20 de jocuri noi jucate luna asta, plus A feast for Odin jucat doar solo, cu ceva greseli de rigoare, dar pe care nu o sa il includ luna aceasta si astept sa il joc si cu alti jucatori pentru a face un review mai elaborat.
Amun-Re the card game (3 partide in 3 jucatori): Acum ceva ani mi-am dorit mult jocul Amun-Re, dar cum era de negasit si m-am lovit de refuzul tuturor celor care il detineau, am renuntat la ideea ca o sa ajunga vreodata in colectie si cum intre timp a aparut versiunea card game, am zis sa o incerc. Pare ca reuseste sa condenseze foarte bine ce se intampla in jocul de baza, cu doar cateva carti de joc si tokens. E un joc de licitatie, in care fiecare are suma de 14 bani la inceput si trebuie sa o distribuie luand carti/bani din pachetul propriu cu numerele dorite, dar fara sa depaseasca suma de 14. Apoi fiecare va licita si castiga cartea dorita. In faza de ofrada, aflam cine va lua mai multe piramide cadou si cum va fi economia in acel sezon/cati bani va aduce fiecare muncitor pe care il ai desenat pe carti. La final de runda cheltui din bani pe tokens cu piramide, incercand sa duci suma piramidelor de pe cele 3 carti cat mai echilibrata, pentru ca o sa primesti cate un punct per piramida, dar doar de pe cartea care are cele mai putine.
Ce nu mi-a placut: Nu reuseste sa iasa din tipar, comparativ cu alte jocuri de la Knizia, dintre cele care folosesc sistemul de licitare ori tematica egipteana. Am "scapat" de jocul Ra, care nu m-a impresionat, tocmai pentru a face loc pe raft si a-l inlocui cu un joc asemanator (am considerat eu) dar cu o cutie semnificativ mai mica. Parca e o idee mai bun decat Ra, dar dintre toate jocurile cu licitatie pe care le detin, e cel mai putin fun.
Dupa ce am jucat si Ra si Amune-Re card game de la Knizia, nu pot sa spun ca imi pare rau ca nu am facut rost de jocul de baza Amun-Re. Nu cred ca lipsa plansei din jocul de carti, ar fi fost asa o mare revelatie, sau faptul ca acolo licitezi pentru zonele respective in runda a doua, avand deja si o parte dintre piramidele construite din rundele precedente. Amun-Re the card game, pare indeajuns incat sa "gust" din acest design al "doctorului" si sa stiu ca l-as juca din cand in cand, doar ca nu e "amazing". Ramane in colectie datorita cutiei mici si ia nota 7,8 pentru ca uneori ofera si momente palpitante.
Bandido (vreo 5 partide in 3 jucatori): Il jucasem pe Tabletop anul trecut cu prietena, si acum am reusit sa il gasesc si in varianta fizica. Un fel de Saboteur care nu iese cu cearta la final.
Carti cu tuneluri, pe care banditul le sapa in incercarea sa de a evada din inchisoare, iar noi, incercam sa ii inchidem toate caile de acces si sa-l prindem.
Ce nu mi-a placut: E destul de random, pentru ca ai doar 3 carti in mana si nu ai voie sa discuti cu coechipierii, ceea ce face ca uneori ceilalti fara sa vrea,sa dea peste cap tot planul de a-l prinde, sau uneori, orice ai juca, cartea respectiva o sa deschida si mai multe cai pentru bandit. In functie de cum decurge si de noroc, putin dupa jumatatea partidei o sa va cam dati seama ca ala o sa evadeze si nu prea aveti nicio sansa.
In acest joc, cel mai important e inceputul si folosirea cartilor in asa fel incat sa inchizi din fasa cele mai multe cai de evadare, iar apoi sa lucrati la comun, asezand cat mai iscusit cartile, plus o doza destul de mare de noroc. E un filler cu o cutie minuscula, care merita jucat la final de seara. Nota 7
Brawling Barons (1 partida in 3 jucatori): Un joc foarte mic, cu carti de tip multi-use. Fiecare carte poate fi 1 ban (precum in Port Royal), fie o persoana (taran/scutier) si care odata etalate in fata ta, pot fi upgradate si rotite pentru a deveni cladiri ce aduc puncte si bonusuri, ori soldati, care pot ataca satul adversarilor sau pot fi trimisi sa faca parte din armata regelui si astfel si ei devin puncte la final de joc.
Ce nu mi-a placut: Cutia e din aia de tip joc de carti clasic, care pe masura ce ii tot deschizi capacul lateral, o sa se strice si o sa arate ingrozitor.
In ciuda dimensiunii mici, nu e chiar un filler, pentru ca are ceva reguli de tinut minte si moduri de a folosi acele carti, upgrada, cum sa le asezi la tine in display...exista si carti speciale de unica folosinta, plus elemente de take that. Momentan 7,5 dar trebuie sa il mai joc pentru a descoperi din strategiile ce duc la victorie
Cartographers (2 partide solo): un flip and write in care desenezi forme de tetris pe o plansa, incercand sa faci diferite forme de relief, pentru a atinge scorul fiecarei runde. Scorul e diferit, asemanator cu ceea ce se intampla in Isle of Skye. Adica, faci scor pentru fiecare padure care este inconjurata de alte forme de relief, ori fiecare lac ce atinge un munte, ori pentru cel mai mare sat, etc. Uneori apar si niste creaturi care te obliga sa desenezi anumte forme ce trebuie inconjurate pentru a nu face puncte minus.
Ce nu mi-a placut: In general nu ma omor dupa jocurile flip/roll and write si nici asta nu pot sa spun ca m-a lasat cu gura cascata. E destul de greu sa ma convinga un joc in care elementul tactil aproape ca lipseste, si totul tine doar de o foaie de hartie si un creion, insumat cu modul oribil in care o sa desenezi fiecare forma de relief, incat uneori parca nici nu o sa mai intelegi ce naibii ai vrut sa faci acolo.
De la Ganz Schon Clever nu am mai jucat nimic cu roll/flip and write cu adevarat bun, dar sa zicem ca asta te tine putin in priza, prin modul in care mereu cartile de scor o sa fie altele si o sa cauti sa maximizezi totul prin asezarea formelor pe hartie. Nota 7,6
Chocolate Factory (3 partide solo si o partida in 3 jucatori): In primul rand trebuie sa mentionez componentele, care sunt extraordinare si nu poti sa il joci fara sa ai niste ciocolata langa tine. Bucatile alea de ciocolata iti fac pofta si parca iti vine sa musti din ele. Apoi partea cu banda rulanta, care chiar este o banda rulanta in adevaratul sens al cuvantului, e extrem de satisfacatoare. Un engine builder in care drafterzi carti cu masinarii pe care le instalezi in fabrica ta, apoi bagi boabe de cacao si incepi si le transforma pe rand in ciocolata - batoane - bomboane - cutii cu bomboane si apoi le livrezi fie magazinlor de la colt, fie cofetariilor mari, de unde vin cu adevarat sumele mari de bani la final de joc. In sine e un joc de convertire din A in B si apoi din B in C. Dar totul e foarte satisfacator datorita componentelor realiste si a faptului ca acea banda rulanta prinde "viata" cand impingi urmatoarele boabe de cacao.
Ce nu mi-a placut: Jocul are o curba de invatare destul de abrupta si timpi morti care tind sa mearga spre "infinit". Jocul spune ca doar partea de drafting a cartilor se va face pe rand si apoi toti jucatorii deodata pun in functiune banda rulanta proprie si fac convertirile cu pricina, iar la final fiecare vine sa vanda marfa rezultata. Problema e ca in prima partida lucrul asta nu prea merge si trebuie ca cel care stie jocul, sa stea cu ochii pe fiecare in parte sa vada daca nu greseste ceva sau chiar triseaza si apoi intervine si planificare fiecarui jucator in parte, ceea ce duce la un timp de asteptare enorm pana ce iti vine si tie randul. In 3 jucatori a durat peste 2 ore jumate si la un moment dat unul dintre jucatori a intrebat cat mai dureaza pana se termina partida, satul parca si el de lentoarea cu care se misca totul. Cu siguranta nu o sa il mai joc vreodata in 3 jucatori. In 4 nici nu vreau sa imi imaginez cate ore dureaza. Poate daca il joci doar cu persoane care au mai jucat si cunosc binte acest joc, plus ii stii ca fiind oameni corecti incat sa nu triseze, puteti juca faza cu fabrica, concomitent si astfel timpii de asteptare sa fie minimi, sperand ca fiecare reuseste sa isi faca planul destul de rapid cu ce are de facut. E un joc in care trebuie sa iti planifici cu mare grija cele 3 mutari cu banda rulanta si ce masinarii doresti sa activezi, pentru ca altfel o sa te trezesti la final de runda ca fie nu ti-a ajuns carbunele (masinariile merg pe carbune) fie o sa scoti pe banda ciocolata menajera sau chiar boabe de cacao, pentru ca nu ti-ai planificat bine mutarile.
Ca joc solo, jos palaria pentru Chocolate Factory! A fost o placere sa il joc, pentru ca vine si cu un mod diferit, foarte challenging, comparativ cu jocul normal in 2-4 jucatori, are un pachet special cu livrari doar pentru solo si pe care trebuie obligatoriu sa le indeplinesti intr-o saptamana de lucru. Consider ca e un joc excelent ca solo si maximum un joc pentru 2 jucatori. In 3 sau 4 jucatori, never again! Nota 8,6 ca joc solo si nota 6,8 ca joc multiplayer.
Coloretto Amazonas (1 partida in 3 jucatori): Am jucat acum multi ani Coloretto si acum am gasit varianta asta, care nu vine doar cu niste carti cu aspect diferit ci si cu un gameplay complet schimbat. Fiecare jucator are acum 3 carti in mana si in runda sa joaca una, fie in tabloul sau, fie in cel al adversarului. Scopul e sa colectionam animale de acelasi tip si la final sa facem scorul in functie de cate avem in set. Va intrebati oare de ce putem juca si carti in tabloul adversarului? Pentru ca nu sunt acceptate animale duplicat si astfel, daca ii oferi un astfel de animal unui adversar, el va trebui fie sa decarteze acea pereche de animale, fie sa arunce un alt tip de animal deja etalat, dar din alta coloana. Dar exista si o carte prin care adversarul este aparat de atacurile celorlalti.
Ce nu mi-a placut: In comparatie cu Coloretto, varianta Amazonas e mult prea simplista si parca orientata mai degraba spre o audienta de varsta mica-mijlocie. Cred ca are nevoie de ceva home rules pentru a deveni un joc bun, precum este Coloretto. Am cateva idei, asa ca pana ce o sa le testam, mai ramane in colectie. Nota 6
Coralia (peste 10 partide in 3 jucatori): Un joc de familie cu zaruri multi-colore, care arata extrem de bine. Arunci 4 zaruri si apoi cauti sa asezi unul dintre ele pe un loc inca liber, aflat pe plansa. Spatiile repective o sa iti aduca: scafandrii care o sa caute in lazile cu comori, caracatite ce o sa adune puncte pentru toate zarurile deja asezate, carti obiectiv, colectie de pesti colorati diferiti, sau perle cu puncte.
Ce nu mi-a placut: Jocul are un luck-factor destul de puternic, pentru ca nu ai posibilitatea sa arunci inca o data cu zarurile, dar chiar si asa, fiind un family game, se poate trece peste acest aspect. Exista destule moduri de a face puncte si in ciuda factorului ridicat de noroc, din cele peste 10 partide, in 80% din cazuri a castigat cam mereu acelasi jucator. Si niciodata nu am fost eu ala
Un joc surprinzator de bun si de aratos, pe care l-am luat doar pentru ca era la oferta de BF. A devenit rapid unul dintre preferatele familiei si pentru asta ii acord nota 9
Fleet (2 partide in 3 jucatori): Un alt joc cu carti multi-use, cu mecanica de licitatie, in urma careia o sa iei cate un permis de prins un anumit tip de peste si apoi o sa poti trimite ambarcatiuni, sa le echipezi cu un capitan si apoi in fiecare runda sa prinzi cat mai mult peste.
Permisele ofera si niste abilitati speciale, aducand fie carti in plus, ori reduceri pentru plati viitoare, ori transformarea pestilor din puncte in bani.
Ce nu mi-a placut: Gestionarea banilor mi se pare destul de dificila in acest joc si uneori poti ramane blocat 2-3 ture pana ce sa te pui iar pe picioare. O diversificare mai mare de permise ar fi fost bine-venita.
Ca tot vorbeam mai sus de jocuri cu mecanica de licitatie, asta mi se pare superior lui Amun-Re.
Dar per total, din gama de jocuri Fleet, am mai jucat anul asta si Fleet Wharfside, care mi se pare net superior. Fleet ia nota 8.1
Gizmos (peste 10 partide in 3 jucatori): Am evitat mult timp acest joc din cauza iconografiei care mi se parea dificila, dar cu ocazia ofertei de BF, a ajuns pe masa si ne-a surprins intr-un mod extrem de placut. Greu sa nu il compar cu Potion Explosion, care era unul dintre preferatele noastre, dar asta posibil sa il fi depasit.
Tragi bile din dispenser si apoi achizitionezi carti ce iti aduc bonusuri la fiecare actiune si puncte. Cartile pot crea o gramada de combo-uri ce se declanseaza in lant in tura ta, fapt ce transforma acest joc intr-o experienta extrem de satisfacatoare.
Ce nu mi-a placut: Uneori dispenserul se mai blocheaza si nu curg bile pe banda, ceea ce ii aduce usoare lovituri in spate, precum primeau televizoarele alb-negru de pe vremuri, cand imaginea nu era clara. Poate am prins eu un dispenser mai cu handicap.
Cu cat trece timpul si joc mai multe jocuri cu atat imi dau seama ca jocurile care au succes la noi sunt cele care vin cu ceva dispozitiv catchy iesit din tipar, asa cum si Gizmos vine cu acest dispenser. Daca erau doar niste pietricele trase dintr-un sac, sigur nu prindea masa asa des. Ce sa zic? Niste superficiali!
Nota 9,5
Honga (vreo 6 partide in 3 jucatori): Haba e recunoscuta pentru jocurile pentru copii, dar uneori vine si cu jocuri family foarte reusite. Unul dintre ele este Karuba. Iar Honga mi-a lasat aceeasi buna impresie din recenzii. Si nu m-am inselat deloc dupa ce l-am jucat, pentru ca mecanismul unic, cred eu, de plasare a unor carti circulare pe plansa si de a lua actiuni in functie de unde sunt desenate un anumit numar de maini, face din Honga un joc extrem de placut. Componente de mare calitate, pret decent si rejucabilitate. Cartile circulare sunt impartite in 4 si unele zone au desenate un numar de maini. In functie de cum asezi cartea, locul unde indica acele maini, arata ce anume primesti: fructe, peste, carti bonus, urcari pe munte, sau indeplinire de contracte. Dar sa nu uitam de felina Honga, care mereu cauta afectiune si o mana indreptata spre ea, ca sa fie mangaiata. Si uneori o sa iti iasa cateva cuvinte dulci la adresa lui Honga, pentru ca trebuie sa gasesti o cale de a pune cartea aia cumva incat sa primesti si actiunile dorite de pe plansa dar sa ii faci si ei pe plac si sa o mangai.
E adevarat ca poti sa o ignori pe Honga doar ca asta o sa o supere si o sa vina pe capul tau. Cand alegi sa nu pui o mana spre ea, figurina foarte frumoasa din lemn, o sa fie asezata in dreptul tau si runda de runda o sa iti haleasca una bucata mancare. Si e un musafir ce odata sosit, greu mai scapi de el. Exista si strategia de a strange mult peste, incat sa manance in fiecare runda cate unul si tu sa iti vezi de ale tale si sa poti castiga, dar e destul de enervant sa stea alaturi de tine pana la finalul jocului.
Exista doar 2 moduri de a scapa de Honga: fie faci rost de o carte bonus ce iti ofera abilitatea asta, fie alt jucator nu pune o mana inspre adapostul lui Honga, de care acum ceilalti trebuie sa aiba grija cat ea e in vizita la tine. Doar asa, ea o sa plece in vizita la alt jucator.
Ce nu mi-a placut: Strategia cu urcatul la munte e destul de puternica si greu de ignorat. Daca un jucator abuzeaza de ea, te cam obliga si pe tine sa faci macare 2-3 miscari acolo, incat sa te alegi cu ceva puncte.
Un family-game foarte atractiv, din toate punctele de vedere, dar care cred ca a trecut neobservat tocmai pentru ca a fost publicat de catre Haba si cei mai multi au considerat ca e doar un simplu joc destinat copiilor. Nota 8,6
Indian Summer (2 partide in 3 jucatori si 3 partide solo): Urmatorul joc cu piese tetris de la Uwe, dupa Cottage Garden. Asta reuseste sa arate chiar mai bine decat Cottage (daca asta ar mai fi fost posibil), dar in ciuda faptului ca la prima vedere pare mai simplu si mai indreptat spre family game, e mult mai thinky decat Cottage si Patchwork la un loc. Potrivirea acelor piese incat sa pice cu gaura peste desenele cu resurse si apoi inchiderea completa a unei zone, pentru a lua efectiv resursele, poate duce la multi timpi morti.
Ce nu mi-a placut: Am facut greseala sa il iau ca ceva usurel de jucat cu familia, ca vezi doamne, e colorat si atragator, dar pe afara e vopsit gardul si inauntru leopardu. Nu a mers deloc in familie, pentru ca in comparatie cu Cottage Garden, unde toti au inteles din prima ca trebuie pe cat posibil sa nu acopere acele ghivece, aici strategie e mult mai deep decat pare la prima vedere si trebuie sa stii cand sa folosesti acele resurse, ce piese sa iei incat sa se potriveasca, cand sa inchizi o zona ca sa primesti resursele, cum sa asezi acele gauri incat sa formeze o anumita forma comuna si sa primesti un tile cu animale, etc.
Asa ca l-am luat acasa si l-am jucat solo, dar chiar si asa in 3 partide nu i-am dat de cap si am pierdut de fiecare data. Cred ca trebuia sa ma indrept catre Spring Meadow, daca voiam ceva mai indreptat spre joc usurel, doar ca ala nu arata asa de bine in poze.
Per total, jocul e bun, arata foarte bine, dar e cel mai thinky tetris puzzle game pe care l-am jucat vreodata, exceptand A Feast for Odin, evident. Nota 7,6
Kluster (peste 15-20 partide in 2-3 si 4 jucatori): Vazesem o scurta prezentare a acestui joc, anu trecut cand a aparut si in mintea mea a fost: "Wow, ce mizerie de joc!" Timpul a trecut, mai multe videouri si pareri au curs pe net si impresia despre el s-a mai schimbat, pana la faza cand l-am prins la un pret o idee mai decent de BF. Pana la urma vorbim de 24 de magneti (frumos realizati ce e drept) si un siret. Cum se joaca? Se impart cei 24 magneti in mod egal si fiecare pune in interiorul acelui siret cate unul pe rand, cu mare atentie incat sa nu atraga alt/alti magneti, pentru ca runda sa a luat sfarsit si trebuie sa ii ia pe toti cei atrasi in mana. Primul care scapa de magneti, e castigator. Suna indeajuns de idiot? Da! E fun ca dracu` sa faci chestia asta? Da, da, daaaa!
Momentele in care zona formata de siret e plina de magneti si tu trebuie sa asezi unul, si vezi cum toti ceilalti magnezi sa misca si parca vor sa iti sara in palma, atrasi de cel caruia tu tocmai incerci sa ii gasesti un loc liber, sunt unice. Parca toti magnetii au devenit dusmanii tai si precum o haita de caini vor sa te atace. E drept, sunt si facuti cu un magnetism foarte puternic, comparativ cu alti magneti cu care ma jucam cand eram mai mic si un simplu moment de neatentie te face sa te trezesti cu juma` de mana plina cu alti magneti.
Ce nu mi-a placut: Poate singurul aspect ar fi avantajul pe care pare ca il are primul jucator. Practic, daca el joaca indeajuns de atent si nu comite nicio greseala, mereu o sa fie primul care scapa de magneti si devine castigator. Doar ca e foarte important si modul in care o sa joace ceilalti, cat de bine plaseaza incat sa nu iti lase spatii viabile si sa nu cumva sa faca ei greseli majore si sa iti lase ditamai spatiul liber unde sa poti plasa.
Una peste alta, un joc de petrecere excelent, in care o partida poate sa dureze de la 2 minute pana la maximum 5 minute. Automat se lasa cu 6-7-8 partide consecutive. Merge la bautura, sigur merge si cu copii (si nu ma refer la bautura aici), merge bine si in cuplu. Practic e un joc bun pentru toata lumea, incat sa te mai destinzi putin si sa razi. Poti sa folosesti polaritatea magnetilor si daca esti indeajuns de curajos sa ii impingi usor pe cei deja plasati de ceilalti, incat sa iti faci loc. Poti sa plasezi magnetii in "picioare" incat sa tremure precum piftia, mereu cand cineva incearca sa plaseze un magnet langa ei. Nu credeam ca o mica mizerie de joc poate sa ma surprinda asa de mult, dar merita investitia facuta in el, pentru ca va aduce multe momente memorabile de acum incolo. Nota 9
Race to the New Found Land (4-5 partide in 3 jucatori): Un euro-game ce a trecut neobservat prim lumea asta infinita a jocurilor care apar ca ciupercile dupa ploaie. Si uneori e foarte trist ca se intampla asta. Pentru ca Newfoundland e un euro-game foarte bun, in care luam ambarcatiuni pe care apoi le asezam in dreptul plansei proprii in functie de actiunea pe care dorim sa o facem. Exista 4 actiuni: 1. Incarcarea de bunuri: unde in functie de cifra de pe barca, vom lua un anumit bun (lemn/piatra/aur)
2. Colonizarea: unde in functie de ce cifra exista langa iconita cu oameni, o sa trimtem 1-2 persoane sa colonizeze pamanturile de pe insule si asta ne va aduce bunurile gasite acolo plus puncte la final de joc
3.In functie de cifra aflata pe vaporul folosit in cazul livrarii, o sa avem voie sa descarcam un anumit numar dintre bunurile culese in primele 2 etape si sa le dam pentru puncte indeplinind unul dintre contractele etalate
4.Descoperirea de noi tinuturi: in functie de cifra de pe vaporul folosit aflata langa ochean, atatea tile-uri tragem si apoi asezam unul pe insula unde dorim si se potriveste si primim ambele bunuri aflate acolo
Apoi repetam aceste etape, cu mentiunea ca mereu o sa ne imbunatatim flota si o sa incercam sa avem nave cu viteza mai mare incat sa fim primii care executa acea actiune.
Ce nu mi-a placut: La fel cum zice si Tom Vasel, parca jocul e prea scurt si exact cand ai construit flota si esti pregatit pentru acea mutare mareata, totul s-a incheiat. Daca avea 5 runde cred ca era perfect. Asa, mereu ramanem cu insule inca nedescoperite, sau bunuri inca nelivrate. Poate incercam pe viitor un house rule cu 5 runde in loc de 4.
Eu am incercat sa simplific putin dar se intampla mai multe in acest joc, de la cursa pentru niste obiective si carti cu puteri speciale, pana la plansele proprii care vin fiecare cu diferite abilitati si astfel fiecare jucator o sa poneasca partida cu un anumit avantaj: Unul poate sa detina mai multe corabii, altul poate sa primeasca mereu cu 3 puncte in plus la contractele de livrare, etc
Ma mir ca a trecut neobservat acest joc, pentru ca ofera o experienta foarte placuta. L-as incadra fara indoiala in categoria jocurilor euro ca: Goa, Nauticus, chiar Marco Polo. Usor de inteles si jucat, destul de rapid, cu diverse cai catre victorie (nu multe dar indeajuns de variate) cu abilitati diferite in functie de statul pe care il reprezinti, componente de calitate si un publisher foarte respectat. Are cam toate ingredientele pentru un euro de succes si cu toate astea a trecut neobservat. Poate si coperta neinspirata si foarte stearsa a fost de vina. Nota 9.1 si va invit sa il incercati, daca sunteti in cautare de un euro mediu, usurel si placut.
Prodigals Club (o partida in 3 jucatori): Alaturi de Last Will, Prodigals era unul dintre jocurile pe care mereu mi-l recomanda un baiat de la care luam jocuri, inainte sa ajung sa descopar existenta acestui forum. Si ceea ce imi povestea el parea foarte interesant in esenta dar foarte complicat cand incercam sa ma uit la un video. Eram inca la inceput cu jocurile si preferam mai mult jocurile foarte simple si in special pe cele de carti.
Acum ca in sfarsit a ajuns si pe masa mea, descopar un joc iesit din tipar, cu o idee pe care nu am mai intalnit-o, aceea de a scapa de toti banii, avutiile tale, de voturile detinute in partidul politic de unde faci parte si de toti prietenii de vaza. Cu cat reusesti sa "falimentezi' mai tare, cu atat ai sanse mai mari sa fii castigatorul, pentru ca se va lua in calcul doar sectiunea unde ai cel mai mare scor. Sa zicem ca ai doar 3 bani avere ramasi dar 20 de voturi si 13 prieteni. In acest caz, scorul tau va fi de 20. Si in jocul asta trebuie sa ai cel mai mic scor posibil. Apoi si ceilalti jucatori o sa arate unde au ei scorul cel mai mare, o sa il compare cu tine si cel care are per total cea mai mica valoare, e victorios.
Jocul in sine e un drafting de carti, plin de iconografie si desene amuzante pe alocuri. Ma rog, draftezi carti prin asezare de muncitori, deci un worker plecement urmat de draftingul unei coloane de carti. Iar cartile alea o sa iti aduca diverse cai de a pierde: rezervari la restaurante care o sa iti piarda mereu cate un ban, vanzari in pierdere de proprietati, speechuri neadecvate politice tinute in parc, ceea ce ii va infuria pe alegatori si o sa pierzi voturi, masa alaturi de "prieteni" urmata de fumat si scos fumul direct in fata lor incat sa ii iriti la maximum, diverse certuri si comportament neadecvat fata de cunoscuti. Totul incat sa pierzi la fiecare categorie cate ceva.
Ce nu mi-a placut: Jocul in sine pare unul usor. Pui un muncitor, ia niste carti, activeaza-le. Dar diversitatea cartilor si iconitele de pe ele, creeaza o curba mare de invatare si tot timpul ceilalti o sa intrebe: "Ce face cartea asta? Dar asta?". Anumite carti pot fi activate doar impreuna cu alte carti, iar asta creeaza un gameplay putin cam incalcit. Nu e un joc "smooth" pe o panta de jucabilitate liniara care sa se deruleze fara "sughituri". Mereu o sa apara acel element de "stai sa ma uit in regulament sa vad ce face iconita asta sau cand o poti activa". Existenta textului pe carti cred ca ar fi dus la o experienta mult mai placuta si mai fluida a unui joc ce e foarte destept si interesant.
Mi-a placut jocul, pentru ca e unic in ceea ce ofera. O sa il mai pastrez si o sa il mai explorez o perioada si poate cu timpul cartile alea o sa devina mai usor de inteles si digerat. Eu in general nu prea am rabdare sa invat iconite si efecte ale cartilor de joc, dar dat fiind faptul ca jocul e indeajuns de diferit, o sa stea in colectie. Momentan nota 7,6
Ratonii Zgomotosi aka Trash Pandas (3 partide in 3 jucatori): Un filler in care actiunea principala e da a arunca un zar pe sistem push your luck si fiecare fata iti indica un token pe care il poti lua. Daca risti si fata zarului iti indica acelasi token pe care il ai deja, se sare peste runda ta si primesti doar o carte. Daca te-ai oprit la timp, poti sa folosesti actiunile de pe acele tokens colectate. Acestea te lasa sa tragi carti, sa le pui la pastrat, pentru a face set collection la final de joc si puncte, ori pentru a fura o carte de la un adversar.
La final fiecare arata ce a pus deoparte si cine are mai multe felii de pizza muscate, ori doze de energizant turtite, sau pesti pe jumatate mancati (pentru ca toata avutia ratonilor e adunata din tomberoane) si se vor lua puncte pentru locul 1, 2 sau locul 3. Se face un total si acela e castigatorul. Cartile vin si cu abilitati ce pot fi folosite pentru a pune bete in roate unui adversar, deci elementul de take that e prezent, ori pentru a te ajuta pe tine cand ai dat prost cu zarurile.
Insa pentru a folosi textul de pe ele, nu le mai poti pune deoparte pentru set-collection.
Ce nu mi-a placut: Prea simplist. Cartile ar fi trebuit sa aiba mai multe abilitati pentru a fi mai interesant. Il poti juca fara probleme fara sa fii prea atent la ceea ce se intampla, in timpul unei conversatii, sau chiar in timp ce pregatesti un alt joc mai mare.
Nu e un joc rau deloc, dar nu aduce nimic nou. Elementele de push your luck sau cel de take that pot aduce anumite momente amuzante. Merge de jucat in familie, la o simpla aruncare de zar. Nota 7,2
Roll for Adventure (4 partide in 3 jucatori): Un joc cooperativ surprizator de tensionant si de bun. Lucram impreuna pentru a sparge niste coduri si a putea intra in fiecare dintre cele 4 zone de pe plansa, si odata reusita combinatia de zaruri, poti fura o piatra magica. Acestea, pe langa "parolele" ce le protejeaza, sunt pazite si de niste creaturi, ce o sa apare la finalul fiecarei runde. Acestea trebuie indepartate doar cu suma zarurilor "6" si daca le ignori si se strang prea multe, o sa iti dea atat de mult damage incat intr-un final se va ajunge la Game Over. Fiecare jucator are 5 zaruri si trebuie sa arunce si sa le puna pe toate pe plansa in fiecare runda. O zona va accepta doar zaruri de 5 si 6, alta doar 2,3 si 4, alta zaruri de la 1 la 6, etc.
Daca pana ce iti vine tie iar randul, ceilalti nu reusesc sa te ajute sa completeze si ei macar o zona unde tu ai inceput sa lucrezi si astfel sa deblocheze zarurile pentru toata lumea, jocul e pierdut automat. Mereu cand cuiva ii vine randul, trebuie sa aiba cel putin un zar cu care sa arunce.
Ce nu mi-a placut: In functie de abilitatile pe care o sa le aiba fiecare jucator, uneori jocul poate sa devina prea usor. Combinatia de abilitati, poate sa fie decisiva vis a vis de cat de greu sau nu o sa va descurcati. Si la fel precum in alte jocuri cooperative, pot exista "sefi" care sa dicteze jocul si sa spuna celorlalti unde sa puna zarurile.
Plansa e modulara si vine cu 2 fete fiecare, ceea ce ii da rejucabilitate. Exista mai multe moduri de joc, incat sa trebuiasca sa strangeti mai multe pietre pentru a castiga. Exista si alte tipuri de carti cu creaturi ce pot fi introduse in pachet, incat sa va dea mai mare bataie de cap. Chiar mi-a placut. Creeaza o tensiune foarte frumoasa si a fost o reala placere sa il jucam. Am castigat o data si am pierdut de 3 ori. Nota 8,7
Silver and Gold (o partida si jumatate): Un alt flip and write care in care tragi carti cu forme tetris pe care apoi le treci cu markerul pe una dintre cartile tale de joc, incercand sa o completezi cu "x-uri" toata cartea respectiva. Inca o data s-a dovedit ca la noi jocurile astea nu merg, pentru ca a fost un mare fail. In 4 jucatori, pe la jumatatea partidei deja jumatate dintre participanti erau super plictisiti si dezinteresati de ceea ce se intampla si abia asteptau sa se termine si sa jucam altceva. A fost categorisit ca "o mare porcarie de joc". L-am strans si nu am mai terminat partida. L-am jucat apoi eu solo si nu pot sa spun ca e cu ceva special fata de altele. E muuult mai slab decat Cartographers, de exemplu.
Ce nu mi-a placut: Pai nu prea mi-a placut mare lucru. Un joc in care faci niste x-uri pe niste carti. Nu e foarte fun, nici prea tensionant. Unele carti iti aduc cateva bonusuri, dar nimic remarcabil.
Un joc despre care am auzit multe lucruri bune, dar care pentru noi o sa cada in uitare foarte rapid si o sa ramana doar unul dintre jocurile alea proaste pe care le-am jucat. Nota 6 pentru solo si 4 pentru multiplayer.
Steam Time (4-5 partide in 3 jucatori): Tematica ar vrea sa fie ceva cu teleportare dar eu nu prea o vad si inteleg, asa ca am spus simplu ca zburam cu niste dirijabile. E un worker placement cu plansa modulara asezata pe categorii, de jos in sus, iar odata ce ai plasat un dirijabil intr-o zona, de tura viitoare ai voie sa plasezi doar de acolo in sus si nu poti sa te intorci pe spatiile de mai jos. Practic dirijabilul ia incet-incet altitudine si mereu trebuie sa iei doar actiunile de mai sus. Astfel, daca iti doresti mult o anumita actiune si iei e frica sa nu iti fure careva locul, asezi tocmai pe spatiul de sus, in urmatoarele doua ture o sa spui "pas" pentru ca nu mai ai unde sa mai plasezi. Actiunile sunt acelea de a lua bani, carti obiectiv, upgrade-uri pentru dirijabil si pietre de diferite culori. Iar pietrele sunt cele care dau viata dirijabilului tau. Acesta e de fapt plansa ta proprie si e impartita in 5 categorii, iar fiecare dintre ele va "functiona" cu anumite culori. Mereu cand o sa iei o actiune pe plansa mare, o sa te uiti pe plansa proprie sa vezi cate pietre ai asezate in locul corespondent si atatea bonusuri o sa primesti (bani in plus, pietre joker, puncte, etc). Totusi, din cand in cand va trebui sa mai sacrifici din pietrele pe care le-ai strans pe propria plansa, pentru ca ele sunt si moneda de schimb pentru upgrade-uri si contracte, care iti vor aduce foarte multe puncte. Iar momentul cand o sa faci asta si culorile la cere o sa renunti, pot fi cheia spre victorie. Un concept foarte interesant si pe care nu l-am mai intalnit in alte titluri.
Ce nu mi-a placut: Faptul ca a trebuit sa facem un house rule, legat de culorile pietrelor pe care trebuia sa le platim. Pe contracte apar: A, B si C de exemplu, ceea ce inseamna ca trebuie sa platesti 3 culori diferite de pietre. Iar jocul spune ca in fiecare runda o sa pui o alta carte ce va indica ce culoare inseamna A, ce culoare e B, si tot asa, parca pana la E sau F. Si te innebuneste de cap, sa stai sa inveti ca A si B sunt anumite culori si peste o runda in loc sa fie A rosu, si B negru, acum A e verde si B e galben si tot asa. Am ales o singura carte si asa am lasat tot jocul.
Si asta a fost un titlu care ne-a surprins in mod placut si faptul ca nu e cunoscut si apreciat, ma mira foarte tare. Are diverse cai catre victorie, e rapid, componente calitative. Eu inca nu i-am gasit calea spre victorie, pentru ca mereu acelasi jucator a castigat toate partidele. Dar abia astept sa il mai joc. Poate o explicatie pentru care nu a prins, e si pretul destul de mare. Nota 8,8
Sushi Go (4 partide in 3 jucatori): Cam tarziu am ajuns si eu la petrecerea cu Sushi, dar dupa ce jucasem 7 Wonders, nu mi se parea prea atragator sa ma intorc la ceva mult mai slab, dar cu acelasi mecanism. Totusi, oferta de nerefuzat de BF m-a facut sa il iau si sa il incerc cu familia. Drafting in cel mai pur stil, in care incerci sa opresti seturi de sushi, negiri, budinca si alte delicatesuri japoneze, pentru ca la final de runda sa iei puncte, sau sa nu iei.
Ce nu mi-a placut: As fi vrut o varietate mai mare de carti. Macar inca 2 sau 3 tipuri.
Per total, un filler colorat si foarte rapid, de indata ce fiecare jucator cunoaste deja destul de bine ce fac acele carti. Poate sa dureze maximum 15 minute o partida in 3 jucatori. Imi e greu sa inteleg de ce a prins asa de tare acest joc, tocmai pentru ca am jucat deja cel putin alte 10 jocuri care aduc acest mod de drafting la un nivel mult mai palpitant, dar probabil ca daca il jucam acum 6-7 ani, as fi spus si eu ca e un joc senzational. Nota 7,6
Pipe Work (4 partide in 4 jucatori): Il urmaream de mult timp ca alternativa pentru Ubongo 3d, dar dupa ce Daniel de la Pionul, mi-a gasit jocul pe care il tot vanam, am uitat de acesta. Mi-am amintit de existenta sa abia de BF, cand l-am vazut in oferta Regatului. E un puzzle 3D, in care fiecare are plansa sa, cu cartea sa de rezolvat si in care trebuie sa asezi conducte din plastic pentru a conecta 4 fabrici cu alte 4 fabrici corespondente. Practic, e un joc precum alea de pe PC in care incerci sa conectezi corect conductele. Pe PC era cam plictisitor, dar aici, elementul tactil, faptul ca il joci sub "securea" timpului si contra altor jucatori, care mai de care sa rezolve mai rapid acel puzzle, il transforma in ceva extrem de competitiv si fun.
Ce nu mi-a placut: Poate faptul ca e genul de joc bilingv, care vine atat cu scris in engleza cat si in chineza, atat pe coperta cat si prin regulament, vezi o pagina in engleza, imediat urmatoare in chineza. Iti lasa asa un pic impresia de ceva ieftinitura facuta mai mult pentru asiatici si strecurata si putina engleza pe acolo, ca poate-poate o sa il trimita si peste hotare.
Scorul e si el mai ciudatel, inspirat putin din Ubongo, cu niste carti pe care trebuie sa le asezi intr-un sir si apoi alegi 2 forme desenate pe ele si le numeri pe alea si totalul lor e punctajul tau.
Dar trecand peste aceste mici neajunsuri, e o activitate extrem de placuta si daca pe partea usoara, puzzle-urile sunt parca uneori prea usor de realizat, cand joci pe varianta advanced, devine un adevarat challenge sa le mai poti rezolva si apare o conducta in forma de cruce care o sa iti dea multe batai de cap, pentru ca nu o poti folosi chiar oriunde, ci trebuie respectate cateva reguli simple de pozitionare. Interesant e ca pana la urma a ajuns sa ne placa asta mai mult decat Ubongo 3D. Nota 8,7
Jocul lunii: Dificil de ales si luna asta, dar e greu sa nu i-l dau lui Gizmos, la cate partide a prins si ce succes a avut la toata lumea. Dar ar fi meritat foarte bine aceasta distinctie si New Found Land sau chiar multi coloratul Coralia.
Viscounts of the West Kingdom | Garphill Games
Trekking the World | Underdog Games
MicroMacro: CrimeCity | Oxygame
Draftosaurus - un drafting game in stilul Sushi Go sau 7 Wonders, dar din pacate nici tematica cu dinozauri nu-l salveaza. Prefer ceva mai clar, ca Sushi Go, sau mai complex, ca 7 Wonders. Asta e intre, dar cu mult noroc. Nu mersi. 5 
Rajas Dice - Rajas of the Ganges e unul dintre favoritele mele, dar fratiorul roll & write e cam sec. Bun de-un joc pe ici pe colo, dar nu destula strategie sau rejucabilitate. Poate e ok ca joc gateway?! Desi cred ca-i prea complex pentru asa ceva. 7 
Yokohama - Love at first worker placement. Mmm... 
Inteleg de ce lumea-l compara cu Istanbul (ai un worker, asistenti pe care-i folosesti pentru actiuni, miscare intre locatiile de actiuni), si avand in vedere ca Istanbul deja imi place eram sigur ca si asta va fi pe gustul meu. Ei bine, il cam concediaza pe Istanbul. Are o complexitate mai mare dar fara sa iasa din sfera mid-weight, si ceva mai multa interactiuni cu blocari, agenti straini pe care-i poti folosi sa conturnezi probleme de distanta sau de blocare. Si mai are si declansari variate ale sfarsitului de joc. Ca stil e destul de clasic: aduni resurse, completezi contracte, mai faci puncte din niste public goals si locatii speciale. Dar totul se imbina intr-un mod perfect. 10 
