Cum spuneam in mesajul anterior, imi este teama de directia pe care o adoptam tacit cu privire la perceptia subiectivului drept obiectiv si interzicerea parerilor contradictorii. Pe langa faptul ca este contrar proceselor logice si a ratiunii, pana si metoda stiintifica incepe sa sufere si sa fie indoita acolo unde este in interesul acestei noi perspective de a privi lumea. Mi se pare ca treptat pana si instantele de judecata ajung sa fie blocate intr-un colt pentru ca legislatia le forteaza.
In Canada, instanta a ajuns la concluzia ca un minor de 14 ani poate decide unilateral daca primeste sau nu tratamentul pentru schimbarea de sex. (
https://www.docdroid.net/nm1XeFs/bowden ... 7-2019-pdf,
https://thefederalist.com/2019/03/01/ca ... -hormones/,
https://nationalpost.com/news/canada/wh ... nge-gender,
https://thepostmillennial.com/b-c-judge ... bjections/)
Este adevarat ca nu am acces la probele si expertizele din dosar pentru a le putea analiza si a imi construi o imagina mai larga asupra subiectului, dar din cate pot sa determin in baza informatiilor publice, doctorii care sustineau punctul de vedere al minorului lucrau direct sau indirect in industria de "gen".
Sunt in continuare deschis la a invata lucruri noi si a imi schimba punctul de vedere, dar nu pot sa apreciez in acest moment cum cineva poate determina ca un minor care nu are capacitate de exercitiu poate decide unilateral asupra unui tratament pe atat de complex si de profund pe cat este tratamentul de schimbare de sex. Din cate observ, intregul caz a fost construit pe spusele copilului care au fost luate ca atare de catre doctori.
[40]The orders sought by A.B.are supported by the Provincial Health Services Authority (BCCH), A.B.’s mother, Dr. Brenden Hursh, A.B.’s treating physician, Dr.Wallace Wong, a psychologist at BCCH and Dr. Daniel Metzger, the medical director of the Gender Clinic at BCCH.
Nu cred ca exista consens inca la nivel de mediu academic cu privire la tratamentul de schimbare de sex si minori. (
https://www.genderhq.org/trans-youth-re ... tal-health)
Acum, nu stiu daca pot acuza partile de rea-credinta. Poate doctorii care au tratat minorul din Canada chiar credeau ca fac ce este bine. Poate chiar este. Ce stiu, in schimb, este faptul ca acceptam nevoia de rabdare pentru maturizarea unui copil si de aceea incercam sa ii protejam prin limitarea capacitatii de exercitiu. Nu ii lasam sa voteze, nu ii lasam sa consume alcool, nu ii lasam sa faca, in general, destul de multe lucruri pe care adultii le pot face tocmai pentru ca nu au maturitatea necesara de a lua unele decizii.
Sunt, de altfel, ipocrit acum pentru ca in postarea anterioara specificasem faptul ca oamenii ar trebui sa aiba incredere in instantele de judecata. Ma rog ca decizia instantei sa fie corecta, dar imi este teama de precedentul care incepe sa se contureze la nivel international si activismul acesta de fortare a anumitor puncte de vedere (nesubstantiate inca stiintific si nu suficient de bine articulate) imi provoaca o stare de anxietate pe care o descriu greu.
Ce pot face instantele de judecata atunci cand legiuitorul nu le mai da dreptul de a judeca drept? Intreaga situatie mi se pare ca ma depaseste si imi voi rezerva dreptul de a imi schimba punctul de vedere in viitor in functie de noile descoperiri stiintifice.
In acest moment, insa, nu pot conchide ca avem intotdeauna de a face cu buna-credinta. Este prea multa manie in spatele acestei miscari si cunostintele pe care le am in acest moment nu imi permit sa accept obiectivizarea subiectivitatii. Daca ar fi fost copilul meu si instanta de judecata mi-ar fi spus ca nu am nimic de facut si trebuie pur si simplu sa accept concluzia copilului, nu stiu cum as reactiona. Nici nu stiu ce as putea face. Este un copil, poate ar fi mai bine sa le lasam timp sa creasca pana sa ajunga sa decida asupra unor schimbari radicale ale fizionomiei si, de ce nu, chiar si ale biologiei.
Legatura dintre acest tip de activism si ce se intampla in lumea board game-urilor este cea a obiectivizarii subiectivitatii. Daca eu spun ca asa este, atunci sigur asa este si nimeni nu are dreptul sa ma contrazica. Macar in cazul minorului din Canada, instanta de judecata a avut ocazia sa se pronunte. In cele mai multe situatii unde distrugem vietile oamenilor ireversibil, instantele pot interveni doar post-factum. Cum mai pot ele sa repuna partile in situatia anterioara? Cum ar trebui sa se calculeze daunele ce ar trebui platite unei persoane crucificate public si cine ar trebui sa le plateasca? Platformele folosite pentru promovarea mesajelor, utilizatorii care au scris mesajele, publicatiile care promoveaza anumite articole? Habar nu am, este mult prea complex pentru o dimineata de vineri. O sa continui sa imi beau cafeaua si sa ma gandesc la cat de putin inteleg din aceasta lume complet 'nebuna' in care traim.