A fost o lună foarte productivă și pentru mine:
1. Egizia: Shifting Sands
Când am jucat pentru prima oară acest joc, varianta lui clasică, în august 2018, am rămas plăcut surprins si impresionat. Varianta modernizată nu schimbă mecanisme majore ale jocului, ci doar anumite moduri de punctare, ordinea anumitor locații de-a lungul Nilului etc. Aceste schimbări de dragul diversității nu sunt deloc rele, însă prefer modul clasic, care din fericire, este inclus în varianta kickstarter a jocului. Jocul a durat 2 ore în 4 jucători, însă te simți tot timpul antrenat în joc, datorită mecanicii de bază a unei runde: ai 8 corăbii la dispoziție, fiecare jucător așezând câte unul, dar întotdeauna în aval față de nava plasată de el anterior; poate sări înainte cât vrea, dar niciodată înapoi. E o tensiune fantastică și ai decizii interesante la fiecare pas, de genul: oare să sar în față x pași, căci îmi trebuie cartea respectivă neapărat, sau nu? Sau merită saltul imens în față, doar ca să fiu primul într-o locație de construcție, dar renunț la o carte care-mi garantează că îmi pot hrăni toți muncitorii runda asta? Excelent, cu siguranță o să încerc să-l joc cât mai des.
9/10
2. Abomination: The Heir of Frankenstein
Una din jocurile cele mai tematice pe care le-am jucat în ultima vreme. De la faptul că părțile corpului se descompun, și astfel devin din ce în ce mai inadecvate pentru scopul reanimării, că poți întârzia procesul ăsta cu ajutorul cuburilor de gheață cumpărate de la piață, care însă se topesc în două ture, că folosești butelii Leyden pt. a încerca reanimarea, care însă după aia trebuie reîncărcate, că diferite acțiuni îți modifică atribute diferite ale personajului tău (umanitate, expertiză, reputație) etc. chiar până la faptul că elementele cele mai aleatorii din joc (evenimentele, zarurile), își găsesc locul în joc în punctele cele mai tematice: tematic are sens, că nu există execuții chiar în fiecare zi; are sens, că nu toate încercările de reanimare sunt încoronate cu succes. Existența a 2 tipuri de "muncitori", cercetători si asistenți, și a bump track-ului (poți înlocui în anumite locații muncitorii altor jucători, contra cost - acțiune disponibilă jucătorilor ca și grup maxim 3 ori pe rundă), deși nu sunt idei noi, împrospătează un pic aspectul de worker placement a jocului. La fel, ideea banală de a mări numărul de muncitori disponibili se integrează foarte bine tematic cu ideea de reputație: când îți crește reputația, cercetătorii sunt dornici să lucreze cu tine, când scade, pleacă.
Într-adevăr, jocul e destul de repetitiv, sentiment exacerbat de durata destul de mare a unei partide: în 4 a durat 2h 50 min. Repetitivitatea, posibilitatea apariției blestemului zarurilor (ce a căzut pe capul unuia dintre jucători în cazul nostru) și durata, face ca să nu recomand acest joc în ciuda tematicii bine implementate, decât cu mai puțini jucători, și jucând varianta scurtată a jocului (există una oficială, creată de designerul jocului). Strict cu varianta asta din urmă sunt dispus să mai încerc.
6/10 (cu posibilitatea de a crește puțin cu varianta scurtată)
3. A Fistful of Meeples
Un joc care... nu prea știe ce este. Deciziile tactice care au la bază mecanismul mancala: care grup de meeples vrei să distribui, în ce direcție, și ce tip de locuitor al acestui orășel vrei să lași în care clădire, respectiv deciziile strategice: care clădire vreau s-o cumpăr și/sau s-o dezvolt sunt într-un contrast (prea mare, pentru mine) cu aspectul foarte aleatoriu a duelului și a faptului că resursele se extrag dintr-un sac. E o dihotomie deranjantă, un amestec de mecanisme nereușit. Pentru nișa de "joc ușurel între 30 de min. și o oră" - în 4 persoane, durata a fost de 45 min. - există jocuri mult mai antrenante și/sau amuzante. Aș fi greu de convins să-l joc a doua oară.
5/10
4. Babylonia
Un joc abstract de la Knizia, care are unele asemănări cu o creație mai veche de-a lui, Tigris & Euphrates: piesele rotunde din lemn, lupta pt. controlul templelor, chiar și tematica foarte subțire. E însă considerabil mai simplu, și în consecință mai scurt. În 4 persoane, durata jocului a fost de 38 de minute. E interesant faptul că, în momentul în care ai controlul unui ziggurat (controlul unei localități sau a unui ziggurat se decide în momentul plasării ultimului disc datorită căreia acesta devine încercuit complet; controlul acesta nu se pierde), poți să-ți alegi o carte bonus. O carte poate fi de genul care îți dă o abilitate, modifică o posibilitate de punctare, etc. De ex. există o abilitate prin care hexagoanele neocupate dintr-o zonă a hărții îți leagă două grupuri de discuri, aflate într-o parte și alta, ce altfel ar fi considerate grupuri distincte. Un foarte mare atuu al jocului este că se învață extrem de ușor și repede. Calitatea producției suferă la două aspecte. În primul rând, suportul creat de ei pentru a ține drept și ascunse discurile proprii, e aproape inutilizabil - foarte des, pur și simplu luam piesele în mână. În al doilea rând, fundalul hărții face un pic dificilă diferențierea între zonele de uscat și apă, cu toate că astea din urmă sunt marcate și cu un semn (la rândul lor, mai grele de observat). Interesant și rapid, un joc care necesită efort mai puțin decât T&E, dar în consecință, oferă satisfacții mai puține. O să-l rejoc.
7/10
5. Humboldt's Great Voyage
Un alt joc care are la bază mecanismul de mancala, și la care tematica e doar la suprafață. Rapid (40 de minute în 4 jucători) și ușor de învățat, dar un joc la care la sfârșit am rămas ... neîmplinit, punându-mi întrebarea: asta a fost tot? Impresia mea era că jocul s-a terminat mult prea subit, fără a mă putea mândri cu mari realizări. Ai 4 nave în fața ta, pe care aduni încărcătură - cu număr și restricții variabile - , parcurgând trasee predefinite, folosind mecanismul mancala; când o corabie e plină, se punctează. Pe lângă decizia ce o implică mancala, mai ai de luat o decizie importantă: dacă merită sau nu să punctezi o corabie înainte ca zona de bonus a acesteia să fie completată. De această zonă de bonus se leagă partea cea mai interesantă a jocului: fiecare navă are o condiție, care odată îndeplinită, îți oferă un personaj. Un exemplu: dacă există un disc verde plus unul roșu pe nava respectivă în momentul punctării, poți să-ți alegi ori un token verde, ori unul roșu. Discurile respective le dobândești în tura altor jucători: fiecare jucător, după ce cel activ își execută acțiunea, poate să aleagă pe rând un disc de pe orice locație care era pe ruta jucătorului activ, și conține cel puțin 4 discuri. Deci zona asta de bonus nu numai că introduce un nou aspect strategic și desigur, o nouă oportunitate de punctare, dar mai crucial, face ca să nu fii un spectator când e rândul altui jucător. Mă așteptam la ceva mai mult, dar l-aș mai juca.
7/10
6. Ishtar: Gardens of Babylon
Un joc strategic și frumos de Bruno Cathala, unul pe care-l așteptam cu nerăbdare. Are o tematică superficială, dar suficientă. Este interesantă lupta pt. controlul izvoarelor, jonglând cu interdicțiile că nu poți unii cu tile-uri două izvoare, nu pot exista doi grădinari într-o grădină, etc. dar totuși să controlezi izvorul, având grădina ceea mai mare în zona acoperită ce atinge izvorul respectiv. Interesant și faptul că multe dintre posibilitățile de punctare ți le deblochezi tu, folosind cristalele adunate. De ex. la un moment dat poate merită sa abandonezi lupta pentru unul sau mai multe izvoare, sau să-ți cheltui cristalele pe copaci și să deblochezi abilitatea prin care poți să-ți punctezi cristalele adunate. Îmi place aspectul de a-ți dezvolta propriul player board, și criterii de punctaj alternative. Jocul e rapid (53 de min. în 4 persoane), tabla de joc modulară. Variabilitatea, durata, deciziile de impact fac ca acest joc să fie întotdeauna binevenit pe masă.
8/10
7. Bora Bora
Îmi pare rău că au trecut atâția ani fără să-l joc. Iarăși un joc cu o tematică care nu prea contează, dar cu mecanisme bine puse la punct, și decizii semnificative la fiecare pas. Jocul are 6 runde, fiecare rundă se desfășoară în felul următor: toți jucătorii dau cu cele 3 zaruri proprii, apoi pe rând folosesc câte un zar activând și executând un tip de acțiune. După aceea fiecare jucător activează abilitatea unui bărbat și a unei femei care se află în satul lui, și se trece la faza finală a rundei, ceea de bonus: se punctează punctele de prestigiu adunate și se decide noua ordine de joc, se punctează preoții, are loc o fază de piață, când fiecare jucător poate să cumpere câte o bijuterie, iar la final, poate să finalizeze o sarcină/misiune. Jocul oferă multe oportunități de conflict între jucători, începând chiar din punctul în care trebuie plasat un zar pt. a selecta o acțiune: nu se poate selecta o acțiune dacă are deja zar(uri) pe el, decât dacă dispui de un zar cu o valoare strict mai mică decât zarurile respective. Cu cât mai mare e valoarea zarului, cu atât mai puternică e acțiunea executată, pe de altă parte, un zar de 1, cu toate că slab, e și un blocaj (în mare parte) pt. ceilalți jucători. Există o hartă unde se duce o luptă pt. controlul resurselor, o luptă pt. ordinea din joc, pt. majoritatea în preoțime, etc. Există cărți care reprezintă capriciile zeilor, care pot fi dobândite și utilizate pt. a încălca aproape orice regulă din joc. Un joc captivant, plin de satisfacții. A durat 2 ore în 3 persoane, dar cred că la a doua partidă se va reduce la 1.5 ore... și cu siguranță va fi o a doua partidă... și a treia... etc.
8/10
8. Escape Plan
Producție Vital "Executive Action" Lacerda, deci aveam niște așteptări. Prea mari. Tematica nu mă atrăgea deloc, dar cum sunt dovadă și unele opinii enumerate mai sus în postul ăsta, tematica puternică nu e nici un must-have, nici o garanție ca un joc să-mi placă. În Escape Plan, în decursul a 3 zile, trebuie să aduni cât mai mulți bani și să evadezi din oraș printr-o locație care la începutul jocului nu se știe exact. Dacă nu reușești să evadezi, punctajul nici nu-ți este calculat; dintre cei evadați, cel care a adunat cel mai mulți bani câștigă. Sunt bani care se pot obține (și cheltui) în timpul jocului, și sunt bani care se calculează doar la punctajul final. În fiecare zi ai minim 3 ture(acțiuni), dar poți să ai chiar și 4-5, însă pt. a executa o acțiune în plus te costă un disc de acțiune, ceea ce nu e trivial de obținut. La începutul jocului fiecare jucător primește o carte pe care o ține în secret, pe care arată ce locații pe hartă (businesses) trebuie vizitate pt. a scoate banii investiți de acolo. Locațiile alea sunt marcate în momentul vizitei de către jucător cu un cub, iar la finalul jocului se adună banii conform locațiilor marcate de fiecare jucător. Pt. a atinge acest obiectiv, și a evita poliția, jucătorii pot să recurgă la angajarea unor personaje, achiziționarea unor piese de echipament, etc. Își pot suplimenta veniturile finale prin dobândirea cutiilor de valori. Toate astea se desfășoară hoinărind pe o hartă care se formează de-a lungul jocului - tileuri fiind adăugate la hartă la începutul fiecărei zile - ținându-ți în frâu notorietatea. Explicația jocului a luat mult timp comparativ cu durata jocului (2h 10 min. în 3 persoane). Jocul îți pune la dispoziție multe instrumente pt. a-ți duce la bun sfârșit planul de evadare, dar modul în care jocul te forțează să urmezi cu încăpățânare un traseu, fiind nevoit să vizitezi locațiile și să apelezi la cutii de valore ca să ai șanse de câștig, mi s-a părut... limitativ. Un On Mars mi se pare grandios, Kanban, de amploare, iar asta, neînsemnat. Un joc în care faci ceea ce trebuie să faci... și atât. Mai am jocuri de încercat de la Lacerda, la asta nu cred că mă voi reîntoarce.
6/10
9. Planet
Am cumpărat jocul mai mult pt. ideea de bază și aspectul interesant. Fiecare jucător pornește cu o planetă goală, un dodecahedru pe care în decursul a 12 ture, plasează cu ajutorul magneților, câte un hexagon. De la începutul celei de-a treia runde, niște cărți cu animale sunt câștigate de jucătorul care satisface în măsura ceea mai mare condiția de pe carte. De ex. ca balena să vină să trăiască pe planeta ta, trebuie să ai cele mai multe regiuni oceanice; pt. scorpion, ceea mai mare regiune deșertică, care nu e învecinat cu regiune arctică, ș.a.m.d. Fiecare jucător primește la începutul jocului o carte de "habitat natural" care trebuie ținut în secret, care afișează un tip de regiune. La sfârșitul jocului se punctează cartea respectivă conform numărului de zone de pe planetă care corespund acelei tip de regiuni, și cărțile cu animale (1 punct dacă animalul respectiv are un habitat care corespunde celei de pe cartea secretă, 2 puncte altfel). Distractiv, scurt (28 de minute în 4 jucători), foarte ușor de explicat. La un moment dat toți învârteam în mână aceea planetă ca niște campioni în soluționarea cubului Rubik.
E un joc mult prea simplu, dar o să-l mai joc probabil cu grupul potrivit.
7/10
10. Res Arcana
Un joc de înfruntare între magicieni, în care scopul e să fii primul care ajunge la 10 puncte de victorie. Am jucat împreună cu extensia, în 2 persoane, varianta de draft. Fiecare rundă începe cu o fază de producție, după care jucătorii fac câte o acțiune, până ce amândoi zic pas, apoi se verifică dacă cineva a atins cele 10 puncte necesare pt. izbândă, și dacă nu, se începe o rundă nouă. Fiecare jucător își alege un magician din 2 disponibile lui la începutul jocului. Cărțile au diverse abilități: ce trebuie activate, care sunt active tot timpul, oportunități de punctaj, etc. O abundență de posibilități de combo. Majoritatea punctelor se câștigă revendicând monumente sau așa-numite places of power, sau jucând cărți (artefacte) din mână. Cel care face pas primul într-o rundă nu numai că va fi primul jucător în runda următoare, dar acel token valorează 1 punct în sine. Extensia introduce conceptul de scrolls, de care nu m-aș lipsi nici în partidele următoare. Am rămas plăcut surprins de joc, și de limitările impuse. Nu joci cu un deck imens, construit ori în prealabil ori în cursul jocului, ci cu 8 cărți. N-o să ai 30 de cărți în fața ta, cu combinații nemărginite, ce fac ca adversarul să adoarmă pe tura ta... Jocul necesită precizie și un plan serios. Dacă reușesc cumva să fac rost de el, împreună cu extensia, cu siguranță o să-l joc de multe ori, și aproape sigur că în 2. Limita maximă de jucători e 4 în jocul de bază, și 5 cu extensia, dar considerând că în doi durata a fost de 1h 14 min, aș fi reticent să joc în altă configurație decât în 2.
8/10
11. Arena: The Contest
Un joc de arena combat cu zaruri al cărui subtilități vor fi pentru totdeauna învăluite în mister pentru mine. O producție imensă, atât ca și număr de componente, cât și mărimea unor componente... un elder dragon, care împreună cu cutia, e mare cât întregi serii de jocuri.
La începutul jocului fiecare jucător își alege 3 luptători, își alege 2(parcă) acțiuni eroice, și stabilește ordinea de activare a luptătorilor. Jocul se termină când echipa adversă e nimicită. Luptătorii au un atac de bază, 2 atacuri primare, 2 atacuri speciale(utilizabile doar o dată într-un joc). Jucătorii își activează luptătorii alternativ, câte unul, conform ordinii de activare. Doi luptători consecutivi în ordinea de activare a unui jucător nu pot folosi atacuri speciale. Lăsând la o parte faptul că poți fi un Ahile pe steroizi și tot poți pierde lupta împotriva unui melc orb și paraplegic, din cauza zarurilor, contează foarte mult sinergia dintre luptători, și acțiunile eroice folosite la momentul oportun. Am avut norocul să-mi aleg o combinație foarte puternică de luptători... un vampir foarte mobil cu un celestial armor permanent dat de un arhanghel. În 2 desigur, jocul a luat 1h 42 de minute, mult prea lung. A fost mai distractiv decât mă așteptam, dar asta se datorează mai mult vampirului cu aură de înger.
Zarurile și durata îl plasează destul de jos lista jocurilor pe care le-aș juca și a doua oară, dar recunosc că descoperirea unei combinații puternice de abilități e un sentiment plăcut.
6/10
12. Battle Line: Medieval
Am jucat varianta Schotten Totten, deci e discutabil dacă e un joc nou pt. mine. Cu siguranță, e o ediție mult mai frumoasă, cavalerii și soldații arată foarte bine. E un joc în doi, în care două armate se înfruntă în câte 9 formațiuni, scopul fiind de a dobândi stindarde, încercând să câștige ori 5 din cele 9, ori 3 alăturate. Jucătorii trag cărți dintr-un pachet comun, asemănător cărților de poker, fiecare carte având un număr și o suită. Aceste cărți vor fi plasate una câte una în dreptul unuia dintre cele 9 formațiuni, iar apartenența unui stindard se decide în momentul în care în ambele părți este un set de 3 cărți (regulile asemănătoare pokerului se aplică la decizia de care combinație este mai bună), sau dacă poți dovedi că ai o combinație care nu poate fi surclasată de oponent. Există un al doilea pachet de cărți speciale din care se poate trage o carte în locul pachetului normal, însă diferența între numărul cărților speciale jucate de către cei doi jucători niciodată nu poate depăși 1. Este un joc captivant de echilibrare, deducție, totul în jur de 30 de min. (partida noastră a durat 27 de minute). Nu va fi printre preferatele mele, dar înțeleg de ce a avut atâtea variante și reprinturi, și n-aș refuza niciodată un joc.
7/10
13. Steam Works
Un joc în care trebuie să construiești dispozitive care îți generează puncte, resurse, etc. odată ce le activezi. Fiecare dispozitiv are la bază o sursă, care poate fi una mecanică, electrică sau cu aburi. Restul componentelor pot fi legate la sursă, și între ele, doar dacă au elemente de conexiune comune (de ex. un component ce are doar un fir electric ca și conector nu poate fi legat la o sursă de aburi ce are o țeavă). Mașinile construite se activează plasând muncitori pe sursă, care pun în funcțiune cele 4 componente atașate ortogonal la ea. E tentant să-ți construiești mașinării cât mai optime, dar dacă e tentant pt. tine, este tentant și pentru adversari; și ei îți pot folosi mașinăriile, plasând muncitorii lor pe sursa ta și adunând beneficiile. Primești un token cu ocazia asta care îți asigură un punct în plus la final, dar acest token este luat dintr-un pool finit, care dacă se epuizează, se declanșează sfârșitul jocului (este unul dintre elementele declanșatoare posibile). Fiecare jucător are un personaj cu condiție diferită de start, dar cu 4 acțiuni (worker placement spots) posibile pe planșa de personaj (pt. a cumpăra noi componente, extinde dispozitiv, etc.). Are elementele sale interesante, dar poate fi prea confrontațional și restrictiv câteodată. Am jucat în 4 persoane, în 1h 44 de minute, și cu destul de mult analysis-paralysis. Există opțiuni mai plăcute, nu cred că revin pt. al doilea joc.
6/10
14. The Prodigals Club
Un joc care are la bază un concept interesant: să fii cel mai risipitor dintre jucători, să-ți iroseși moștenirea în cel mai efectiv mod posibil, încercând să scapi de cele mai multe dintre bunurile materiale, să ajungi un paria în lumea politică, și să cazi cât mai mult în ochii altora. Cele 3 zone sunt urmărite separat, iar la finalul jocului, se ia pt. fiecare jucător opțiunea cea mai nefavorabilă dpdv. al jocului dintre cele trei, se compară, și jucătorul care a reușit să cadă cât mai jos, câștigă. Îmbină elemente de tableau-building, de hand management, de tile-laying etc. într-o manieră destul de plăcută, dar la o durată considerabilă (2h 21 min. în 4 jucători). L-aș mai rejuca, în mai puține jucători.
7/10
15. Rum & Pirates
Într-un joc de Stefan Feld foarte "nefeldian", te miști pe străduțe labirintice, încercând să aduni cât mai multe comori, deci puncte, cu gloata ta de pirați. În tura sa, jucătorul merge dintr-o intersecție în alta învecinată, pe un drum neocupat; drumul are un anumit număr de secțiuni, care reprezintă costul drumului în pirați, pe care trebuie să-i plasezi pe drumul respectiv. Se execută acțiunea din intersecția respectivă, iar dacă vrei să-ți continui drumul, trebuie să ai bani la dispoziție, și desigur suficienți pirați. Dacă nu, îți aștepți tura următoare. Dacă în tura ta zici pas, pirații rămași se mută pe navă. După ce toți jucătorii au zis pas, pe corabie se iscă o bătaie între pirați pt. ocuparea celui mai bun loc de dormit.
Ca majoritatea întâmplărilor în joc, rezultatul se decide dând cu zarul. Jocul a durat 1h 20 de minute în 4 persoane, dar îți trebuie toleranță ridicată pt. zaruri. De ex. un tip de intersecție ce se poate activa este taverna. Fiecare tavernă are o culoare, și pot fi vizibile de ex. 3 comori asociate cu culoarea respectivă, de valoarea 3,4 și 5. Dacă o tavernă e activată, în afară de jucătorul activ, toți jucătorii au posibilitatea de a interveni, și de a încerca să acapareze comorile respective, plătind 1 monedă. Comorile pot fi câștigate dând cu zarul, și având o valoare cel puțin cât valoarea comorii. Se face asta alternativ, până ce toate comorile sunt atribuite. S-a întâmplat, și nu o dată, ceva de genul că jucătorul A să facă trigger la o tavernă, se implica B, comorile fiind de valoarea 3, 4, 5. Rezultatul? A: 2 B: 4 A: 1 B: 3 A: 4 B: 5... adică jucătorul care a intervenit, care e out-of-turn, câștigând toate comorile. A fost un joc distractiv, dar datorită elementului aleatoriu, nu insist neapărat să-l mai joc.
6/10
16. On Mars
Un joc de Vital Lacerda, producție foarte arătoasă, un joc solid dpdv. al mecanismelor și o tematică care se integrează bine cu mecanismele respective. Ne-a luat ceva timp să-l învățăm, am făcut și un reset în jur de 15 minute după start, căci am observat o regulă interpretată greșit. Toate componentele arată excepțional. Din păcate nu copia mea am jucat, despre care nu e nici o știre. Am jucat în 4, 2h 35 de minute, și a fost foarte plăcut. Sunt foarte multe detalii de care trebuie ținut cont, dar cu siguranță al doilea joc o să decurgă mai lin. E foarte interesant cum zonele de worker placement sunt împărțite în două, suprafața planetei, respectiv stațiunea spațială, și îți sunt accesibile doar acțiunile în zona în care ești, iar dacă vrei să te transferi, trebuie să aștepți naveta, sau să-ți folosești propria navă. Durează ceva până ce treci prin toate regulile jocului, dar merită. Cu siguranță jocul meu preferat de Lacerda până acum, deși asta nu zice foarte multe, fiindcă jocurile sale cele mai cotate încă nu le-am jucat. Sper să-l apuc să-l joc cât mai des.
9/10
17. T.I.M.E. Stories: Expedition - Endurance
Prima mea experiență cu un joc din familia T.I.M.E. Stories. Structura de bază oferă un cadru și mecanisme în care se integrează fiecare scenariu, poveste, mister. Jucătorii, aflați în pielea unor personaje (aflate în pielea altor personaje:) ) au o misiune de îndeplinit. Există o hartă care îți oferă acces la diverse locații, pe care le explorezi, încercând să deslușești misterul, având timp finit la dispoziție. Pe alocuri întâlnești încercări, teste de abilități, de care încerci să treci cu ajutorul zarurilor. Nu am rămas foarte impresionat de mecanisme, sau de acest scenariu. Prefer ghicitorile din Unlock față de cele din acest joc, sau povestea și misterul din Sherlock Holmes Consulting Detective, și nu agreez zarurile într-un joc care ar trebui să fie axat pe poveste și mister, mai ales că ajungi relativ ușor în situația să reiei de la început scenariul. Totuși, din cauza că am jucat foarte puțin și cu jocurile cu care îl compar, și fiind conștient de faptul că scenariile pot diferi considerabil calitativ, o să mai joc și alte scenarii. Mi-a trezit și interesul pt. noua serie, Revolution, și primul scenariu, Hadal Project. Durata jocului a fost de 2h 16min, care, considerând că din 4 jucători am fost 3 începători, și că am avut cel puțin un reset, mi se pare acceptabil.
7/10
18. Unlock! Exotic Adventures
Jocul este clar bazat pe escape rooms, dar e mai mult de atât. Pornind de la prima încăpere, ți se deschide o lume și o poveste în fața ta, pe care trebuie s-o explorezi, și să-ți duci la bun sfârșit misiunea, preferabil în decursul unei ore. Trebuie să găsești coduri, să combini obiecte, să treci de mini-joculețe, mini-puzzles pe device, pt. a progresa. Toate scenariile incluse erau interesante, toate aveau cel puțin un element ingenios care nu era în celelalte, toate aveau puzzleuri ușoare, grele, de tot felul. Poveștile clar nu se ridică la nivelul unui Sherlock Holmes de ex., dar nici nu simțeam că ar fi doar de fațadă. Mi-a plăcut foarte mult, cu siguranță o să joc și restul.
9/10
19. It's a Wonderful World
Un joc mult așteptat de mine. Se explică și învață foarte ușor, partidele sunt relativ scurte (a durat 1 oră cu 3 jucători). Un joc are 4 runde, fiecare rundă având o fază de drafting, urmată de una de planificare și una de producție. Draftingul se face cu 7 cărți, ordinea în care dai mai departe cărțile se schimbă de la rundă la rundă. Odată ce draftingul e complet, se trece la planificare, care înseamnă a decide din cele 7 cărți care o să fie în construcție, și care reciclate. Fiecare carte are un cost care poate fi o combinație între cele 5 resurse de bază și 3 speciale. Aduni pe cărțile aflate în construcție cubulețe care reprezintă resursele respective, și odată ce o carte are toate resursele necesare adunate, este construită și mutată în zona de producție. Faza a treia, ceea de producție trece secvențial prin cele 5 tipuri de resurse de bază, de ex. materiale de construcție vin înaintea energiei. Este deci esențial să-ți planifici cărțile aflate în construcție în așa fel, încât o carte anume să intre în producție înainte să-i vină rândul acelei resurse pe care o produce. Pe lângă resurse, unele cărți asigură punctaj, multiplicatori, etc. la finalul jocului. Jocul este aspectuos, foarte bine aranjat în cutia imensă în care a venit. Îmi place că au adăugat mici boluri pt. fiecare resursă de bază, și material spumos în cutiile care conțin cărțile. N-am apucat să joc încă nici una din cele 2 campanii cu care vine ediția de KS (campaniile ocupă cel puțin jumătate din cutie), dar presupun că o să-l joc. Pe mine însă m-a dezamăgit jocul, calitatea producției și noutatea oferită de acel lanț de producție nu sunt suficiente să-mi alunge senzația că este un joc prea simplist pt. gustul meu. În plus, e vina mea că nu m-am documentat destul, dar mă așteptăm la o tematică mai bine integrată... sau măcar... o tematică.
6/10 (sper să crească după ce reușesc să termin cele 2 campanii)
20. 1942 USS Yorktown
Un joc cooperativ micuț de la Looping Games, unde jucătorii, controlând avioane americane, încearcă să scufunde un portavion japonez înainte ca avioanele japoneze să scufunde pe cel american, și înainte să expire timpul avut la dispoziție. Noi ne-am luptat pe parcursul a 37 de minute, și am eșuat.
Jocul se bazează pe zaruri, folosind aceste zaruri încerci să împiedici avioanele japoneze să formeze un coridor de atac, atacându-le, respectiv atacând portavionul japonez (care trebuie cercetat, poate fi apărat, etc.). Problema este că zarurile sunt neiertătoare. Avioanele proprii au două atribute esențiale: combustibilul aflat la bord, și experiența în luptă. Primul determină cât poate sta în aer înainte să fie nevoit să se întoarcă pe portavion pt. realimentare, iar experiența stabilește numărul de zaruri cu care poți efectua un atac. Khm... există avioane japoneze care necesită un rezultat de 4 zaruri de aceeași valoare. Ai posibilitatea să forțezi atacul, și să cumperi un zar pt. o unitate de combustibil, dar că orice valoare de 1 aruncată te costă automat o unitate de combustibil, și nici nu e un rezultat valid (deci nu poți doborâ un avion cu 4 de 1). La început, fiind un pilot începător, ai doar 3 zaruri la dispoziție. Foarte greu, dar foarte captivant, ne-a ținut în priză toate cele 37 de minute. Recomand, dar trebuie să fii pregătit de eșec.
8/10
21. Volcanic Isle
Mendocino a capturat foarte bine esența. Îmi place sistemul de alocare puncte de acțiune și sentimentul de împlinire când reușești să tai o parte a insulei care conține multe componente aducătoare de puncte ale unui oponent
În afară de componentele de vulcan, care parcă aparțineau unui joc făcut acum 30 de ani, jocul are un aspect plăcut. Unul din puținele jocuri, unde nu poți face o poză frumoasă la final, căci insula s-a cam dus.
Durata a fost de 52 de minute în 3 persoane. Jocul cu siguranță o să mai vadă masa.
7/10
22. Clank!: The Mummy's Curse
Am jucat Clank in Space mai demult, dar nu m-a convins să-l mai joc o dată. Nu am jucat însă niciodată the OG, Clank! Am avut șansa ca un prieten să fie pasionat de acest joc, iar eu, având o oarecare afinitate pt. tematica egipteană (da, da... din cauza mea se tot fac jocuri cu tematică egipteană
), am ales acest modul. Nu mă așteptam, dar m-am distrat încercând să-mi elimin cărțile producătoare de clank din deck, să măresc cât mai mult mobilitatea personajului, să cumpăr din market la reducere, ș.a.m.d. Îmi place aspectul de push your luck, care apare și în seria The Adventurers, o serie de jocuri cu o tematică și scop asemănător. Cu toate acestea, nu cred că aș putea să joc același modul de foarte multe ori, devine cam mecanic și repetitiv; însă m-a făcut să vreau să încerc și celelalte module, și mi-a triplat interesul față de varianta legacy. La 1 oră și 26 min. în 3, a fost și de o durată potrivită.
8/10
23. The Isle of Cats
A început bine anul, în ceea ce privește livrările de KS. Isle of Cats polyomino la baza lui, cu elemente de drafting, hand management, etc. Jucătorii trebuie sa salveze cât mai multe pisici de pe o insulă, în decursul a 5 zile (runde), înainte să ajungă la insulă ceva great evil.
Fiecare rundă are structura următoare: în primul rând fiecare jucători primește 20 de pești (resursa din joc). După asta se face o rundă de drafting, în urma căreia fiecare jucător o să aibă 7 cărți. Din aceste 7 cărți se pot păstra oricâte, dar costul trebuie plătit în pește. Pe urmă, dacă ai ales cărți de tip lesson, atunci acestea trebuie jucate. Există 2 tipuri: lecții private, care de fapt sunt obiective, și trebuie să le ții secret (de ex. să ai cele mai multe comori pe corabie, sau ceea mai mare familie de pisici); și lecții publice, care afectează pe toată lumea, de ex. modifică câte puncte negative primește fiecare jucător la sfârșitul jocului pt. fiecare camere neocupată complet. Urmează partea în care trebuie salvate pisicile, fiecare jucător pe rând salvând câte una. Jucătorii sunt limitați de cât pește mai au la dispoziție, respectiv câte coșuri, pt. a-i ține temporar pe pisici. Aceste pisici trebuie plasate pe corabia fiecăruia cât mai optim, ținând cont de obiectivele proprii, de faptul ca ar trebui ocupate toate camerele și toți șobolanii pe navă pt. a evita punctele negative, sau a grupa pisicile în familii de 3 sau mai mult pt. a primi puncte în plus, etc. Sunt și alte cărți, care îți permit să aduni comori rare, să primești pește în plus, și multe altele. Jocul de bază permite 4 jucători, dar cu extensia se poate juca până în 6. Noi am jucat 5 persoane, durata a fost de 1h 51min. Am savurat fiecare minut. Calitatea producției e excepțională, desenele cu pisici și cat-meeples sunt drăguțe... și au făcut cutia jocului dintr-un carton gros, ca pisica să poată sta în ea, cât timp te joci.
Ce idee.
Un joc pe care pot să-l înscriu liniștit în 10x10 challenge pe anul ăsta.
9/10
24. Wreck Raiders
Un joculeț de dice-drafting și worker-placement drăguț. Ideea e că zarurile se aruncă în cutia care a venit jocul, și zarurile sunt grupate conform imaginilor pe care le atinge; imagini ce reprezintă 3 resurse(scoici) disponibile în joc. Când toate zarurile au fost draftuite, se repetă acest proces. Când se ia un zar, se ia și resursa respectivă, și valoarea zarului reprezintă poziția unde poți așeza scafandrii tăi în jurul a 4 epave (pt. comori) sau pe plajă (pt. scoici). Comorile se adună în anumită configurație ca și exponate pt. a le schimba în cărți de expoziție, sau a le aduna în seiful propriu. Când un jucător atinge un anumit număr de cărți adunate (de ex. 4 în cazul a 5 jucători), este declanșat sfârșitul jocului. Scoicile se mai pot folosi pt. puterile lor speciale, sau pt. a cumpăra acvarii, care la rândul lor vor aduce puncte. Durata jocului a fost doar de 1 oră cu 5 jucători. E foarte rapid, ușor de învățat, ușor de pregătit și de adunat jocul. Un filler amuzant. Îmi place și faptul că dacă plasezi scafandrul pe o poziție la o epavă, dacă pozițiile adiacente sunt ocupate, și jucătorii ai căror meeple sunt acolo, primesc câte o comoară. Singurul element un pic frustrant din joc este că trebuie să dai cu zarurile în capacul cutiei, și zarurile nu sar cum trebuie. Oricum, o să-l mai joc.
7/10
25. CO2: Second Chance
E un joc complex de Lacerda, așa că, ca și la On Mars, nu o să încerc să-i însumez regulile într-un paragraf. Am jucat varianta cooperativă, în 3, și ne-a luat 2h 32 de minute. Am pierdut la limită, ne-a lipsit o singură acțiune. Este interesant subiectul jocului, calitatea producției, ca de obicei la jocurile lui Lacerda, însă și eu am rămas cu senzația că ar merge mai bine în varianta competitivă. Pur și simplu trebuie să coordonezi mult prea multe aspecte... nu-mi pot imagina cât ar fi durat în 4 persoane, dacă chiar ne-am fi planificat minuțios fiecare pas. În plus, nu am înțeles de ce obiectivele proprii sunt secrete. Pe la finalul jocului ne-am dat seama, că unul din noi trebuia să maximizeze o anumită expertiză... punct în care eu aveam deja 2 maximizate. Sper că o să-l mai joc, în varianta competitivă.
6/10 (presimt că o să crească)
26. 1920 Wall Street
Un alt joc din seria 19xx de la Looping Games, de data asta având ca tematică bursa. Cărțile sunt așezate într-un cerc, și pot fi parcurse de meeple-urile jucătorilor. Unde te oprești, poți să cumperi cartea sau cărțile respective (care se înlocuiește instant). Poți plăti bani ca să sari mai mult decât standardul, trebuie să plătești dacă vrei să cumperi cartea unde deja staționează altcineva, etc. Poți să vinzi acțiuni (adică să decartezi cărți) în timpul jocului pt. a avea puțină lichiditate. Poți să decartezi cărți din cerc, prin diverse mecanisme. Este o idee interesantă faptul că, cărțile decartate trebuie să le aloci în momentul decartării în una din 3 zone. Zona în care se adună cărțile cele mai valoroase va afecta punctajul final. De ex. cărțile wild vor fi ignorate complet; sau valoarea celor 4 comodități care se punctează la final, cade la jumătate. Sunt cărți care influențează și în timpul jocului aceste valori, și ideal ar fi ca la finalul jocului să comoditatea pe care o poți puncta, să aibă o valoare cât mai mare; și poți puncta o comoditate doar dacă ai adunat un număr minim de acțiuni. În 3 persoane, jocul a durat 51 de minute. Un joc solid și acesta, și aștept cu nerăbdare să încerc și restul acestei serii de la Looping Games.
7/10
27. Star Wars: Imperial Assault
Da, doar acum am apucat să-l joc. Cu un mare avânt, am început campania de bază în 5, am jucat primele 2 misiuni (unul principal și unul secundar), cam în 3 ore. Dintre cei 5 jucători, e incontestabil că nu eu sunt cel mai mare admirator Star Wars, să nu mai zic de dice combat. Totuși, în cursul misiunilor am trăit sentimente de frustrare, speranță, mândrie, etc. Au fost momente destule de oh ffs, dar și de yesssss
, deci trebuie să concluzionez că merită să-l joc; cu siguranță cel puțin campania asta o terminăm.
7/10
O lună excelentă, e destul de greu să declar un joc al lunii... poate mâine ar fi altul. În acest moment cred că e
Isle of Cats.
