Best new game - august 2019
Posted: 31 Aug 2019, 15:45
Multe jocuri mai jucaram si luna asta:
Adventure Land: surprinzator de bun jocul, pentru cat de simplu e. Ai un grid pe care trebuie sa mergi cu meepalsii tai, iar inainte de fiecare tura, se trag cate 2 carti care arata in ce loc de pe harta, apar comori, arme, creaturi de gheata contra carora trebuie sa lupti, camarazi, etc. Apoi, ai 2 mutari, fie cate o mutare cu cate un meepels diferit, ori cu acelasi muti de 2 ori. Foarte important e ca nu poti muta decat in jos si spre dreapta, niciodata nu te mai poti intoarce de unde ai plecat, asa ca odata ajuns in coltul de jos al hartii, respectivul erou a ajuns la capatul drumului. Dar nu e problema, penru ca ai multi. Important e sa stii cand si pana unde sa ii muti. Are 3 scenarii de joc, care schimba putin jocul de la o partida la alta. Lupta contra creaturilor de gheata nu e inutila, pentru ca primeti puncte in functie de cati omori iar aruncarea zarurilor nu e doar una norocoasa ci poti foarte mult sa influentezi rezultatul final prin chestii pe care le-ai cules pe drum. Nota 8,5 si cred ca nota o sa creasca pe masura ce o sa il joc in mai multi jucatori.
Citrus: Jocul asta parca are ceva elemente din Carcassone plus cateva din Alhambra. Se trag tile-uri din saculet, cu plantatii de citrice si se asaza in market de unde poti cumpara o linie sau o coloana dorita. Apoi le plantezi in jurul unui depozit si precum in Carcassonne, revendici sau nu, respectivul tile, dupa care poti chiar sa maresti acea plantatie cu tiles de aceeasi culoare. Cand se formeaza un patrat in jurul unui depozit, vedem cine detine mai multe plantatii si acela primeste puctele revenite locului intai si locul 2 va lua punctele mai putine. Se extrage un nou depozit care o sa aiba imprimat un alt numar de puncte si se asaza in locul dorit pe plansa. Are mult mai multe elemente acest joc, gen cum sa iti retragi un meepels pentru a face bani si scor sau cum sa construiesti plantatii pe locurile de unde primesti diferite bonusuri sau abilitati.
Nota 7.9 cu posibilitate sigura de crestere dupa ce o sa il joc cu 3 sau 4 jucatori. In 2 nu e tocmai adecvat, mai ales ca se bazeaza pe area majority ca scor. Un minus ar fi 2 dintre plantatii, care seamana foarte mult la culoare, gen portocaliu si siclam, in lumina slaba, nu prea le puteam distinge.
Hansa: un pick up and delivery vechi dar bun. Nu ma omor dupa acest mecanism de joc, dar uneori ma surprinde in mod placut. In Hansa a reusit sa faca asta, pentru ca ai cateva simple actiuni din care poti alege: platesti bani ca sa muti barca, cumperi butoaie cu bunuri dintr-un oras, vinzi butoaiele daca ai cel putin 2 din acea culoare, intr-un oras unde ai o taraba sau arunci un butoi cu bunuri pentru a putea construi o taraba intr-un oras. Punctele se fac atunci cand vinzi seturi de butoaie, pe care le intorci pe spate si la final le numeri in functie de cate sunt desenate pe acel token. Mereu cand vinzi, esti nevoit sa arunci una dintre tarabele tale de pe plansa. Stiu ca poate pare boring, dar odata jucat, te tine destul de prins datorita deciziilor continue pe care trebuie sa le iei si mai ales cand e momentul sa faci o actiune. Nota 8.1
Honshu: Un fel de Kingdomino jocul de carti, dar parca un pic mai complex. Are un varf de trick taking prin care alegem ce carti luam/castigam pe care apoi le asezam in orasul nostru, care o sa ia forme care de care maiu ciudate si intortocheate. Esti obligat ca mereu sa acoperi cu noua carte asezata, macar un colt dintr-o alta carte din orasul tau. Unele carti iti dau resurse iar altele locuri unde sa vinzi resursele pentru un numar diferit de puncte. La final, pe langa punctele luate de la resursele vandute, le numaram pe cele de la cel mai mare cartier, cate 2 pct pentru fiecare padure si 3 puncte pentru un lac, cu mentiunea ca primul are zero puncte mereu si doar de la al doilea numaram din 3 in 3. Nota 8.4 si e unul dintre jocurile bune de carti care nu iti lasa impresia ca joci un joc de carti ci mai mult unul cu tile placing.
Johari: Asemanator cu ce regasim in Glass Road, fiecare are un pachet de carti cu aceleasi actiuni, dintre care jucam pe spate 3 si le intoarcem una cate una pentru a fi rezolvate. Poti lua toate cartile dintr-un market, poti face schimb de pietre nestemate (despre asta e jocul) sau le poti vinde atunci cand ai strans destule carti cu pietre. Ai 2 alegeri la vanzare: fie vinzi unui bijutier, care vrea diversitate, adica 4 pietre de culori diferite si apoi la scor muti pe plansa propie doar una dintre ele la alegerea ta, fie vinzi catre colectionar, care vrea doar pietre de acelasi tip iar aici muti pe plansa propie sa zicem diamantul, atat cat este diferenta fata de cartile cu diamant avute de adversar. La final, in functie de cat ai mutat fiecare piatra pe plansa ta, o sa iti indice un numar de puncte si vezi daca ai castigat. Nota 7.7, pentru ca este o idee cam lung pentru un set-collection.
Montana: genul ala de joc foarte bun care trece neobservat pentru ca apar atat de multe, incat e greu sa tii pasul cu toate noutatile. Un euro foarte rapid, poate cel mai rapid pe care l-am jucat vreodata dar care iti da senzatia de joc serios si nu de filler de juma` de ora. Plansa modulara cu parcele hexagoane pe care trebuie sa le cumparam, nu cu bani ci cu bunurile desenate pe ele. Partea buna e ca nu e cu puncte ci avem un numar de constructii pe care trebuie sa le asezam pe parcelele revendicate. Care scapa primul de ele, a castigat. Ca selectare de workers, pentru ca e un worker placement, vine cu un spinner ci in ciuda haterilor care spun ca asta inseamna doar noroc si nu strategie, e foarte fun, mai ales ca poti plati grau ca sa alegi alti workeri daca nu iti place ce ti-a oferit spinnerul. La elementul de worker placement e foarte interesant, pentru ca nu avem fiecare culoarea noastra de meepalsi ci "angajam" din acelasi "pool" pe cei doriti. Vrei sa te duci sa iei dovleci, angajezi workeri portocalii, vrei piatra, angajezi pe cei gri, etc. Apoi, odata plasati si platiti, muncitorii raman pe plansa si nu se intorc la tine. Pentru ca NU sunt ai tai ci doar niste zilieri care fac treaba si pleaca. Locurile de pe plansa raman blocate pana cand unul dintre "nefericitii" de la masa, o sa aiba neaparat nevoie de acel bun si e nevoit sa plateasca un salariu mare unui worker ce ii va aduce putine bunuri. Odata ocupate toate locurile de la agricultura sa zicem, workerii sunt aruncati in gramada si ne putem bucura din nou de toate spatiile "ieftine" si eficiente. Foarte, foarte bun jocul, cu componente de cea mai buna calitate si s-a lasat cu 3 partide la rand, semn foarte bun, zic eu. Nota 8,7 si il recomand atat gamerilor care vor un euro rapid dar si celor care inca nu au intrat pe sfera jocurilor euro. E un entry-level excelent in care nu stai 2 ore, nici macar 1 ora ci aproximativ 30 minute in 2 jucatori. In 3, l-am jucat in 45 minute. Pacat ca Rahdo a dat-o in bara cu review-ul acestui joc in 2017 si m-a plictisit de moarte pana ce m-a facut sa ignor total Montana. Noroc ca mai fac si altii cate un playthrough bine explicat si asa am descoperit o bijuterie din pct meu de vedere.
Village: la fel precum si in cazul lui Trajan si la Village asteptarile mele erau setate foarte sus. Dar, la fel precum la Trajan, dezamagirea a fost si mai mare dupa ce am terminat partida. Nu am simtit tematica aia de care vorbeste lumea, nu mi-am dat seama de ce a primit premii si nici nu pot sa spun ca agreez faptul ca imi mor meepalsii si trebuie sa ii ingrop intr-un mormant detaliat desenat pe plansa. Un pic morbid. Iei cate un cub de pe plansa, declansand astfel o actiune. Oamenii tai devin astfel, calatori, preoti, politicieni, comercianti, etc si odata cu trecerea discului pe plansa (trecerea timpului) cate unu o sa moara si trebuie sa il ingropi, fie in locul de cinste al satului, de unde iei si puncte, fie daca nu mai e loc, intr-un mormant pentru oameni obisnuiti pe care ii uita toata lumea, pentru ca nu au facut nimic important in viata. O sa ii dau nota 8, pentru ca nu e deloc un joc rau, dar credeam ca o sa il notez undeva intre 9 si 10. E clar ca trebuie sa mai joc si Village si Trajan, pentru a descoperi ce nu am gasit eu in ele asa de palpitant.
My Village: Acum sa vorbim despre varianta jocului de carti a lui Village. Si conform asteptarilor, cum ca asta ar trebui sa fie un joc micut/light, e o magaoaie de joc cu o gramda de carti si actiuni complexe luate prin drafting de zaruri care actineaza cartile in functie de numarul inscris pe ele. Teoretic faci cam acelasi lucru precum in precedentul joc. Calatoresti, vinzi bunuri pe care le creezi intai, construiesti biserica, mor oamenii odata cu trecerea timpului si ii ingropi iar aici apare si tokenul cu moartea cu coasa care asteapta pe pod sa ii inhate.
Initial cei cu care am jucat au zis ca le place mai mult decat Village dar mie mi se pare prea complex jocul. Village e mai family asta e pentru gameri care prefera ceva mai heavy.
Nota 7.8
Priests of Ra (reimplementare Ra): Un clasic de la R.Knizia in care mecanismul de licitatie e diferit fata de alte jocuri. Aici nu avem bani ci fiecare un set de 4 jetoane de lemn cu cifre si cel care ofera cifra mai mare, ia toate tile-urile pentru care se liciteaza si apoi da acel jeton la schimib pentru cel din mijlocul mesei, care la inceput e cifra 1. Asa ca succes, sa castigi tura viitoare vrveo licitatie cu cea mai mica cifra din joc. Astfel, mereu cand cineva va castiga licitatia, va primi la schimb ceea ce se afla in acel moment in mijolcul plansei. Uneori poate nici nu esti foarte interesat de tile-uri ci vrei doar acel jeton pentru a avea o cifra mare runda urmatoare. Sa vorbim si despre cele aproape 200 de tile-uri. Set-collection cu egipteni de diferite indeletniciri, din care daca nu ai nimim 2, nu poti scora, apoi cladiri de diferite forme care la fel trebuie sa fie minim 2. Apare si un tile cu blestem de care poti scapa doar daca ai 3 vraci. Cu cat ai mai multe blesteme, cu atat pierzi un numar mai mare de puncte la final de joc. Aaa, si am uitat sa zic mecanismul principal de joc. Fiecare trage un tile din sac si il pune pe plansa din centru. Daca cineva a tras pe RA, incepe imediat licitatia, daca nu, un jucator poate sa nu traga un tile si sa inceapa licitatia pentru ca e multumit cu ce s-a acumulat pe plansa centrala. De aici apar uneori si acele blesteme presarate printe tile-uri bune. Nota 8.1
Just One: Stiti voi jocul ala de a luat anu asta Spielu'? Nuuu? Nu va faceti griji daca nu ati auzit de el, ca nici eu nu prea stiam nimic pana la anuntarea castigatorului. Si din lipsa de spatiu dar si cateva grame de pesimism, am ales sa nu il cumpar, ci sa il fac. Cum prin casa sunt o gramada de carti de Activity si Nume de Cod, am confectionat acele suporturi si cum markere se gasesc la tot pasul, ne-am pus pe jucat la un pahar de vin. Si a fost fun. Am ras, ne-am simtit bine. Ideea e ca unu e cel care trebuie sa ghiceasca un cuvant si toti ceilalti incearca sa il ajute cu indicii scrise pe placute proprii. Acele placute sunt intai aratate intre jucatorii care dau indiciile, si daca se repeta vreun indiciu, se anuleaza intre ele. Apoi cel ce trebuie sa ghiceasca, vede doar indiciile ramase disponibile si dintr-o incercare, trebuie sa gaseasca solutia. Daca la inceput ne mai anulam indiciile intre noi, dupa scurt timp, am realizat, fara sa ne vorbim intre noi, ca jucatorul X scrie mereu cuvinte uzuale, jucatorul X are tendinta sa scrie cuvinte rare/pompoase, altul scrie cuvinte foarte scurte si uite asa am inceput sa banuiem cam ce indiciu scrie fiecare si sa nu ne mai anulam. Jocul nu e rau, dar nu are prea multa rejucabilitate. E fun la un pahar, lumea rade, dar dupa cateva ture parca devine putin cam anost. Nota 7.7 si nu, nu merita vreun premiu. Nu stiu cum a putut castiga Spiele des Jahres. Imi amintesc acum de o faza, cand ne-am anulat intre noi toate indiciile si l-am pus pe cel care trebuia sa ghiceasca sa spuna si el un cuvant la nimereala, poate-poate din sutele de mii de cuvinte romanesti, il spune chiar pe ala. Si surpriza! A nimeri...nu, glumesc! Jucam cu oameni simpli, normali, nu cu clarvazatori.
Yokohama: iar la final am pastrat ce e mai bun. Nu am jucat Istanbul inca, dar stiu cu ce se mananca iar Yokohama e un ceva de genul ala doar ca mult mai complex. Si nu, nu va lasati speriati de sutele de componente si de zecile de planse sau de spatiu imens pe care il ocupa pe masa. Nu e dracul chiar asa de negru. Ba e chiar colorat, dupa ce faci 2 sau 3 mutari si realizezi ce simpu e de jucat. Fie pui 3 muncitori in 3 spatii diferite si apoi iti trimiti pe unul dintre ele, pionul SEF, care activeaza practic locul si implicit aciunea de acolo, fie pui doar 2 muncitori intr-un singur spatiu si apoi trimiti pionul SEF pentru activare. Iar activarea unei actiuni este de tip cumulativ. Adica se numara toate piesele din culoarea ta prezente in acel spatiu si primesti "atat cat poti sa duci".
Adica, daca ai 2 muncitori plus seful, total 3, plansa iti spune cat peste primesti pentru un total de 3. Sau cati bani iti da banca pentru un total de 4 piese din culoarea ta, prezente acolo. La final de runda, toti muncitorii se intorc la tine, doar Seful ramane pe loc si in runda urmatoare se poate muta doar pe un traseu "desenat" de catre tine in prealabil. In jocul asta poti face puncte prin multe modalitati. Vrei sa strangi bunuri si apoi sa iei contracte pe care sa le livrezi pentru 5-6-7 puncte? Poti face asta! Daca tu crezi ca asta e strategia care iti va aduce locul 1. Vrei sa donezi bunuri la biserica, ceea ce iti va aduce puncte. Atunci nimeni nu te opreste sa o iei pe "caile divine". Poate asa o sa castigi! Poti da bunuri de export care aduc multe puncte, poti construi magazine sau cladiri care iti dau bonusuri si multe puncte.
Exista un loc de unde poti cumpara carti cu abilitati speciale, care te fac sa ai puteri pe care alti jucatori nu le au si sa incalci regulile jocului. Jocul asta iti "blocheaza" creierul, nu pentru ca sunt prea complexe actiunile, fiind foarte simplu de realizat, ci prin multitudinea de stategii pe care le poti adopta. De multe ori ne faceam un plan, si pana ce venea randul repsectivului jucator, uita ce voia sa faca, si nu din cauza memoriei precare ci pentru ca inaintea ta se gasea mai mereu cate un jucator care facea o mutare interesanta prin care lua multe puncte si imediat se aprindea beculetul "A, o sa fac si eu asta!" Si uitai ce ai planificat pentru runda ta. Si incepeai sa faci noua strategie vazuta la adversar, cand colo, se trezea altul ca facea o mutare si mai interesanta "A, da stai, ca acum vreau sa fac si asta!" Si uite asa, e o harababura de planuri si mutari strategice in capul tau, pana ce ori le uiti pe toate, si incepi una noua, ori o scoti cumva la capat si rand pe rand le faci pe toate si scoti o "droaie" de puncte. Extrem de bun jocul si i-as fi dat 10, dar am jucat doar o partida si trebuie sa il mai digeram putin pana ce sa ne intre bine in sistem si sa nu ne cada prea greu. Nota 9,5 si jocul lunii. Asa ca Nu va feriti de magarus (pardon, Yokohama)! ca nu musca, e doar un urias care "latra" dar nu musca.
Jocul lunii: Yokohama si mentiune speciala pentru Montana, ca iar ramane uitat prin cotloane si e un euro prea bun si rapid.
Adventure Land: surprinzator de bun jocul, pentru cat de simplu e. Ai un grid pe care trebuie sa mergi cu meepalsii tai, iar inainte de fiecare tura, se trag cate 2 carti care arata in ce loc de pe harta, apar comori, arme, creaturi de gheata contra carora trebuie sa lupti, camarazi, etc. Apoi, ai 2 mutari, fie cate o mutare cu cate un meepels diferit, ori cu acelasi muti de 2 ori. Foarte important e ca nu poti muta decat in jos si spre dreapta, niciodata nu te mai poti intoarce de unde ai plecat, asa ca odata ajuns in coltul de jos al hartii, respectivul erou a ajuns la capatul drumului. Dar nu e problema, penru ca ai multi. Important e sa stii cand si pana unde sa ii muti. Are 3 scenarii de joc, care schimba putin jocul de la o partida la alta. Lupta contra creaturilor de gheata nu e inutila, pentru ca primeti puncte in functie de cati omori iar aruncarea zarurilor nu e doar una norocoasa ci poti foarte mult sa influentezi rezultatul final prin chestii pe care le-ai cules pe drum. Nota 8,5 si cred ca nota o sa creasca pe masura ce o sa il joc in mai multi jucatori.
Citrus: Jocul asta parca are ceva elemente din Carcassone plus cateva din Alhambra. Se trag tile-uri din saculet, cu plantatii de citrice si se asaza in market de unde poti cumpara o linie sau o coloana dorita. Apoi le plantezi in jurul unui depozit si precum in Carcassonne, revendici sau nu, respectivul tile, dupa care poti chiar sa maresti acea plantatie cu tiles de aceeasi culoare. Cand se formeaza un patrat in jurul unui depozit, vedem cine detine mai multe plantatii si acela primeste puctele revenite locului intai si locul 2 va lua punctele mai putine. Se extrage un nou depozit care o sa aiba imprimat un alt numar de puncte si se asaza in locul dorit pe plansa. Are mult mai multe elemente acest joc, gen cum sa iti retragi un meepels pentru a face bani si scor sau cum sa construiesti plantatii pe locurile de unde primesti diferite bonusuri sau abilitati.
Nota 7.9 cu posibilitate sigura de crestere dupa ce o sa il joc cu 3 sau 4 jucatori. In 2 nu e tocmai adecvat, mai ales ca se bazeaza pe area majority ca scor. Un minus ar fi 2 dintre plantatii, care seamana foarte mult la culoare, gen portocaliu si siclam, in lumina slaba, nu prea le puteam distinge.
Hansa: un pick up and delivery vechi dar bun. Nu ma omor dupa acest mecanism de joc, dar uneori ma surprinde in mod placut. In Hansa a reusit sa faca asta, pentru ca ai cateva simple actiuni din care poti alege: platesti bani ca sa muti barca, cumperi butoaie cu bunuri dintr-un oras, vinzi butoaiele daca ai cel putin 2 din acea culoare, intr-un oras unde ai o taraba sau arunci un butoi cu bunuri pentru a putea construi o taraba intr-un oras. Punctele se fac atunci cand vinzi seturi de butoaie, pe care le intorci pe spate si la final le numeri in functie de cate sunt desenate pe acel token. Mereu cand vinzi, esti nevoit sa arunci una dintre tarabele tale de pe plansa. Stiu ca poate pare boring, dar odata jucat, te tine destul de prins datorita deciziilor continue pe care trebuie sa le iei si mai ales cand e momentul sa faci o actiune. Nota 8.1
Honshu: Un fel de Kingdomino jocul de carti, dar parca un pic mai complex. Are un varf de trick taking prin care alegem ce carti luam/castigam pe care apoi le asezam in orasul nostru, care o sa ia forme care de care maiu ciudate si intortocheate. Esti obligat ca mereu sa acoperi cu noua carte asezata, macar un colt dintr-o alta carte din orasul tau. Unele carti iti dau resurse iar altele locuri unde sa vinzi resursele pentru un numar diferit de puncte. La final, pe langa punctele luate de la resursele vandute, le numaram pe cele de la cel mai mare cartier, cate 2 pct pentru fiecare padure si 3 puncte pentru un lac, cu mentiunea ca primul are zero puncte mereu si doar de la al doilea numaram din 3 in 3. Nota 8.4 si e unul dintre jocurile bune de carti care nu iti lasa impresia ca joci un joc de carti ci mai mult unul cu tile placing.
Johari: Asemanator cu ce regasim in Glass Road, fiecare are un pachet de carti cu aceleasi actiuni, dintre care jucam pe spate 3 si le intoarcem una cate una pentru a fi rezolvate. Poti lua toate cartile dintr-un market, poti face schimb de pietre nestemate (despre asta e jocul) sau le poti vinde atunci cand ai strans destule carti cu pietre. Ai 2 alegeri la vanzare: fie vinzi unui bijutier, care vrea diversitate, adica 4 pietre de culori diferite si apoi la scor muti pe plansa propie doar una dintre ele la alegerea ta, fie vinzi catre colectionar, care vrea doar pietre de acelasi tip iar aici muti pe plansa propie sa zicem diamantul, atat cat este diferenta fata de cartile cu diamant avute de adversar. La final, in functie de cat ai mutat fiecare piatra pe plansa ta, o sa iti indice un numar de puncte si vezi daca ai castigat. Nota 7.7, pentru ca este o idee cam lung pentru un set-collection.
Montana: genul ala de joc foarte bun care trece neobservat pentru ca apar atat de multe, incat e greu sa tii pasul cu toate noutatile. Un euro foarte rapid, poate cel mai rapid pe care l-am jucat vreodata dar care iti da senzatia de joc serios si nu de filler de juma` de ora. Plansa modulara cu parcele hexagoane pe care trebuie sa le cumparam, nu cu bani ci cu bunurile desenate pe ele. Partea buna e ca nu e cu puncte ci avem un numar de constructii pe care trebuie sa le asezam pe parcelele revendicate. Care scapa primul de ele, a castigat. Ca selectare de workers, pentru ca e un worker placement, vine cu un spinner ci in ciuda haterilor care spun ca asta inseamna doar noroc si nu strategie, e foarte fun, mai ales ca poti plati grau ca sa alegi alti workeri daca nu iti place ce ti-a oferit spinnerul. La elementul de worker placement e foarte interesant, pentru ca nu avem fiecare culoarea noastra de meepalsi ci "angajam" din acelasi "pool" pe cei doriti. Vrei sa te duci sa iei dovleci, angajezi workeri portocalii, vrei piatra, angajezi pe cei gri, etc. Apoi, odata plasati si platiti, muncitorii raman pe plansa si nu se intorc la tine. Pentru ca NU sunt ai tai ci doar niste zilieri care fac treaba si pleaca. Locurile de pe plansa raman blocate pana cand unul dintre "nefericitii" de la masa, o sa aiba neaparat nevoie de acel bun si e nevoit sa plateasca un salariu mare unui worker ce ii va aduce putine bunuri. Odata ocupate toate locurile de la agricultura sa zicem, workerii sunt aruncati in gramada si ne putem bucura din nou de toate spatiile "ieftine" si eficiente. Foarte, foarte bun jocul, cu componente de cea mai buna calitate si s-a lasat cu 3 partide la rand, semn foarte bun, zic eu. Nota 8,7 si il recomand atat gamerilor care vor un euro rapid dar si celor care inca nu au intrat pe sfera jocurilor euro. E un entry-level excelent in care nu stai 2 ore, nici macar 1 ora ci aproximativ 30 minute in 2 jucatori. In 3, l-am jucat in 45 minute. Pacat ca Rahdo a dat-o in bara cu review-ul acestui joc in 2017 si m-a plictisit de moarte pana ce m-a facut sa ignor total Montana. Noroc ca mai fac si altii cate un playthrough bine explicat si asa am descoperit o bijuterie din pct meu de vedere.
Village: la fel precum si in cazul lui Trajan si la Village asteptarile mele erau setate foarte sus. Dar, la fel precum la Trajan, dezamagirea a fost si mai mare dupa ce am terminat partida. Nu am simtit tematica aia de care vorbeste lumea, nu mi-am dat seama de ce a primit premii si nici nu pot sa spun ca agreez faptul ca imi mor meepalsii si trebuie sa ii ingrop intr-un mormant detaliat desenat pe plansa. Un pic morbid. Iei cate un cub de pe plansa, declansand astfel o actiune. Oamenii tai devin astfel, calatori, preoti, politicieni, comercianti, etc si odata cu trecerea discului pe plansa (trecerea timpului) cate unu o sa moara si trebuie sa il ingropi, fie in locul de cinste al satului, de unde iei si puncte, fie daca nu mai e loc, intr-un mormant pentru oameni obisnuiti pe care ii uita toata lumea, pentru ca nu au facut nimic important in viata. O sa ii dau nota 8, pentru ca nu e deloc un joc rau, dar credeam ca o sa il notez undeva intre 9 si 10. E clar ca trebuie sa mai joc si Village si Trajan, pentru a descoperi ce nu am gasit eu in ele asa de palpitant.
My Village: Acum sa vorbim despre varianta jocului de carti a lui Village. Si conform asteptarilor, cum ca asta ar trebui sa fie un joc micut/light, e o magaoaie de joc cu o gramda de carti si actiuni complexe luate prin drafting de zaruri care actineaza cartile in functie de numarul inscris pe ele. Teoretic faci cam acelasi lucru precum in precedentul joc. Calatoresti, vinzi bunuri pe care le creezi intai, construiesti biserica, mor oamenii odata cu trecerea timpului si ii ingropi iar aici apare si tokenul cu moartea cu coasa care asteapta pe pod sa ii inhate.
Initial cei cu care am jucat au zis ca le place mai mult decat Village dar mie mi se pare prea complex jocul. Village e mai family asta e pentru gameri care prefera ceva mai heavy.
Nota 7.8
Priests of Ra (reimplementare Ra): Un clasic de la R.Knizia in care mecanismul de licitatie e diferit fata de alte jocuri. Aici nu avem bani ci fiecare un set de 4 jetoane de lemn cu cifre si cel care ofera cifra mai mare, ia toate tile-urile pentru care se liciteaza si apoi da acel jeton la schimib pentru cel din mijlocul mesei, care la inceput e cifra 1. Asa ca succes, sa castigi tura viitoare vrveo licitatie cu cea mai mica cifra din joc. Astfel, mereu cand cineva va castiga licitatia, va primi la schimb ceea ce se afla in acel moment in mijolcul plansei. Uneori poate nici nu esti foarte interesat de tile-uri ci vrei doar acel jeton pentru a avea o cifra mare runda urmatoare. Sa vorbim si despre cele aproape 200 de tile-uri. Set-collection cu egipteni de diferite indeletniciri, din care daca nu ai nimim 2, nu poti scora, apoi cladiri de diferite forme care la fel trebuie sa fie minim 2. Apare si un tile cu blestem de care poti scapa doar daca ai 3 vraci. Cu cat ai mai multe blesteme, cu atat pierzi un numar mai mare de puncte la final de joc. Aaa, si am uitat sa zic mecanismul principal de joc. Fiecare trage un tile din sac si il pune pe plansa din centru. Daca cineva a tras pe RA, incepe imediat licitatia, daca nu, un jucator poate sa nu traga un tile si sa inceapa licitatia pentru ca e multumit cu ce s-a acumulat pe plansa centrala. De aici apar uneori si acele blesteme presarate printe tile-uri bune. Nota 8.1
Just One: Stiti voi jocul ala de a luat anu asta Spielu'? Nuuu? Nu va faceti griji daca nu ati auzit de el, ca nici eu nu prea stiam nimic pana la anuntarea castigatorului. Si din lipsa de spatiu dar si cateva grame de pesimism, am ales sa nu il cumpar, ci sa il fac. Cum prin casa sunt o gramada de carti de Activity si Nume de Cod, am confectionat acele suporturi si cum markere se gasesc la tot pasul, ne-am pus pe jucat la un pahar de vin. Si a fost fun. Am ras, ne-am simtit bine. Ideea e ca unu e cel care trebuie sa ghiceasca un cuvant si toti ceilalti incearca sa il ajute cu indicii scrise pe placute proprii. Acele placute sunt intai aratate intre jucatorii care dau indiciile, si daca se repeta vreun indiciu, se anuleaza intre ele. Apoi cel ce trebuie sa ghiceasca, vede doar indiciile ramase disponibile si dintr-o incercare, trebuie sa gaseasca solutia. Daca la inceput ne mai anulam indiciile intre noi, dupa scurt timp, am realizat, fara sa ne vorbim intre noi, ca jucatorul X scrie mereu cuvinte uzuale, jucatorul X are tendinta sa scrie cuvinte rare/pompoase, altul scrie cuvinte foarte scurte si uite asa am inceput sa banuiem cam ce indiciu scrie fiecare si sa nu ne mai anulam. Jocul nu e rau, dar nu are prea multa rejucabilitate. E fun la un pahar, lumea rade, dar dupa cateva ture parca devine putin cam anost. Nota 7.7 si nu, nu merita vreun premiu. Nu stiu cum a putut castiga Spiele des Jahres. Imi amintesc acum de o faza, cand ne-am anulat intre noi toate indiciile si l-am pus pe cel care trebuia sa ghiceasca sa spuna si el un cuvant la nimereala, poate-poate din sutele de mii de cuvinte romanesti, il spune chiar pe ala. Si surpriza! A nimeri...nu, glumesc! Jucam cu oameni simpli, normali, nu cu clarvazatori.
Yokohama: iar la final am pastrat ce e mai bun. Nu am jucat Istanbul inca, dar stiu cu ce se mananca iar Yokohama e un ceva de genul ala doar ca mult mai complex. Si nu, nu va lasati speriati de sutele de componente si de zecile de planse sau de spatiu imens pe care il ocupa pe masa. Nu e dracul chiar asa de negru. Ba e chiar colorat, dupa ce faci 2 sau 3 mutari si realizezi ce simpu e de jucat. Fie pui 3 muncitori in 3 spatii diferite si apoi iti trimiti pe unul dintre ele, pionul SEF, care activeaza practic locul si implicit aciunea de acolo, fie pui doar 2 muncitori intr-un singur spatiu si apoi trimiti pionul SEF pentru activare. Iar activarea unei actiuni este de tip cumulativ. Adica se numara toate piesele din culoarea ta prezente in acel spatiu si primesti "atat cat poti sa duci".
Adica, daca ai 2 muncitori plus seful, total 3, plansa iti spune cat peste primesti pentru un total de 3. Sau cati bani iti da banca pentru un total de 4 piese din culoarea ta, prezente acolo. La final de runda, toti muncitorii se intorc la tine, doar Seful ramane pe loc si in runda urmatoare se poate muta doar pe un traseu "desenat" de catre tine in prealabil. In jocul asta poti face puncte prin multe modalitati. Vrei sa strangi bunuri si apoi sa iei contracte pe care sa le livrezi pentru 5-6-7 puncte? Poti face asta! Daca tu crezi ca asta e strategia care iti va aduce locul 1. Vrei sa donezi bunuri la biserica, ceea ce iti va aduce puncte. Atunci nimeni nu te opreste sa o iei pe "caile divine". Poate asa o sa castigi! Poti da bunuri de export care aduc multe puncte, poti construi magazine sau cladiri care iti dau bonusuri si multe puncte.
Exista un loc de unde poti cumpara carti cu abilitati speciale, care te fac sa ai puteri pe care alti jucatori nu le au si sa incalci regulile jocului. Jocul asta iti "blocheaza" creierul, nu pentru ca sunt prea complexe actiunile, fiind foarte simplu de realizat, ci prin multitudinea de stategii pe care le poti adopta. De multe ori ne faceam un plan, si pana ce venea randul repsectivului jucator, uita ce voia sa faca, si nu din cauza memoriei precare ci pentru ca inaintea ta se gasea mai mereu cate un jucator care facea o mutare interesanta prin care lua multe puncte si imediat se aprindea beculetul "A, o sa fac si eu asta!" Si uitai ce ai planificat pentru runda ta. Si incepeai sa faci noua strategie vazuta la adversar, cand colo, se trezea altul ca facea o mutare si mai interesanta "A, da stai, ca acum vreau sa fac si asta!" Si uite asa, e o harababura de planuri si mutari strategice in capul tau, pana ce ori le uiti pe toate, si incepi una noua, ori o scoti cumva la capat si rand pe rand le faci pe toate si scoti o "droaie" de puncte. Extrem de bun jocul si i-as fi dat 10, dar am jucat doar o partida si trebuie sa il mai digeram putin pana ce sa ne intre bine in sistem si sa nu ne cada prea greu. Nota 9,5 si jocul lunii. Asa ca Nu va feriti de magarus (pardon, Yokohama)! ca nu musca, e doar un urias care "latra" dar nu musca.
Jocul lunii: Yokohama si mentiune speciala pentru Montana, ca iar ramane uitat prin cotloane si e un euro prea bun si rapid.