Michael Schacht este cunoscut in special in postura de "game designer". Titluri ca Zooloretto, Coloretto, Valdora, Industry sau mai nou Mondo va sunt probabil cunoscute - pentru altele puteti arunca o privire aici. In postura de "artist" - responsabil cu partea grafica, adica - Schacht s-a ocupat de Zooloretto, Coloretto, Oltre Mare si alte cateva titluri mai obscure.
Eu o sa vorbesc astazi despre China, un joc de strategie publicat in 2005 si pentru care Michael Schacht este creditat cu ambele aspecte, game design & artwork. China este in principiu un remake dupa un joc mai vechi facut tot de Schacht, Web of Power, care a fost publicat in 2000 si care sta ceva mai bine in topul BGG.
China este un joc de dificultate scazuta cu un weight estimat de 2.3, cu un rating mediu de 7.13 actualmente, un joc care dureaza 30-45 minute, se poate juca in 3-5 jucatori si... este o explozie de culoare pe masa pe care este asezat.
Cutia nu mi-a spus mare lucru despre joc, in schimb m-a facut sa am tot felul de asteptari. Poza afisata frontal infatisand un apus de soare peste o pagoda, te duce cu gandul la multe lucruri exotice, dar din pacate acest exotism nu se regaseste si in joc. Sa nu ma intelegeti gresit, nu e un joc rau, doar ca imaginea de pe cutie va poate face sa aveti asteptari mai mari decat e cazul. Cum ziceam si aici sunt o sumedenie de lucruri care iti trec prin cap cand auzi "China":
Insertul interior este frumusel, harta de pe plansa de joc a fost reprodusa intr-o versiune monocroma pe carton:
Din punct de vedere functional insa, insertul nu e satisfacator. Cutia avand numai 3 cm inaltime si insertul numai 2, as fi vrut sa am la dispozitie mai mult spatiu de stocare a componentelor. Volumul care mi se pune la dispozitie este de numai 800 cm3. Asa ca am recurs la o solutie pe care am aplicat-o si cutiei de la Race for the Galaxy: am indoit cartonul invers pe muchii astfel incat am obtinut un negativ al celui original - am inversat spatiul din mijloc cu spatiile laterale, volumul de stocare crescand astfel la 1000 cm3. Nu e mult, dar e suficient pentru ca piesele sa incapa acum confortabil, pentru ca inainte era nevoie sa ma straduiesc ceva vreme sa le conving sa se aseze frumos:
Cartile in numar de 57 (+ 5 carti de scoring) sunt absolut banale, cu simbolul dragonului in mijloc si numele/culoarea regiunilor prezentate clar. Spatele cartilor este insa frumos, cu acelasi artwork de pe cutie:
Fiecare jucator va primi la inceput 20 case si 9 emisari in culoarea preferata pe care sa-i imprastie prin toata China:
Plansa de joc infatiseaza o China divizata in 9 provincii, 4 dintre ele fac pereche de culoare (galben, portocaliu, rosu si verde) si cea de-a cincea (violet) e singurica. Provinciile sunt strabatute in lung si in lat de drumuri pe care pot fi asezate in locuri bine stabilite casutze. In centrul fiecarei provincii exista un loc special unde se vor putea aseza emisarii. Despre cum se face asezarea propriu-zisa a pieselor o sa vorbesc putin mai jos.
Plansa are 2 fetze, una dintre ele este folosita pentru 4-5 jucatori iar cealalta pentru 3-4. Ambele au acelasi numar de locatii pentru case, insa drumurile sunt mai putine pe harta pentru 3-4 jucatori. In rest, forma si dimensiunea celor 9 provincii si "scoring track"-ul din partea de sus sunt identice:
In cutie mai avem niste markers de scor pentru provincii si, pentru o versiune avansata a jocului, exista fortificatii care se vor aseza sub case. Pentru partea de scoring de final exista un imparat care se va plimba de colo-colo pe granitze evaluand situatia emisarilor si premiindu-i pe cei majoritari:
Componentele sunt functionale si isi indeplinesc cu succes menirea. Mi-ar fi placut un board cu mai mult artwork si niste carti de joc mai sofisticate din punct de vedere grafic... dar e acceptabil si asa.
3. Cum sa facem China si mai mare
Pe "BGG store" exista o expansiune numita The Embassies pe care am achizionat-o la minunatul pret de $0,01 (+ $4,99 pentru transport) fara sa ma gandesc prea mult:
Si tot pe BGG exista cateva expansiuni "print and play", printre care am gasit si expansiunea care permite transformarea lui China intr-un 2 player game:
...o expansiune care adauga un plus de strategie pentru jocul in 3-4-5 numita Einflusskarten - hartile de influenta:
...si o expansiune care poate aduce un plus de puncte la finalul jocului, numita pur si simplu Erweiterung - adica "Expansiunea" pe romaneste:
Dupa cum vedeti, cu foarte putini bani (costul tiparirii pe carton a expansiunilor print & play) jocul se poate extinde destul de mult. Un mare plus pentru Shacht si Abaccus Spiele pentru acest lucru.
O ultima expansiune care este prezenta pe BGG si de care am preferat sa nu ma ating presupune tiparirea unei harti noi pe care sunt prezente cateva locatii de case pe granitele dintre provincii, respectiv pe malul marii. Am preferat sa o las deoparte deocamdata si sa folosesc doar expansiunile mici pe care le-am putut tipari si utiliza cu usurinta.
4. Sa ne jucam putin!
Inainte de a purcede la explicarea jocului vreau sa amintesc in treacat despre regulamentul bine structurat si explicat cu multe exemple. Am inteles jocul de la prima lectura si nu am avut nici un fel de nelamurire. De altfel, dificultatea scazuta a jocului nu ar trebui sa puna deloc probleme in intelegerea mecanicii, insa exista jocuri suficient de simple care datorita regulamentelor prost intocmite au devenit "a pain in the a$$".
Setup-ul initial se face astfel: tabla de joc se pune in mijlocul mesei si, in functie de numarul de jucatori, se alege partea recomandata.
Cartile se amesteca, apoi 4 dintre ele se pun langa plansa cu fatza in sus (Ticket to Ride style) apoi fiecarui jucator i se dau cate 3 carti si restul se aseaza la indemana.
Jucatorii isi vor alege setul de case si emisari in culoarea preferata si vor pune un emisar la inceputul rutei de scoring din partea de sus a tablei de joc.
Se vor pune la indemana tuturor jucatorilor fortificatiile, se pregatesc marker-ele de scoring si imparatul.
(aici incepuse deja jocul, primele 2 case sunt amplasate
si da, fructele sunt sunt foarte importante in timpul jocului... mai ales citricele)Hai sa incerc sa explic pe scurt regulile ca sa va faceti o idee, pentru ca apoi o sa descriu in imagini o sesiune de joc in 4.
Practic jucatorii vor putea face in tura lor unul din aceste doua lucruri:
I. Pe baza regulii 3-2-1, ei vor putea pune pe harta ceva... adica emisari, case, fortificatii, ambasade. Mai in detaliu: folosindu-se de cele 3 carti din mana, jucatorul va putea amplasa maxim 2 obiecte intr-o singura provincie. Trei-doi-unu, da?
Mai precis: o carte de culoarea portocaliu va permite asezarea unui emisar sau a unei case intr-una din cele doua provincii portocalii. Doua carti portocalii vor permite asezarea uneia din aceste combinatii:
- doua case
- doi emisari
- o casa si un emisar
- o fortificatie si o casa
Doua carti de o culoare pot fi jucate drept "wildcard" pentru alta culoare, de exemplu doua carti rosii pot inlocui o carte portocalie. Deci daca jucatorul va avea in mana o carte portocalie si doua carti rosii, el va putea sa aseze fie 2 obiecte intr-o provincie rosie folosindu-se de cele 2 carti rosii, fie 2 obiecte intr-o provincie portocalie folosindu-se de toate cele 3 carti.
Jucatorul isi va improspata numarul de carti din mana pana la 3 imediat dupa folosirea uneia sau mai multora. Odata cartile folosite, ele vor fi puse intr-o gramada care va fi amestecata si refolosita atunci cand gramada initiala se epuizeaza. Odata epuizata si a doua gramada, jocul se va termina atunci cand se ajunge din nou la jucatorul dinaintea jucatorului de start.
Plasarea emisarilor se face cu o singura restrictie: numarul acestora (indiferent de culoare) intr-o provincie nu va putea fi mai mare decat numarul caselor in culoarea majoritara existente in acea provincie. Deci nu pot exista emisari intr-o provincie goala, iar intr-o provincie care contine 3 case rosii, 2 albastre si 2 verzi vor putea exista maxim 3 emisari de orice culoare. Clar pana aici? Buuuun.
II. Nemultumiti din cale-afara de cartile din mana, in loc sa tranteasca cu ele de masa, jucatorii vor putea schimba una din cartile din posesie cu una din cartile de langa tabla de joc, urmand sa o foloseasca cu maxim de tactica si strategie intr-o tura viitoare (again, Ticket to Ride style).
Singura remarca pe care o am de facut: am la activ cateva jocuri in 2, 3 si 4 jucatori si NICIODATA NIMENI nu a ales sa foloseasca aceasta optiune. Tot timpul jucatorii preferau sa aseze ceva pe harta decat sa piarda o tura pregatindu-si o eventuala plasare viitoare mai puternica.
Cam asta e in mare mersul jocului.
Jucatorii vor incerca sa fie majoritari in ce priveste numarul de case in cat mai multe regiuni si vor incerca in paralel sa plaseze cat mai multi emisari in regiunile in care acest lucru e posibil. Odata ce o regiune e plina de case, se va declansa partea de scoring (jucatorul majoritar va primi un numar de puncte egal cu numarul total de case din acea regiune, jucatorul de pe locul 2 va primi un numar de puncte egale cu numarul de case ale jucatorului majoritar, si asa mai departe) si acea regiune va primi un marker. Influenta emisarilor se va cuantifica la final si se vor acorda puncte pentru acele grupuri de emisari care sunt majoritari in 2 regiuni adiacente. Se vor mai acorda puncte pentru siruri de case formate din cel putin 4 de aceeasi culoare (again, Ticket to Ride style).
In ce priveste expansiunile si versiunea avansata a jocului:
Fortificatiile se aseaza sub case, amplasarea lor urmand aceleasi reguli ca si pentru o casa obisnuita. Avantajul lor este ca vor dubla numarul de puncte pentru acea regiune si acel jucator si pentru eventualul sir de case din care fac parte.
Ambasadele se aseaza sub case ca si fortificatiile, doar ca pentru ele nu e nevoie sa se foloseasca o carte. Ambasada trebuie sa aiba alta culoare decat cea a casei jucatorului si va returna acestuia la final un numar de puncte egal cu numarul de case si emisari in culoarea ambasadei din provincia respectiva. Practic este o mica sesiune de gambling in care jucatorul spera ca unul dintre adversarii sai va fi majoritar in acea provincie, iar el se va putea bucura indirect de acest succes.
Hartile de influenta vor fi luate rand pe rand de catre jucatorii care sunt majoritari in diverse provincii si acestia vor primi puncte suplimentare la amplasarea caselor in provinciile adiacente.
"Expansiunea" presupune impartirea aleatoare a celor 18 jetoane in 3 culori, cate 2 in fiecare provincie, pe locatii de case care nu sunt la intersectia drumurilor. Jucatorii le vor colecta pe masura ce amplaseaza case in locatiile respective si, la final, cei care au cele mai multe din fiecare culoare vor primi puncte.
Recomandarea mea este sa folositi jocul in varianta simpla pentru primele 1-2 sesiuni, apoi sa adaugati ambasadele si fortificatiile simultan (pentru ca modul in care se folosesc e similar) si ulterior sa adaugati dupa bunul plac si celelalte 2 expansiuni dupa ce mersul jocului a devenit foarte clar pentru toata lumea si au inceput chiar sa se contureze strategii.
V-am ametit? Poate e de la opiu sau de la florile de cires.
Putintica rabdare ca nu mai e mult, ce-a fost mai greu a trecut.
Cu dedicatie speciala pentru criss: versiunea pentru 2 jucatori schimba in mod dramatic felul in care jocul se desfasoara. Cei doi jucatori vor amplasa pe harta case si emisari ca si in versiunea de baza dar, in loc sa faca discard, vor pastra in fatza lor in fiecare tura cate o carte din cele jucate. Cel care are cele mai multe dintr-o culoare isi va insusi un marker aferent si se va considera dominant in provincia respectiva. Fiecare din cei 2 jucatori va controla pe rand un al treilea jucator, "imparatul", plasandu-i pe harta casele si emisarii. Imparatul are cartile proprii insa nu primeste direct puncte. Atunci cand o provincie e plina si se calculeaza scorul, jucatorul care e dominant in acea provincie va primi in plus punctele imparatului.
Jucatorii au in plus la dispozitie 3 actiuni speciale de care se pot folosi o data: sa plaseze obiecte in 2 provincii in aceeasi tura, sa schimbe o carte din mana cu una din cele de langa tabla de joc, sa faca mai intai mutarea imparatului inainte de a face mutarea proprie. Subtilitatile strategice se inmultesc astfel foarte mult si jocul devine un foarte interesant duel:
5. Sesiune de joc in 4
Daca nu v-am pierdut inca printre culorile curcubeului, iata in cateva cuvinte si imagini o sesiune de joc in 4, folosind fortificatiile si ambasadele:
Dupa primele 3 ture jucatorul rosu a reusit un sir de case care se intinde pe 3 provincii, jucatorul galben incearca sa domine provincia Zhao, jucatorul verde provincia Qi si jucatorul violet isi intareste pozitia la est:
Dupa alte 3 ture s-a facut scoring la prima provincie din sud-estul hartii si s-au marcat primele puncte - de asemenea au intrat in joc primele 2 ambasade:
Alte doua provincii se inchid:
Se face uz de aproape toate fortificatiile si incep sa intre in joc si emisarii:
Se plaseaza in continuare case si tot mai multi emisari - de remarcat ca au mai ramas doar 4 ambasade disponibile:
Ultima mutare pentru jucatorul verde inainte de a se calcula scorul final - o singura provincie mai are un loc de casa disponibil, dar jucatorul verde nu mai are de plasat decat un emisar si nu mai poate influenta in nici un fel jocul:
La calcularea scorului final situatia se schimba dramatic comparativ cu poza precedenta; scorul este foarte strans la final, intre primii 3 clasati diferentele sunt de 1-2 puncte:
6. Mi-a placut tare...
- ca jocul se explica si se invata in 5 minute, dar are un substrat strategic suficient de profund incat sa-l joc cu placere (mie placandu-mi in general jocuri cu un nivel de dificultate peste medie);
- ca exista multe expansiuni foarte ieftine (practic e vorba de costul tiparirii pe o hartie mai groasa);
- ca pretul este foarte bun, eu am cumparat jocul cu 99 lei, dar imediat dupa aceea Cutia a ales sa-l creasca la 119 lei; sfatul meu este sa incercati si la celelalte magazine online, e posibil sa-l gasiti sub 100 lei;
- ca se poate juca la fel de bine in aproape orice numar de jucatori, mai putin in 5 unde lucrurile devin destul de haotice;
- ca bruma de noroc data de cartile primite se imbina cu diverse strategii cu bataie scurta sau lunga.
7. As fi vrut ca...
- plansa de joc sa fie facuta mai atractiv, mi-ar fi placut un design de genul celor facute de Michael Menzel (Cuba, Stone Age, Pillars of the Earth, World Without End, A Castle for All Seasons) in locul culorilor uniforme; Michael Schacht e un "game designer" bun, insa nu il apreciez pe partea de "artwork" - exceptie face cutia, dar nu inteleg de ce s-a oprit aici;
- cutia sa fie mai portabila, nu imi place deloc formatul asta mare si subtire 37 x 27 x 3 cm; mi-ar fi placut o harta care sa se plieze in 4 si o cutie de dimensiunea 27 x 19 x 7 cm (Race for the Galaxy, Saint Petersburg, The Speicherstadt) astfel incat sa o pot lua cu mine in deplasari cand spatiul in rucsac e mic si foarte pretios;
- emisarii sa nu fie folositi pe post de scoring markers; track-ul este mic si emisarii au o capatzana mare si sunt greu de manevrat si se rastoarna; niste cubuletze colorate ar fi fost mult mai potrivite.
8. Pe ansamblu...
Am o parere buna despre joc. Am considerat intotdeauna ca e nevoie sa am in colectie cateva jocuri (dar nu foarte multe) simple si atractive pe care sa le pot folosi atunci cand am la masa oameni care nu sunt obisnuiti cu boardgames sau oameni care vor sa inceapa seara de gaming si sa-si dezmorteasca circumvolutiunile cu ceva usor. China este un astfel de joc care inlocuieste cu succes Ticket to Ride (la care am facut de 3 ori referinta, dar caruia ii e superior din multe puncte de vedere) si chiar alte titluri, fiind suficient de atractiv si colorat din punct de vedere vizual si gadilandu-mi suficient de tare latura strategica astfel incat sa il tin in colectie deocamdata.
Recomandat cu 4 stele din 5
sau nota 8 din 10, cum va place mai mult.Nota de final: am ales sa folosesc pentru acest review o alta structura decat cea cu care am mers pana acum, mai informala si mai adaptata jocului - o sa incerc si pe viitor sa am o structura care sa se adapteze jocului in discutie, nu una fixa pe care sa o adaptez contextului. In mare, sper ca am acoperit toate aspectele care il pot interesa pe un "curios" si sper ca am reusit cat de cat sa echilibrez partile de text cu cele de imagine, parerile personale cu descrierea mecanicilor. Mai am mult de lucru, sunt convins, asa ca dati-i drumul la critici sa vad mai precis ce inca "scartzaie". Cheers!
