Literatura, filme, jocuri, orice e SF

[chrislove]

Sunt o mica pasionata de SF, pe care l-am descoperit prin liceu, dar am devenit fan in facultate cand am citit Fundatia - Asimov (evident ) si apoi cam tot ce a tinut de Asimov.
Intre timp am mai citit si alte cateva carti, si autori (apropo, pt cine nu stie sunt la Nemira niste antologii facute de Gardner Dozois http://www.nemira.ro/gardner-dozois care chiar merita), dar cred ca e timpul sa recitesc Fundatia. Nu de alta, dar au trecut ceva ani de atunci si poate m-am mai copt un pic...cine stie, acum vad altfel lucrurile.

Ma mai gandesc la Jocul lui Ender, pe care il am de mult timp, dar nu am avut "curajul " sa il incerc.

La capitolul filme, evident seriile Star Trek, Star Wars, Battlestar Galactica si inca multe de care nu imi aduc aminte. A, ceva de anul asta, parca Moon ii zice. Interesant. A, si Avatar a avut niste idei dragute.

Acum nu imi vin ideide carti bune sau filme sa va recomand, dar astept idei daca e cineva pe aici pasionat.

P.s. stiti ca s-ar lucra la un film dupa seria Fundatia? tare sunt curioasa ce o sa iasa.

[chrislove]

Desi sunt mare fan Picard, totusi mi-a placut mult mai mult seria Star Trek Voyager (dupa ce m-am obisnuit cu ideea ca in locul lui Picard e o "capitaneasa" )

[Indy]

Mie mi-a placut foarte mult seria Dune de Frank Herbert. E colosala.

[chrislove]

hmm, eu nu am trecut de prima carte , dar am vazut filmul (stiu-stiu, nu e acelasi lucru, dar din pacate pe mine nu m-a atras stilul in care e scrisa cartea).
da, e f tare intr-adevar.

[Indy]

Mie toate filmele inspirate din Dune mi s-au parut foarte slab realizate.

Cred ca stiu ce te-a descurajat, multitudinea de termeni noi, nu ?

[chrislove]

mda, cam asa.
Fundatia ai incercat? sau altceva de Asimov?

[Indy]

Nu, n-am citit SF decat cele 6 carti din Seria Dune. Probabil ca daca imi va pica in mana cartea o voi citi cu siguranta.

[chrislove]

Sunt mai multe carti, asa cum e Dune. Si prima e cea mai usoara, sa zic asa. De ce sunt eu asa fan Asimov: pe langa idei (care ma rog, au fost revolutionare in anii 50'-60'), mi-a placut stilul de a scrie. Nu te poti opri. Adica am patit sa ratez statiile de metrou sau autobuz pt ca citeam. Dar poate eram eu mai tanara, si mai impresionabila. De aia zic ca sunt curioasa daca acum ar avea acelsi impact.
Dar ti-am zis, astea se aplica cam la toate cartile lui, nici una nu m-a dezamagit.
Oricum, literatura SF s-a schimbat mult din ce am vazut. Au aparut curente, stiluri, ca si in muzica. S-au cam impartit autorii.

In antologiile de care ziceam Gardner Dozois, tipul a cules diverse nuvele ale autorilor mai cunosti sau mai putin. Avantajul e ca vezi mai multe stiluri, ca sunt suficient de scurte si totusi au idei f. misto. Dar nu e SF ala clasic, e mai modern.

[VickdaReaper]

Exceptand o multitudine de filme S.F. cu care mi-am clatit ochii (dintre care retin in special seria Star Wars, Alien-ii, Predator-ii si, in special, Blade Runner) am degustat si cateva carti din categorie. Numind chiar si cartile lui Jules Verne, asa mai adauga si Fundatiile lui Asimov (nu puteam sa nu citesc ceva scris de inventatorul cuvantului robot ). Dar de departe cele mai dragi carti sunt cele din seria Dune, carti prea monumentale pentru a nu fi citite (chiar si pentru cei care nu sunt fani!!). Chiar si cele scrise de Brian & Kevin Anderson sunt bune, desi nu se apropie de opera lui Frank Herbert. Chiar ti-as recomanda, Chris, sa treci peste aparenta greutate a lecturii si sa te adancesti in aceasta lume minunata si. Nici nu-ti dai seama cat de rau ai sa fi prinsa.

Cat despre filmele Dune, nu le-as retine decat pentru un singur lucru in afara mediocritatii lor: Barbora Kodetova !!

[chrislove]

uitasem de Blade Runner - super film.
ok, m-ati convis cu Dune . Cu prima ocazie o sa ii mai dau o sansa.

[Indy]

Eu inca n-am citit "Casele", dar sunt pe lista
Cel mai mult din cele 6 mi-a placut "Imparatul Zeu al Dunei", mi se pare incredibil de concentrata in idei. Iar finalul pe mine m-a lasat masca

Iar legat de Jules Verne, care este totusi parintele anticipatiei, am citit in copilarie toate cele 40 de carti ale lui pe nerasuflate !

[adixor]

pe scurt ca tre sa plec de la birou:

Dune - am citit; stil complicat dar epic, monumental. N-are egal.
Fundatia: my love. stil simplu, nu poti sa o lasi din mana. epic, monumental, dar in alt fel. N-are egal. Finalul fiecarei carti este de nelasat din mana si se joaca cu mintea big time.

Seria cu Roboti a lui Asimov, extraordinara. A.E.Van Vogt, super tare. Si o gramada de altii.
Sf-ul modern.. ciudat, greu de citit, prea sofisticat pe alocuri dar inca se gasesc idei interesante.

Filmele, si cele Dune (sa zicem ca varianta scifi channel nu e chiar dezastru si sa zicem ca varianta veche a vrut sa fie ceva, chiar daca a iesit o prostie) si cele Asimov (de exemplu Nightfall, film de categoria Z) sunt niste prostii care mai bine nu existau. Mi-e si frica sa faca cineva acum Fundatia.. ca I, Robot a iesit doar un hollywood blockbuster. Poate merita the Bicentennial Man (cu Robin Williams) cat de cat.

Jules Verne: extraordinar, mi-a influentat probabil destul de mult viata si ideile. L-as citi cu placere si acum.

[chrislove]

Iar legat de Jules Verne, care este totusi parintele anticipatiei, am citit in copilarie toate cele 40 de carti ale lui pe nerasuflate !

in copilarie am citit cateva carti, dar nu am fost un fan (de, aveam alte gusturi pe atunci ).
noua ni s-a redeschis pofta de jules verne dupa ce am trecut anul trecut in concediu pe la asa zisul "Castel din Carpati". Si atunci am mai citit 1-2 carti .
un mare vizionar, intr-adevar

[VickdaReaper]

E interesant ca gasiti atat de complicat stilul lui Frank Herbert. Mie mi se pare fenomenal pentru faptul ca desi te bombardeaza cu sute de informatii si referiri la evenimente sau convingeri religioase care se explica in 20 de carti, totusi nu esti deranjat, nu esti buimacit si parca abia astepti sa mai apara inca o referire ca sa intelegi ceva mai mult.
Imi mai place si faptul ca desi prima carte, Dune, are foarte multe detalii si parca iti pune o pelicula de film in fata ochilor, celelalte carti, o data cu extinderea orizonturilor universale(desi actiunea ramane tot pe Dune), prind un ritm mai bun, parca mai alert, dar tot nu se zgarcesc la detalii...
N-as putea spune ca am o carte preferata din serie, caci le iubesc pe toate. Mai ales pentru ca parca fiecare carte are propriul suflet si propria identitate...
Si ca sa parodiez putin melodia lui Tom Boxer si a Antoniei: "Sihaya, Sihaya, Sihaya, I give you my love..." (care Sihaya mi se pare una din cele mai frumoase metafore intalnite)

P.S. Am mai citit si cartile din "Lumea Fluviului" ale lui Philip Jose Farmer. Si il am in plan pe Ender...

[adixor]

E interesant ca gasiti atat de complicat stilul lui Frank Herbert.

cred ca asta vine de la alaturarea cu stilul lui Asimov, mult mai putin softisticat si mai direct, mai accesibil. Nu e rau niciunul bineinteles, doar ca am citit mai usor Asimov. De fapt am citit Dune pe la a treia incercare, pentru ca trebuie sa poti sa treci de primele x zeci de pagini ca sa poti merge mai departe si sa le sorbi apoi pe toate cu nesat (ce literar m-am facut).

P.S. Am mai citit si cartile din "Lumea Fluviului" ale lui Philip Jose Farmer. Si il am in plan pe Ender...

Desi toata planeta e incantata, Ender doar mi-a placut.. ceea ce e o mare diferenta fata de ce vorbeam mai sus. Mi-a placut in sensul ca e ok, misto idee. Nu stiu ce anume m-a tinut sa nu fie si cartea asta o experienta deosebita. Probabil conteaza si contextul in care citesti cartea, si daca ai chef de ea.. e ca si cum m-as uita la Blade Runner cand vreau sa vad.. I don't know... Soldatul Universal ) O sa zic ca e o prostie mare, lunga si plictisitoare

Mi-am amintit cu ocazia asta de short story-ul preferat din toate short story-urile citite vreoadata: The Last Question - Asimov. Inca nu am gasit ceva care sa ma faca sa simt acelasi lucru citindu-l (lucru pe care nu-l pot defini).

http://www.multivax.com/last_question.html

[fixpix]

Mie Dune mi s-a parut geniala, prima parte. Mai apoi, cu cit se lungeste seria cu atit devine mai lipsita de frumusete. Se poate sa-mi fie amintirile neclare, a citit-o acum vreo 12 ani dar am pastrat doar cartea originala in minte. Restul s-a pierdut pe drum, dovada ca n-au fost chiar atit de memorabile pentru mine.

Mi-am luat recent primele doua din seria noua, Casele. Pierdere de timp. Scris foarte direct la un mod stupid, fara farmec, fara subtilitati, fara surprize. Povestea vietii personajelor din Dune, dar scrisa pueril de-a dreptul. Alb e alb, negru e negru, stii ce au devenit, stii la ce sa te astepti, sint practic fabulatii pornite de la elemente disparate care exista in cartea originala dar care erau acolo tocmai pentru a stimula imaginatia cititorului. Ti se explica de ce un anume personaj poarta galosi in capitolul 2 din Dune, si asta intr-un roman de 500 de pagini, cu asteptarea ca pe tine sa te si intereseze. Nici macar intentia de a mai amesteca un pic firele povestii, de a le da macar o iluzie de dinamism, de a crea tensiune. Din contra, in fiecare capitol ti se explica mura in gura la ce sa te astepti in urmatorul. Nici un pic de creativitate. Groaznic.

Exista extrem de putine povesti care rezista mai mult de 2-3 volume. In final imaginatia scriitorului e pe traiectorie de coliziune cu propria creatie. Ajunge sa inventeze inventii de dragul de a inventa. Incepe sa se joace cu timpul, cu reinviatul personajelor moarte acum 3 volume, cu amintiri din copilarie, cu "stai sa vezi ca de fapt nu e asa", dar toate astea in final nu sint decit iluzii care vind amintirea cartii originale, cea cu adevarat buna.

Rant over. Intr-o nota mai pozitiva as vrea sa recitesc "Peregrinarile lui Tuf". E o carte excelenta scrisa de G.R.R. Martin, renumit pentru seria Song of Ice and Fire sau pentru o nuvela scurta si geniala, Regii Nisipurilor.

[chrislove]

Imi mai place si faptul ca desi prima carte, Dune, are foarte multe detalii si parca iti pune o pelicula de film in fata ochilor, celelalte carti, o data cu extinderea orizonturilor universale(desi actiunea ramane tot pe Dune), prind un ritm mai bun, parca mai alert, dar tot nu se zgarcesc la detalii...
N-as putea spune ca am o carte preferata din serie, caci le iubesc pe toate. Mai ales pentru ca parca fiecare carte are propriul suflet si propria identitate...
Si ca sa parodiez putin melodia lui Tom Boxer si a Antoniei: "Sihaya, Sihaya, Sihaya, I give you my love..." (care Sihaya mi se pare una din cele mai frumoase metafore intalnite)

Da, poate prima carte e mai plina de amanunte. O sa incerc cartile urmatoare.

[chrislove]

Mi-am amintit cu ocazia asta de short story-ul preferat din toate short story-urile citite vreoadata: The Last Question - Asimov. Inca nu am gasit ceva care sa ma faca sa simt acelasi lucru citindu-l (lucru pe care nu-l pot defini).

http://www.multivax.com/last_question.html

Am gasit si varianta in romana:

http://www.wattpad.com/86181-isaac-asim ... rebare?p=1

[VickdaReaper]

Mie Dune mi s-a parut geniala, prima parte. Mai apoi, cu cit se lungeste seria cu atit devine mai lipsita de frumusete. Se poate sa-mi fie amintirile neclare, a citit-o acum vreo 12 ani dar am pastrat doar cartea originala in minte. Restul s-a pierdut pe drum, dovada ca n-au fost chiar atit de memorabile pentru mine.

Cred k motivul pentru care ai retinut mai bine prima carte este si pentru ca prezinta lucruri concentrate in mai putin timp efectiv de desfasurare a actiunii. Spre exemplu, yo! a trebuit sa citesc de vre-o 6 ori capitolul din Ereticii Dunei in care Darwi descopera Dar Es Balat si mesajul "tiranului". Asta doar pentru a intelege de fapt ce s-a intamplat acolo si a incerca sa-mi imaginez ce si cum a zis Leto II de fapt.

Mi-am luat recent primele doua din seria noua, Casele. Pierdere de timp. Scris foarte direct la un mod stupid, fara farmec, fara subtilitati, fara surprize. Povestea vietii personajelor din Dune, dar scrisa pueril de-a dreptul. Alb e alb, negru e negru, stii ce au devenit, stii la ce sa te astepti, sint practic fabulatii pornite de la elemente disparate care exista in cartea originala dar care erau acolo tocmai pentru a stimula imaginatia cititorului. Ti se explica de ce un anume personaj poarta galosi in capitolul 2 din Dune, si asta intr-un roman de 500 de pagini, cu asteptarea ca pe tine sa te si intereseze. Nici macar intentia de a mai amesteca un pic firele povestii, de a le da macar o iluzie de dinamism, de a crea tensiune. Din contra, in fiecare capitol ti se explica mura in gura la ce sa te astepti in urmatorul. Nici un pic de creativitate. Groaznic.

Yo! le-am gasit putin amuzante, iar lucrul care mi-a placut la ele este ca au fost o lectura foarte usoara. Le-am citit tare repede si am retinut destul de multe pentru aceasta viteaza...

[chrislove]

Rant over. Intr-o nota mai pozitiva as vrea sa recitesc "Peregrinarile lui Tuf". E o carte excelenta scrisa de G.R.R. Martin, renumit pentru seria Song of Ice and Fire sau pentru o nuvela scurta si geniala, Regii Nisipurilor.

Hmm, am gasit povestirea de care zici http://www.scribd.com/doc/30154/Martin- ... isipurilor si de abia astept sa o citesc.
Am vazut ca la Nemira mai au ceva carti de el. Stii ceva de ele?

Daca iti plac nuvelele, incearca si antologiile lui Dozois. Eu am gasit vreo 2 nuvele f tari intr-unul din volume pe care l-am inceput. Din pacate autorii nu sunt cunoscuti pe la noi.

Mai ziceti ce v-a placut, ca librariile sunt pline, dar nu pot sa le incerc pe toate