:
- complexitatea jocului trebuie sa fie atat de mare incat sa nu fie perfect calculabil. Exista AI pentru aplicatia de Terra Mystica, si nu are nici o sansa impotriva unui jucator mediu. Au spus ca vor face AI mediu si AI hard, dar deocamdata le-au tot amanat pentru ca e mai greu decat credeau la inceput. La Gaia Project, unde numarul de posibilitati e si mai mare, cred ca va fi si mai complicat sa faci un AI competitiv. Din fericire nu toate jocurile perfect information sunt de dificultatea lui Splendor.
- trebuie un acord intre jucatori sa nu stea 15 de minute la o mutare, daca lumea se asteapta ca intreg jocul sa dureaze 2-3 ore. Tin minte ca la primele partide de Terra Mystica am jucat cu timer dupa prima runda (in care totusi e bine sa-ti faci planul strategic ceea ce dureaza mai mult), si ne-am obisnuit repede sa gandim cat mai mult pe turele celorlalti. Dupa cateva partide nu a mai fost nevoie de timer.

Haddeo wrote: Pai nu era vorba de control vs lipsa de control. Nu am blamat norocul in jocuri. Am blamat jocurile pe care poti sa le joci 40-60 de minute ca apoi soarta jocului sa fie decisa de o carte care poate sa vina intr-un fel sau altfel. La Pandemic, sunt cazuri (foarte rare) la care poti sa pierzi jocul din prima tragere de carte, fara sa ai sansa de a lua vreo decizie, dar e un exemplu extrem care exemplifica mecanica principala a jocului.

Despre asta vorbeam si eu - te chinui, faci o strategie, si la final, hop un zar bun sau o carte norocoasa si ai pierdut...asa, si? Care-i marea miza, pana la urma? Am spus ca nu-mi place sa joc competitiv; daca e sa pierd, macar a fost "soarta", si nu propria prostie Pe scurt, prefer jocurile de genul asta, tocmai pentru ca au un ritm mai permisiv si relaxeaza jucatorii ambitiosi. Eu unul joc doar de fun, experienta in sine este suficienta. Cei care sunt setati mereu pe castig ma obosesc si-mi pierd cheful de joc. Pe de alta parte, rasturnarile de situatie de genul asta sunt amuzante si uneori spectaculoase Si asta este unul din motivele pentru care euro-urile nu ma atrag deloc

Cat despre numarul de persoane...ar fi bine sa tina doar de jucatori, dar din pacate de multe ori jocul pur si simplu nu functioneaza la capacitate maxima in numar mic. Si eu prefer variantele in 2 - tocmai de-aia am si scris ce-am scris... sunt satul de 2-X jocuri care in realitate nu merg in 2, pentru ca anumite mecanici sau reguli devin functionale de la 3 in sus. Bummer...

Corwin wrote:- complexitatea jocului trebuie sa fie atat de mare incat sa nu fie perfect calculabil. Exista AI pentru aplicatia de Terra Mystica, si nu are nici o sansa impotriva unui jucator mediu. Au spus ca vor face AI mediu si AI hard, dar deocamdata le-au tot amanat pentru ca e mai greu decat credeau la inceput. La Gaia Project, unde numarul de posibilitati e si mai mare, cred ca va fi si mai complicat sa faci un AI competitiv.

Asa ziceau si despre inteligentele artificiale in jocul de Go si apoi a aparut AlphaGo. Probabil ca cei care au dezvoltat app-ul pentru Terra Mystica nu au suficienta experienta in dezvoltarea unui AI care sa invete toate aspectele jocului ori au preferat sa nu mearga inca in directia respectiva, probabil concentrandu-se pe interactivitatea aplicatiei, utilizare usoara, corectare probleme si altele.

VickdaReaper wrote:Asa ziceau si despre inteligentele artificiale in jocul de Go si apoi a aparut AlphaGo. Probabil ca cei care au dezvoltat app-ul pentru Terra Mystica nu au suficienta experienta in dezvoltarea unui AI

Sunt sigur ca daca rulezi AlphaGo pe un mobil sau un PC s-ar putea sa stai 6 zile dupa mutarea de inceput, 5 zile si 23 de ore dupa a doua mutare , s.a.m.d . Pana la urma Go-ul si sahul sunt jocuri care pot sa fie rezolvate cu brute force, dar nu sunt, pentru ca dureaza prea mult si atunci s-au gasit tot felul de modalitati de a mai taia din crengile cu potential redus.
Nu zice nimeni ca nu se va ajunge la performante din ce in ce mai bune ale AI-ului dar e o diferenta intre jocurile cu informatie perfecta si cele fara informatie perfecta. Un joc mediu cu informatie imperfecta si modalitati de a introduce neprevazutul s-ar putea sa-l faca de foarte foarte foarte multe ori mai complicat de rezolvat ca go-ul.

VZQ wrote:Despre asta vorbeam si eu - te chinui, faci o strategie, si la final, hop un zar bun sau o carte norocoasa si ai pierdut...asa, si? Care-i marea miza, pana la urma? Am spus ca nu-mi place sa joc competitiv; daca e sa pierd, macar a fost "soarta", si nu propria prostie Pe scurt, prefer jocurile de genul asta, tocmai pentru ca au un ritm mai permisiv si relaxeaza jucatorii ambitiosi. Eu unul joc doar de fun, experienta in sine este suficienta. Cei care sunt setati mereu pe castig ma obosesc si-mi pierd cheful de joc. Pe de alta parte, rasturnarile de situatie de genul asta sunt amuzante si uneori spectaculoase Si asta este unul din motivele pentru care euro-urile nu ma atrag deloc

Nu inteleg ce legatura au mecanicile de joc bazate pe noroc prostesc cu dorinta unora de a castiga mereu. Vrei sa spui ca cei carora nu le plac jocurile de genul asta ( ne prefacem ca jucam ceva, dupa niste reguli ca apoi sa aruncam un zar sau sa intoarcem o carte si deznodamantul nu are nimic de a face cu ce s-a intamplat pana acum) sunt automat niste persoane care isi doresc mereu sa castige ?
Pot sa inteleg unele nuante atunci cand este vorba de niste jocuri tematice, rpgs etc si ai si o poveste , ai si mult randomnes, te bati aruncand niste zaruri, whatever gusturi si gusturi. Dar cand vrei sa vinzi un joc strategic cu o tema adaugata si toata mecanica e trage/arunca si totul se decide acolo, nu mai are legatura cu dorinta de a castiga, are legatura cu un timp pierdut fara sens (pentru mine).

adelindumitru wrote:Numarul optim de jucatori e de fapt dependent de ce tip de jucator esti. Am jucat aseara Concordia in 4 jucatori.

Zi mersi ca nu l-ai jucat in 5. M-a pus sfantu' sa-l pun pe masa dupa Revelion, din 5 il mai jucasem doar 2. Cu setup si explicatii, am inceput la 1 si am terminat la 6 dimineata. Dupa chinul ala am mai si calculat scorul gresit, fiind nedormit de vreo 22 ore. E drept ca eram si lenti pt ca nu mai gandeam limpede (nu, nu de la alcool) dar mai bine ii dau foc decat sa-l mai joc vreodata in 5.

VickdaReaper wrote:

Corwin wrote:- complexitatea jocului trebuie sa fie atat de mare incat sa nu fie perfect calculabil. Exista AI pentru aplicatia de Terra Mystica, si nu are nici o sansa impotriva unui jucator mediu. Au spus ca vor face AI mediu si AI hard, dar deocamdata le-au tot amanat pentru ca e mai greu decat credeau la inceput. La Gaia Project, unde numarul de posibilitati e si mai mare, cred ca va fi si mai complicat sa faci un AI competitiv.

Asa ziceau si despre inteligentele artificiale in jocul de Go si apoi a aparut AlphaGo. Probabil ca cei care au dezvoltat app-ul pentru Terra Mystica nu au suficienta experienta in dezvoltarea unui AI care sa invete toate aspectele jocului ori au preferat sa nu mearga inca in directia respectiva, probabil concentrandu-se pe interactivitatea aplicatiei, utilizare usoara, corectare probleme si altele.

Parerea mea e ca cei care se ocupa de marketingul acestor jocuri folosesc prea usor termenul de AI pentru orice sistem automat. Pana si sistemul automata pt. Scythe sau Viticulture e apelat uneori asa, desi n-are nicio legatura cu inteligenta artificiala. Dar deh, suna mai bine AI decat 'bot. Am incercat si eu aplicatia Terra Mystica, nu ma pricep prea tare dar e foarte posibil ca adversarul implementat sa nu fie un AI pe bune (cum e AlphaGo la care faci referire - adica un sistem care se poate invata si modifica singur ruland zeci de mii de jocuri impotriva sa dar si impotriva jucatorilor umani). Un astfel de sistem, cu suficiente resurse si timp de rulat iteratii, rezolva un joc cu informatie completa si de 10 ori mai complex ca Terra Mystica.

Singurul AI pt. boardgames de care stiu (dincolo de cei pentru sah, Go etc) este cel din aplicatia Race for the Galaxy.

Haddeo wrote: Nu inteleg ce legatura au mecanicile de joc bazate pe noroc prostesc cu dorinta unora de a castiga mereu. Vrei sa spui ca cei carora nu le plac jocurile de genul asta ( ne prefacem ca jucam ceva, dupa niste reguli ca apoi sa aruncam un zar sau sa intoarcem o carte si deznodamantul nu are nimic de a face cu ce s-a intamplat pana acum) sunt automat niste persoane care isi doresc mereu sa castige ?
Pot sa inteleg unele nuante atunci cand este vorba de niste jocuri tematice, rpgs etc si ai si o poveste , ai si mult randomnes, te bati aruncand niste zaruri, whatever gusturi si gusturi. Dar cand vrei sa vinzi un joc strategic cu o tema adaugata si toata mecanica e trage/arunca si totul se decide acolo, nu mai are legatura cu dorinta de a castiga, are legatura cu un timp pierdut fara sens (pentru mine).

Norocul nu este prostesc. Iar mecanicile bazate pe hazard nu reprezinta timp pierdut fara sens. Pentru cei carora le plac. Am acceptat de la inceput ca avem notiuni diferite despre ideea de joc distractiv. De-aia nu am vrut sa dezvolt prea mult subiectul.

Topicul are un "daca" in titlu deci fiecare punct in parte era pentru cei care se regaseau in el. Daca scria : nu cumpara jocul asta pentru ca..... atunci intelegeam reprosul ca nu am tinut cont de gusturile fiecaruia. Cat despre noroc, exista noroc si noroc . Unele mi se par mie prostesti, ca si mecanica. Fa un poll si probabil o sa vezi ca e o diferenta intre norocul din Catan sau Monopoly fata de norocul la zarurile din Grand Austria Hotel, cartile trase in Terraforming Mars, zarurile din Marco Polo, Santa Maria etc. Majoritatea jocurilor pe care le joc au componenta de noroc in ele, dar e folosita spre a face jocul mai distractiv, variat si neprevazut, nu pentru a da in cap jucatorului o data cu un ciocan mare si greu si alte ori cu un fulg. Poate pentru tine exista un singur fel de noroc, e ok ... avem pareri diferite.

mihnea_1309 wrote:Parerea mea e ca cei care se ocupa de marketingul acestor jocuri folosesc prea usor termenul de AI pentru orice sistem automat. Pana si sistemul automata pt. Scythe sau Viticulture e apelat uneori asa, desi n-are nicio legatura cu inteligenta artificiala. Dar deh, suna mai bine AI decat 'bot. Am incercat si eu aplicatia Terra Mystica, nu ma pricep prea tare dar e foarte posibil ca adversarul implementat sa nu fie un AI pe bune (cum e AlphaGo la care faci referire - adica un sistem care se poate invata si modifica singur ruland zeci de mii de jocuri impotriva sa dar si impotriva jucatorilor umani). Un astfel de sistem, cu suficiente resurse si timp de rulat iteratii, rezolva un joc cu informatie completa si de 10 ori mai complex ca Terra Mystica.

Eh, nu e vina lor. De cand joc video games toata lumea le zici AI la jucatorii controlati de calculator, desi in nici un joc pe care l-am jucat "AI"-ul nu a fost unul care invata din partidele jucate. AlphaGo e intr-adevar la un cu totul alt nivel, si e facut sa invete, dar nici el nu e facut pentru a "rezolva" jocuri cu informatie completa, ci pentru a estima cat mai bine calitatea mutarilor pe baza a mii de partide jucate si analizate anterior. Nici sahul nici Go-ul nu sunt pe-aproape de a fi rezolvate, sunt mult prea multe posibilitati, si ai fi uimit cat de repede creste numarul de mutari posibile si intr-un joc de tipul Terra Mystica.

Mie una nu-mi pac jocurile exclusiv de strategie (fie ca e sah, go, GWT sau scythe) - unde trebuie sa te gandesti la fiecare mutare de parca rezolvi integrale. Din joaca, devine corvoada.Si aproape intotdeauna cel mai destept castiga - ce sa-ti spun, mare lucru. Chiar este nevoie de fiecare data sa-si confirme superioritatea intelectuala? Ce placere mai au cei de la masa cand se stie de la inceput cine castiga?
Eu uneori pierd inadins la jocuri, tocmai ca sa nu stric placerea si armonia jocurilor.

De aceea imi place mai mult un joc care are noroc, neprevazut, surprize.

Ar fi chiar interesant sa adaugi aceasta categorie la lista ta: Nu cumpara acest board game daca... nu vrei sa-ti storci neuronii pentru fiecare mutare

DeeDee wrote:Ar fi chiar interesant sa adaugi aceasta categorie la lista ta: Nu cumpara acest board game daca... nu vrei sa-ti storci neuronii pentru fiecare mutare

Lista se dorea sa fie extinsa de oricine doreste sa contribuie.
E o categorie buna, nici mie nu imi place sa joc astfel de jocuri in anumite ocazii. Depinde cu cine joci, cat timp ai si care e starea.

9. ... nu vrei sa-ti storci neuronii pentru fiecare mutare
Jocuri unde un jucator experimentat mereu o sa bata unul cu mai putin experienta, jocuri care trebuiesc jucate cu timer pentru ca altfel AP devine o mare problema, jocuri unde norocul nu are prea multe de zis. Terra Mystica /Gaia Project , The Gallerist, Hive, Terraforming Mars,Agricola,Dominant Species, Tigris & Euphrates, Lisboa

10......te bazezi numai pe hype-ul care a fost in jurul lui odata, pe componente, pe artworkul care il prezinta ca pe un veritabil 4X, ca pe un joc in care o sa iti creezi armate intr-un univers post WW1 si o sa te confrunți cu altii asa cum a lasat impresia de cand a fost anuntat. In opinia mea, daca dezbraci acest joc de artwork si unele dintre componente, ramane unul mediocru, care ar fi trecut neobservat pe lângă multa lume: Scythe