Jocuri noi:
Art Decko (BGA studio) - un reprint (reimplementare?) al unui deck builder din 2019 care a fost doar pe Kickstarter cu un run foarte mic. De data asta a fost preluat de Rio Grande Games. In joc cumperi si expui picturi, si evident iti vor da puncte in functie de galeriile in care le expui (si cu cat expui mai repede cu atat vei lua mai multe puncte). Ai si ceva carti cu puteri speciale destul de basic. Jocul e destul de rapid dar cam prea simplist, nu-l vad sa fie foarte rejucabil, si nici nu mi se pare ca aduce ceva noutate extraordinara in lumea deck builderelor. 6 
/ 10
Railroad Ink: Deep Blue Edition (BGA) - l-am invatat pentru turneul organizat de Proti prin discordul BG Romania. Un roll & write interesant pentru cei nostalgici dupa jocuri de tipul Pipes, dar faptul ca e efectiv zero interactiune in tot jocul il face complet neinteresant in multiplayer. Poate-i bun de solo, dar mi se pare ca devine repetitiv. 6 / 10, posibil sa mai scada.
Rurik: Dawn of Kiev (boardgameplay) - un area control cu elemente de bidding si bataie. Am tot auzit lucruri bune de el, si am reusit in sfarsit sa-mi fac timp sa-l invat si sa-l joc. Si mi-a confirmat ca pur si simplu nu e pentru mine. Cred ca pentru multi va fi un joc bun, si nici nu e extraordinar de complex, deci ma astept sa prinda la multa lume. Dar pur si simplu nu are in joc elemente pe care le caut eu de obicei, iar partea de planificare/bidding nu e destul de satisfacatoare. 6 / 10
Viscounts of the West Kingdom (face to face) - l-am tot vazut laudat ca un GWT-like game, asa ca ma bucur ca l-am jucat in sfarsit. Imi place mult ideea celor doua rondeluri legate (cu ceva restrictii de miscare intre ele), si a faptului ca numarul de pasi pe rondel depinde de cartea jucata, dar poate fi si suplimentat. Imi place de asemenea ideea de tablou de carti care-ti dau simboluri care-ti imbunatatesc diferite actiuni. Inseamna ca nu esti limitat la a face o actiune data de cartea tocmai jucata, poate o folosesti doar pentru miscare si pentru a iti adauga simboluri pentru actiuni viitoare. Partea de deck building a fost mai ciudata, ca poti cumpara doar o carte pe runda. La sfarsitul primului joc mi-am dat seama ca trebuie sa cumpar carti mult mai rar, si in schimb mai bine le activez din spatiul de pe board fara a le adauga in deck. Mai sunt si alte aspecte care-mi plac (castelul pe care pui oameni in mijloc, faptul ca iti poti rearanja tabloul de carti, ca poti declansa mai repede reshuffle, etc), dar deocamdata in prima partida combinatia de elemente a fost putin prea complicat de urmarit. Imi plac in general jocurile mai streamlined ca gameplay, si in asta sunt cam multe lucruri. Mai putine totusi decat in Paladins parca, asa ca sigur il mai rejoc. De data asta l-am jucat in 3 jucatori, si nu cred ca vreau sa-l joc in mai multi, prea multe variabile de la tura la tura ca sa vad utilitatea unui al patrulea jucator. 8 / 10----
Jocul lunii: Viscounts of the West Kingdom!
----
Extensie noua:
- 7 Wonders Duel: Pantheon (BGA) - a fost super laudata extensia ca aduce un mecanism interesant, si anume faptul ca poti cumpara o carte de zeu fara sa iei o carte din piramida, ceea ce rupe acel flow in care fiecare jucator ia o carte. Dar cel putin online mi s-a parut ca face mai confuz un joc care altfel e foarte clar. As mai vrea sa joc de cateva ori dar preferabil live. Deocamdata nota e 8
/ 10, si prefer jocul de baza fara extensie.
Dale of Merchants (3 + Collection) . Un deckbuilding game care funcționează pe logica remi-ului, în care scopul e să îți construiești cea mai frumoasă tarabă cât mai repede, și faci asta etalându-te cu 8 seturi de cărți cu valori crescătoare de la 1 la 8. Având în vedere că valoarea maximă a unei cărți e de 5, va trebui să improvizezi la un moment dat și să faci seturi din mai multe cărți (care aparțin aceleiași facțiuni). Este un deckbuilding atipic, în care te concentrezi pe construcția pachetului dar și pe deconstrucția acestuia, având în vedere că trebuie constant să sacrifici anumite cărți cu efecte foarte bune astfel încât să poți câștiga. Deși unele facțiuni sunt destul de friendly, majoritatea au elemente de take-that, deci e cu siguranță un joc pe care cei cărora nu le place ca alți jucători să le strice planurile (uneori inclusiv random) vor vrea să îl evite. Este un joc ușor, foarte rejucabil, iar Dale of Merchants Collection introduce și un teanc uriaș de cărți care dau fiecărui jucător o putere specială pe parcursul partidei respective. E primul deckbuilder pur care ne-a prins după Marvel Legendary și acum sunt foarte curios să încerc și Valley of the Kings, care am înțeles că are elemente similare. 
Imperium Classics. Dacă sunteți pe discordul de Board Games Romania și pe grupul de Facebook cu același nume, știți deja că este probabil unul din cele mai hulite jocuri apărute în ultimul timp în comunitățile din România. Se cumpără, se vinde, se cumpără și se vinde iar. Inițial nu voiam să contribui și aici la măcelul intentat împotriva acestui joc, dar sunt destul de supărat pe unele aspecte ce țin de joc astfel încât mi-am schimbat părerea. În primul rând, calitatea componentelor este slabă spre foarte slabă. Token-urile sunt neinspirate. Cărțile sunt de o calitate care te face să plângi dacă nu folosești sleeves (am 2 jocuri în colecție cu cărți de calitate mai slabă - Mandala Stones și Porto - dar în ambele cazuri cărțile sunt mai rezistente decât în cazul Imperium Classics). Cărțile nu vin înfoliate, ci acoperită cu o bandă subțire de plastic, ceea ce înseamnă că deja unele din ele erau albite pe la colțuri. La cât de rar o să joc jocul ăsta, nu-mi prea pasă, dar mi se pare trist să vezi asemenea componente în 2021, mai ales că Osprey Games produc de obicei jocuri de o calitate foarte bună. Lăsând asta la o parte,problema mea principală cu jocul este că ai foarte mult downtime, care deja e la limita toleranței în jocul de 2, și nici nu vreau să îmi imaginez cum e în 4. Mare parte din acest downtime e cauzat și de faptul că ai de gestionat foarte multe teancuri de cărți. Majoritatea civilizațiilor vor avea așa: un Nation deck, un Development deck, un Faction card, un draw deck, un discard pile, un play area în care poți să ai de la 0 la peste 10 cărți + cărți în mână. De asemenea în timpul jocului mai adaugi cărți în istorie (le îndeși sub Faction card), le pui în garizoană (le îndeși sub cărți din play area), și mai și cumperi cărți din piața centrală. E primul joc la care am simțit că dacă nu îmi organizez foarte bine spațiul de joc o să iasă haos. Interacțiunea dintre jucători e limitată, iar în regulament se precizează că în timp ce un jucător își face o procedură foarte complicată de clean-up deja celălalt jucător poate începe tura sa. Ceea ce practic înseamnă că și designerii și-au dat seama că no one really cares what the others are doing, pentru că ești lovit din toate părțile de informații încât e greu să urmărești și ce faci tu, darămite ce fac alții. În ciuda acestor lucruri, jocul face și foarte multe lucruri interesante, pe care nu le-am mai văzut în alte jocuri. Modul în care practic combină deckbuilding cu un fel de deck unlocking (ai anumite cărți la care ai acces doar după ce îndeplinești anumite condiții și îți dezvolți civilizația) e foarte inteligent. De asemenea, fiecare civilizație se simte destul de diferită față de celelalte, ceea ce asigură rejucabilitate. Ai unele civilizații mai agresive, altele care se concentrează mai mult pe anumite tipuri de cărți, ș.a.m.d. Modul în care funcționează piața centrală, cu o grămadă de tipuri de cărți pe care le poți adăuga (Popoarele tributare fiind favoritele mele) e de asemenea excelent. Nu o să îl joc din nou prea curând, dar la un moment dat sigur voi vrea să o fac, iar artwork-ul este absolut demențial, motiv pentru care rămâne în colecție. Nu îmi pare nicidecum rău că l-am luat, dar conștientizez totodată că nu e genul de joc pentru care să am răbdarea necesară. Sincer mi se pare mai curând un lifestyle game, pentru că sunt atât de multe lucruri de explorat încât poate fi jucat de nenumărate ori. Totul este însă să ai răbdarea să îl joci de atâtea ori încât ce am enumerat eu ca probleme să fie niște chestiuni pe care să nu le mai observi, pentru că se transformă în niște automatisme.
Praga Caput Regni
Dice Hospital
Genotype: A Mendelian Genetics Game
In iulie am reusit sa bifez la jocuri noi incercate doar unul sigur si anume, 
