Ok, ok, un review probabil ar trebui sa fie mai lung. Fie. Acum 5 ani din colectia mea au plecat, contrar vointei mele, 3 jocuri - Pandemic, Puerto Rico si Twilight Struggle. Pandemic a revenit rapid inapoi, la pachet cu extensia “Pe muchie de cutit” si o noua partenera de joaca (mai tanara si mai slaba). Un adevarat upgrade. Insa in cateva saptamai s-a dovedit ca mie defapt nu imi place Pandemic, iar partenerei nu ii place sa nu-i dau tag in poze. Asa ca intr-un final m-a blocat pe facebook, nu inainte de de a-mi striga tot ce crede “rebound-ul” meu si despre “grasa aia”.
Dupa Puerto Rico insa am suferit. E un joc foarte fain, desi cam vechi. Este rapid, strategic, strans. Mi-a luat multi ani sa il readuc inapoi, cumparand in sfarsit acum cateva zile versiunea in engleza. Abia astept sa-l joc din nou.
Dupa Twilight Struggle insa nu am avut nici o remuscare. Nu mi-a lipsit, nu il vreau inapoi , nu inteleg de ce este atat de popular, iar versiunea digitala zace cu 0 ore pe steam. Am auzit ca ar fi un joc tare, asa ca l-am jucat de 4 ori, insa “meh”. Asa ca atunci cand un prieten, mare amator de jocuri light, mi-a spus ca a cumparat succesorul Twilight Struggle - jocul facut de acelasi designer, Imperial Struggle… m-am bucurat, caci in sfarsit facea pasul catre jocuri mai serioase, insa ce fain ar fi fost totusi sa fi luat Star Wars Rebellion.
Doar ca nu era timp de pierdut. Jucasem deja din cauza acelui amic cateva porcarii light si amuzante. Mi-am exprimat oroarea profunda fata de acestea, si am amenintat ca plec daca nu scoate chiar atunci un regulament de Phil Eklund, sa-mi clatesc ochii cu un tratat doctoral de spre evolutia mitocondriilor. Insa adanc in sinea mea simteam cum placerea de a juca un joc in 20 de minute, fara sa mi se prajeasca creierul, punea stapanire pe mine. Nu cumva incepeam sa ma ramolesc? Distractie, in jocuri? Distractia e pentru slabi!
Daca lucrurile continuau in ritmul acesta, in curand as fi sfarsit ca si el, cu Bunnny Bunny Moose Moose in colectie. Yuck! Tocmai se ivise o ocazie fantastica sa-l contra-convertesc pe el il tagma heavy boardgamerilor, si sa pun capat acestui curent periculos din viata mea, de jocuri cu un singur manual, si ala sub 50 de pagini.
Asta pana sa-mi trimita 2 video-uri de explicatie a regulilor IS, fiecare de peste o ora. Nu le-am privit, si am platit cu regrete in prima mea partida.
Pentru ca hai sa nu mai fac haz de jocurile light ale colegului meu - Imperial Struggle este o bestie heavyweight. Are multe reguli, multe faze, multe razboaie, toate avand reguli diferite intre ele. Are 6 resurse, 3 tipuri de actiuni, impartite in majore si minore, unele iti permit sa joci evenimente, altele nu… Jocul poate sa fie foarte frustrant. Teoretic nici nu ar trebui sa-mi placa. Practic insa il simt ca pe o experienta complexa, foarte stimulanta. Am plecat de la primul meu joc de IS placut impresionat, desi pierdusem lamentabil. Inainte de joc aveam asteptari scazute, chia eram reticent. Asa ca IS, vazandu-ma nepregatit, m-a busculat intr-un colt si mi-a dat in cap cu cutia aia de joc fantastic pana am cand am inceput sa strig ”Imi place, imi place, nu mai da cu atata rautate in mine, vreau la mama” .
Iar jocul este lung. Foarte lung. Cu incepatori asteptati-va la un joc complet de 4-5 ore. Daca-l pierdeti in runda a 3-a, ca mine in prima partida - 2-3 ore. Iar daca-l jucati cu amicul meu - inmultiti cu indrazneala totul la 2:))
Insa IS merita acest timp lung de joc. Am savurat toata durata partidelor, si lungimea sa contribuie de fapt la acea “experienta complexa, bogata”. (Iar daca te certi pe fiecare regula intre prieteni, faci pauze de masa si hidratare, atunci merita si sa inmultesti timpul x2. Unele lucruri nu trebuiesc grabite).
Ok, deci ce avem aici? Imperial Struggle este un joc complex, despre lupta dintre francezi si englezi din secolul 17-18, pentru dominarea lumii. Este un joc cu multe reguli, de o complexitate ridicata. Nu va lasati amagiti de ratingul de dificultate sub 4.0 aratat de BGG - fiind un wargame, ratingul e dat de wargameri. Si cum vreun joc intra in vizorul wargamerilor clasici, cum acestia incep sa-i dea ratinguri “mici”. “Ah, jocul asta ti se pare lung, complex si dificil de invatat? Stai sa vezi ce joc am jucat eu in vara lui 1979, cand simulam in detaliu frontul din Africa de Nord si dura 50 de mii de ani!” Nu domnilor, nu. Incetati sa mai mintiti copiii naivi ca Imperial Struggle ar fi mai simplu decat “Alchimistii”. Rusinica.
IS reuseste cu brio sa simuleze lupta politica, comerciala si militara din acea perioada. Nu e placut sa fii sters complet de pe harta Americii de Nord in urma Revolutiei Americane, insa asta li s-a intamplat englezilor in 1783.
Acest joc este perfect pentru mine, pentru o relaxare dupa tensiunea acumulata in timpul saptamanii. Este clar un joc de weekend, desi eu as vrea sa-l joc mai des. Am propus sa facem un X10 challenge pentru el, si sa-l jucam cam o data pe luna.
Jocul totusi este atat de diferit de Twilight Struggle, ca pot fi cu greu comparate. Lucru care ma bucura, caci TS nu e chiar un joc de referinta pentru mine. Insa daca asteptati un TS 2.0, mai bine nu va faceti iluzii.
Nota: 9.75 dupa 2 partide. Nota inalta a jocului de pe BGG este absolut meritata. Grafica jocului este superba, mecanismele - bine inchegate, regulamentul - decent. Nu ar fi trebuit sa-mi placa atat de mult, insa nu pot sa ma abtine. Si spre final pot sa zic - jocul nu se simte atat de complex pe cat este. Are reguli multe, insa are un flow intuitiv. E ca un bolovan mare, greu de urnit din loc - odata ce ai inceput sa-l rostogolesti la vale, se duce singur.
